Antiseptice si dezinfectante

Medicamentele antiseptice si dezinfectante sunt substante chimice cu actiune toxica (bactericida sau bacteriostatica), dar putin specifica asupra microorganismelor patogene. Antisepticele pot fi de uz intern, cand se folosesc pentru inlaturarea (distrugerea) germenilor patogeni de microorganisme de pe tesuturile vii contaminate si de uz extern sau dezinfectante cu actiune puternic bactericida intrebuintate in scopul distrugerii microorganismelor din apa, piele, plagi, obiecte (imbracaminte, incaltaminte, instrumente, aparate) din incaperi (locuinte, spitale, laboratoare) etc. Actiunea antisepticelor de uz intern si extern este influentata de diferiti factori, dupa caz: temperatura, lumina, umiditate, concentratie, Ph.

Antiseptice externe. Dezinfectante

Principalele clase de substante dezinfectantate sunt:

a) halogenii si compusii halogenati (Cl₂, NaOCl2, I₂, iodoform, CH3, cloramine);

b) compusi oxidanti (apa oxigenata H₂O₂ solutie 3%, peroxidul de sodiu, Na₂O₂ folosit si la mastile de gaz pentru retinerea CO₂, KMnO₄, solutie 10^¯2-10^¯5

c) compusii borului acid bori, H₃BO₃, solutie 3% si tetraboratul disodic, solutie 5 % mai bine tolerat de mucoase);

d) compusii organo-metalici (fenosept, solutie

2·10¯³ argint coloidal, AgNO3, solutie 10¯²-10¯⁵

e) alcoolii si derivatii (alcoolul etilic,C2H5OH,1 g/2m³ aer la umidatate maxima 20-30% si esteri)

f) aldehide (formaldehida CH₂, solutie 40% si polimarizata: paraformaldehida HO-(CH₂-O)n-H, cu n=10-50 si trioximetilen, trimerul ciclic, conditionat in comprimate a 1,1 g);

g) fenoli si derivati (tricrezolul amestec de orto, meta si paracrezol, rezorcina, in unguente si eugenolul, in stomatologie si esteri):

OH OH OH

orto-crezol    rezorcina eugenol

h) acizi fenolici si derivati-esteri(acid salicilic, nipagin si nopasol)

i) detergenti (bromocet, ceprin)

j) coloranti(clorura de metiltionina, albastru de metil, solutie 0,5-5% extern si 0,1g intern).

NH2

N

Antisepticile locale

Rivanolul (1,Lactat de etacridina,lactat de 2-etoxi-6,9-diaminoacridina) este un derivat de acridina cu actiune antiseptica locala, solubil in apa, greu solubil in alcool, insolubil in eter; solutiile apoase de rivanol prezinta fenomenul de fluorescenta. Se prezinta sub forma de pulbere cristalina,de culoare galbena, fara miros, cu p.t 235ºC.

NH2

H C-CH-COOH+OH

N

Rivanolul se obtine prin condensarea acidului 2-clor-4 nitrobenzoic(2) cu p-fenitidina(3),urmata de ciclizarea intermediarului format,acidul etoxifenilnitroantranilic(4),la 2-nitro-9-cloracridina(5).Aceasta prin tratare cu amoniac si reducere cu zinc si acid clorhidric trece in 2-etoxi-6,9-diaminoacridina(6) care se separa,se purifica si apoi prin salifiere cu acid lactic,in mediu alcoolic anhidru,conduce la rivanol:

O Cl

N

NH NH

N N

Condensarea acidului clornitrobenzoic are loc in mediu basic de K₂CO₃,iar ciclizarea in prezenta POCl₃,care genereaza intermediar clorura acida,iar aceasta conduce la nitroacridina(5).Amonaliza si reducerea se realizeaza in conditii obisnuite,iar pentru salifiere se dizolva etoxidiaminoacridina in alcool etilic sau metilic absolut si se trateaza cu acid lactic,cand precipita cantitativ rivanol lactat.

Antiseptice si dezinfectante

Baze farmacodinamice

Antisepticele sunt substante care omoara (actiune bactericida) sau inhiba cresterea microorganimelor (actiune bacteriostatica), aflate pe un tesut viu (piele, mucoase, cavitati naturale, plagi). Dezinfectantele sunt substante care distrug microorganismele patogene din mediul extern (diferite obiecte si instrumente, pansamente, imbracaminte, mobila, pereti, excrete). Antisepsia se realizeaza numai cu mijloace chimice, nu sterilizeaza tesutul viu ci numai reduce, in grade variabile, numarul de germeni. Dezinfectia se realizeaza cu mijloace chimice, fizice, mecanice. Un dezinfectant poate produce sterilizarea (distrugerea completa a oricarei forme de viata, indeosebi a microorganismelor). In practica se folosesc si termenii: garmicid, cu sens larg, pentru substante care distrug microorganjsmele; bactericid; fungicid; virulucid, amebicid etc. Este de dorit ca antisepticele sa fie bactericide.Bacteriostaticele au efect antiseptic in anumite conditii de utilizare.

