CUPRINS
ARGUMENT
CAPITOLUL I......DESPRE FOLCLORUL GORJENESC-pag.
CAPITOLUL II.........NUNTA, IN GENERAL-pag.
CAPITOLUL III........REPRTORIUL NUPȚIAL-pag..
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
AM ALES SA VB DESPRE NUNTA IN GORJ DEOARECE......ȘI COMPLETEZI........CAM O PAGINA - MAXIM 2...plus numerotarea paginilor......si cateva concluzii la fiecare capitol-2-3 fraze maxim...................SI POTI SA MAI MODIFICI CE NU ITI CONVINE.K?
BAFTA!!!
SAU CHIAR O PAGINA SI INCA O JUM
VEZI CE IDEI MAI BAGI.
CA ITI PLACE RITUALUL DE NUNTA DIN GORJ..
REPERTORIUL ...
CA AI RADACINI..
CAPITOLUL 1...DESPRE FOLCLORUL GORJENESC ( solisti, cantece)
Departe de a fi imuabil dupa cum sustin unele teze traditionaliste, folclorul este viu ca si viata pe care - in felul sau - o exprima.El este totodata "indispensabil" si "lipsit de g 333b11d ratuitate" cum spunea Constantin Brailoiu. In judetul Gorj, cultura este la ea acasa, ca expresie a sufletului gorjanului in echilibru dintre cautare si regasire, rostire si tacere, avant si potolire, mandrie si prietenie, iubire si durere, tinzand in permanenta binele, frumosul si adevarul.
Prin valoarea si originalitatea muzicii,
Gorjul s-a impus atentiei specialistilor inca din
perioada de culegere folclorica asistematica. Constantin Brailoiu si-a
definitivat cunoscuta sa metoda de folclor in 1931 și are la baza cercetarile monografice de la
Runcu din anul 1930. Marele muzicolog a poposit de asemenea pe meleagurile
Gorjului, pentru a inregistra un numar mare de melodii
(1869 de melodii; inregistrate intre 3 August 1930 si 2 Octombrie 1943), dintre
care unele reprezinta categorii si tipuri cu totul inedite pentru intreaga
Materialul cules atunci, precum si alte cercetari au constituit baza elaborarii unor studii si articole care arata si ofera specificul Gorjului, atat in privinta categoriilor folclorice, cat si a particularitatilor structurale. (Corneliu Dan Grigorescu - "Haulitul in Oltenia subcarpatica", in Revista de etnografie si folclor, 1966 si "Melodii de joc din Oltenia", Bucuresti Editura muzicala 1968; Mariana Kahane - "Un aspect al legaturii dintre text si melodii in cantecul popular romanesc", in Revista de Etnografie si folclor 1966, "Doina din Oltenia subcarpatica", in Revista de Etnografie si folclor 1967, "Baza prepentatonica a melodiilor din Oltenia subcarpatica";Alexie Buzere si Gheorghe Busu - "De la Jiu in lung si-n lat" Craiova 1971).
Arta populara se manifesta cu prisosinta in arhitectura taraneasca locala, pastrata de generatii de mesteri constructori, care au folosit in principal lemnul greoi si trainic de stejar in realizarea caselor cu stalpi frumos daltuiti care le dau un aer de suplete si eleganta. Principalul element al fatadei casei il constituie pridvorul cu piesele aferente: fruntarul, stalpii, undrelele, palimarul, principalele motive decorative fiind sarpele si soarele.
Dragostea taranului gorjean pentru frumos se regaseste cu prisosinta si in mobilierul locuintei: patul, masa rotunda cu scaunele din jur, blidarul, polita, dulapiorul, lada de zestre dar si in obiectele de uz gospodaresc: linguri, solnite, plosti, furci de tors, sucale, vartelnite. Chiar si casele noi din zid pastreaza traditionalul pridvor din lemn. Gorjencele mai realizeaza inca tesaturi de casa cum ar fi scoartele si peschirele din bumbac, in culori calde, armonios imbinate care impodobesc si creeaza o ambianta placuta.
Portul popular se remarca prin forma si ornament, prin sobrietate si eleganta. Costumul femeiesc se compune din carpa de in sau bumbac, camasa lunga pana la glezne si doua catrinte sau zavelca iar cel barbatesc din caciula, cioareci, camasa din panza si suba din dimie alba. O nota originala aduce costumul schileresc. Desigur portul popular a capatat un caracter festiv fiind purtat de sarbatori si la anumite ocazii sau manifestari culturale.
Folclorul gorjenesc se caracterizeaza prin frumusete si vitalitate, remarcandu-se cantecele de dragoste, doina sau "cantecul lung", cantece ceremoniale funebre ("al zorilor", "al bradului", etc.) si reuneste reprezentari literare, credinte laice vechi, mituri si legende. Hora gorjeneasca pune in jocul popular forta colectivitatii, statorniciei si vietii spirituale; se remarca vijelioasa sarba gorjeneasca jucata in cerc care se rupe pentru a se reface in spirala semnificand drumul perpetuu spre sensurile marete ale vieții.
