SUBCLASA AMENTIFERAE (HAMAMELIDAE)

SUBCLASA AMENTIFERAE (HAMAMELIDAE)

Cuprinde dicotiledonate lemnoase cu flori ciclice, unisexuate (rar hermafrodite), monochlamidee, cu perigon sepaloid sau petaloid, mai rar diplochlamidee sau cu învelisuri florale rudimentare (rar nude).

Majoritatea speciilor au florile grupate în amenti condensati (cel putin cele mascule), de unde si denumirea de amentifere. Androceul poate fi format din una sau mai multe stamine. Gineceul apocarp sau sincarp, poate avea pozitie inferioara sau superioara si este alcatuit dintr-un numar redus de carpele sau chiar una singura.

Anatomic, unele amentifere prezinta traheide cu punctuatiuni areolate. O particularitate a lor o constituie modul de patrundere a tubului polinic în ovul, prin baza acestuia (salazogamie). Polenizarea este anemofila, iar fecundatia simpla, foarte îndelungata (de la polenizare pâna la patrunderea spematiilor la oosfera, dureaza adesea un an). Subclasa Hamamelidae cuprinde 6 ordine cu un numar redus de familii.

ORD. HAMAMELIDALES

Cuprinde arbori si arbusti ce prezinta în xilem traheide cu punctuatiuni areolate. Frunzele sunt dispuse altern, iar florile hermafrodite sau unisexuate sunt fie lipsite de învelis floral, fie prezinta un învelis floral simplu sau dublu. Ordinul cuprinde 2 familii: Platanaceae si Hamamelidaceae.

Fam. Hamamelidaceae

Cuprinde arbori si arbusti cu raspândire mai ales în zonele subtropicale ale Americii, Asiei si Australiei. Frunzele sunt sempervirente sau cazatoare (decidue), dispuse altern sau spiralat, petiolate, fara teaca, odorante sau lipsite de miros, simple. Lamina poate fi întreaga sau palmat divizata, cu peri stelati. Florile sunt mici, grupate în inflorescente sub forma de amenti (mai rar capitule, raceme, panicule) si sunt înconjurate sau nu de un involucru de bractei colorate. Florile sunt de regula actinomorfe, se maturizeaza devreme si sunt formate din 4 verticile de câte 4-5 piese. Periantul este format din caliciu si corola distincte sau poate fi perigon sepaloid (uneori lipseste). Se dispun în 1-2 cicluri, izomere. Caliciul din 4-5 sepale libere sau concrescute dispuse într-un verticil, sunt imbricate, dialisepale sau gamosepale. Corola, când este prezenta, poate fi formata din 2-4 sau 5 petale unite dispuse în verticil. Petalele sunt lungi, uneori rasucite în mugure sub forma de arc. Sunt sesile sau unguiculate. Androceul este format din 4-32 stamine, neramificate, libere, dispuse pe unu sau 2 verticile. Staminele pot fi în totalitate fertile sau pot prezenta alternativ si staminodii.

Hamamelis virginiana

Este un arbust mic de 5-6 m înaltime, originar din America de Nord. Frunzele întregi sunt dispuse altern, sunt scurt petiolate, romboidale sau ovale, cu baza asimetrica, marginea crene 515f511f lata. Nervurile de ordinul 3 si 4 sunt ramificate, se anastomozeaza si dau frunzei aspect reticulat.

Florile sunt mici, tetramere, grupate în amenti axilari. Petalele sunt lungi, liniare ca niste benzi, de culoare galbena.

Medicinal se folosesc Hamamelidis folium si Hamamelidis cortex (mai rar). Frunzele contin pâna la 10% taninuri galice (hamamelitanin), acid galic, taninuri mixte, flavone, proantociani, ulei volatil. Se utilizeaza sub forma de extracte sau tincturi în afectiuni ale vaselor venoase - varice, hemoroizi, flebite, dar si în dermite, eczeme, etc datorita actiunii vasoconstrictoare, hemostatice, astringente. Cutadenul este un produs farmaceutic cu extract de Hamamelis.

