ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
A FI VIABIL ÎN SFERA PUBLICĂ
[†]. Daca ar fi fost finantata de catre persoanele fizice care conduc Avon Cosmetics Romania (din propria lor avere), actiunea ar fi fost realmente laudabila; derulata pe spezele companiei, ea poate fi considerata ca forma de decapitalizare.
În sfera comunitatii civile, viabilitatea agentilor sociali este probata de gradul de implicare în diverse asociatii voluntare: familii, parohii, cluburi, asociatii sportive, societati de caritate, asociatii ale vecinilor etc. Specialistul în relatii publice îsi poate consilia clientul în adoptarea acelor comportamente proprii ordinii restrânse care îi pot maximiza integrarea sociala. Ar fi vorba aici, înainte de toate, de practicarea caritatii în scopul depolitizarii si decomercializarii unor sectoare ale vietii sociale. Ajutorul dezinteresat acordat în ordinea restrânsa a comunitatii civile întareste virtutile actorilor sociali si scade costurile vietii. Spre exemplu, declinul actual al institutiei familiei a condus la transferarea unor servicii de asistenta sociala – precum îngrijirea persoanelor vârstnice – din sfera comunitatii civile în sfera politica (la costuri din ce în ce mai mari) si la monetarizarea improprie a unor servicii (precum cresterea copiilor).
Rezumând consideratiile privind functia de orientare si învatare, putem spune ca specialistul în relatii publice contribuie la viabilitatea publica a clientului sau daca pondereaza judicios ipostazele de cetatean, producator/consumator si semen ale acestuia, ferindu-l de excesele politizarii, comercializarii, respectiv comunizarii. Prin politizare excesiva, statul îsi asuma anumite servicii sociale, nu pentru ca ele n-ar putea fi asigurate prin competitie pe piata sau prin întrajutorare dezinteresata, ci pentru a arata ca acumularea puterii este benefica social. Daca intervine arbitrar pe piata, statul destabilizeaza productia de bunuri si servicii, reduce resursele de pe piata prin impozite, afecteaza economiile prin inflatie si dezorienteaza întreprinzatorii prin credite preferentiale, scutiri de taxe, facilitati, prime, supraimpuneri etc. Daca se insinueaza abuziv în sfera comunitatii civile, statul desocializeaza si împiedica maturizarea persoanelor si deprinderea virtutilor. Excesul comercializarii perverteste sfera politica, transformând democratia în plutocratie, si distruge relatiile sociale a caror valoare nu poate fi exprimata în bani: dragostea fata de sot/sotie, grija fata de copii, disponibilitatea de ajutorare a vecinilor etc. În sfârsit, transferul caritatii din sfera proprie a comunitatii civile în sfera politica si în cea economica pericliteaza idealul de dreptate sociala si diminueaza productivitatea întreprinzatorilor.
Cea de-a treia conditie necesara viabilitatii în sfera publica – armonia cu opinia publica – este mai greu de determinat, data fiind ambiguitatea termenului de opinie publica, caruia Susan Herbst (1993: 438-440; 1999) îi trece în revista nu mai putin de sapte acceptiuni: (1) vointa generala (der allgemeine Wille) a unei comunitati politice, (2) opiniile atribuite unui public ignorant de catre media, (3) credintele (beliefs) diferitelor publicuri, (4) opinia majoritatii, manifestata, cu precadere, prin vot sau opinia unei minoritati vocale, manifestata prin mass-media sau în adunari publice, (5) opinia adoptata prin consens, în urma unor dezbateri publice, (6) rezultatul alegerilor, referendumurilor sau sondajelor, respectiv (7) fictiunea la care recurg cei puternici pentru a-i aservi pe cei slabi. Fara a intra în substanta explicitarii acestui concept cheie, putem accepta, ca punct de plecare, urmatoarele premise: (a) fiecare persoana resimte constrângerea externa a opiniei publice – ca principiu regulator – la nivel afectiv, cognitiv si comportamental; (b) persoanele, grupurile informale sau organizatiile pot influenta opinia publica, însa nu o pot modela într-un mod bine determinat; (c) opinia publica poate fi aproximata prin raportare la toti membrii societatii, nu doar relativ la un esantion asa-zis reprezentativ (Gallup, 1958); (d) calitatea opiniei publice este influentata de numarul si calitatea persoanelor implicate în dezbateri publice si de capacitatea mijloacelor de informare în masa de a disemina pe scara larga si în forma simplificata informatiile relevante cu privire la problemele societatii. Pentru a armoniza pozitia si actiunile agentului social deservit cu opinia publica, practicienii relatiilor publice trebuie sa-i motiveze pe jurnalisti sa medieze comunicarea cu publicurile-tinta (stakeholders), iar acest lucru se întâmpla numai daca (i) agentul social este perceput ca sursa legitima si credibila de informatie, iar (ii) informatiile furnizate sunt demne de a aparea în presa (newsworthy), având (macar în parte) urmatoarele ingrediente: conflict, impact, oportunitate, proximitate, proeminenta, unicitate (sau ciudatenie). O data depasita „bariera jurnalistica“, specialistii în relatii publice trebuie sa-si plieze mesajele – intrinsec hibride – pe triada pathos-logos-ethos, astfel încât publicurile interesate sa reactioneze într-o maniera convenabila pentru client. Lipsa de aderenta la opinia publica sau, mai grav, ostilitatea opiniei publice submineaza grav viabilitatea publica, fapt ilustrat de oamenii politici, artistii, partidele, firmele, organizatiile neguvernamentale etc. care s-au vazut maturati de pe scena vietii publice.
Bibliografie
Bastiat, Frédéric (1848) ‘L'État’ Journal des Débats, https://bastiat.org/fr/l_Etat.html
Coman, Cristina (2001) Relatiile publice. Principii si strategii, Iasi: Polirom
Cunningham, Frank (2002) Theories of Democracy: A Critical Introduction, London and New York: Routledge
D'Entrčves, Maurizio P Political Philosophy of Hannah
Arendt,
diZerega, Gus (2004) ‘Toward a Hayekian Theory of Commodification and Systemic Contradiction: Citizens, Consumers and the Media’ The Review of Politics, 3: 445-468
Fârte, Gheorghe-Ilie (2005) Fundamente ale relatiilor publice (II), in Comunicare sociala si relatii publice, Iasi: Editura Universitatii „Al.I. Cuza“ Iasi
Fârte, Gheorghe-Ilie (2006) Traits de la participation politique dans la société roumaine contemporaine, in Démocratie participative en Europe, Toulouse : LERASS
Gallup, George (1958) ‘What Is Public Opinion?’ Crime Delinquency, 4: 305-306
Herbst, Susan (1993) ‘The Meaning of Public Opinion: Citizens' Constructions of Political Reality’ Media Culture Society, 15: 437-454
Herbst, Susan (1999) ‘Walter Lippmann's Public Opinion, Revisited’ The Harvard International Journal of Press/Politics, 4: 88-93
Nessmann, Karl (1995) ‘Public Relations in Europe: A Comparison with the United States Public’ Relations Review, 21 (2): 151-160
Steiner, Hillel The 'Public-Private'
Demarcation, in Maurizio
Passerin d'Entrčves et Ursula Vogel (eds.) Public and Private: Legal,
Political and Philosophical Perspectives,
Verčič, Dejan et alii (2001) ‘On the Definition of Public Relations: A European View’ Public Relations Review, 27 (4): 373-387
Williams, Colin C. The Myth of Marketization: An Evaluation of the Persistence of Non-Market Activities in Advanced Economies’ International Sociology, 19: 437-449
|
