Buxus sempervirens L. -merisor, cimisir
Specie exotica originara din Europa de Sud, Africa de Nord, Asia Mica si Asia de Vest. Provine din regiuni cu clima blânda, dar s-a dov 727e423h edit rezistent la ger (în regiunile mai reci poate degera, uneori lastarii nematurati sunt afectati de îngheturile timpurii); rezista bine la ger, fata de sol este nepretentios. Are temperament pronuntat de umbra, necesita protectie în tinerete împotriva insolatiei. Ulterior se poate dezvolta în plina lumina.
Este un arbust sau arbore (în tinuturile originare) de pâna la 10m înaltime; la noi nu depaseste 5-6m. Tulpina este ramificata, cu coroana deasa, usor modelabila prin tundere. Lujerii sunt verzi, în patru muchii, glabri. Frunzele persistente, opuse, eliptice, sau ovate, mici (1-3 cm), cu vârful obtuz sau emarginat, marginea întreaga, pieloase, verzi-închis lucitoare pe fata, verzi-galbui pe dos (fig.148). Florile unisexuat-monoice, mici, alburii, apetale, axilare, cu o floare femela înconjurata de mai multe flori mascule; au perigonul pe tipul 4, stamine 4 si ovarul trilocular. Fructul, o capsula globuloasa, trivalvata, de cca. 8 mm lungime, cu câte doua seminte negre si lucitoare pe partea interna a fiecarei valve.
Prezinta o serie de forme si varietati:
Buxus
sempervirens var. arborescens, creste mai înalt, cu
Buxus
sempervirens var.rotundifolia, cu
Buxus
sempervirens var.anguatifolia, cu
Buxus sempervirens var.marginata, (aureo-marginata),
Buxus sempervirens var.aureo-variegata (aureo-maculata),
Buxus sempervirens var.argenteo-variegata.
Rezista bine la poluare, fum si praf. În conditiile climatice de la noi fructifica foarte rar si numai în plina lumina, în regiunile calde din sud-vestul tarii. Crestere este foarte înceata, longevitatea mare.
În arhitectura peisagera ofera solutii multiple de utilizare fie ca exemplare izolate sau grupate, fie în garduri vii.
Se obtine din samânta (foarte greu), prin marcotaj (primavara), despartirea tufelor (primavara, toamna) si butasire. Rezultate foarte bune dau butasii cu calcâi recoltati vara (august) si plantati la loc umbrit, în rasadnite reci sau în martie în sere sau rasadnite. Formele horticole se obtin prin altoire în placaj lateral.
|