Liquidambar orientale

Arbore monoic originar din Asia Mica, cu flori unisexuate lipsite de periant, grupate în amenti, cu frunze palmate. Din trunchiul acestei specii se extrage balsamul de Styrax sau rezina Benzoe, ce contin esteri ai acidului cinamic si benzoic. Se utilizeaza datorita actiunii antiseptice si dezinfectante, cicatrizante (rani, arsuri). Rezina Benzoe se foloseste si în tratamentul scabiei.

Fam. Platanaceae

Unicul gen Platanus, cuprinde putine specii cu raspândire mai ales în America de Nord si zonele mediteraneene. Sunt arbori mari, înalti, cu ritidom albicios, neted, frunze mari palmat lobate (cu 5-7 lobi acuti) si flori unisexuate, monoice, dispuse în inflorescente globuloase, lung pedunculate. Învelisul floral este format din 3-6 foliole, florile masculine au 3-8 stamine iar cele femele 3-6 carpele libere. Polenizarea este anemofila. Fructele poliachene, fiecare poliachena înconjurata de peri lungi. Platanus occidentalis - platan american, are inflorescentele câte una pe un peduncul lung si Platanus orientalis - platanul, originar din Asia Mica, creste viguros, are coroana larga si câte 3-6 inflorescente pe un peduncul lung. Ambele specii se cultiva prin parcuri si alei.

ORD. URTICALES

Cuprinde plante lemnoase, primitive, rar ierboase, acoperite cu peri aspri, cu frunze simple, rar compuse, flori unisexuate, mici, grupate în inflorescente cimoase si fructe achene, samare sau drupe.

Fam. Ulmaceae

Grupeaza arbori cu frunze alterne, stipelate, adesea asimetrice si aspru pubescente. Florile sunt hermafrodite sau unisexuate, solitare, sau grupate în glomerule. Periantul din 4-8 piese sudate, androceu izomer, gineceu bicarpelar, fruct samara sau drupa.

Ulmus foliacea (sin. U. campestris) - Ulmul de câmp

Arbore de 40 m înaltime, cu ritidom negricios, adânc brazdat, frunze alterne, stipelate, eliptice, oblongi ovate sau ovale, la baza evident asimetrice, dublu serate, cu cca 12 perechi de nervuri laterale. Pe fata verzi întunecate, lucioase, pe dos cu smocuri de peri albi în axila nervurilor, în
rest glabre. Florile mici, hermafrodite sau poligame, apar primavara de timpuriu, înainte de înfrunzire, în glomerule sesile.

O floare prezinta un perigon campanulat din 5 tepale verzui, 6 stamine cu antere purpurii si gineceu bicarpelar superior. Fructul este o samara obovata, de 1-1,5 cm lungime, cu samânta asezata excentric, mai sus de mijlocul aripii. Ulmul de câmp creste frecvent prin paduri de amestec, margini de paduri, tufarisuri, în regiunile de câmpie si de coline. Este cultivat adesea ca arbore ornamental pe strazi.

Importanta prezinta scoarta, Ulmi cortex, ce se foloseste sub forma de cataplasme în afectiuni ale pielii - eczeme, urticarie, afectiuni alergice.

Ulmus montana - Ulm de munte

Arbore de 35 m înaltime cu scoarta neteda, numai la batrânete cu ritidom subtire, frunze variabile, eliptice sau oblongi, cu 15-18 perechi de nervuri laterale, la vârf brusc acuminate, la baza asimetrice iar pe margini acut dublu serate. Florile sunt dispuse în glomerule dese cu perigonul campanulat cu 5-6 diviziuni. Samara este lat eliptica sau aproape rotunda, de 2-2,5 cm, cu samânta în centrul aripii. Creste frecvent în stare izolata în padurile din etajul montan si din regiunea de deal.

Importanta farmaceutica prezinta scoarta, Ulmi cortex, ce se foloseste în eczeme si afectiuni alergice sub forma de decoct.

