ASANAREA TERITORIULUI DE MUNITIA NEEXPLODATA SI NEUTRALIZAREA ACESTEIA

ASANAREA TERITORIULUI DE MUNITIA NEEXPLODATA SI NEUTRALIZAREA ACESTEIA

Introducere

Munitia neexplodata ramasa in teritoriu in urma conflictelor militare constituie un mare pericol pentru populatie.

Identificarea, neutralizarea si asanarea teritoriului de munitia neexplodata (bombe de avion si proiectile de artilerie), constituie o misiune umanitara pentru specialistii structurilor de protectie civila, insa foarte periculoasa.

Concepte cheie: asanarea teritoriului de munitia neexplodata; neutralizarea munitiei neexplodate.

REZUMAT

1. Reglementari specifice.

Asanarea si neutralizarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata din timpul conflictelor militare constituie o atributie principala traditionala a protectiei civile.

Potrivit prevederilor art. 47 din Legea nr. 481/2004 privind protectia civila, republicata in 2008, asanarea terenului si neutralizarea munitiei ramase neexplodate din timpul conflictelor armate se executa de catre serviciile de urgenta profesioniste, adica inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene ori al Municipiului Bucuresti din subordinea Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, (IGSU), subunitati specializate si specialisti pirotehnisti

Activitatile de asanare si neutralizare se executa conform instructiunilor si normelor tehnice elaborate de IGSU si aprobate prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative. Normele tehnice sunt aprobate prin ordinul MAI nr. 707/2005.

Munitiile se distrug in poligoane ale Ministerului Administratiei si Ministerului Apararii Nationale, sau pe terenuri puse la dispozitie de autoritatile administratiei public 131b19b e locale in a caror raza administrativ teritoriala se executa lucrari de asanare.

Terenurile stabilite pentru distrugerea munitiei se amenajeaza conform instructiunilor si normelor tehnice elaborate de I.G.S.U.

Autoritatile administratiei public 131b19b e locale, institutiile publice si agentii economici asigura gratuit subunitatii pirotehnice de interventie:

accesul in teren,

mana de lucru auxiliara,

mijloace de transport cu soferi si carburantul aferent,

materialele necesare,

asistenta sanitara,

cazarea si hranirea efectivelor.

Paza munitiilor si terenurilor in curs de asanare, precum si insotirea transporturilor de munitii se executa de personal autorizat.

Persoanele fizice si juridice care iau cunostinta de existenta munitiilor au obligatia sa anunte de indata centrul operational din cadrul inspectoratului teritorial pentru situatii de urgenta, dispeceratul integrat de urgenta, politia sau primarul, dupa caz.

Persoanele fizice neautorizate li se interzice:

sa ridice munitia,

sa manipuleze munitia,

sa utilizeze munitia neexplodata

Materialele explozive si mijloacele de aprindere necesare pentru distrugerea munitiei se pun la dispozitie specialistilor pirotehnicieni de catre inspectoratele judetene de jandarmi, la cererea IGSU,

Subunitatile specializate si specialistii pirotehnisti asigura si distrugerea cu explozivi a zapoarelor (barajelor de gheata) formate pe cursurile de apa in timpul iernii.

Principalele operatiuni desfasurate in cadrul asanarii terenului si neutralizarii munitiei ramase neexplodate din timpul conflictelor armate sunt:

cercetarea terenului,

detectarea munitiei,

dezgroparea munitiei,

dezamorsarea si neutralizarea munitiei,

ridicarea munitiilor

transportul munitiilor,

depozitarea munitiei,

distrugerea munitiei.

Pentru prevenirea, limitarea si inlaturarea riscurilor specifice acestor operatiuni este necesara pregatirea temeinica a specialistilor pirotehnicieni, pregatirea populatiei si pregatirea autoritatilor locale.

2. Cercetarea terenului si detectarea munitiilor ramase neexplodate

Cercetarea terenului si detectarea munitiei ramasa neexplodata sunt primele operatiuni pe care le executa personalul pirotehnic, in zonele in care exista munitii ramase neexplodate din timpul conflictelor armate sau in foste poligoane de trageri.

Scopul cercetarii si detectarii consta in depistarea, marcarea si identificarea munitiilor ramase neexplodate.