Cațiva dintre cei mai de seama soliști din Gorj, ce au lasat nestemate ale folclorului oltenesc sunt:
Maria Lataretu (n.7 Noiembrie 1911, Balcesti, Gorj - d. 23 Septembrie 1972, Botosani) cunoscuta interpreta de folclor muzical romanesc, cu un repertoriu variat si marcata de o bogta activitate concertistica. "Privighetoarea Gorjului" cantareata Oltului si a Jiului, Maria Lataretu a adunat in cantecele sale frumusetea, bucuriile si dorurile plaiurilor oltenesti.
Cateva cantece reprezentative ale Mariei Lataretu sunt inca dovada a activitatii desfasurate in scopul promovarii cantecului popular oltenesc: Au pornit olteni la coasa, Ciresule frunza rara, Curge Gilortul la vale, Jos in vale la izvoare, Va las cantecele mele, Sanie cu zurgalai și multe altele.
Iustina Baluteanu (n. 8 septembrie 1923, Logresti-Mosteni, judetul Gorj -d. 11 iunie 1981) a fost o interpreta de muzica populara romaneasca.
Din anul 1950, dupa terminarea studiilor, se dedica in exclusivitate muzicii populare, iar din 1955 dateaza primele inregistrari la Radio - București. Primul disc la Electrecord este imprimat in anul 1958, fiind acompaniata de Taraful Gorjului din Targu Jiu, orchestra de muzica populara infiintata de sotul sau, dirijorul Nicu Novac (1913 - 1979). In aceasta prima etapa a activitatii sale intrepretative lanseaza celebrele haulite gorjenesti, preluate și de cotemporanele ei mai varstnicele colege, Maria Tanase și Maria Latarețu ("Canta pasarile toate" si "Haulita de la Gorj"). In deceniile VI si VII ale secolului XX continua activitatea pe taram interpretativ, imprimand zeci de melodii populare culese in Gorjul natale și se specializeaza in interpretarea cantecelor de nunta, imprimand la Radio si la Electrecord cu orchestrele conduse de marii dirijori ai epocii (George Vancu, Gelu Barabancea, Constantin Busuioc, Victor Predescu, Nicu Stanescu, Paraschiv Oprea și Nicu Novac) toate datinile legate de nunta la romani. Plecata prea devreme din aceasta lume - la 11 iunie 1981 - Iustina Baluteanu a lasat o comoara de creatie interpretativa care asteapta sa fie redescoperita.Cateva din cantecele sale de nunta sunt: Cu plosca, Hora miresei, Cantecul miresei,Cantecul mirelui, Barbieritul mirelui, Ia-ti mireasa ziua buna, etc.
CAPITOLUL 2....NUNTA IN GENERAL (obiceiuri, ceremonial)
Cuvantul nunta vine de la termenul grecesc "gamos" si de la cel latinesc "matrimonium" si inseamna unirea fizica dintre un barbat si o femeie, una din legile esentiale al e naturii, stabilite de Dumnezeu inca de la inceputul existentei omului. Dovezi gasim in Sfanta Scriptura, in cartea Facerea, unde ne spune: "nu este bine sa fie omul singur pe Pamant. Sa-I facem ajutor potrivit pentru el..iar coasta luata din Adam, a facut-o Dumnezeu femeie si a dus-o lui Adam. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup."
Ca o definitie, se poate spune ca nunta, cununia sau casatoria este Taina prin care un barbat si o femeie s-au hotarat reciproc si in mod liber, sa traiasca impreuna intreaga lor viata in scopul de a se ajuta reciproc, a naste si a creste copii si a se feri de desfranare. Ei primesc prin rugaciunile preotului, harul divin care sfinteste legatura lor si ii ajuta la implinirea ei. Prin Taina Cununiei, legatura dintre barbat si femeie devine asemanatoare acelei dintre Hristos si Biserica - (Efeseni 22-23).
Nunta este un ritual complex si un prilej de bucurie pentru toata lumea și probabil evenimentul cel mai presarat cu traditii si obiceiuri. Desfasurarea nuntii propriu - zise are o serie de momente cu semnificatii anume, menite sa asigure trecerea tinerei perechi de la o stare sociala la alta, respectate cu strictete si insotite de un repertoriu anume.