Actiunea bactericida trebuie sa apara repede(1-5minute), la concentratii cat mai mici si sa se manifeste asupra unui numar cat mai mare de specii de microorganisme, fara a fecta macrooorganismul (toxicitate selectiva). Efectul bactericid sa nu fie influentat de pH, ioni si substante organice, din mediul de actiune. Substanta sa fie stabila chimic, sa nu pateze obiectele, sa nu aiba miros dezagreabil si sa fie economica. Aceeasi substanta poate actiona ca antiseptic sau dezinfectant dupa modul de intrebuintare, concentratie, timp de contact, etc. Mecanismul de actiune al antisepticelor sau dezinfectantelor poate consta in: precipitarea proteinelor celulelor microorganismelor; modificarea permeabilitatii membranei germenilor; intoxicarea sau interferarea cu enzimelor germenilor.

Conditii care influenteaza actiune dezinfectantelor depind de substanta, de microorganism,si de mediu. Structura substantei conditioneaza capacitatea de a fi adsorbita sau absorbita de celula microorganismului, de a modifica tensiunea superficiala. De structura substantei depinde coeficientul de repartitie, gradul de disociere, stabilitatea moleculei. Pentru actiunea dezinfectanta este importanta specia microorganismului, numarul germenilor, virulenta lor, obisnuinta la antiseptice. Formele vegetative sunt afectate mai evident, sporii mai greu. Unele dezinfectante sunt active in mediu acid (metenamina, cloramina). Cresterea temperaturii accentueaza actiunea fenolilor si oxidantilor, marind disocierea, La 0ºC majoritatea dezinfectantelor sunt inactive sau slab active. Cresterea temperaturii cu 10ºC are ca efect marimea actiunii biclorurii de mercur de trei ori si a fenolului de sapte ori. Prezenta anumitor substante in mediul de actiune a dezinfectantelor diminua efectul acestora. De exemplu, proteinele reduc actiunea halogenilor, a formaldehidei si a metalelor grele. Evaluarea intensitatii actiunii dezinfectantelor se face prin determinarea concentratiei minime inhibitoare (CMI) sau determinarea indicelui fenolic, adica a raportului dintre actiunea antibacteriana a substantei si aceea a fenolului, folosind culturi standard de Eberthella typhosa sau Staphylococus aureus.

Etacridina

Sin. Ethacridinum (DCI) Acrinolul, Rivanol, Antidiar, Metifex.

Se utilizeaza lactatul pulbere galbena, amara, inodorasolubila in apa. Are actiune asupra bacteriilor grampozitive (streptococ, stifilococ). Indicele fenolic este de 80g in vitro si 800 in vivo, deci actiunea sa este accentuata in prezenta sangelui. Este puternic antibacterian si la suprafata tegumentelor, fiind bine suportata de acestea. Nu influenteaza activitatea fagocitara a leucocitelor. Daca se administreaza timp indelungat pe plaga poate intarzia cicatrizarea. Extern, in piodermite, eczeme infectate, gingivite. Intern in infectii amebiene, fiind bine suportata in tratamente de scurta durata. Extern, aplicatii locale a solutiei apoase 1% pulbere, unguente.

Aethacridinum Lacticum

Aethacridin Lactas

Lactat de etacridina

NH₂

N

Lactat de 2-etoxi-6,9-diminoacridina

C₁₅H₁₅N₃O·C₃H₆O₃·H₂0    Gr ·mol361,41

Sinonime: acrolactina, rivanol.

Propietati: Pulbere cristalina, galbena, fara miros, cu gust amar.

Solubilitate: Este solubil in apa, in 200 p alcool, practice insolubil in eter.

Solutia apoasa este galbena, cu fluorescenta verde si are reactie slab acida.

Reactii de identifecare

Solutia A 1,5g substanta se dizolva in 150 ml apa.

-3ml solutie A se trateaza cu 1 ml acid clorhidric diluat (R) si 3 picaturi de azotit de sodiu(R); apare o coloratie rosie-visinie

-5ml solutie A se trateaza cu 3 picaturi de iod 0,1N; se formeaza un precipitat de culoare verde-albasta.

