ANIVERSĂRI 2001
Povestea vietii mele începe acolo, departe, pe plaiurile Moldovei si se ispraveste aici, în inima Parisului. Pentru a merge din satul în care m-am nascut spre marele oras unde-mi sfârsesc zilele, am strabatut o cale anevoioasa, strajuita de copaci ce se pierd în zarea îndepartata. A fost lung, desigur acest drum.
Cât de scurt mi s-a parut !
Sunt nascut la tara. Satul meu, Liveni, judetul Dorohoi, în inima Moldovei, este ca multe altele. Are o biserica frumoasa ale carei icoane de aur par ca prind viata în fumul de tamâie. Locuiam într-o casa mica cu pridvor de lemn vopsit, unde se uscau funiile de ceapa la soare. Tatal meu, Gheorghe, era agricultor, fiul unui preot ortodox. Era afectuos, dar iute la mânie; câteodata racnea în chip îngrozitor, dar din fericire se marginea la atât. Nu-mi amintesc sa-l fi vazut vreodata facând un gest necugetat, fata de nimeni.
Mama mea, Maria, era . mama ! O mama admirabila, duioasa, prea iubitoare poate. As putea sa ma plâng doar ca nu am fost numai un copil rasfatat, ci un copil iubit peste masura, pâna la sufocare.
N-as putea aduce nici o învinuire parintilor mei, deoarece am fost al optulea copil si totusi singurul; sapte frati si surori s-au nascut înaintea mea. Doi au murit de mici, o angina difterica, în 1878, i-a rapus pe ceilalti cinci. Parintii mei au trait ani într-o mare neliniste, caci nadajduiau ca un nou nascut s&# 737g67h 259; stearga, nu amintirea, dar lipsa celorlalti. Ei s-au rugat cu ardoare si plecau deseori la mânastiri pentru a-i cere domnului sa le trimita copilul mult dorit. În 19 august 1881 am venit pe lume. Când mi-amintesc de copilarie, parca mai simt înca în jurul meu grija plina de teama în care cresteam. Ma pazeau de cele mai neînsemnate primejdii, tremurau la cel mai mic semn. si daca sunt astazi un om mai mult decât sensibil, ca o rana vie, pricina, cred , o datorez copilariei mele.
Totusi, acei ani petrecuti la tara mi-au lasat cele mai frumoase amintiri: doar am crescut în aer liber, în mijlocul animalelor si plantelor, având sub ochi nesfârsite lanuri de grâu, de orz, de ovaz si de porumb. Acestea sunt câteva din impresiile mele din copilarie. Simple si naive asa cum este normal sa fie, dar destul de puternic întiparite în amintirea mea pentru a le reînvia cu usurinta.
Muzica face parte din primele mele amintiri. Cred ca gândirea, pulsatia, viata mi-au fost totdeauna împletite cu muzica. Dar sa revenim la copilarie. Eram, daca-mi amintesc bine, un copil silitor si chiar destul de constiincios!
La patru ani stiam sa citesc,
sa scriu, sa adun si sa scad. Nu era meritul meu, caci
îmi placea învatatura si aveam groaza de aproape
toate jocurile, mai cu- seama de cele brutale. Ciudat copil, nu ? Nu aveam
decît trei ani când am auzit prima data un taraf de lautari care
cântau într-o statiune balneara destul de apropiata de satul
nostru. Orchestra ciudata alcatuita dintr-un nai, câteva
viori, un tambal si un contrabas, dar care mi-a facut pesemne o
impresie destul de puternica. A doua zi de dimineata încercam
sa întind un fir de ata pe o bucata de lemn si crezând
într-adevar ca faurisem o vioara, imitam ce auzisem cu o zi
înainte. Fluieram pentru a reda sunetul naiului, iar cu doua bastoane de
lemn înlocuiam tambalul. Aceasta a fost prima mea întâlnire cu muzica.
Putin mai târziu, cum eram un scolar silitor care-si vedea de
treaba, parintii mei, pentru a ma rasplati, îmi
daruisera o vioara mica cu trei sunete. Fara
sa stau mult pe gânduri, am luat-o
si am aruncat-o în foc.
Bineînteles în urma staruintelor mele am obtinut si o
vioara adevarata si m-am apucat sa învat
singur, cu sîrguinta. Într-o zi i-am cântat tatalui meu cu un
deget, pe coarda re, celebrul vals al lui Ivanovici, Valurile Dunarii.