Ceremonialul extrem de complex al nuntilor taranesti difera de la un loc la altul, pastrand insa, in desfasurarea lui, pretutindeni, cateva momente caracteristice, statornice de traditie, cum ar fi despartirea de parinti si de casa parinteasca ori "invelirea" miresii simbol al trecerii ei in randul nevestelor. O data cu amanuntele difera si cantarile ori jocurile anume ale nuntii, rituale sau ceremonial, pe care in Moldova, in Dobrogea, in Muntenia, in Oltenia si in Banat le canta lautarii tot felul de doine, cantece, jocuri din repertoriul muzical al locului, intretinand, simuland voia buna. Nunta propriu-zisa este si ea anuntata dim timp, din casa in casa, de vornicei (chematori la nunta) imbracati de sarbatoare (si avand ca semn distinctiv un baston special impodobit si o plosca); acestia rostesc o invitatie in numele mirelui si al miresei ("a craiului" si "a craiesei" lor) formula spusa fiind versificata sau neversificata. Prin Oltenia si Muntenia acestia sunt insotiti si de lautari care executa "Cantecul Chemarii la nunta" și sunt invitati in seara respectiva "la fedeles" (o petrecere mai mica), mai ales cei apropiati mirelui si miresei ( in trecut, la nunta era prezenta prin reprezentanti, toata colectivitatea).
Inainte, nunta incepea joia (de la cernutul fainii pentru colaci) si pana marti. Nunta taraneasca incepe cu masa petitorilor (tanarul impreuna cu tatal sau si cu cativa prieteni, merge s-o ceara pe aleasa inimii lui direct de la parinti, iar familia miresei se pregateste cu un ospat). Desi hotararea de a face nunta este de obicei luata dinainte, petitul este o formalitate prielnica pentru ca cele doua familii sa petreaca mai mult timp impreuna.
Fedelesul este petrecerea care se face in seara de dinaintea nuntii la casa miresei (de regula) si la care participa tinerii prieteni ai celor doi miri. Astfel invitatii lucreaza ornamentele care vor fi puse in bradul de nunta, din diverse materiale, iar apoi stau de vorba si petrec cu bautura si dans.
Bradul este cu siguranta cea mai cunoscuta traditie de nunta. Dis-de-dimineata ginerele impreuna cu prieteni apropiati impodobesc bradul care este simbol al vigorii si al tineretii iar impodobirea lui simbolizeaza viata imbelsugata a noii familii. Impodobitul bradului cu flori, panglici, hartii colorate si stelute de busuioc, act indeplinit de obicei la casa mirelui, se incheie cu un joc anumit, dansat in jurul bradului asezat pe o masa in mijlocul casei infipt intr- o paine de gau: "Hora bradului".
Barbieritul mirelui. Acest obicei se desfasoara in paralel cu gatitul miresei. Cavalerul il barbiereste in mod simbolic pe ginere, iar traditia consta intr-un joc: mirele, asezat pe un scaun cu bani sub piciornu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii. Barbieritul mirelui reprezinta un simbol al pregatirii baiatului pentru nunta, iar obiceiul are o semnificatie ritualica initiatica, ultima dintr-un lung sir de initieri la care era supus baiatul in cursul devenirii sale ca barbat.
Imbracatul miresei. Nasa, mama miresei si domnisoarele de onoare o ajuta pe mireasa sa se gateasca, iar la sfarsit nasa ii leaga voalul si coronita. Se desfasoara in acelasi timp cu barbieritul mirelui si simbolizeaza pregatirea fetei pentru nunta. In vechime, la acest ritual putea lua parte mai multa lume din partea miresei. Cu gatitul era destul de laborios (se foloseau cele mai bune haine, se faceau impletituri complicate ale parului), fetele cantau melodii cu tema despartirii "Ia-ti mireasa ziua buna"..etc.Urmeaza apoi jocul numit Hora miresei (Nuneasca), care se danseaza acasa la mireasa.
Ruperea turtei. Nasa comanda si plateste o turta impodobita cu diverse ornamente, impletituri si alte forme și in mod simbolic turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum invitatilor, spunandu-se ca aduce noroc celor care mananca din ea. Astfel, cand mireasa paraseste casa parinteasca arunca din pragul casei, cu spatele spre lume, o bucata de paine, aceasta fiind mancata de nuntasi (a ramas o datina populara).
Udatul Miresa, flacaul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a treia fantana spre rasarit, numarata de la casa miresei, insotiti de lautari. Pe drum mireasa si flacaul poarta un urcior (sau o vadra din lemn), legat cu stergar tesut in casa pana la fantana. Aici flacaul scoate de trei ori apa si de fiecare data impreuna cu mireasa stropeste multimea cu un manunchi de busuioc, inmuiat in apa din urcior, in semn de urare de maritis la fete, insuratoare la flacai si spor la neveste. Intorsi de la apa, nuntasii incing o hora in care mireasa trece pe la fiecare.
Nunta, cu siguranta, este cel mai insemnat eveniment al vietii familiare. Cantari si jocuri anumite, vestigii din vremuri de demult erau menite sa indeparteze relele si sa aduca sanatate, belsug si voie buna in camin, impreuna cu momente deosebite ale ceremonialului fast si solemnitate. Intr-o atmosfera de basm feeric, nunta se desfasoara in cateva zile, oferind obstei un pitoresc spectacol. Mirele este "tanarul nostru imparat", miresa este "cinstita imparateasa" iar nuntasii "mandra oaste imparateasca".