Operatiunile de cercetare si detectare se executa numai sub supravegherea directa a sefului lucrarilor de asanare. Cercetarea terenului si detectarea munitiilor se va executa pe fasii, metru cu metru, chiar si in locurile greu accesibile. Operatiunea de cercetare se executa pe urgente.

- munitiile depistate se marcheaza cu un indicator de securitate sau cu un stegulet rosu, si se interzice cu desavarsire ridicarea acestora;

- zona de teren in care au fost depistate munitii neexplodate se delimiteaza cu banda de marcare sau se imprejmuieste cu gard de sarma. La limita exterioara a acestei zone, se planteaza indicatoare de securitate care sa avertizeze populatia asupra pericolului existent ;

- in cazul munitiilor ramase neexplodate, depistate in locuri izolate, se planteaza indicatoare de interzicere ; aceleasi indicatoare se planteaza si pe drumurile care duc catre aceste zone periculoase;

- portiunile de teren greu accesibile, care nu pot fi cercetate si detectate, fie din cauza imposibilitatii patrunderii oamenilor, fie din lipsa unor mijloace tehnice corespunzatoare, se considera ca fiind interzise pentru accesul oamenilor. Acestea raman sub supraveghere.

Dupa ce s-au executat operatiunile de cercetare si marcare, seful lucrarilor de asanare evacueaza intregul personal pirotehnic participant si il trimite la limita zonei de siguranta.

Seful lucrarilor de asanare executa identificarea fiecarei munitii in parte.

Atunci cand considera necesar, el poate fi ajutat de 1-2 pirotehnicieni.

Pe timpul identificarii munitiei, un medic (asistent sanitar ) trebuie sa fie pregatit sa acorde primul ajutor in caz de accidentare.

Dupa ce au fost identificate toate munitiile depistate la suprafata cu ocazia cercetarii, se trece la detectarea terenului in adancime.

Munitiile ingropate in pamant, sunt detectate cu ajutorul detectoarelor de mine.

Detectarea se executa de catre doi pirotehnicieni, din care unul manipuleaza detectorul, iar celalalt marcheaza locul unde detectorul semnalizeaza prezenta munitiei.

Pentru a se putea face o detectare amanuntita se procedeaza astfel:

terenul acoperit de iarba mare (buruieni, tufisuri sau alte plantatii), este supus mai intai operatiunilor de curatire;

se curata terenul de toate corpurile metalice, prefabricate sau alte materiale care impiedica executarea detectarii;

se marcheaza terenul, metru cu metru, folosind jaloane si banda de marcare speciala;

in locurile unde detectorul indica prezenta unor eventuale munitii, se planteaza indicatoare de securitate sau stegulete rosii;

la terminarea lucrarilor de detectare, pirotehnicienii raporteaza sefului lucrarilor de asanare rezultatele detectarii.

Dupa ce detectarea a fost terminata, se trece la executarea operatiunilor de dezgropare.

Pe timpul executarii operatiunilor de cercetare si detectare se interzic urmatoarele activitati:

circulatia oamenilor si vehiculelor in zonele in care se presupune existenta munitiilor neexplodate;

miscarea munitiilor de pe loc sau sa se traga sarmele, sforile sau franghiile descoperite cu ocazia cercetarii terenului;

aglomerari de persoane;

folosirea focului deschis si fumatul in zona in care se presupune existenta munitiilor neexplodate;

circulatia in fasiile de teren neverificate si neasanate;

parasirea locului de munca fara aprobare;

angajarea de discutii, de orice fel, pe timpul lucrului;

Este interzis sa se execute cercetarea si detectarea munitiilor pe terenurile acoperite cu zapada, iarba mare sau tufisuri. Detectarea pe terenurile acoperite cu zapada se va executa dupa topirea acesteia. Terenurile cu iarba si tufisuri vor fi mai intai asanate la suprafata, apoi se vor curata de iarba, tufisuri si apoi se vor executa operatiunile de detectare.

Munitiile ingropate in pamant sau aflate sub apa sunt detectate cu ajutorul detectoarelor de mine, manuite de personal specializat sau montate pe roboti, masini, utilaje.