Tatal meu, tulburat, îmi spune cu o voce grava si duioasa:
" Vei fi muzician . " Însa fara a merge atât de departe cu
gândul - spre o cariera muzicala - cum sa gasesti
într-un satulet din
Într-adevar opere mai deosebite ca "
În 1888 împlinesc sapte ani. Vârsta marilor rataciri. . La noi se raspândeste zvonul unei epidemii de difterie. Parintii mei, care s-au pierdut cinci copii în urma acestei înspaimântatoare boli, se pregatesc sa plece. Înainte însa sunt dus, înca o data, la Caudella, atentie la mâinile micului Enescu ! De data aceasta însa sunt mare si ascult cuminte, sfaturile profesorului. De altfel ceea ce a spus parintilor mei era mai mult decât o încurajare:
" Trebuie cultivate darurile acestui copil si trimis la Viena . "Voi parasi deci aceasta ambianta rurala, calda, fericita, o voi regasi în fiecare vara, în timpul vacantei.
si totusi, privind cum se departeaza casa unde te-ai nascut, meleagurile unde ai trait înconjurat de dragoste, de grija, de natura, porti în suflet o neliniste: aceea de a-ti lua ramas bun, pentru totdeauna, de la copilarie. .
Redactor sef: Popescu Victor
Tehnoredactare: Popa-Cazan Dana
Grafica computerizata: Popa-Cazan Catalin
ANIVERSĂRI 2001
Patriot înflacarat si spirit democratic, om de stiinta si autentic reformator pedagogic, purtator al flacliei culturii în toate mediile sociale, mai ales în rândul taranimii, SPIRU HARET a contribuit hotarâtor la împletirea destinului scolii cu acela al întregii natiunii. Fructuoasa lui activitate în sfera învatamântului si culturii se constituie ca un luminos model al intelectualului legat de popor, animat de aspiratiile si nevoile acestuia. La aniversarea a 150 de ani de la nastere, în plina activitate de reformare a învatamântului, la începutul mileniului trei, lectia lui Spiru Haret este aceea a realismului si îndraznelii creatoare, a cimentarii relatiei dintre scoala si viata, dintre stiinta si practica, dintre învatamânt si dezvoltarea economica si sociala a tarii, în slujba cetateanului si în interesul întregii natiuni.
Personalitatea reformatoare cea mai importanta a sfârsitului de secol al XIX-lea Spiru Haret s-a nascut la 15 februarie 1851 la Iasi. Începe clasa a I-a primara la Doroboi în 1859 si termina în 1862 scoala "Vopselei de Verde" din Bucuresti, având la toate obiectele note "eminentia".
Între 1862 si 1869 este bursier al liceului Sf. Sava fiind remarcat ca fiind foarte dotat pentru studiu. În decembrie 1870, fiind student la Universitatea din Bucuresti, în anul II lea la fizica-matematica, obtine prin concurs catedra de matematica de la Seminarul central. Îsi ia licenta în stiinte fizico-matematice, în 1874, la 23 de ani.
Între 1875 si 1878, la Paris, obtine licenta în matematica , licenta în stiintele fizice si doctoratul la Sorbona, sustinând teza cu titlul " Sur l'invariabilite' des grands axes des orbites planetaires ".
Desi solicitat sa-si faureasca o cariera universitara în Franta, Spiru Haret revine în tara în 1878 fiind pe rând profesor suplinitor de matematica la liceul "Mihai Bravu" din Bucuresti, suplinitor la catedra de mecanica rationala de la Facultatea de stiinte din Bucuresti, profesor cu titlu provizoriu la universitatea din Iasi, membru în Comisia Centrala de Statistica (1881), conservator la Muzeul
de antichitati din Bucuresti, profesor definitiv la Universitatea din Iasi, membru în Consiliu Permanent de Învatamânt. Între 1882 si 1911 este profesor de algebra superioara si geometrie analitica la scoala de poduri si sosele din Bucuresti ( Univ. Teh. Bucuresti) si între 1888 si 1891 profesor de mecanica nationala la scoala de ofiteri din Bucuresti. În 1882 se înscrie în Partidul Liberal, este deputat de Ilfov, Inspector general al scoalelor din ministeriatul lui PS Aurelian 1883, Secretar general la Ministerul de Instructie ( 1885 - 1888 ). Ministerul de Instructie si Culte în trei înduri 1901-1904 si 1907-1910.