Unul din momentele importante in viata unei colectivitati era intemeierea unei noi familii. In conceptia populara casatoria constituia momentul hotarator din viata omului, intrarea in viata sociala, integrandu-se totodata, in "succesiunea generatiilor ca nascator de viata, asigurand astfel durata si puterea la care il supuneau furtunile istoriei" (Ovidiu Papadima "Literatura populara romana", Ed. Pentru Literatura, Bucuresti, 1968, p. 174). Totodata aceasta este un prilej de bucurie, de distractie pentru membrii colectivitatii și de aici o serie intreaga de aspecte contrastante, solemnitate - veselie debordanta, pe care le intalnim in "scenariul nuntii". Termenul nu este folosit intamplator, caci nunta este totodata un spectacol la care participa colectivitatea avand personaje principale mirii (in special mireasa, care prin casatorie, paraseste casa parinteasca), apoi socrii mari si mici, nunii (nasii), vorniceii (chematorii la nunta), drustele (fetele chemate de catre mireasa), stegarul sau bradarul (cel care purta steagul sau bradul impodobit la casa mielui) si bineinteles, lautarii.
Inclinatia spre fast a nuntii este evidenta, deasemeni nunta este obiceiul cel mai deschis innoirilor; tendinta de "modernizare" a adus la imbinari intre momentele obligatorii - arhaice - care se respecta si tendintele contemporane, adesea de infuenta citadina, diferentele zonale in desfasurarea obiceiului fiind evidente,chiar daca momentele rituale sunt respectate intru totul. Diferentele apar evident si in repertoriul murzical care prezinta stadii diferite de evolutie. Nunta este un eveniment pregatit mai mult timp, existand pe alocuri, unele etape care preced nunta. Scoaterea la hora a fetelor era un moment important din punct de verede social, caci, din acel moment erau considerate bune de maritat.
In dimineata zilei de duminica, in Oltenia, Muntenia si Moldova, mirele este barbierit de un vornicel (sau doar se mimeaza aceasta, folosind un brici care nu taie), timp in care lautarii canta cantecul "La barbieritul mirelui" si se formeaza si alaiul mirelui.In acelasi timp, la casa miresei, cand aceasta este "gatita", se canta "Cantecul miresei" sau "La punerea petelei", "La inhobotatul miresei"(reluat pe alocuri si la plecarea miresei).Tot acum are loc si stropirea miresei cu apa (cu scop fertilizator) si a asistentei, in special fetele, dupa care se varsa la radacina unui pom tanar, sau se arunca peste casa. Urmeaza apoi "iertaciunea",rostita de staroste, care in numele miresei cere iertare daca ea ii va supara cu ceva pe parinti. Cam in acelasi timp soseste aleiul mirelui, starostele rosteste o "conacarie" sau "colacarie", prin care , folosindu-se alegoric, tema vanatorii, se face cererea miresei.
Dupa cununie, la intrarea in casa, mirii, nasii si cei apropiati inconjoara masa de trei ori, cu care prilej se canta o melodie speciala.Urmeaza masa mare si jocul celor tineri - prilej de distractie; se ofera darurile pentru cei tineri, se face apoi si jocul miresei (pe bani), iar in unele parti se simuleaza rapirea miresei.
Momentul trecerii miresei in randul nevestelor este marcat de scoaterea cununiei (voalului)si "invelirea" - legarea cu broboada, dupa cum cere obiceiul sa umble femeile maritate.Se canta si aici o melodie speciala.
Jocul "Nuneasca" ce se joaca spre sfarsit are sens de integrare a mirilor in randul gospodarilor. Dintre dansurile de nunta, cel mai raspindit este "Jocul miresei" ori "Cand joaca mireasa in bani". Este obiceiul ca nuntasii sa o joace rand pe rand si s-o cinsteasca cu o suma de bani. S-ar putea ca altadata melodia sa fi fost un joc ritual de nunta, cantat si dansat nmai in asemenea ocazii, insa,actualmente este un joc de perechi din repertoriul de dansuri al locului ritualizat ad-hoc. Nuntasii merg in voie pe melodia libera parca fara inceput si fara sfarsit, tesuta neincetat din motive noi si lipsita de cadentarea riguroasa care defineste marsurile propriu-zise. Muzica insotește cu marsuri ridicarea de la masa a oaspetilor si conducerea acasa a nasilor.
In toata desfasurarea sa, nunta cuprinde creatii literare din care fac parte: "oratiile de nunta si strigaturile";creatiile muzicale si coregrafice. Dintre acestea din urma unele au un caracter ritual, celelalte din repertoriul neocazional.
Productiile coregrafice Si in acest caz avem dansuri rituale si dansuri obisnuite, dar cu caracter distractiv, din repertoriul local curent. Intre dansurile rituale avem: "Jocul drusterilor"( in Maramures) executat in fata casei, atunci cand mirele vine sa-si ia mireasa; "Jocul bradului" (in Muntenia, Oltenia); apoi "Nuneasca" ; in toate partile se intalneste "Jocul miresei" iar in Transilvania "Jucarea conciului nou" (in zonele in care lautarii canta vocal-instrumental melodiile de joc au si text).