-5ml solutie A se trateaza cu 0,5ml hidroxid de sodiuN se formeaza un precipitat galben, se filtreaza, solutia se trateaza cu 0,5ml iod 0,1N si se incalzeste se formeaza iodoform, cu miros caracteristic.

Conditii de puritate

Limita de aciditate, 60ml solutie A se trateaza cu 1g iodura de potasiu(R), se incalzeste la fierbare si dupa racire se filtreza 50ml din filtrat se trateaza cu 3 picaturi de fenoftaleina (I); solutia trebuie sa fie incolora; se adauga 0,2ml hidroxid de sodiu 0,1N; solutia trebuie sa se coloreze in roz.

Solutia B 25ml solutie A se trateaza cu 1ml hidroxid de sodiu N si se filtreaza.

Cloruri: Cel mult 0,05%

4ml solutie B completata cu apa la 10ml, se compara cu 2ml solutie etalon (0,02mg ion clor), completata cu apa la 10 ml.

Controlul limitei de cloruri: ionul clor formeaza cu azotatul de argint, in functie de concentratie, o opalescenta, o tulbureala sau un precipitat alb, cazeos de clorura de argint, practice insolubil in acid azotic, solubil in amoniac. sensibilatatea limita a reactiei este de 0,0005mg/ml.

Solutia de baza: 0,1649g clorura de sodiu (R), in prealabil usor calcinata, se dizolva in 100ml apa, intr-un balon cotat de 1000ml si se completeaza cu apa la semn.

Solutie-etalon de ion clor: 10ml din solutia de baza se dilueaza cu apa la 100ml intr-un balon cotat. Solutia etalon contine 0,01mg Cl/ml. Solutia-etalon se prepara la nevoie.

Tehnica de lucru: 10ml solutie de analizat, de concentratia indirecta in monografie, se neutralizeaza, daca este necesar cu acid azotic diluat(R) sau cu amonic diluat (R). In acelasi timp se pregateste proba-etalon, preparata din cantitatea de etalon indicata in monografie si diluata cu apa la acelasi volum mai intensa decat aceea a probei-etalon.

Sulfati: Cel mult 0,1% .

10ml solutie B se compara cu 10ml solutie etalon (0,1g mg ion sulfat).

Controlul limitei de sulfati: ionul sulfat formeaza cu sarurile de bariu,in functie de concentratie, o tulbureala sau un precipitat alb de sulfat de bariu, practice insobil in acid clorhidric.Sensibilitatea limita a reactiei este de 0,003mg/ml.

Solutia de baza: 0,1814g sulfat de potasiu (R), uscat la 100-105º pana la greutate constanta se dizolva in 100ml apa intr-un balon cotat de 1000ml si se completeaza cu apa la semn.

Solutia-etalon de ion sulfat: 10ml din solutia de baza se dilueaza cu apa la 100ml intr-un balon cotat. Solutia-etalon contine0,01mg SO₄ /ml.Solutia-etalon se prepara la nevoie.

Tehnica de lucru; 10ml solutie de analizat, de concentratia indicata in monografie, se neutralizeaza, daca este necesar, cu acid clorhidric diluat (R) sau cu amoniac diluat (R). In acelasi timp se pregateste proba-etalon preparata din cantitatea de etalon indicata in monografie si diluata cu apa, daca este necesar la acelasi volum cu proba de analizat. Se adauga in ambele eprubete cate 0,5ml acid clorhidric diluat(R), 1ml clorura de bariu(R),se agita si se compara dupa 10 minute.

Solutia de analizat nu trebuie sa prezinte o tulbureala mai intense decat aceea a probei-etalon.

Pierdere prin uscare: Cel mult 5,5%

1,0000g substanta se usuca la 100-105ºC pana la greutate constanta.

Determinarea umiditatii, a pierderii prin uscare si a reziduului prin evaporare sau volatilizare: prin determinarea umiditatii si a pierderii prin uscare se urmareste stabilirea cantitatii de apa de cristalizare din substantele cristalizate, a umiditatii substantelor, precum si pierderea de substante volatile care are loc prin incalzire la o temperatura anumita. Prin determinarea reziduului uscat sau a reziduului fix, in cazul substantelor volatile solide sau lichide, se urmareste stabilirea cantitatii de reziduu nevolatil la temperatura de incalzire sau uscare folosita. Reziduul poate fi dupa caz dizolvantul, o componenta din amestecuri complexe sau diferite impuritati. In ultimul caz, determinarea urmareste stabilirea limitelor de impuritati admise in functie de substante si propietatile lor.