Sistemele tehnice pentru cercetarea zonelor in care se presupune ca exista munitii ramase neexplodate se pot clasifica dupa urmatoarele criterii, astfel:

a) dupa tehnologia folosita la realizarea lor

3. Dezgroparea munitiei ramase neexplodate

In majoritatea cazurilor, munitia ramasa neexplodata se poate gasi in urmatoarele situatii:

o       intrata in pamant la diferite adancimi;

o       in interiorul constructiilor supuse agresiunii inamice;

o       acoperita de caramizi, moloz sau elemente de constructii rezultate din daramaturi.

Lucrarile de dezgropare, degajare si dezvelire sunt precedate de o cercetare sumara privind natura terenului (pamant tare, argilos, nisipos sau umed), natura constructiei obiectivului supus agresiunii (felul constructiei, din caramida, beton, beton armat, piatra, constructii metalice), precum si natura daramaturilor rezultate ca urmare a exploziei altor bombe si care acopera munitiile ramase neexplodate.

In momentul in care detectorul semnalizeaza existenta munitiei, pirotehnicienii lucreaza cu mai multa atentie, folosind cazmaua sau lopata mica, iar in momentul cand au ajuns in apropierea bombei sau proiectilului, saparea si indepartarea pamantului se continua folosind lopata mica sau spaclul.

Cu ajutorul spaclului, se sapa in jurul munitiei, fara a fi miscata de la locul de cadere, se curata bine si, cu atentie, se identifica cu precizie tipul si starea focosului. In functie de datele obtinute, seful lucrarilor de asanare stabileste operatiunile ce trebuie executate, ordinea acestora si hotaraste asupra metodelor si procedeelor de neutralizare ce urmeaza a fi aplicate.

Seful lucrarilor de asanare organizeaza ridicarea si transportul munitiilor cunoscute. Munitiile care se apreciaza ca pot face explozie in momentul miscarii de pe loc, sunt supuse operatiunilor de detonare de la distanta.

Munitiile care raman neexplodate in interiorul cladirilor sau diferitelor constructii sunt mai intai identificate.

Pentru munitiile cunoscute, se organizeaza si se executa lucrarile de degajare. Ridicarea si respectiv coborarea munitiilor grele se executa folosind macaralele, troliile si dispozitivele destinate in acest scop.

Pe timpul executarii lucrarilor de dezgropare, degajare sau dezvelire, se vor lua urmatoarele masuri de protectie a muncii

operatiunile se executa de catre un singur pirotehnician si numai in cazuri cu totul deosebite, vor lucra doi pirotehnicieni;

pe timpul executarii acestor operatiuni, se sisteaza orice alta lucrare si se indeparteaza la distanta de siguranta, toate persoanele din zona de lucru;

pe timpul lucrului se interzic, cu desavarsire, miscarea sau lovirea munitiei;

se interzic lucrarile de sapatura in pamant inghetat;

se interzice folosirea tarnacopului sau rangii, in executarea lucrarilor de dezgropare, degajare sau dezvelire;

pamantul rezultat din sapatura se indeparteaza la distanta de 1 metru de marginile gropii;

pe timp de ploaie, furtuna sau descarcari electrice, se sisteaza lucrul;

pentru a preveni eventualele surpari, peretii gropilor se consolideaza cu scanduri;

inlaturarea caramizilor, elementelor de constructii sau a altor materiale ce se gasesc deasupra munitiilor sau in imediata apropiere, se face bucata cu bucata, cu multa atentie;

se interzice executarea lucrarilor de dezgropare sau degajare folosind mijloace mecanice; toate lucrarile se executa manual.

4. Dezamorsarea si neutralizarea munitiei ramase neexplodate

Dezamorsarea si neutralizarea munitiilor asanate reprezinta totalitatea operatiunilor de extragere sau blocare a dispozitivelor de amorsare (focos,capsa) de la toate elementele de munitii, in scopul de a le face inofensive.

Operatiunile de dezamorsare sunt foarte periculoase si impun meticulozitate in executarea lor. Personalul pirotehnic care executa dezamorsarea si neutralizarea munitiilor, trebuie sa posede o temeinica cunoastere a acestora si in special a focoaselor si sa aiba o indelungata experienta practica.