Celtis australis

Arbore înalt de 5-20 m, cu coroana larga, neregulata. Scoarta neteda, cenusie. Frunze ovat-oblongi pâna la oblong-lanceolate, îngust acuminate, la baza asimetrice, oblic cordate, rotunjite sau brusc îngustate, pe margini ± serate. Flori poligame, cele hermafrodite solitare, cele mascule în fascicule pauciflore. Perigon din 4-5 lacinii libere, androceu din 4-5 stamine, gineceu cu 2 stigmate rasfrânte. Fruct drupa globuloasa. Cultivat ca ornamental. Importanta prezinta scoarta ce contine tanin si are efect astringent, hemostatic.

Fam. Moraceae

Cuprinde arbori, arbusti, rareori liane sau plante erbacee, adesea cu latex bogat în poliizoprenoide sau continând pungi cu mucilagii. Frunzele sunt simple, întregi, stipelate, unele specii prezentând heterofilie (genul Morus). Florile sunt unisexuate sau bisexuate si grupate în cime sau raceme. Periantul este alcatuit din 4 piese, uneori concrescute, adesea devenind persistente si carnoase dupa fecundatie.

Morus alba - Dud alb

Arbore monoic sau dioic de pâna la 15 m înaltime, cu coroana rara si ramuri zvelte. Scoarta cu ritidom brazdat. Frunze alterne subtiri, foarte variabile, ovate sau eliptice, obtuze, acute sau scurt acuminate, la baza rotunjite sau oblic cordate. Marginile sunt neregulat serate, nedivizate sau cu 3-5 lobi neregulati, asimetrici, separati prin sinusuri adânci. Pe fata sunt glabre, netede, lucioase, pe dos scurt pubescente numai pe nervuri. Florile sunt reunite în amenti, cei masculi cilindrici, cei femeli globulosi. Floarea masculina este formata din 4 tepale libere si 4 stamine, iar floarea femela din 4 tepale pubescente si un ovar bicarpelar superior cu stil scurt si 2 stigmate pubescente. Fructul este o drupa falsa, mica, cu învelis carnos, provenit din îngrosarea si modificarea perigonului. Toate fructele dintr-o inflorescenta, strâns alipite, alcatuiesc împreuna un fruct compus si fals numit soroza, popular duda sau aguda care la maturitate are culoarea alba.

Creste frecvent prin gradini, livezi, vii, curti, de-a lungul drumurilor.

Importanta farmaceutica prezinta frunzele - Mori folium - ce contin tanin, acid aspartic, acid folic, glicozide fitosterolice etc., si se folosesc ca adjuvant în tratamentul diabetului, având proprietati hipoglicemiante si în distrofii ale miocardului. Intra în compozitia ceaiului dietetic. Fructele au proprietati purgative, febrifuge si emoliente. Frunzele se mai folosesc ca aliment esential si aproape exclusiv pentru omizile viermilor de matase. Din radacini se extrage o substanta coloranta galbena foarte rezistenta.

Ficus carica - Smochin

Arbust de 6-10 m, cu trunchiul ramificat de la baza, coroana rara cu ramurile laterale adesea culcate si ascendente. Lujerii tineri vigurosi, verzi-maslinii, glabri. Frunze petiolate de 8-20 cm lungime si aproape tot atât de late, adânc lobate, cu 3-5 lobi la vârf latiti, obtuzi si rotunjiti, pe fata scabre, pe dos paroase. Flori unisexuat monoice, foarte mici închise în cavitatea unui receptacul piriform, la vârf cu o deschizatura îngusta. Florile femele sunt dispuse spre baza, cele mascule, împreuna cu numeroase bractei mici, spre partea superioara. O floare mascula are un perigon din 2-6 diviziuni si 1-2 stamine, iar o floare femela un perigon cu numeroase diviziuni si un ovar cu stil excentric. Dupa fecundare, receptaculul devine carnos si formeaza un fruct fals si compus, piriform, comestibil, numit sicona sau smochina.

