Plantele carnivore sunt miracole ale naturii. Traiesc in locuri unde solul este sarac în substante nutritive, fiind nevoite sa supravietuiasca printr-o strategie unica în lumea plantelor: capturarea animalelor vi pe care le consuma.
Plantele carnivore par a fi doar roadele unei imaginatii bogate, desi sunt foarte reale, si surprinzator de frecvente. Sunt grupate în sase familii, care cuprind 450 de specii, putând fi gasite în toate partile Globului, în medii de viata variate.
Mecanismele de capturare a hranei sunt diferite, deosebindu-se 5 tipuri: capcana urcior, capcana plesnitoare, capcana adeziva, capcana veziculara, capcana vârsa, dar între tipul de capcana si familia din care fac parte nu exista nici o legatura.
Ulcioare: Plantele care apartin acestei categorii, reusesc sa atraga prada prin tot felul de siretlicuri. Unele atrag insecte prin coloratia marginilor si a peretilor interni, altele prin seva dulce. Plantele Sarracenia au frunzele sub forma de urcior, prevazute la margini cu niste pereti orientati în jos: acestia împiedica insectele sa se prinda de margini si sa evadeze. Un alt motiv pentru care victima plantei nu evadeaza, este faptul ca seva dulce contine substante narcotice, care ametesc insecta.
Glandele minuscule aflate în peretii interiori ai ulciorului secreta enzime, care accelereaza descompunerea corpului insectei. Câteva insecte însa reusesc sa supravietuiasca în urcior în asemenea conditii. Larvele unei specii de tântari Wzcomzia smitbii, de fapt traiesc în ulciorul plantei Sarracenia purpurea, formele adulte intrând si iesind fara probleme. Specia de paianjen Misumenops nepentbicola este un locuitor frecvent al ulcioarelor.
Plesnitoare: Poate cel mai cunoscut exemplu al capcanelor plesnitoare este plesnitoarea lui Venus (Dionaea muscipula). Capcana se formeaza pe limbul frunzelor. Nervura principala formeaza un fel de încheietura, frunza fiind alcatuita din doi lobi marginiti de dinti. Cei trei peri senzitivi ai lobilor declanseaza sistemul de capcana.
Daca o insecta atinge vreun per, procesul este declansat, dar numai la a doua atingere. (a aceluiasi per, sau al altuia) provoaca în radacina plantei o excitatie pentru închiderea capcanei. Indiferent de caz, la plesnitoarea lui Venus s-a dezvoltat un sistem se declansare în doi timpi: prin acesta se evita activarea accidentala a capcanei, de exemplu, în urma unei picaturi de ploaie.
Dupa activarea capcanei, aceasta se închide imediat, într-o fractiune de secunda. Între dinti ramâne un spatiu suficient de mare, pentru ca insectele mai mici sa poata iesi. În schimb, daca prada este mai mare, capcana se va închide treptat, în câteva ore, pâna când victima este zdrobita.
Capcane adezive: Capcanele plantelor din Drosera si Drosophzllum, Pinguicula, respectiv Bzblis, sunt prevazute cu substante lipicioase, cu care prind insectele. Substanta lipicioasa, cu un continut ridicat de glucide, este secretata de niste glande tentaculare specializate, situate pe frunze; insectele se vor lipi de aceste tentacule, în momentul în care vor zbura de pe planta. Miscarile produse în încercarea de a evada vor determina tentaculele sa se aplece în directia insectei, pe care o vor imobiliza si mai strâns.
Capcane veziculare: Plantele care apartin genului Uticularia respectivb Polzpompholzs, traiesc în balti. Veziculele pirifoeme care cresc pe frunze se pot închide cu un capac. Niste glande speciale vor elimina apa din interiorul veziculei, de aceea capacul va fi tinut închis de presiunea externa a apei. Aceste plante secreta o substanta cu un continut de glucide, care va atrage prada, si în acelasi timp va întari capacul.
Victima este condusa cu ajutorul unor peri aspri pâna la nivelul capacului, care se si deschide imediat dupa ce perii au fost atinsi. Diferenta de presiune împinge capacul în interior, iar victima este aspirata împreuna cu apa. Capacul se închide, glandele elimina apa din vezicula, iar digestia pradei este începuta.
Capcane vârsa: Genlisea se gaseste deseori în vecinatatea plantelor din genul Utricularia. Este o specie de trandafir, care pluteste în apele mai putin adânci, partial scufundata. Frunzele sunt împartite de un pedicul scurt în doi lobi, fiind scufundate in apa. Pe marginile frunzelor tubulare se gaseste un canal spiralat; peretii interiori ai canalului sunt prevazuti cu niste peri, glandele de la acest nivel secretând o substanta lipicioasa. Perii orientati în jos, permit patrunderea vietuitoarelor acvatice în capcana, dar iesirea este împiedicata
|