Romanii se casatoresc, in general, la sate, incepand cu varsta de 20 de ani. 'Sezonul nuntii' apare atunci cand vinul este destul de batran si in cantitate Mare; nici o nunta nu poate avea loc in posturile mari, in cele 40 de zile dinaintea Craciunului sau Pastilor. Unele comunitati rurale inca mai cheama petitori pentru a uni familiile in devenire. Unde nu e folosit un petitor, traditia cere ca parintii sotului sa ceara mana fetei de la parintii acesteia. Petitorul foloseste o poezie speciala, cunoscuta de folcloristi sub denumirea de oratie de nunta, o alegorie in care un tanar vanator pleaca sa vaneze o caprioara. Familia mirelui trece apoi din casa in casa cu sticle de tuica sau vin pentru a invita pe locuitorii satului la nunta feciorului lor (refuzul este echivalent cu refuzul invitatiei la nunta). Nasii lor de botez, sau alti apropiati, se alatura familiei nuptiale la nunta bisericeasca si la receptia de mai tarziu, ce are sa dureze o noapte intreaga. Unul din momentele cheie ale ceremoniei vizeaza despletirea coronitei de mireasa, care simbolizeaza schimbarea de statut, trecerea de la pozitia de fata la cea de nevasta.
In ultimul timp se constata si tendinta de reducere a ceremonialului la cateva elemte esentiale, durata nuntii scurtandu-se. In Muntenia, rolul starostelui a disparut, fiind preluat de lautar, cunoscator al etapelor obiceiului, iar oratiile sunt debitate de colaceri, uneori chiar citate de pe "carte de vornici". Manifestarile folclorice legate de nunta prin continutul profund lumesc al intregului ceremonial, sunt cu deosebire receptive prefacerilor si imprumuturilor din afara. Casatoria a insemnat in toate timpurile un eveniment de exceptionala importanta in viata omului, prin adanca semnificatie a unirii a doua destine, in intampinarea aceluiasi viitor bazat pe unitatea si caldura unui camin.
In mediul taranesc din Romania, mai ales, casatoria este insotita de numeroase practici si ceremonii, unele dintre ele foarte vechi si transmise pe firul generatiilor pana astazi, toate succedandu-se dupa anumit protocol al satului.Ordinea de desfasurare, ca si elementele care il alcatuiesc, sunt in linii generale aceleasi pe tot cuprinsul tarii.
CAPITOLUL 3 REPERTORIU NUPTIAL ( cantecul de nunta, exemple)
Dintre toate repertoriile obiceiurilor, cel al nuntii este cel mai deschis innoirilor, din aceasta cauza este deosebit de variat, atat in ceea ce priveste componenta sa, avand origine diversa (se pot intalni si multe piese "ritualozate", care la origine sunt cantece propriu-zise sau chiar romante, marsuri alaturi de cantece create pentru aceasta ocazie si transmise din generatie in generatie) și stadii diferite de evolutie. Repertoriul este mai arhaic in Oltenia, acolo unde colectivitatea este interpreta si pastratoarea repertoriului respectiv si mai evoluat in rest,unde interpret este lautarul, in vesnica goana dupa imbogatirea repertoriului si al procedeelor stilistice.
Melodiile cantate in cadrul ceremonialului de nunta sunt:
1.Cantece si dans cu anumite functii, avand caracter de obligativitate, executate numai cu acest prilej si numai in anumite momente.
2.Cantece si jocuri fara aceste atribute, facand parte, din repertoriul general neocazional.
Ele sunt:
a) piese vocale cu acompaniament instrumental: "Cantecul miresei", "La barbieritul mirelui", "Nuneasca".
b) instrumentale: "Cand se duce nasul acasa", "Mars de nunta".
Nelipsit de la masa mare a nuntii, dar fara insa a avea caracter de obligativitate sunt si piesele asa zise "de ascultare" in executia lautareasca, exclusiv instrumentala, pe care le putem categorisii ca piese concentrate, ele putand constituii un gen aparte. Atat melodia "Cantecului miresei"care se executa, cum am amintit "la gatitul miresei", " la gatitul bradului" si "la legatul miresei" (cand ii iau podoabele de mireasa - voalul - numit aici sovonul - si ii pun basmaua sau legatura de nevasta), cat si melodia de la "Barbieritul mirelui" sunt variante ale cunoscutei melodii ceremoniale de langa circulatie in Oltenia, Muntenia si Dobrogea.
De introdus exemplul cu cantecul miresei-partitura
Cantecul miresei are ca structura melodica in executia vocala un hexacord major cu treapta a 4-a oscilata suitor. Melodia realizata la acompaniament instrumental este o scara heptacordica cu treptele 4, 6 si 7 mobile. Ambitusul aici este mult mai lung datorita posibilitatilor, intrumentului acompaniator.