Specie mediteraneana, se cultiva la noi în regiunile calde ale tarii, în special în Dobrogea. Importanta farmaceutica prezinta frunzele ce au actiune astringenta, antidiareica, hemostatica si fructele cu actiune emolienta.

Fam. Cannabinaceae

Sunt plante erbacee dioice, fara latex, dar cu peri glandulari pluricelulari, specifici. Frunzele sunt alterne sau opuse, simple sau compuse, stipelate. Florile
grupate în cime, sunt unisexuate, cu perigon sepaloid, rudimentar la florile mascule si sub forma unei bractei la cele femele. Fructul este nucula sau achena.

Cannabis sativa - Cânepa

Planta ierboasa, anuala, înalta de 1-3 m, mult cultivata. Tulpina este dreapta, fistuloasa, cu frunze stipelate, alterne, petiolate, palmat-sectate, cu 5-7 lobi îngusti, ascutiti, cu margine serata. Frunzele superioare sunt întregi sau trilobate. Este o specie unisexuat dioica. Inflorescentele mascule sunt panicule axilare laxe. O floare barbateasca este alcatuita din 5 tepale libere si 5 stamine. Inflorescentele femele se dezvolta spre vârful tulpinii sub forma de glomerule în axila frunzelor. Fiecare floare femela are la baza o bractee ce formeaza un învelis sub forma de cupa ce protejeaza gineceul superior, bicarpelar prevazut cu 2 stigmate lungi. Fructul este o achena cu cotiledoanele mari si bogate în lipide.

Indivizii masculi alcatuiesc "cânepa de vara" si se recolteaza pentru obtinerea fibrelor textile. Indivizii femeli sau "cânepa de toamna" se folosesc pentru producerea semintelor. Specie cultivata, dar adeseori scapata din culturi, creste pe marginea drumurilor, prin taieturi de padure, plantatii, etc.

În scopuri medicinale se valorifica vârfurile înflorite ale exemplarelor femele ce apartin speciei Cannabis sativa var. indica, Cannabis indicae herba, produs cunoscut sub numele de marijuana. Glandele de pe suprafata plantei contin o substanta oleo-rezinica ce furnizeaza produsul denumit hasis. Proprietatile acestui drog sunt multiple: stupefiant, hipnotic, sedativ, diuretic, excitant. Populatiile unor tari din Asia si Africa au obisnuinta de a consuma sau fuma preparatele de hasis, sub actiunea caruia se dezvolta o stare de euforie însotita de iluzii si halucinatii. Abuzul de hasis are repercusiuni grave asupra organismului ducând la scaderea rezistentei fata de boli, la decadere fizica, slabirea facultatilor intelectuale, pierderea vointei, modificarea caracterului si în cele din urma la dementa.

Humulus lupulus - Hameiul

Planta lemnoasa cu tulpina volubila spre dreapta, înalta de 3-5 m, acoperita cu peri în forma de cârlige. Frunze opuse, aspre, lung-petiolate, digitat lobate, cu marginea lobilor serat dintata. Flori unisexuate dioice. Cele mascule sunt dispuse în cime axilare racemiforme si formate din perigon sepaloid cu 5 diviziuni libere si 5 stamine. Florile femele au periant rudimentar, glandulos si ovar cu 2 stigmate filiforme. Sunt grupate în amenti axilari, pedunculati, formati din bractei dispuse imbricat ce poarta la baza una sau doua achene. Totalitatea bracteelor formeaza un fel de con (strobil). Atât bracteele ce formeaza conul, cât si periantul membranos din jurul achenelor, poarta numeroase glande secretoare de culoare galben aurie, ce contin o substanta amara, aromatica numita lupulina, motiv pentru care se folosesc în industria berii. Importanta prezinta conurile de hamei, Lupuli strobuli, ce contin oleo-rezine, ulei volatil, principii amare, flavone, tanin, substante estrogene. Hameiul are proprietati sedative, tonic amare, anafrodisiace, bacteriostatice, antitumorale si intra în compozitia ceaiurilor calmante si sedative.