Spiru Haret a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1879 si alaturi de Dr. C Istrati si Dr. I. Cantacuzino înfiinteaza Universitatea Populara Bucuresti.
ANIVERSĂRI 2001
CÂNTECUL MEU
CÂND SCRIU DESPRE TINE
LA GREU sI LA BINE
TE-ACOPĂR CU GÂNDUL
CUM FLOAREA PĂMÂNTUL
sI FRUNTEA-ŢI DEZMIERD
TE IERT sI TE CRED
DOAR EU TE RĂSFĂŢ
sI sTIU SĂ TE-NVĂŢ
O LUME DE VISE
SĂ-ŢI FIE ATINSE
CÂND CERUL SENIN
SPRE TINE-L ÎNCLIN
ŢI-ADUC MAI APROAPE
SĂ SORBI ÎNTR-O NOAPTE
O BOLTĂ DE STELE
DIN PALMELE MELE.
BĂLĂsAN LUMINIŢA
VRĂJESCU LILIANA
ANIVERSĂRI 2001
ECOURI ÎN TIMP
Prof: Popescu Victor
Calatorul iubitor de istorie si arta, strabatând meleaguri oltene, se poate bucura sa vada în naosul bisericii manastirii Caluiu, vestita ctitorie a fratilor Buzesti, portretele voievodale ale lui Petru Cercel si Mihai Viteazul, opere de o remarcabila valoare documentara si artistica realizate de pictorul Mina în anul 1594.
Învesmîntat potrivit ceremonialului
de curte, cu o tunica lunga strânsa pe corp peste care
poarta o mantie larga dublata cu blana de cacom, Mihai
Viteazul ne apare, sub penelul lui Mina, ca un barbat în puterea vîrstei,
figura sa cu trasaturi energice fiind subliniata de barba
scurta, taiata rotunjit. El este încoronat de un înger si
catre el se îndreapta mina binecuvântatoare a lui Dumnezeu.
Înscriptia pictata alaturi arata ca acesta este "
Mihai Voievod fiul marelui si preabunului Io Patrascu Voievod,
leat 1594. Scris-am Mina zugrav". Învesmântat asemanator cu
Mihai Vitezul, fratele sau mai vîrstnic, Petru Cercel, este însotot
de o inscriptie mai lunga care, asa cum s-a demonstrat de
curând, constituie o autentica cheie pentru descifrarea mesajului politic
al domnitorului si al partizanilor sai Buzesti: " Io Petru
Voievod fiul marelui si preablagoslovitului Io Patrascu Voievod.
Nu varsati în
În calitatea sa de artist curtean, pictorul Mina era neîndoielnic la current cu planurile lui Mihai Viteazul si cunostea temeiurile spirituale ale actiunilor acestuia. Reprezentîndu-l pe Mihai Viteazul în calitate de urmas legitim al lui Patrascu cel Bun, al întarea implicit autoritatea domneasca, dupa cum prin rememorarea învataturilor lui Neagoe el pastra vie în mintea contemporanilor încrederea nestramutata în dreptate si în biruinta.
Mijloacele artistice ale lui Mina sunt deopotriva sigure si suple. Desenul caligrafiat cu sprinteneala defineste conturul fiecarui detaliu fara sa devina tributar acestora, atentia fiind îndreptata asupra elementelor cu valoare de permanenta: figura domnului si coroana. Gama cromatica este bogata, dar nu exuberanta, Mina preferînd modularile griurilor colorate în ansamblul carora accentele de rosu au o sonoritate sarbatoreasca.
ANIVERSĂRI 2001
SĂRBĂTOAREA sCOLII
Prof.: Nicolae stefanut
Sarbatorirea Liceului Metalurgic la frumoasa vârsta de 30 de ani, reînvie si etaleaza vise, rezultate, nazuinte de mai bine ale dascalilor si elevilor acestei mari unitati scolare Slatinene.
Este un prilej minunat de aducere aminte si reîmprospatare a mari idealuri de munca tenace, înfaptuite de-alungul acestor 30 ani, concretizate în ceea ce a fost, ceea ce se vede si va fi peste timp Liceul Industrial Metalurgic.
