Rosmarinus officinalis - Rozmarin
Subarbust sempervirescent, foarte mirositor, inalt de 60-150 cm, cu ramuri ascendente sau arcuite. Scoarta tulpinii si a ramurilor cenusie. Frunzele liniare, 252c24c sesile, coriacee, persistente, pe fata glabre si lucioase, pe dos tomentoase, cu numerosi peri. Florile albastrui palide sunt dispuse in inflorescenta spiciforma, laxa. Au caliciul campanulat, bilabiat si corola bilabiata cu labiul inferior bine dezvoltat, 4 stamine, din care 2 rudimentare iar uneori lipsesc cu totul. Este raspandita in regiunea mediteraneana, unde creste spontan pe litoral pe coaste stancoase insorite. La noi cultivata in gradini.
Importanta farmaceutica prezinta frunzele, Rosmarini folium, care au proprietati stimulante, tonice, diuretice si vermifuge. Ceaiul de rozmarin actioneaza favorabil in bolile de stomac si intestine, iar baile de frunze si flori sunt folositoare in starile de debilitate la copii. Din florile si frunzele proaspete macerate in alcool si distilate, se obtine un spirt aromatic folosit ca vindecator de rani. Frunzele mai sunt folosite si drept condiment. Uleiul de rozmarin, cu miros aromatic placut se intrebuinteaza in industria parfumurilor si impreuna cu camforul, amoniacul si uleiul de cimbrisor de camp intra in compozitia unui balsam antireumatic. Uleiul de rozmarin se mai foloseste si pentru indepartarea moliilor.
|