Fam. Urticaceae

Plante ierboase, rar lemnoase, cu tulpini si frunze simple, opuse sau alterne, adesea cu peri urticanti. Florile sunt unisexuate sau hermafrodite, tetramere. Fructele sunt nucule, rar drupe.

Urtica dioica - Urzica mare

Planta ierboasa doica, înalta pâna la 1 m cu tulpina si frunzele acoperite de peri urticanti. Tulpina este simpla, tetra-muchiata, erecta. Frunzele dispuse opus, sunt ovale, cordiforme, serate si acuminate. Florile sunt reunite în panicule axilare. Floarea mascula cuprinde 4 tepale pubescente si 4 stamine, iar floarea femela 4 tepale inegale, 2 mai mari laterale si pubescente si 2 mai mici caduce. Ovarul este bicarpelar, sincarp, superior, cu stigmat în forma de pensula. Fructul este o achena.

Creste pe lânga drumuri, garduri, ziduri, taieturi de padure, pe marginea pâraielor, în jurul caselor, etc.

Importanta farmaceutica prezinta frunzele- Urticae folium sau partea aeriana-Urticae herba, pentru proprietatile lor antianemice, hemostatice, diuretice, antidiareice, hipoglicemiante si cicatrizante. Elimina clorurile si acidul uric din organism, influentând favorabil combaterea reumatismului si a gutei. Datorita vitaminei K, ceaiul are însusirea de a opri hemoragiile, recomandându-se în tratamentul menstruatiilor abundente si neregulate precum si a hemoragiilor uterine dupa nastere. Din frunze se extrage clorofila, din care se obtin clorofilinele cu proprietati antiseptice si cicatrizante, folosite în ape de gura, paste de dinti, gume de mestecat. De asemenea, urzica este si sursa de provitamina A datorita continutului ridicat în carotenoide si este si o valoroasa planta alimentara datorita continutului ridicat în vitaminele C, K si fier.

Urtica urens - Urzica mica

Planta anuala, scunda de 10-15 cm, acoperita cu peri urticanti. Tulpina tetramuchiata, erecta, verde deschis. Frunze opuse, petiolate, ovale sau eliptice, adânc serate. Florile mascule si femele sunt grupate în inflorescente sub forma de spice la baza frunzelor. Perigonul este format din 4 tepale si 4 stamine la florile mascule si din 4 tepale si un ovar superior, bicarpelar, la cele femele.

Creste prin locuri necultivate, ruderale, pe margini de drumuri, garduri etc.

Importanta farmaceutica prezinta partea aeriana a plantei - Urticae minoris herba et semen, ce este folosita în industria medicamentelor pentru diferite preparate farmaceutice. Combate hemoragiile capilare, pierderile uterine si dizenteria. Are de asemenea bune rezultate în combaterea diabetului zaharat, a scorbutului, reumatismului si a bolilor de piele. În multe zone se utilizeaza ca leguma.

Parietaria officinalis - Parachernita

Planta ierboasa, bianuala sau perena, cu tulpina dreapta, simpla, neramificata, scurt paroasa. Frunze petiolate, ovate sau lanceolate, lung ascutite, cu marginile întregi, lucioase. Florile sunt dispuse în inflorescente dichaziale, câte doua în glomerule multiflore, cu bractei libere, lungi. În fiecare dichaziu, floarea centrala este femela, iar cele doua laterale, hermafrodite. Florile hermafrodite au perigonul 4 laciniat, 4 stamine si un gineceu superior unilocular. Florile femele au perigonul tubulos, bombat, la vârf 4 dintat si un gineceu superior. Fructul este o nucula.

Creste pe grohotisuri, margini de paduri sau tufisuri umede, pe lânga garduri, ziduri etc.

Importanta farmaceutica prezinta toate partile supraterane ale plantei- Parietarie herba- ce au proprietati emoliente si racoritoare. Sub forma de infuzie, decoct, sirop, suc, etc. combate bolile de rinichi, ale vezicii urinare, tusea, raguseala.

