Am invatat sa tin capul sus orice ar fi si orice s-ar intampla.Am invatat trecand prin viata.Am trecut prin viata invatand.Am descoperit fericirea din propria-mi suferinta.Am fost fericit cand trebuia sa fiu trist...Un pas, il pun si pe al 2 lea, la al 3lea ma simt infrant, cazand in abis.Dar am puterea sa o iau de la capat..Si cred, si stiu ca soarele-i la o strada mai incolo.si sunt hotarat sa ajung pe strada aceea.dar cand o sa ajung nu stiu, poate nici nu ma intereseaza cand.Pentru ca daca mor, eu sunt impacat cu mine insumi.am ajuns sa pretuiesc fiecare moment..am si gresit,este inevitabil.poate altii in locul meu calcau demult stramb.dar mai bine sa nu ma avant in vorbe despre altii..ca nu sunt in masura sa spun eu despre altii.Numai Dzeu este cel care ne poate judeca.Ne judeca jucand dupa regulile vietii.Care de multe ori,aceste reguli triste dar din pacate adevarate, sunt haotice tare rau.si as fi putut ajunge tare rau, dar El imi da problemele si tot El ma ajuta in a le rezolva, sau poate chiar mai mult, El mi le rezolva.dar de ce sa mi dea atatea, cand eu sunt mic!? Ma rog seara de seara : "eu sunt mic,tu fa-ma mare".dar am invatat ca pot fi mare chiar daca sunt mic.o propozitie incoerenta si lipsita de orice lege a cuvantului.dar e adevarata.am reusit in trecut.ma lupt sa razbesc azi.si ma pregatesc pentru ceea ce va urma.stiu totodata ca trebuie sa uiti trecutul, sa traiesti prezentul si sa gandesti viitoru'.plecam si sosim undeva....Plecam pentru o clipa, pentru un ceas, pentru o viata,poate nu trebuia sa plecam, dar problema nu-i asta,ci faptul ca sosim undeva, totdeauna sosim undeva,poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,nu sosim unde-am vrut dar sosim undeva si cata vreme sosim undeva totul e logic chiar daca logica si fericirea sunt lucruri total diferite,totusi am plecat si am sosit undeva,am gresit drumul, dar am sosit undeva,dar cand nu mai sosim nicaieri totul devine ilogic. Spre ce ne ducem daca nu sosim nicaieri? Sa ma tem oare de dragoste mai mult decat de moarte? Am iubit destul, acum ma odihnesc... Dragostea nu este doar un zambet, nu este doar o floare, dragostea este un suflet ranit si apoi vindecat de altul. Nu e neaparat un merit sa iubesti, ci un noroc. Voiam sa inteleg lumea cu inima mea. Dar mi-a trebuit mai mult decat inima... Tineretea nu mai e decat o zdreanta aurie, pe care o tarasc amintirile. Viata ne-a fost data pentru a o trai, nu pentru a o gandi...Dar eu nu am reusit sa fac acest lucru... Din ce īn ce mai putin soare si din ce in ce mai multa amintire a soarelui...Dar cu siguranta ca cine a vazut speranta, nu o mai uita. O cauta sub toate cerurile si printre toti oamenii. Si viseaza ca intr-o zi o va intalni din nou, nu stie unde, poate intre ai sai.... Noi suntem ca un cantec, nu credeti? Un cantec nu se poate canta niciodata de la sfarsit spre īnceput. Trebuie sa-l canti totdeauna indreptandu-te spre sfarsit..... inchipuiti-va ca intr-o zi ar fi venit un tren si n-am fi mai avut putere sa urcam īn el. L-am dorit prea mult, l-am asteptat prea mult. Ne-am epuizat īn asteptare si nu ne-a ramas nici o picatura de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului asteptat. Numai ca ne-am fi simtit striviti de o mare tristete, amintindu-ne cat am visat trenul acela care acum pleaca fara noi. si ce-am fi putut face dupa plecarea trenului? Singura noastra sansa ar fi fost sa uitam de el, sa uitam de toate, sa dormim, iar cand ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, sa asteptam alt tren... Daca destinul nu depinde de tine, de tine depinde ce faci cu ceea ce iti da destinul... Nu toata lumea e capabila sa stea in mlastina pana la gat si sa surada. Unii nu se pot abtine sa nu dea din maini, īncercand sa iasa, chiar daca astfel se scufunda cu totul. Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive, ca loviturile ciocanului īn dalta unui sculptor priceput.... Unii se nasc batrani si unii devin batrani foarte repede. Iar unii, ca mine, nu se maturizeaza niciodata....si poate ca este mai bine asa... Defectele mele sunt principala mea calitate.... Sunt mai mult pagan decat crestin.... Astazi stim ca nu putem sa facem nimic impotriva mortii, dar ca trebuie sa facem totul in favoarea sperantei.... Singuratatea, afla de la mine, n-o umple lumea, ci o singura fiinta.... Una care te poate ridica sau nimici.... Nu exista fericire de care sa-ti amintesti fara tristete.... Oamenii nu obosesc sa fie banali. si uneori sunt fericiti tocmai din aceasta cauza...
Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers! Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine!
Nu stiu pentru cine scriu, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific. In ochii cui? Am spus-o deja, dar infrunt ridicolul de a mai spune-o o data: in ochii copilului care am fost.... Numai ca inteligenta mea a avut īntotdeauna un defect fata de a altora, e o inteligenta trista... Asta e tot......
|