In majoritatea cazurilor, focoasele nu pot fi desurubate si extrase din munitiile respective.

Dezamorsarea munitiilor se executa numai cu aprobarea esalonului superior, data pentru fiecare caz in parte.

In functie de tipul focosului ce urmeaza a fi extras, precum si de tipul constructiv al munitiei, dezamorsarea se executa prin una din urmatoarele metode :

dezamorsarea prin dezmembrare;

desurubarea si extragerea focoaselor din locasurile lor;

blocarea mecanismelor de percutie.

Pe timpul operatiunilor de dezamorsare, se vor respecta urmatoarele reguli de protectie a muncii :

dezamorsarea munitiei se executa de un singur pirotehnician;

se indeparteaza populatia si se evacueaza bunurile materiale de valoare din zona, pana la limita de siguranta;

se iau masuri pentru protejarea constructiilor si a celorlalte bunuri de valoare, care nu pot fi evacuate;

este interzis cu desavarsire, sa se demonteze focoasele folosind dalta si ciocanul;

operatiunile de dezamorsare se executa cu calm, prin miscari lente si fara socuri;

focoasele extrase de la munitii se transporta de un singur pirotehnician, in pozitie orizontala si se pastreaza, pana la distrugerea lor totala, in locuri izolate si pazite;

in operatiunile de dezamorsare se folosesc scule, unelte, dispozitive si aparate destinate in acest scop. Este interzis sa se foloseasca scule si unelte improvizate.

5. Ridicarea si transportul munitiei ramase neexplodate

5.1. Ridicarea munitiilor

Munitiile ramase neexplodate se ridica de pe locul respectiv sau se scot din gropi, pentru a fi transportate la locul de depozitare sau la poligonul de distrugeri.

Toate categoriile de munitii de la care s-au desurubat focoasele, precum si celelalte elemente de initiere, nu mai prezinta un pericol deosebit. Ridicarea si transportul lor se va face respectand regulile de manipulare a munitiilor.

Categoriile de munitii de la care nu se pot desurubate focoasele sau celelalte elemente de initiere, prezinta un pericol iminent pentru pirotehnicieni si pentru populatia din zona.

Cu toate riscurile pe care le prezinta, munitiile prevazute cu focoase trebuie totusi ridicate, respectiv scoase din gropi si transportate la locul de distrugere.

Pentru evitarea accidentelor de munca pe timpul ridicarii munitiilor din locurile de cadere , se vor respecta urmatoarele indicatii

se va studia cu toata atentia starea focoaselor, si se va actiona pe cat posibil, pentru blocarea lor;

ridicarea se va executa in pozitie orizontala, lent, fara socuri si fara sa se loveasca de alte obiecte;

munitiile grele se prind in carligele mijloacelor de ridicare folosind cabluri de otel, chingi, franghii textile sau de plastic. Acestea trebuie sa corespunda standardelor in vigoare si vor fi prevazute cu inele sau alte sisteme de marcare care sa permita poansonarea lor.

inainte de ridicare, munitiile trebuie bine curatate de pamant si sterse de apa sau eventuale unsori. Suprafata lor exterioara trebuie perfect uscata;

munitiile care se apreciaza ca pot face explozie in momentul miscarii de pe loc, sunt supuse operatiunilor de detonare de la distanta.

Munitia de aviatie, minele terestre, proiectilele sau alte categorii de munitii, a caror greutate nu depaseste 30 Kg, se ridica de un singur pirotehnician, prinzandu-le cat mai sigur de partile lor constructive. Pentru aceasta, se introduc palmele sub corpul munitiei, se prinde bine cu toate degetele si se ridica aducandu-se in pozitie orizontala.

Munitiile cu greutate pana la 60 Kg, se ridica de 2 pirotehnicieni si se transporta pe targa.

Munitiile a caror greutate este cuprinsa intre 60 - 1000 Kg se ridica folosind macaraua trepied si rampa mobila pentru incarcarea si descarcarea bombelor in/din autovehicule.

Pentru ridicarea munitiilor a caror greutate depaseste 1000 Kg vor fi folosite automacarale, rampe mobile sau alte mijloace tehnice. Munitiile care au patruns in pamant sau in diferite constructii vor fi mai intai dezgropate, respectiv degajate, curatate de pamant, identificate si apoi ridicate.