ORD. FAGALES

Cuprinde arbori si arbusti cu frunze alterne, stipelate, ce alcatuiesc paduri de foioase în regiunile temperate. Florile sunt unisexuate, cu sau fara periant sepaloid. Cele mascule sunt dispuse în amenti, cele femele grupate câte 2-3 în vârful ramurilor. Fructul este samara sau achena aripata sau este prevazut cu o cupa dura.

Fam. Fagaceae

Cuprinde arbori cu frunze întregi sau penat lobate, alterne. Florile sunt unisexuate rar bisexuate, cu ovar inferior, fructul este o achena monosperma însotit de bracteele concrescute si lignificate ce formeaza o cupa dura.

Fagus sylvatica - Fag

Arbore înalt de 35 m cu scoarta neteda, cenusiu albicioasa. Frunze alterne, eliptice, acute, la baza brusc îngustate sau rotunjite, cu margini
ondulate sau întregi, cu nervuri laterale proeminente. Florile dispuse în inflorescente axilare apar odata cu frunzele. Florile mascule în glomerule pendente, au perigonul format din 4-7 tepale concrescute si 8-16 stamine exerte. Florile femele sunt geminate (câte doua), cu perigon redus si înconjurate de numeroase bractei care concresc si formeaza o cupa din 4 valve lignificate ce înconjoara ovarul inferior tricarpelar. Stigmatele sunt rosii. Fructul este o achena numita jir (fruct compus si fals) complet învelita de cupa lemnoasa prevazuta la exterior cu apendici spinosi. La maturitate se deschide în 4 valve.

Fagul formeaza paduri întinse, pure sau în amestec cu alte foioase sau cu rasinoasele.

Importanta farmaceutica prezinta scoarta -Fagii cortex- din care se prepara un decoct folosit în combaterea enterocolitei.

Quercus robur - Stejarul

Arbore înalt de 50 m, cu coroana larga, neregulata si ramuri puternice, noduroase. Frunze foarte variabile, obovate pâna la îngust obovate, la baza îngustate si evident auriculate, aproape sesile, neregulat sinuat lobate. Lamina pieloasa de un verde întunecat. Florile mascule sunt dispuse în amenti axilari pendenti, au un perigon din 5-7 tepale si numeroase stamine. Florile femele sunt grupate în inflorescente spiciforme, lung pedunculate, pauciflore, axilare sau terminale. Perigonul florilor femele este redus dar prezinta numeroase bractei ce concresc într-o cupa solzoasa, ce închide un gineceu tricarpelar semiinferior. Fructul este o achena, care împreuna cu cupa solzoasa hemisferica constituie ghinda care este un fruct fals, lung pedunculat.

Stejarul formeaza paduri de amestec împreuna cu alte foioase sau arborete pure, în regiunea de câmpie si de coline joase.

Importanta farmaceutica prezinta scoarta de pe ramurile tinere, Querci cortex, ce contine acid cvercitinic, roburic, oxalat de calciu, taninuri, etc. Intern se recomanda în afectiuni ale stomacului, având actiune antiseptica, hemostatica, astringenta. De asemenea, intervine în combaterea diareei, în enterite, melene, metrorargii. Extern este indicat în tratamentul hemoroizilor, fistulelor anale, leucoreei, în faringite, arsuri, degeraturi.

Foarte bogate în tanin sunt galele - Gallae turcicae - formate pe frunze în urma întepaturilor unor viespi din genul Cypnis.

Castanea sativa sin. Castanea vesca Castanul comestibil

Arbore de 30 m înaltime cu frunze mari oblong lanceolate, asezate spiralat, pe margini spinos dintate, cu numeroase nervuri secundare paralele, proeminente. Inflorescentele mascule axilare sunt amenti de
glomerule, cilindrici, erecti. O floare este formata dintr-un perigon cu 6 diviziuni si numeroase stamine. Florile femele sunt solitare sau câte 3, înconjurate de un involucru cupuliform, spinos. Fructul este o achena mare, comestibila, brun întunecata, închisa în cupa involucrului, care la maturitate se deschide în 2-4 valve.