Uscare la etuva: intr-o fiola de cantarire adusa la greutate constanta, prin incalzire in etuva la aceeasi temperatura la care urmeaza sa se faca si uscarea, si racita in exicator, se introduce cantitatea specificata in monografii din substanta de analizat, fin pulverizata si se cantareste exact.

Diametrul fiolei se alege in asa fel incat cantitatea de substanta luata in lucru sa nu formeze un strat mai gros de 5mm. Fiola cu substanta, daca nu se precizeaza altfel in monografie, se mentine 4 ore in etuva la 100-150º, se raceste in exicator, se inchide si se cantareste. Se continua uscarea cate 60 de minute, racirea in exicator si cantarirea, pana la greutatea constanta, adica pana cand doua cantariri successive au aceeasi valoare sau prezinta o diferenta de cel mult 0,0005g.

Reziduu prin calcinare: Cel mult 0.1%

0,4000g substanta se calcineaza cu acid sulfuric;

Determinarea reziduului prin calcinare: se numeste reziduu prin calcinare reziduul ramas dupa calcinarea unei substante.

Calcinarea substantei organice.

Se cantareste exact substanta intr-un creuzet in prealabil cantarit si se arde la inceput la flacara mica, apoi se incalzeste la rosu-inchis pana la indepartarea particulelor de carbune si se calcineaza pana la greutaea constanta. Daca reziduul mai contine particule de carbune se urmeaza dupa caz,cu apa perhideol sau cu acid azotic, se evapora pe baia de apa si se calcineaza din nou. Creuzetul se lasa in exicator, sa se raceasca si se cantareste. Se repeta calcinarea pana la greutatea constanta.

Calcinarea cu acid sulfuric: cand in monografie se prevede "se calcineaza cu acid sulfuric" , substanta se cantareste exact intr-un creuzet si se incalzeste, pana la carbonazare. Dupa racire se umecteaza cu 0.5ml acid sulfuric (R), se incalzeste cu atentie pe sita, pana la indepartarea vaporilor de acid sulfuric, apoi se calcineaza pana la greutatea constanta.

Metale grele: Reziduul de la calcinare nu trebuie sa dea reactia pentru metale grele.

Controlul limitei de metale grele: prin tehnica aplicata la controlul ionilor de metale grele, ca impuritati, se deceleaza numai ionii metalelor care precipita sub forma de sulfuri in mediu acid,iar limita tolerabila se apreciaza prin comparare cu o solutie-etalon de ion plumb.

Ionul de plumb formeaza cu sulfura de sodiu, in functie de concentratie, o coloratie bruna sau un precipitat negru. Sensibilitatea limita a reactiei este de 0,005mg/ml.

Solutia de baza:0,1599g azotat de plumb (R) se dizolva in 100ml apa, intr-un balon cotat de 1000ml se aduga 1ml acid acetic diluat (R) si se completeaza cu apa la semn. 10ml din solutia de baza se dilueaza cu apa la 100ml intr-un balon cotat. Din aceasta solutie diluata se prepara solutia-etalon.

Solutia- etalon de ion de plumb: 10ml din solutia de baza diluata ca mai sus se dilueaza cu apa la 100ml intr-un balon.Solutia-etalon contine 0,001mg Pb/ml. Solutia-etalon se prepara la nevoie.

Tehnica de lucru: 10 ml solutie de analizat, concentratia prevazuta in monografie, se neutralizeaza, daca este necesar, cu acid acetic diluat (R) sau cu hidroxid de sodiu 10% (R). In acelasi timp se pregateste proba etalon, preparata din cantitatea de etalon, indicate in monografie si diluata cu apa la acelasi volum cu proba de anlizat. Se adauga in ambele eprubete cate 1ml acid acetic diluat(R), o picatura de formaldehida (R), se agita si se compara dupa 1 minut, privind stratul de lichude de sus in jos, pe un fond alb. Solutia de analizat nu trebuie sa prezinte o coloratie mai intense decat aceea a probei-etalon.

Determinarea cantitativa

0,4000g substanta se dizolva in 15ml metanol (R) si se titreaza cu acid percloric 0,1N pana la coloratie rosie-portocalie (indicator albastru de timol in metanol).

1mlHClO₄ 0,1N corespunde la 0,03614g C₁₅H₁₅N₃O ·C₃H₆O₃ ·H₂O.

Lactatul de etacridina trebuie sa contina cel putin 99% C₁₅H₁₅N3O ·C₃H₆O₃ ·H₂O.

Incompatibilitati: Acid salicylic, bromuri, cloramina, cloruri, iod, ioduri, saruri de argint, tannin.

Conservare: Ferit de lumina.