Salix alba - Salcie alba
Arbore dioic de pâna la 20 m înaltime, cu coroana neregulata, tulpina strâmba cu lujeri subtiri, flexibili, de culoare verde - galbuie. Scoarta 525r1715f tânara este neteda, cenusiu verzuie si formeaza de timpuriu un ritidom gros, cenusiu brun, care se desprinde cu usurinta. Frunzele sunt lanceolate, alterne, lungi, cu marginea marunt serata, la început pubescente pe ambele fete, ceea ce le da culoare argintie, apoi perii ramân numai pe dos. Florile unisexuate sunt dispuse în amenti: cei masculi galbeni, cei femeli verzui. Floarea barbateasca are la baza o bractee si prezinta 2 stamine cu filamente lungi iar o floare femela are o bractee paroasa si un gineceu bicarpelar, cu pozitie superioara. Fructe capsule. Specie de lunci si zavoaie, cu cerinte pentru umiditate, traind pe vaile râurilor.
Importanta farmaceutica prezinta scoarta, Salicis cortex, care se recolteaza în lunile martie-mai când seva este mai abundenta si se desprinde usor de pe ramuri tinere de 2-3 ani. Contine: salicina (substanta de natura glicozidica ) care prin hidroliza se dedubleaza în glucoza si saligenina sau alcool salicilic, tanin, derivati de natura flavonica. Derivatii salicilati naturali au servit ca model pentru sinteza aspirinei.
Actiune farmacologica: antireumatic, analgezic, febrifug, astringent, sedativ nervos, cicatrizant. Se recomanda în reumatism, diaree, hemoragii, stari febrile, insomnii. Extern se recomanda în: rani, ulceratii, hemoroizi, stomatite, faringite. Intra în compozitia ceaiului antireumatic.
|