Castanul comestibil este cultivat sau creste spontan în sud-vestul tarii.

Importanta farmaceutica prezinta frunzele - Castaneae folium - ce contin taninuri, care prin hidroliza formeaza acizii cumaric si cafeic, precum si vitamina E, glucoza, saruri etc. Extractul apos din frunze are actiune sedativa asupra centrilor respiratori, fiind bun calmant al tusei.

Fam. Betulaceae

Este reprezentata de arbori monoici din regiunile temperate, ale caror radacini formeaza micorize. Florile sunt unisexuate, grupate în amenti sau glomerule. Fructul este o nucula însotita de o bractee lobata.

Betula pendula (sin. Betula verrucosa) - Mesteacan

Arbore de 30 m înaltime, cu coroana ampla cu ramuri groase si numeroase ramurele flexibile, pendente. Coaja tulpinii este neteda albicioasa. Frunzele alterne, lucioase, romboidale sau triunghiular ovate au vârful acuminat si marginea dublu serata, Florile sunt monoice în amenti cilindrici. Amentii masculi apar în mijlocul verii anului precedent înfloririi, în axila frunzelor superioare. O floare este formata din numeroase bracteole, câteva tepale si stamine ramificate. Florile femele sunt dispuse în amenti cilindrici, solitari sau câte 2-4 si apar odata cu frunzele. O floare femela este nuda, fiind formata dintr-o bractee si un gineceu cu 2 stigmate. Fructul este o samara (cu 2 aripi transparente, întrerupte la vârf).

Mesteacanul creste din regiunea de deal pâna în etajul subalpin, pe coaste însorite, în raristi de padure, deseori ca arbore ornamental.

Importanta farmaceutica prezinta frunzele - Betulae folium - ce contin saponine, polifenoli, acizi, vitamina C, tanin, mucilagii etc. Infuziile din frunze de mesteacan scad tensiunea arteriala, cresc permeabilitatea vaselor, cresc diureza, dizolva calculii renali si favorizeaza eliminarea apei din tesuturi, a acidului uric si a colesterolului. Este un bun antibiotic. În infuzii se adauga, dupa racire, un vârf de cutit de bicarbonat de sodiu, dupa 6 ore se strecoara si se bea în 2-3 reprize. În scopuri medicinale se mai folosesc si scoarta, Betulae cortex si mâtisorii (amentii), Betulae flores, în reumatismul cronic degenerativ.

Corylus avellana - Alunul

Arbust de pâna la 5 m înaltime, cu scoarta subtire, neteda. Formeaza tufarisuri întinse prin zavoaie si paduri. Frunze alterne, cordate, brusc acuminate cu marginea neregulat dublu serata. Florile mascule sunt dispuse în amenti simpli, cilindrici, câte 2-5 pe un peduncul comun. În timpul înfloririi se alungesc foarte mult si devin pendenti. O floare mascula este formata din câteva bractei concrescute si 4-8 stamine cu filament bifid. Florile femele sunt grupate câte 2 la baza unei bractei. Fiecare floare este protejata de 3 bracteole sudate la baza si sunt formate dintr-un perigon sepaloid rudimentar compus din 6-9 tepale si un ovar bicarpelar cu 2 stiluri lungi rosii. Fructul este o achena (aluna) înconjurata de un învelis extern format de cupa bracteolara franjurata neregulat. Alunul este raspândit în toata zona forestiera de la câmpie pâna în etajul montan.

Importanta farmaceutica prezinta frunzele - Coryli folium - contin polifenoli, antociani, acizi organici, betulina, ulei volatil. Uleiul volatil are proprietati vasoconstrictoare, polifenolii precipita proteinele manifestând actiune hemostatica si dezinfectanta iar flavonele sporesc rezistenta capilarelor. Frunzele au efecte coleretice.