Pe timpul executarii operatiunilor de ridicare, se vor respecta urmatoarele reguli de protectie a muncii

munitia se va tine in pozitie orizontala;

este interzis a se rasturna, tranti, lovi sau soca munitia;

desprinderea de sol a munitiei si transportul ei pana la mijlocul de transport trebuie facuta cu miscari lente;

in zona in care se ridica munitia nu este permis accesul sau stationarea persoanelor care nu participa la aceasta lucrare;

inainte de ridicare, seful lucrarilor de asanare verifica, in mod obligatoriu, starea cablurilor si franghiilor de legatura precum si modul cum s-au executat legaturile;

este interzis sa se ridice de pe loc munitiile patrunse partial in pamant si ingropate sau blocate de diferite materiale;

este interzis sa se faca improvizatii care sa duca la scaparea munitiei din dispozitivul de prindere ;

este interzisa ridicarea munitiilor prin prinderea de focoase.

5.2. Transportul munitiilor

Munitiile, elementele de munitii, precum si materiile explozive ramase neexplodate si gasite pe teren se transporta manual sau in vehicule special destinate.

Transportul manual se executa cu bratele sau cu targa.

Transportul manual se executa pe distante mici, in urmatoarele situatii

in interiorul zonei de asanare, de la locul de depistare pana la locul de depozitare provizorie sau pana la mijlocul de transport;

in interiorul poligonului de distrugeri, de la locul de triere si depozitare provizorie pana la gropile de distrugeri.

Inainte de inceperea activitatilor, comandantul subunitatii pirotehnice prezinta regulile de protectie a muncii pentru fiecare operatiune in parte, verifica pregatirea personalului pentru aceste operatiuni si starea tehnica a materialelor de transport (lazi, targi). Conducatorul echipei pirotehnice supravegheaza in permanenta modul cum se executa operatiunea de transport.

Lazile folosite in operatiunea de transport manual trebuie prevazute cu manere laterale si consolidate la capete.

Greutatea maxima admisa, pe care o poate transporta o persoana pe brate, nu trebuie sa depaseasca 30 kg.

Pe timpul transportului cu bratele, munitia se prinde pe dedesubt cu ambele maini, se tine in permanenta in pozitie orizontala.

Pentru transportul manual al munitiei se pot folosi targi prevazute cu margini de 50 mm.

Munitiile neexplodate nu se transporta in vagoane pe cale ferata, nave si alte ambarcatiuni, avioane, elicoptere, sanii sau samare.

Autovehiculele destinate transportului de munitii, trebuie sa fie supuse unei minutioase verificari tehnice.

Pe foaia de parcurs se va face urmatoarea mentiune: “autocamionul prezinta siguranta din punct de vedere tehnic si poate executa transporturi de munitii”.

Autovehiculul care transporta munitii neexplodate, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie dotat cu doua stingatoare portative cu spuma chimica, respectiv cu praf de bioxid de carbon, in stare de functionare, 2 paturi groase, 2-3 canistre cu apa, 2 galeti, o lada sau un sac cu nisip si 2 lopeti pentru imprastierea nisipului;

sa fie dotat cu mijloace de avertizare si marcare (conform normelor de circulatie pe drumurile publice in vigoare), sa aiba prelata, mijloace de legat si consolidat, inclusiv dispozitiv (stanga) pentru remorcare;

sa aiba fixate, in fata si in spate, placi dreptunghiulare negre cu inscriptia “P’’ in alb, inaltimea literei fiind de 20 cm;

sistemele de directie, suspensie, franare, precum si instalatia electrica sa fie in stare tehnica corespunzatoare;

busoanele de la rezervoarele de carburanti sa fie bine inchise si prevazute cu un dispozitiv care sa inlature posibilitatea deschiderii acestora in timpul mersului;

caroseria sa fie in perfecta stare, podeaua buna, balamalele si inchizatoarele obloanelor sa fie complete si sa asigure o inchidere perfecta;

sistemul de alimentare sa functioneze ireprosabil si sa nu aiba pierderi de carburanti;

sa aiba toba de esapament montata in partea din fata;

sa fie prevazute cu paravane de protectie, dispuse in spatele cabinei conducatorului vehiculului. Aceste paravane pot fi facute din lazi umplute cu nisip sau placi de otel carbon 0,7% (austenitic) cu grosimea de minim 10 mm.