Gândurile noastre s-au adunat astazi, dupa 30 de ani si din vremile de ieri cristalizeaza în amintiri frumoase, amintiri personificate prin dragoste de munca, prin pasiune, prin emulatie si spirit creator.
Aceste calitati si caracteristici ale întregului corp profesoral, ale tuturor absolventilor de ieri si de azi au facut ca stema Liceului Metalurgic sa fie mereu stralucitoare.
La acest rezultat nu se putea ajunge fara o activitate de conducere sustinuta de un admirabil spirit de echipa si întelegere din partea tuturor.
Ne-am bucurat la timpul respectiv si credem ca si azi este la fel de ajutorul sincer si realist, material si managerial, al Centralei de aluminiu cu unitatile subordonate ( I.P.A., I.P.C., etc. ) sprijin fara de care drumul scolii acesteia ar fi fost mult mai lung si mai anevoios în atingerea performantelor realizate.
La ceas de sarbatoare si bilant cu sufletele pline de emotie, gândurile noastre se vor mai clare, mai bogate în realizari.
Urez întregului personal didactic al acestei prestigioase scoli, tuturor colectivelor de elevi cît mai multe realizari si succese în activitatea ce-o desfasoara, sanatate si cît mai multe bucurii în viata pe care-o traversam.
S-avem mereu în minte, sa nu uitam ca asa cum spunea un mare carturar român, "Nimic nu costa mai mult decît nestiinta."
ANIVERSĂRI 2001
GLASUL STRĂBUNILOR
Soarele pasise de mult peste crestetul stâncii. Noaptea se vestea grabita din adâncuri. Luna nu trecuse înca dincoace de hotarele rasaritului sau, însa de sub marginile departate ale vazduhului, nenumarate gramezi vinete de nori cu frunti amenintatoare, se ivisera fara de veste. Suflarea de vânt se stinsese jalnic în nesfârsitul umbros al departarilor ca un glas de pieire. Într-o clipa se ridica simfonia înfricosata a framântarii si a zbuciumului universal. Cu totii ramasesera acolo, prada ursitei, prada patriotismului. Nici unul nu se gândise sa plece. Odata ce zagazurile cerului s-au rupt, varsarea de sânge si-a dat drumul. Strajerii erau atacati din toate partile si se simteau întepeniti ca pe o pânza de paianjen. Între toate cele patru hotare ale nesfârsitului, întinderile oarbe tremurau cu lumina albastruie sub licaririle fulgeratoare si iuti ale focului ceresc, care de nenumarate ori lovise cu putere în sabia dusmana. Dar totul a trecut. Mirosul cald al sângelui înca se mai facea simtit. Putinii ramasi în viata si-au cladit acel cuib de vulturi si au povestit mai departe din tata-n fiu. Timp de o clipa, bunicul facu o pauza, dupa care continua:
Totul este în capul vostru o-nvalmasala de care trebuie sa scapati, un val în fata ochilor pe care trebuie sa-l dati la o parte. Ca un mister, iar din acel mister de nepatruns- al carui tainic înteles definitiv omul nu-l va putea cuprinde niciodata - voi trebuie sa stiti ca înaintea pâinii pe care o duceti la gura, este patriotismul care exista datorita faptului ca voi existati, si-atunci când va-nceta sa mai existe, încetava-ti si voi sa existati. Nu credeti ca totul este bine, atâta timp cât noi facem bine ? Atâta timp cât ne aparam tara si suntem adepti ei ? Putem fi noi altfel fericiti ? Fericirea linisteste. Te face sa vezi altfel frunza din tufis si de pe creanga pe care se joaca soarele, toate-ti par noi si altfel când pasesti acolo unde stii ca ti-e bine si esti fericit. Iar daca înaintea ta zboara o pasare din boschet în boschet, ciripind si amutind, patria duce ea însati degetul la gura - sst! Asculta! - si- atunci domneste peste tot o liniste adânca. Cum credeti ca ati fi voi fara patria voastra ? Ca un rege fara slujitori, ca un pui de pasare fara mama, ca o floare fara petale, si as putea sa continui, caci nici o minciuna nu vine din adevar si voi trebuie sa stiti asta. Tot ce v-am spus sunt picaturi din adevarul pe care-l învocam atât de des. Sunt picaturile în care se oglindeste oceanul. si de veti vrea sa cunoasteti mereu adevarul, recuperati-l prin memorie, caci acesta-i gândul autorului. si el reuseste sa redea fidel clipele îngrozitoare pe care le-au trait martorii momentului, martorii adevarului, adevaratii patrioti, în cartea aceasta: istoria. Pune-ti mâna si învatati-o.