Alnus glutinosa - Anin negru

Arbore de pâna la 28 m înaltime, cu tulpina pâna la vârful coroanei. Frunze alterne, obovate, cu vârf obtuz, trunchiat sau emarginat, cu marginea întreaga în treimea inferioara, în rest neregulat dintata. Fata superioara lucioasa, glabra, de un verde închis, cea inferioara verde galbuie. În tinerete frunzele sunt lipicioase. Înfloreste înainte de înfrunzire. Florile sunt unisexuat monoice, reunite în cime pauciflore, grupate la rândul lor în amenti pedunculati. Floarea mascula este formata din 4 tepale si 4 stamine cu antere galbene. Floarea femela nu prezinta perigon, este protejata de un involucru format dintr-o bractee si 4 bracteole si este formata dintr-un gineceu bilocular. Inflorescenta fructifera este un strobil sau con ovoid cilindric numit arina, cu solzi lemnosi, imbricati, care la maturitate se îndeparteaza si lasa sa iasa fructele care sunt nucule aripate (samare). Aninul negru creste din regiunea de câmpie pâna în etajul montan, de regula în luncile râurilor.

Importanta farmaceutica prezinta arinele si coaja trunchiului - Alnii cortex- ce se folosesc în combaterea diareei iar frunzele au actiune febrifuga.

ORD. JUGLANDALES

Cuprinde arbori cu frunze alterne, imparipenat compuse, cu peri glandulari si celule secretoare. Florile sunt unisexuate, cu sau fara periant sepaloid, grupate în amenti. Fructul este drupa.

Fam. Juglandaceae

Cuprinde arbori monoici cultivati în regiunile temperate cu frunze imparipenat compuse, flori mascule în amenti, flori femele izolate sau grupate câte 2-3. Fruct drupa.

Juglans regia - Nucul

Arbore de pâna la 30 m înaltime, cu coroana larga. Scoarta neteda, argintiu cenusie. Frunze mari, imparipenat compuse din 5-11 foliole. Foliolele sunt eliptice sau ovate, de la vârf catre baza descrescând în marime. Au marginea întreaga, baza rotunjita si sunt glabre. Este o specie unisexuat monoica. Florile mascule sunt grupate în amenti solitari, cilindrici, grosi, verzi, multiflori, de 5-12 cm lungime. O floare barbateasca este formata din 4 tepale si numeroase stamine. Florile femele sunt grupate câte 1-4, sunt sesile si verzi si formate din 4 tepale mici, un ovar inferior si 2 stigmate mari, rasfrânte, de obicei purpurii. Fructul este o drupa falsa bicarpelara, cu endocarp lignificat, numit nuca. Samânta este mare, incomplet divizata, de doi pereti subtiri ai endocarpului, în 2 cotiledoane mari, zbârcite, oleaginoase. Coaja verde, coloranta care la maturitate se crapa si se desface în mod neregulat, reprezinta epicarpul concrescut cu cupa receptaculului. Nucul este o specie frecvent cultivata prin livezi, gradini, curti si marginea drumurilor pentru lemnul sau deosebit de valoros (furnir) si pentru semintele oleaginoase si comestibile.

Importanta farmaceutica prezinta frunzele, Juglandis folium, ce contin juglona si hidrojuglona (derivati naftochinonici), vitamina C, tanin, ulei volatil, saruri minerale, etc. Ele au proprietati astringente, antiinflamatoare, antiseptice, antifungice, stimulente, antiparazitare, depurative, hipotensive, hipoglicemiante si antialergice.

Intern se recomanda în tratamentul enteritelor acute, a diabetului zaharat, în diaree, în infectii si edeme renale. Extern se recomanda sub forma de bai pentru întarirea organismului si vindecarea bolilor de piele - eczeme zemuinde, furunculoze, ulceratii. Sub forma de gargara se recomanda în diferite afectiuni ale gurii. Din cotiledoane se extrage uleiul de nuca folosit în patiserie si cosmetica (uleiul de briantina). Cojile de nuca si frunzele contin taninuri si substante colorante foarte durabile folosite pentru vopsitul lemnului, lânii si parului.