De introdus exemplul La barbieritul mirelui -partitura
Melodia cantecului "La barbieritul mirelui" este de asemenea o heptacordie majora, defectiva de treapta a 2- a. Aceeasi structura melodica o are si melodia acompaniamentului instrumental, in plus aceasta cuprinde si treapta a 2- a, scara largindu-se insa mult in registrul grav datorita posibilitatilor instrumentului, inregistrand deci un ambitus plagal IV- 8.
De introdus exemplul"Hora mare -partitura
"Nuneasca" sau "Hora mare" este o varianta a cunoscutei melodii generalizate in sudul tarii.In redarea vocala are ca structura melodica modul de LA transpus pe RE, cu trrapta a 6-a mobila; in cea intrumentala este mai variata:cu treptele 3, 4 mobile si treapta a 6- a mobila numai in registru acut.
Ritmul este binar, cu miscarea metronomica 192 pentru patrime, in miscare egala de dans. Ambitusul vocal este de octava, iar cel instrumental de doua octave si o cvarta. Toate aceste trei melodii ceremoniale din repertoriul de nunta "Cantecului miresei", cintecul "La barbieritul mirelui" si "Nuneasca"sunt considerate vechi.
In ele se face insa simtita influenta orientala venita prin intermadiul executiei lautaresti. Marsul de nunta este melodia cea mai des cantata in cuprinsul acestui ceremonial (pe drum mergand la cucunie; la intoarcere. Dupa cum si la venirea si plecarea fiecarui invitat).Este o melodie orasaneasca, preluata de lautari, probabil, de la muzicile militare.
Cantecele de nunta:
1.Nuneasca
2.Cantecul miresei
3.Cantecul mirelui
4.Cantecul darului
Nuneasca sau Hora miresei face parte din repertoriul obligatoriu al nuntii.Cantat pe melodica sa traditionala, cu circulatie pe o buna portiune din suprafata tarii. Cel mai insemnat dintre toate cantecele de nunta cunoscut pretutindeni, felurit insa ca melodie (uneori si ca text este cantecul inchinat miresei; numit pe alocuri "govie" "goghie" sau "gogie". Cantecul inchinat miresei este numit "Al miresei", "Cantecul miresei", "Hora miresei", " Gogitul miresei", "Al goviei".Se canta fie in momentul solemn cand mireasa isi ia ramas bun de la parinti, de la frati, de la surori, fie cand i se schimba pieptanatura de miresasa cu cea de femeie maritata alta clipa solemna a nuntilor taranesti cunoscuta sub diferite denumiri:"la invelit", "invelitul miresei", "deshobotatul miresei"etc. Ramasul bun de la viata pe care o paraseste; descrierea vietii tihnite din casa parinteasca in antiteza cu cea plina de neprevazut care o asteapta in casa socrilor; schimbarea portului frumos si vesel de fata pentru cel mohorat de nevasta, ruga maicii catre soare ca sa tina mare ziua in care copila ei calatoreste, peste munti, in alte curti la parinti necunoscuti; tristetea mamei pe care o paraseste fiica si bucuria soacrei care o dobandeste drept nora; fetele asemuite cu merele insirate pe craca, care cand dau in parg incep sa se rareasca, sunt temele poetice cele mai des intalnite in cantecele pentru mireasa, pe care nu le canta mireasa ci ii sunt cantate de lautari ori de nuntasi. Ea indeobste plange; asa cum pare sa-i porunceasca o straveche datina, semn de buna - credința, de respect si de dragoste pentru parinti de omagiu pentru tineretul pe care-l paraseste:
"Ia-ti mireasa ziua buna
De la tata, de la muma,
De la frati, de la surori,
De la gradina cu flori".
Se refera uneori si la irevirsibilitatea ciclului vietii.
"Azi imi esti cu fetele
Maine cu nevestele
Poimaine cu babele".
Cantecul este interpretat de catre asistenta. In partile extracarpatice acesta fiind interpretat de lautari; scarile sunt heptacordice - diatonice sau cromatice, forma este uneori libera, iar lautarii le interpreteaza emfatic (bineinteles acompaniamentul intrumental este nelipsit).Cantecul miresei este o conscructie simpla, pe un ritm asimetric, ce se poate intalni si in unele jocuri oltenesti.
Sunt si alte cantece adresate miresei, ca de exepmlu: "Ceasurile" a carui poezie puncteaza trecerea necrutatoare a orelor care o despart de clipa despartirii de viata ei de fata. Mai trebuie spus ca in unele locuri pe una si aceeasi melodie se canta, in momente felurite, poezii pe potrivia acestora. Cu alte cuvinte, aceeasi melodie este inveselita cu functii diferite de la un moment al nuntii la altul.
