Polygala senega - Polygala de Virginia
Planta ierboasa, originara din SUA si Canada. prezinta rizom globulos si noduros iar radacina cu o muchie evidenta. Tulpina neramificata, frunzele alterne, întregi, sesile si lanceolate. Florile mici albe si zigomorfe sunt grupate în inflorescente spiciforme terminale. Sepale 5 - 3, mai mici si verzi, 2 laterale mai mari, albe. Corola din 5 petale, una anterioara, mai dezvoltata, cu un apendice, 2 p 252h724c etale posterioare denumite carena si 2 petale laterale rudimentare sau lipsa. Androceu din 8 stamine cu filamentele sudate ce formeaza un tub. Gineceu bicarpelar superior, fruct capsula.
Farmaceutic se folosesc radacina si rizomii - Senegae radix - ce au proprietati sudorifice si expectorante datorita saponozidelor triterpenice.
ORD. ARALIALES (UMBELLIFLORALES)
Caracterul esential al plantelor din acest ordin este gruparea florilor în inflorescentele umbelate. Cuprinde plante erbacee si lemnoase, cu frunze simple sau mai frecvent sectate, lipsite de stipele. Florile au simetrie radiara, uneori sunt zigomorfe, tetra sau pentamere, cu un singur ciclu de stamine episepale. Caliciul este în forma de dinti sau redus pâna la disparitie, iar corola are petalele libere. Ovarul este totdeauna inferior, format din doua carpele uneori 5, cu 2 sau 3 loji si în fiecare cu câte un ovul. Ovulul mai adesea are numai un singur integument.
În floare, deasupra ovarului, se afla un disc nectarifer, prin care ies stigmatele, în numar egal cu carpelele.
Fam. Cornaceae
Cuprinde plante lemnoase raspândite mai ales în regiunile temperate, cu frunze opuse, întregi si nestipelate. Nu au aparat secretor intern. Florile sunt reunite în umbele mici, cu aspect de glomerule, sunt hermafrodite si actinomorfe pe tipul 4; ovar inferior, fruct drupa
Cornus mas - Cornul
Planta lemnoasa sub forma de arbust sau arbore de 4-8 m. Frunze întregi, petiolate, ovat sau ovat eliptice, acuminate si rotunjite la baza, pe fata verzi iar pe dos verde deschis, la subtioara nervurilor cu smocuri de peri albi cenusii.
Florile sunt scurt pedicelate, galbene, dispuse în umbelule câte 6-10. Floarea prezinta caliciul format din 4 dintisori scurti si obtuzi, corola din 4 petale ovat lanceolate, acuminate si rasfrânte, 4 stamine mai scurte decât petalele. Fructul este o drupa elipsoidala rosie, lucioasa, acrisoara si astringenta, cu 2 seminte. Înfloreste înainte de înfrunzire. Creste prin paduri, tufarisuri, fiind un element constitutiv al tufarisurilor de la câmpie si din regiunea deluroasa. Creste mai ales pe soluri calcaroase, pâna la 700-800 m altitudine.
Importanta farmaceutica prezinta scoarta ce contine un principiu amar si este bogata în tanin. Fructele sunt comestibile, din ele fabricându-se dulceata si marmelada. Preparatele obtinute din coarne au proprietati febrifuge, astringente si antidizenterice. Cu siropul de coarne se trateaza dizenteria la copii. Este o buna planta melifera.
Cornus sanguinea - Sâger
Arbust indigen înalt de pâna la 3-4 metri cu tulpini numeroase erecte. Ramurile tinere si lujerii au scoarta rosie-sângerie, de unde si numele popular. Frunzele sunt simple, întregi, lat eliptice sau ovate, pubescente pe ambele fete, fara smocuri de par la insertia nervurilor. Flori actinomorfe, bisexuate, tetramere, alb - verzui, dispuse în corimbe umbeliforme, terminale; apar dupa înfrunzire. Fructele sunt mici globuloase, negre albastrui, cu puncte albe în vârf.
Scoarta este foarte bogata în tanin si este utilizata în medicina traditionala ca astringent si în paludism. Din ramuri se confectioneaza împletituri iar fructele au proprietati febrifuge si tonic astringente.
Familia Araliaceae
Este alcatuita din umbelifere primitive, în mare parte tropicale, lemnoase, adesea liane. Au frunze alterne, simple, nestipelate. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pentamere, dispuse în umbele simple. Ovarul este inferior iar stilurile sunt latite la baza formând stilopodiul. Fructul este baca. Au canale secretoare.
Hedera helix - Iedera
Arbust agatator sau târâtor. Tulpina si ramurile se fixeaza pe suporturi cu ajutorul unor radacini adventive ce se formeaza pe internoduri. Frunzele sunt alterne, simple, persistente, petiolate, nestipelate, glabre, pieloase si lucioase. Frunzele de pe ramurile sterile 3-5 lobate, cele de pe ramurile florifere ovate sau romboidale. Flori mici, galben-verzui, în general hermafrodite, dispuse în umbele simple. Alcatuirea florii: caliciul este format din 5 dintisori, corola din 5 petale carnoase, androceul din 5 stamine, ovar pentacarpelar, semiinferior.
