Folosirea unilaterala si uneori fara discernamant a metodelor de combatere a agentilor fitopatogeni(mai ales cele chimice9, are ca rezultat final, aparitia unor fenomene secundare, negative, nedorite. Solutia reala consta in imbinarea mijloacelor preventive fizice si agrotehnice cu metodele de combatere chimica si biologica astfel incat, pierderile inregistrate in urma atacurilor unor paraziti vegetali sa fie situate sub nivelul pragului economic de daunare(PED). Pentru aceasta este necesara elaborarea si introducerea unor scheme sau a unor programe de combatere integrata. Aceste scheme se elaboreaza in mod obisnuit, impotriva tuturor bolilor si daunatorilor care afecteaza o cultura.
Printre masurile de protectia plantelor, prognoza si avertizarea la paraziti sunt de mare importanta in activitatea organizata si sistematica de prevenire si combatere a acestora.
Prognoza consta in stabilirea cu precizie a aparitiei unui anumit agent patogen si prevederea evolutiei lui in timp si spatiu. Pentru a intocmi o prognoza tre 747b11h buie cunoscute mai multe elemente:
urmarirea aparitiei si raspandirii parazitului intr-o anumita regiune, pentru un interval de mai multi ani, pentru a cunoaste dinamica acestora in timp_
studierea biologiei agentului patogen in conditiile de clima ale regiunii pentru care se face prognoza;
studierea cailor de transmitere ale agentului patogen in timpul perioadei de vegetatie sau de la un an la altul.
Stabilirea unei prognoze cat mai exacte creeaza posibilitatea aplicarii tratamentelor in perioade optime, cu minimum de efort, cheltuieli de productie si pierderi de productie si cu maximum de eficienta. Prognoza poate fi:
de scurta durata(pe timp de un an), stabilita de catre statiile de avertizare;
de lunga durata(pe mai multi ani), stabilita de catre laboratoarele de prognoza.
Pentru elaborarea prognozei, statiile de avertizare fac sondaje(probe luate dupa o anumita tehnica si care se cerceteaza apoi sub raportul frecventei si intensitatii atacului),ale caror rezultate se centralizeaza la centrele teritoriale de prognoza, unde se prelucreaza si se stabilesc hartile de raspandire pe plan judetean.
Evaluarea cantitativa a atacului se face prin stabilirea frecventei(F%), intensitatii(I%) si a gradului de atac(G%).
F%=[n x 100] : N
in care: n numarul de plante(organe ) atacate;
N = numarul total de plante(organe) analizate.
Intensitatea atacului este gradul in care este atacata planta analizata(organul) sau pierderea de recolta inregistrata la o planta sau la o cultura pe unitatea de suprafata.
Intensitatea se noteaza direct in procente sau acordand note. In prezent pentru majoritatea bolilor se utilizeaza scara de notare de la zero la sase.
|
Nota |
Suprafata atacata % |
|
|
In ultimul timp se foloseste tot mai mult scara de notare F.A.O cu note de la 1 la 9.
Intensitatea de atac rezulta din media intensitatilor de atac pentru o anumita suprafata, calculata dupa formula:
in care: i = nota de atac ;
f = numarul de cazuri la fiecare nota;
n = numarul total de cazuri cu atac.
In cazul in care se apreciaza pierderea de recolta inregistrata la o planta, intensitatea atacului se calculeaza dupa formula:
I = x 100
in care: a productia plantei neatacate;
b productia plantei atacate.
G.A = [ F x I ] : 100
In timpul controlului fitosanitar al culturilor pot fi folosite scari de notare specifice pentru unii agenti patogeni(Puccinia sp., Ustilago maydis, Streptomyces scabies, etc.). deoarece nu se poate stabili cu precizie productia plantelor sanatoase s-au calculat pe cale experimentala coeficientii care inmultiti cu gradul de atac indica cu aproximatie pierderile de productie(%). Valoarea acestor coeficienti este cuprinsa intre 0,1- 1 (coeficientul 1 indicand pierderea totala a productiei la plantele atacate).
Odata elaborata prognoza aparitiei parazitului, adica raspandirea in spatiu, urmeaza stabilirea in timp a aparitiei stadiilor daunatoare in functie de biologia parazitului si de complexul factorilor de mediu.
Avertizarea consta in determinarea momentului optim de aplicare a tratamentelor, lansarea semnalelor, precum si metodele si mijloacele prin care se realizeaza tratamentul. Avertizarile au ca scop transmiterea prin buletine de avertizare, retea telefonica, radio, televiziune, a termenelor de combatere, la unitatilor de productie, in vederea aplicarii tratamentelor.
Exemplu :
Metodica avertizarii tratamentelor impotriva manei cartofului(Phytophtora infestans)
Avertizarea se bazeaza pe trei criterii: biologic, fenologic si ecologic, cel mai important fiind criteriul biologic.
Stabilirea avertizarii primului tratament se face cu ajutorul parcelei de avertizare, situata intr-un loc izolat de culturile de cartof, folosindu-se un soi sensibil.
Pentru aceasta parcela se cantaresc 80 kg de tuberculi sanatosi din care se aleg 330 tuberculi care se spala si se pun la incoltit intr-o camera luminata, aerisita, la 18-200 C, timp de 9- 10 zile pana cand coltii au 6-7 mm. Restul tuberculilor se pun la incoltit fara a fi spalati. Cei 330 de tuberculi se infecteaza in 2 variante: la 4 cm si respectiv la 6 cm de la varful tuberculului, astfel : se sectioneaza tuberculul pe ¾ din grosime, iar in sectiune se introduce o felie de 2 mm grosime, dintr-un tubercul infectat special la Institutul de Cercetari pentru Cultura Cartofului Brasov, fixandu-se cu un inel de cauciuc fara a se rupe coltii. Acesti tuberculi se pun intr-o camera cu umiditate maxima a aerului, la intuneric, timp de 5-7 zile la 18-200 C. Dupa acest interval de timp se observa pe tuberculi aparitia de miceliu dupa care se scoate felia de cartof iar cele doua parti ale tuberculului se fixeaza cu inelul de cauciuc.
Pentru fiecare varianta se planteaza 150 tuberculi, cate 30 tuberculi pe rand, la 5-7 cm adancime, la sfarsitul perioadei optime de plantare a cartofului. Dupa fiecare al doilea rand de tuberculi sanatosi, se planteaza un rand de tuberculi infectati artificial. Pentru fiecare varianta se planteaza cate 5 randuri. Distanta de plantare este de 70 cm intre randuri si 30 cm intre tuberculi pe rand. Observatiile se fac de regula dupa 30 de zile de la data plantarii, in functie de conditiile climatice si se fac din 2 in 2 zile pana cand se depisteaza prima infectie.
Criteriul fenologic consta in determinarea diferitelor stadii de vegetatie si in mod special al imbobocirii, cand plantele devin mai susceptibile la atac. Acest criteriu este insa orientativ, deoarece in anii foarte favorabili s-a constatat ca atacul poate incepe si mai devreme de aceasta faza.
Criteriul ecologic consta in urmarirea conditiilor climatice care sunt intre anumite limite, foarte favorabile atacului de mana. Pentru germinarea conidiilor false sunt necesare temperaturi intre 8-250 C, iar picaturile de apa sau roua trebuie sa dureze cel putin 4 ore pe frunze pentru a permite germinarea zoosporilor.
Conditiile cele mai favorabile de infectie sunt: temperatura 16-200 C, ploi sau burnita si ceata cel putin 24 ore, higroscopicitatea aerului peste 75% catre 100% care sa dureze cel putin 24 ore.
|