Cantecul mirelui, este cantat pe o melodie in general de hora lenta, evoca incheierea vietii de flacau a tanarului si de intrarea lui in randurile barbatilor casatoriti. In Oltenia, Muntenia, Dobrogea si sudul Moldovei se canta "la barbierit", cum se numeste si cantecul respectiv (sau "Cantecul la barbieritul ginerelui"). Duminica, dis-de-dimineata incep sa soseasca la casa acestuia nuntasii sai: colacerul, feciorul care poarta bradul nuptial, feciorii, fete, neveste tinere.Se trimite un tacam de lautari dupa nuni.In asteptare are loc ceremonia barbieritului; mirele se asaza pe un scaun in mijlocul casei, inconjurat de prietenii copilariei sale, un flacau dinainte ales - ori barbierul - se apropie de el si-i cere ingaduinta sa-l faca frumos.Cat tine barbieritul mirelui, lautarii canta cantecul menit acestui moment, iar poezia lor se inrudeste cu cea a cantecului pentru mireasa. Este vorba aici de nostalgia parasirii parintilor si a casei natale ( in Muntenia si Oltenia cantecul ginerelui este un fost mars turcesc).
Cantecul darului. Prin factura sa poetica acest cantec ,"al soacrei mici" ni se releva ca o creatie noua, recent ceremonializata. In tinuturile in care repertoriul apartine lautarilor se constata o mai mare bogatie a cantecelor de nunta , mai apare un cantec "al nasului", altul "al socrilor". De fapt, interpretarea de catre profesionisti sau neprofesionisti are foarte mare importanta, caci are loc repercursiuni asupra stilului si al structurii melodiilor.
"Hora bradului", melodia nu este intotdeauna numai si numai a nuntii. Bradul se poate juca si pe o hora oarecare din repertoriul muzical local. Textele literare ale repertoriului vocal de nunta sunt:
1.cele executate in mod obligatoriu, dupa un anumit protocol traditional, in momente ceremoniale,
2.cele
nelegate de aceste monente.
Aproape in toata tara acestea sunt: "Cantecul miresei", "La barbieritul
mirelui", "Cantecul bradului", cu texte cantate pe melodiile celor doua texte
de mai inainte, apoi "Hora miresei" sau "Nuneasca" si oratiile. In afara de oratii, care sunt recitate, nu cantate de catre unul
dintre nuntasi, toate celelalte sunt executate in Oltenia si Muntenia de catre
lautari. Tematica literara a acestor cantece
reproduce in majoritatea cazurilor
"Ia-ti mireasa, ziua buna,
De la tata, de la muma,
De la frati, de la surori,
De la gradina cu flori.
De la fir de lamaita,
De la fete din ulita."
Mireasa constienta, desi ingrijorata de rsponsabilitatea ce si-o asuma, o accepta, marturisindu-si totusi gandurile si temerea: "Aoleu, ce sa ma fac,/Ca-mi pune floarea pe cap,/ Si las mama si gradina/ Si plec in casa straina,/ Faceam treaba, nu faceam,/ Tot fata mamii eram./Asta-i mila de parinti/Niciodata n-ai s-o uiti."
Urmeaza incriminarea, dar totodata si lauda dragostei: "Plangeti ochi si lacrimati Ca voi sunteti vinovati,/Ca ce iubiti nu uitati/Si ce vedeti nu lasati"
Se continua cu "iertaciunea" ceruta mamei:
"Maica, maiculita mea,
Vino sa-ti sarut mana,
Ca ti-oi fi gresit ceva.
Din copilaria mea."
La starea de spirit a miresei se asociaza cu tristete si sora acesteie:
"Plange sora cea mai mare,
Cu codita pe spinare."
Ca in intreaga poezie populara si aici se remarca invocarea cosmosului cu astrii cei mai luminosi, in compararea frumusetii perechii nuptiale:
" Ce mai luna luminoasa,
Ce mai mireasa frumoasa.
Ce mai soare luminos,
Ce mai ginere frumos."
Intr-o alta varianta i se atrage atentia tinerei miresei ca dragostea parinteasca nu poate fi egalata:
" Copilita cu parinti.
La ce focul te mariti?
Ca mila de la parinti
Anevoie ai s-o uiti
Iar mila de la barbat,
Ca foaie de par uscat
Ca pleterele din gard."
In "Cantecul bradului",executat la casa miresei, pe langa reluarea temelor de mai sus, in forme si intensitati diferite, se evoca durerea despartirii mamei de fiica, durere exprimata ca intr-un lemento funerar:
"Canta lautari pe prispa,
Soacra mica-i foarte trista,
Se roaga la sfantul soare,
Sa tina ziua mai mare."
Pentru a intarzia plecarea fiicei, care ii accentueaza durerea zicand: "Plangi mama cu lacrimi multe Ca nu ma mai vezi prin curte."
Textul cantecului mirelui exptima hotararea baiatului de a-si intemeia un camin si de aici, evident unele avantaje. In linii mari, generale, textul referitor la mire, cantat la impodobirea bradului, cuprinde cam aceleasi teme ca si in cantecul executat la casa miresei in plus apare teme regretului baiatului dupa libertatea la care renunta:
"Ce facui ma insurai,
Cata dragoste stricai!