ANIVERSĂRI 2001
Fugit irreparabile tempus
Prof: Maria Constantin
Încerc sa refac în minte itinerariul care sa ma conduca înapoi, în timp, spre primii ani la scoala Profesionala Petrol-Chimie si amintirile urca spre mine, una câte una.
Mai întâi, drumul"calatoria" pâna la scoala: o reînvatare a naturii, caci strabateam în fiecare dimineata câtiva kilometri pe câmp nepopulat încât aveam senzatia ca între cer si pamânt eram numai eu.
Apoi, am simtit ca profesoratul înseamna "apostolat", truda pe altarul scolii , încât orice eveniment al scolii trecea prin sufletul meu. Diriginta în primii ani la o clasa de sudori 1F, am descoperit aici copii studiosi, deprinsi sa depaseasca hotarele manualelor ( aveam o biblioteca a scolii foarte dotata), dar care aveu si spiritul practic al meseriei pentru care se pregateau. Le întelegeam gândurile si problemele si îi simteam apropiati mie. Peste ani, întâlnirea cu elevii de altadata a însemnat un prilej de adânca emotie. Regaseam în ei ceva din sufletul meu.
Relatiile noastre se bazau, în mod paradoxal, pentru lumea de atunci, din plina era comunista, pe comunicare. Comunicarea cu elevii si cu ceilalti colegi avea sa atenueze dificultatea muncii de profesorat.
Atunci am legat prietenii durabile cu inginer Elena Stroica, ing. Filofteia Chiostec, profesor de matematica Verginica Mihalache, profesor de chimie: Constanta Balasoiu, Liliana Oprita, Doina Georgescu, profesor de fizica: Paula Pauna.
În vremea umilintei, prietenia cu colegii mei m-a facut sa îndur mai usor niste piedici comuniste dureroase. Împreuna, facem haz de necaz de ce ni se întâmpla. Sau, pur si simplu, ne simtem mai bine pentru ca eram împreuna.
De pilda, îmi amintesc si acum ziua în care "un tovaras" secretar de partid ne-a strâns pe toti într-o sala de clasa si ne-a dat extemporal din "Cuvântarile tovarasului". Tremuram de frica si silabiseam raspunsurile împreuna.
A fost, de fapt, un examen al unitatii noastre.
Anii s-au scurs, apele sufletului s-au adunat tot mai mult si din întreaga -mi fiinta tâsneste ruga blagiana catre Divinitate.
"Opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea!"( L. Blaga - "În mare trecere" ).
ANIVERSĂRI 2001
Grupul scolar Industrial Metalurgic Slatina împlineste anul acesta 30 de ani de activitate. Treizeci de ani care se pot masura prin tot atâtea generatii, generatii de specialisti care, prin activitatea lor ne fac cinste si cu care ne mândrim.
Cu prilejul împlinirii a trei decenii de la înfiintare, în numele meu, al colectivului de salariati si elevi ai scolii, dati-mi voie sa va transmit salutul nostru cel mai cordial.
Multumesc întregului colectiv de salariati pentru contributia adusa la instruirea si educarea numeroaselor generatii de elevi care au pasit pe culoarele liceului nostru si care, cu siguranta, în acest moment omagiar, îsi exprima calda si sincera lor recunostinta.
Transmitem, actualelor generatii, îndemnul de a depune toate eforturile pentru a învata si a se instrui cât mai bine, de a urma exemplul parintilor si fratilor lor mai mari, pentru,a fi, la rândul lor mândri ca sunt absolventi ai Grupului scolar Industrial Metalurgic Slatina.
Partenerilor sociali le aducem cele mai sincere multumiri pentru întelegerea de care au dat dovada de fiecare data când situatia a impus-o si-i rugam sa fie, în continuare, alaturi de noi, de a ne sprijini pentru atingerea telului nobil al scolii - idealului educational.
Multa sanatate, fericire si îndeplinirea tuturor dorintelor
La Multi Ani!
Cu stima,
Prof. : Nae Constantin
|
