Am ajuns aici,am ajuns fara sa stiu spre ce tel am pornit,fara sa iau seama la drumul pe care acum m-am trezit,fara sa inteleg sau sa ating realitatea,realitatea care incerca cu disperare sa ma atinga,sa ma smulga din visul ce ma coplesea,ce 646y2414g -mi strivea gandurile si-mi cucerea creierul..am ajuns intr-un loc in care lumina se contopeshte cu intunericul,in care cuvintele mor,fara sa poata sa se faca macar auzite,intr-un loc in care suferinta isi lasa neconfundabila marca pe trupul meu atat de vulnerabil la loviturile realitatii.
Acum stau si privesc,stau si incerc sa absorb totul,sa transform in forta toata durerea ce ameninta sa ma copleseasca...ma intreb daca voi reusi sa-mi salvez sufletul din haul pe care nebunia il deschide sub picioarele mele..ma intreb acum de ce mi-a fost daruita gandirea,ma intreb daca sacrificiul inimii e de ajuns ca sa potoleasca foamea ratiunii..stau si contemplu singuratatea,singurul meu aliat in aceasta lupta cu mine insumi..ma las prada intunericului,care,desi trezeste spaime vechi in mine,ma fortifica.Caut o iesire din aceasta camera fara geamuri,aceasta inchisoare a mintii,am hotarat ca imi voi forta iesirea,ma voi sustrage acestei capcane ce vrea sa ma castige,sa ma subjuge.
Stiu ca sunt facuta sa inving,stiu ca exista in mine acea forta salvatoare si vreau sa lupt,sa nu ma las,ca apoi sa pot sta drept si sa rad in fata nebuniei,sa rad si sa-i zic batjocoritoare:"refuz sa fiu sclava ta,refuz sa stau sub stapanirea ta!".Sunt doar a mea si vreau ca asa sa ramana pe vecie analizandu-ma ma intreb daca am un singur suflet...pt ca simt in mine un adevarat amalgam de suflete,o mie de personalitati,o mie de roluri si de persoane...ma vad pe mine inmultita cu infinit...mai simt cum acolo in interior zace ceva temut,zace o putere ascunsa,distrugatoare...si sper sa ramana vesnic adormita pt ca imi dau seama cat de fragil este trupul mau si cat de uriasa povara de purtat.Ma lupt cu miile de mine,ce se impart in doua categorii:Oana cea calda,vulnerabila,sensibila...Oana care de atatea ori a sangerat,de atatea ori a plans in noapte,nebanuita decat de stelele nepasatoare...si mai este cea de-a doua,Oana rece,inumana,cu inima de gheata si minte cruda,care loveste fara mila,absoarbe cu ochi hulpavi esenta vietii si se bucura de suferinta.Dar imi dau seama ca partea mea rece nu e decat un scut,un zid ce vrea sa-mi inconjoare inima prea calda,nu stiu daca as mai suporta povara fara un sprijin..din pacate nu am gasit nicaieri pe nimeni sa inteleaga ceea ce ochii mei striga cu disperare,nu am gasit pe nimeni sa ma sustina,sa ma inteleaga..a trebuit sa gasesc forta in mine,a trebuit sa fac un compromis primejdios cu mintea mea si insasi nebunia..dar acum aceasta vrea sa am cuprinda toata in mrejele-i inselatoare si eu ma lupt s-o inving,sa-i arat ca sunt mai buna decat ea,sa-i arat ca-mi apartin si ca timpul m-a invatat cum sa ma controlez.
Acum tacerea a cuprins furtuna din mine si pacea isi face inca odata efectul de tonifiant..simt lumina unei noi zile in sufletul meu si stiu ca voi invinge din nou..dar razboiul continua...
|