Nu stricai numai pe-a mea
Si stricai pe-a multora,
La baieti de seama mea,"
Sau: "Cand eram la taica june Stiam floarea cum se pune,/C-o puneam dupa ureche/Si ieseam seara la fete,/Dar acum m-am insurat/De la ureche mi-am luat."
Dar toate acestea sunt compensate de bucuriile vietii conjugale: "Tare-i bine si-nsurat/Ca am seara un' sa trag/Nu mai plec noaptea prin sat La neveste cu barbat,/Gasesc asternut si pat/Gurita de sarutat."
"Hora miresei", "Hora mare" sau "Nuneasca" la care participa aproape toti nuntasii, este insotita de versurile cantate, cu un continut variat, in care, printre altele, sunt pomenite pe rand, de bine si laudate, toate personajele principale ale nuntii: "Mirilor, sa ne traiti Ani frumosi si fericiti/ Sa traiasca si socrii,/S-aiba grija de copii./Sa traiasca si nasii,/Sa boteze copilasii." Intre altele i se atrage atentia mirelui, ca asupra prosperitatii familiei sale mai vegheaza un nou parinte- nasul, pe care trebuie sa-l asculte si sa-l respecte: "Si sa stii de-acum-nainte Ca nasul tau ti-e parinte/Sa nu-i treci pe dinainte/Si sa nu-i vorbesti mai multe."
Oratia de nunta impletește elemente de basm, elemente umoristice si de lauda a voiniciei. In plin plan este descrierea alegorica a vanatorii intreprinsa de imparatul - mire impreuna cu intreg alaiul de curteni - nuntasii. Ajunsi la casa miresei cer ingaduinta sa ia cu ei "floarea din gradina" - mireasa, pentru a-i harazi loc mai prielnic de inflorire si rodire.Dupa care, in cuvinte mestesugite cer praznic de cinstire si daruri de amintire. Alaturi de urarile de rigoare adresate socrilor, sunt laudate, cu umor bucatele si bautura inveselitoare.
Bogatia si varietatea melodiilor de acest gen depind și de talentul instrumentistului respectiv si de cunoasterea repertoriului. Se poate observa ca repertoriul de nunta este compus din melodii ceremoniale de origini si evident, vechimi diferite. Aici, ca in toata zona sudica a tarii, o buna parte din desfasurarea ceremonialului si a melodiilor insotitoare sunt in continua innoire, dovedind o remarcabila putere de asimilare a noutatilor survenite pe diverse cai.
CONCLUZII
Vestit pe toate meridianele, peste tot unde l-au purtat solii sǎi cei mai indrǎzneti, folclorul romanesc s-a impus prin originalitatea, bogǎtia si varietatea lui fǎrǎ seamǎn. Si l-a zǎmislit poporul in decursul zbuciumatei sale existente sǎ-i fie podoabǎ vietii,sǎ-i aline amarul si sǎ-i fie sprijin si imbǎrbǎtare in ceas de cumpǎnǎ , sǎ-i fie indemn si ajutor in lupta lui fǎrǎ de preget spre mai bine. Parcǎ nicǎieri nu se poate deslusi firea poporului roman ca in poeziile, in cantecele si in jocurile sale, icoanǎ vie a gandurilor si simtǎmintelor care-l animǎ.
Stans legat de viata oamenilor, pe care o tǎlmaceste prin mijloace artistice specifice, folclorul este obiectul unor vii si obstesti preocupǎri, de unde si multiplele rosturi care i-au fost hǎrǎzite. Creatia popularǎ s-a intruchipat in decursul veacurilor intr-o multitudine de categorii, de genuri si de repertorii, forme caracteristice destinate sa raspunda unor imprejurari felurite.
De la leagan pana la mormant, folclorul - creatie artistica spirituala a poporului - se impleteste la tot pasul cu viata, cu manifestarile ei multiple.In versul molcol al cantecului de leagan ,mama isi adoarme pruncul; copiii cresc intr-o lume a lor de jucarii sonore, de cantece si de jocuri; sarbatorile de peste an sunt impodobite si veselite de cantari si e jocuri anumite; cu anume melodii isi intovaraseste ciobanul munca de zi cu zi numite cantari care s-au plamadit in nemijlocita legatura cu munca campului; nunta fara lautari - fara cantec si fara joc, parte din ele ocazionale, rituale sau ceremoniale - stim bine ca nu se poate.
IEI DE PE NET SI DIN CE MAI AI SI LE SCRII IN ORDINE ALFABETICA DE EX:
OPREA, GHEORGHE - Folclorul muzical romanesc, Ed. Muzicala, București, 2002
STAHL, H. H. - Amintiri, ganduri., Ed. Minerva, Bucuresti .
...........................INTAI AUTORUL NUME DE FAM SI APOI PRENUMELE...CUM TI-AM DAT EX...BAFTA SI MAI TRIM SAU NE VEDEM LA SCOALA
|