Planta înfloreste toamna târziu. Fructul este baca neagra, globuloasa, ce se matureaza în aprilie-mai a anului urmator. Creste prin paduri umbroase, pe ziduri si stânci umede sau pe trunchiuri de arbori pe care se prinde cu ajutorul radacinilor adventive. Se dezvolta mai ales pe soluri calcaroase de la câmpie pâna la 1500-1800 m altitudine.
Importanta farmaceutica: în vechile farmacopei, gumo-rasina de iedera era medicinala, principiul activ fiind glicozidul hederina. Frunzele verzi de iedera se folosesc si astazi în medicina populara în tratamentul abceselor iar cu fiertura din frunza de iedera se trateaza unele boli de piele la copii si unele forme de chelie. Frunzele de iedera se utilizeaza sub forma de cataplasme contra umflaturilor iar amestecate cu alcool sunt folosite la prepararea unui spirt de iedera, bun pentru tratarea loviturilor, scrântiturilor. Intern, fiertura de frunze se foloseste pentru tratarea amigdalitei acute, reumatismului. Fructele sunt toxice.
Panax ginseng - Arborele vietii
Planta ierboasa, perena, mica, originara din China, Coreea si Japonia. Traieste peste 50 de ani. Tulpina are 30-70 cm si prezinta la vârf 4 frunze palmat sectate, dispuse în verticil. În centrul rozetei se dezvolta tulpina florifera, care se termina cu o umbela simpla, cu flori mici, alb-verzui, pentamere, actinomorfe, asemanatoare cu cele de iedera. Radacina are un aspect morfologic caracteristic, asemanându-se cu un om: are o parte latita si acoperita cu cicatrice dese, urme ale tulpinilor din anii anteriori, portiune care se aseamana cu capul unui om. Urmeaza o parte cilindrica, îngusta, care reprezinta gâtul, continuata în partea sa inferioara cu partea cea mai dezvoltata a radacinii, lunga de 20 cm si fusiforma, constituind corpul. În partea superioara a corpului se dezvolta 2-3 ramificatii secundare, reprezentând bratele, iar în partea inferioara, 2 ramificatii formeaza picioarele. Cu cât radacina se apropie de forma unui om si are o greutate de 50g (uneori 300g), cu atât este mai pretuita de asiatici.
Importanta medicinala - Ginseng radix - contine un complex saponozidic numit ginsenozide (în majoritate bidesmozide), poliholozide, ulei volatil, flavonozide, vitamine. Are actiune stimulenta a activitatii cardiace, antihipertensiva, stimulenta a SNC, creste rezistenta la efort fizic si intelectual, antiulceroasa, hipoglicemianta si hipocolesterolemianta, fertlizanta la femei. Se foloseste în boli cardiovasculare, debilitate fizica, diabet, senilitate precoce, acnee, boala Beri- Beri, convalescenta.
Fam. Apiaceae (Umbelliferae)
Aceasta familie este bogat în specii (cam 3500) raspândite în toate regiunile zonei temperate din Europa, Asia si America. Umbeliferele sunt plante erbacee, cu radacini pivotante, anuale sau perene. Tulpinile lor au un canal central în interior si adesea sunt brazdate la suprafata. Frunzele sunt dispuse spiralat sau altern si au lamina de mai multe ori divizata, rareori întreaga sau palmat lobata, prevazute cu o teaca foarte dezvoltata. Radacina, frunzele si uneori si fructele contin canale secretoare de uleiuri eterice, aromate.
Florile sunt mici, bisexuate, pentamere, actinomorfe, rareori zigomorfe, dispuse în umbele simple sau compuse. Caliciul este de obicei redus sub forma de 5 dinti, numai rareori este bine dezvoltat. Corola este formata din 5 petale de obicei rasucite spre interior, uneori la florile de pe marginea umbelei cele doua posterioare sunt mai mici ceea ce face floarea zigomorfa. Staminele sunt în acelasi numar ca si petalele, dar alterneaza cu ele si au filamentele libere. Anterele sunt intorse, adica dispuse cu anterele spre partea interna a florii, cu patru saci polinici. Ovarul este inferior, datorita concresterii cu receptaculul si consta din doua carpele unite, la interior cu doua loji, în fiecare cu câte un singur ovul. Stilele si stigmatele sunt în numar de doua, libere, încovoiate în afara, inserate pe doua umflaturi ca doua pernite, care sunt discurile nectarifere.
Fructul este o dicariopsa sau diachena (apocarpoid), desfacându-se la maturitate, dupa planul de concrestere al carpelelor, în doua nucule, care se desprind de jos în sus, ramânând un timp fixate în partea superioara de o coloana mijlocie, carpoforul, în timp ce acesta se despica în doua de la vârf spre baza. La suprafata fructelor se afla coaste primare (5-9), uneori si secundare, ca proeminente ale parenchimului. Între coastele primare, în santulete, numite valecule, sau pe coastele secundare se afla dungi oleorezinoase. În peretii fructului se afla canale secretoare. Samânta cuprinde un embrion drept, înconjurat de un albumen carnos.
|