Munitia rezultata din asanari se incarca in mijlocul de transport, astfel

pe platforma autocamionului se pune un strat de nisip umed, gros de circa 10 cm. , peste care se aseaza proiectilele, lasand intre ele un spatiu de 5-10 cm. Spatiul dintre proiectile se completeaza cu nisip umed;

bombele de avion si proiectilele se asigura contra rostogolirii cu pene de lemn sau juguri special construite;

axul longitudinal al proiectilelor sau bombelor, trebuie sa fie perpendicular pe directia de inaintare a autovehiculului;

focoasele sau alte elemente de munitii se aseaza in lazi cu nisip umed, in asa fel ca sa nu se loveasca intre ele.

Ambalajele vor fi bine fixate pe platforma autovehiculului sa nu se miste.

Munitia incendiara ramasa neexplodata, se transporta numai in remorci, avand dedesubt si deasupra, un strat de nisip gros de 30 cm.

Pentru transportul munitiilor neexplodate este necesara existenta urmatoarelor documente justificative

documentele mijlocului de transport (foaia de parcurs, certificatul de inmatriculare al masinii, permisul de conducere al soferului);

foaia de insotire a incarcaturii din care sa rezulte felul munitiilor transportate si cantitatea (semnata de persoana abilitata legal);

graficul si itinerarul de transport.

Pe timpul transportului cu mijloace auto se respecta strict masurile de securitate.

6. Depozitarea munitiei ramase neexplodate

Munitia rezultata din asanari, se depoziteaza provizoriu, pana la distrugere, in depozite destinate in acest scop.

Depozitele se amplaseaza in locuri izolate si la o distanta de siguranta de 200 500 m fata de constructii locuite, depozite de materiale, linii de transport energie electrica si conducte de gaze. Terenul pe care se construieste depozitul trebuie sa fie tare, fara pietris, sau infiltratii de apa.

La intrarea in depozit nu se admit trepte. Eventualele denivelari, trebuie sa fie amenajate cu pante constante, de maxim 10 %.

Depozitele vor fi construite din prefabricate de beton, barne de lemn sau scanduri si cu pardoseala pentru izolare impotriva infiltratiilor de apa sau cu diferite substante . In mod obligatoriu, vor fi prevazute cu o fereastra sau orificii, pentru aerisirea naturala eficienta.

Aerisirea depozitului de munitii neexplodate, se executa in scopul asigurarii in interiorul acestora a conditiilor meteorologice normale de depozitare: umiditate relativa sub 80 %, temperatrura sub +30⁰ C, precum si variatia cat mai lenta, in timp, a acestor caracteristici meteo.

Aerisirea este interzisa: pe timp de ceata, ploaie, ninsoare sau furtuna; cand umiditatea relativa a aerului din exterior este mai mare de 80%; pe timp de vant cu viteza mai mare de 7 m/s; cand temperatura aerului din exterior este mai mare de +30⁰C sau mai mica de -10⁰C. In aceste situatii, se evita pe cat posibil, scoaterea sau introducerea materiilor explozive din/in depozit, precum si executarea altor lucrari ce necesita deschiderea usilor depozitului.

Toate depozitele de munitii vor fi prevazute, in mod obligatoriu, cu instalatii de paratrasnete. Paratrasnetele trebuie executate astfel incat sa asigure o protectie completa impotriva descarcarilor direct din atmosfera si a actiunilor secundare ale acestora prin influenta electrostatica sau inductie electromagnetica.

Iluminatul natural al depozitelor, se asigura prin ferestre cu geamuri mate sau vopsite cu vopsea alba sau var, in afara celor orientate spre nord.

In depozite nu este permis sa se construiasca nici un fel de instalatii electrice pentru iluminat sau incalzit. Ca lampi individuale portabile, se pot folosi numai lampi electrice cu acumulatoare sau lanterne de orice tip, alimentate cu baterii electrice.