CÂTEVA CUVINTE DESPRE FERICIRE - Mikhail Aivanov
Cineva zice: "Sunt fericit - pentru ca...". Ei bine, simplul fapt ca da o cauza fericirii sale este dovada ca nu poseda adevarata fericire. Caci adevarata fericire este o fericire fara cauza. Da, sunteti fericiti si nu stiti de ce. Gasiti ca e minunat sa traiti, sa respirati, sa mâncati, sa vorbiti, si nu stiti de ce. Nimic nu v-a adus-o: nici vreo mostenire, nici vreun cadou, nici o femeie frumoasa. Suneti fericiti pentru ca este ceva ce vine sa se adauge de sus, un element spiriual care nu vine nicidecum de la voi însiva, precum o apa care curge din cer. Pentru majoritatea oamenilor, fericirea e legata de posesiuni: de case, de bani, de decoratii slavitoare, sau de femei ori copii. Nu, adevarata fericire nu depinde de nici un obiect, de nici o posesiune - ea vine de sus, si veti fi uimiti sa descoperiti în voi însiva, neîndoios, aceasta minunata stare de constiinta. Va stapâneste si nici macar nu stiti de ce. Iata adevarata fericire.
Veti fi uimiti, dragii mei frati si surori, daca va voi spune ca, pentru prima data, eu nu sunt de acord cu aceasta pagina ce tocmai s-a citit. Da, nimic nu e adevarat, totul e mincinos. Si v-o voi dovedi. Veti vedea atunci: cine a scris aceasta pagina ? Nu stiu - un om bun de nu stiu unde. Daca-l voi întâlni, va petrece un sfert de ora..., un sfert de ora foarte neplacuta.
Si cum îmi place mult, foarte mult, sa am întotdeauna subiecte, cuvinte, probleme, întrebari la care toata lumea se gândeste si le cunoaste, le întelege, va arat ca nu s-a ajuns înca a fi bine întelese - cum ar fi cu privire la libertate, cu privire la pace, cu privire la unitate, cu privire la iubire, si cu privire la multe alte subiecte (asupra inteligentei, de asemenea) v-am aratat ca lucrurile sunt întelese de o maniera care nu e întru totul veridica. Pentru ca lingvistii si oamenii eruditi au determinat, au prezentat lucrurile, le-au definit de o anume maniera, si toata lumea merge pe directiile date de ei. Asta nu înseamna, bineînteles, ca ei s-au înselat tot timpul. Nu, însa ei nu au avut înca acest punct de vedere intiatic!... Si cum ei vedeau lucrurile în planul fizic, cu cele cinci simturi si cu intelectul, care era supus, ascultator, care se înclina dupa ceea ce simtea, dupa ce vedea, dupa ceea ce auzea, ei bine, astfel ei au determinat multe lucruri dupa un intelect comun, un pic limitat si aproape orb. Eu însa, va prezint întotdeauna lucrurile dintr-un alt punct de vedere.
Primul punct de vedere e cel geocentric. Pentru ca suntem pe pamânt, suntem obligati sa privim lucrurile si din punctul de vedere al pamântului. Asa se face ca v-am repetat de mai multe ori: vedem soarele deplasându-se, stelele toate, luna de asemenea. Asta pentru ca ne aflam în planul geocentric. Deci, totul e veridic, toate sunt asa cum le vedem. Dar, daca ne deplasam, pentru a cunoste realitatea, adevarata realitate (si eu v-am spus întotdeauna, si am insistat, sa va deplasati întotdeauna, sa mergeti si mai sus, pe un munte, ca sa vedeti lucrurile si de la înaltime si veti vedea lucrurile altfel; totul e diferit); astfel, va spuneam ca daca veti merge pe soare si veti prive lucrurile de acolo, veti vedea ca totul e diferit: pammântul e cel care se roteste - si asta e de asemeni adevarat. Da, e un alt adevar. Deci, si eu fac asta fara încetare. Suntreti deja atât de obisnuiti - în limbaj, în activitatile voastre, în felul vostru de a vedea, de a gândi si de a crede - cu toate cele ale voastre încât simtiti ca sunteti în adevar, în perfectiune; si suneti atât de încrezatori în voi însiva, deasupra oricui, dispre 555i87f tuitori, distannti, judecându-i pe ceilalti. Dar, de câte ori dup-aceea nu v-ati înselat?...
Acum, sa venim acum catre cuvântul «fericire».
Ah... Toata lumea gândeste ca stie ce înseamna sa fii fericitt. Dar eu va voi arata ca nu toate cele ce se gândesc si se spun despre fericire sunt întru totul corecte si exacte.
Sa luam, spre exmplu, pe cineva care a mâncat bine. El spune "O, ce fericit sunt ca am mâncat..." de exemplu ... , în fine: ceea ce v-ar placea. Sau, la fel, pentru ca ar fi baut ceea ce i-ar fi placut. Ooo!... a fost de trei ori fericit cu o femeie - si, pentru ca zice "de trei ori", e fericit. Deci primeste apoi o mostenire, un cadou, copii, si e întotdeauna fericit. Dar cum sa fie asa ? Caci aceasta fericire nu dureaza vesnic! E pentru moment, pentru câteva minute, pentru câteva ore sau pentru câteva zile - dar nu e vesnica. Fericirea aceasa nu dureaza. Asta o stie toata lumea. Dar de ce zice atunci: "Sunt fericit"? Pentru ca nu stie ce e fericirea, adevarata fericire. Astfel, de cum veti avea o senzatie ce va permie sa va bucurati un pic, sa va destindeti un pic, sa va simtiti mai bine, sa nu mai aveti dureri, suferinte etc., va sintiti fericiti. Deci, nu exista o idee clara a ceea ce este fericirea.
Acum însa, va voi explica, si veti vedea si voi însiva, si veti constata ca nu stiati ce este adevarata fericire. Da, da: ati confundat fericirea cu o senzatie.
Dar, în aceasta pagina, de ce nu e totul corect? - caci veti vedea ca lucrurile nu sunt întru totul corecte. Însa pentru ca nu am mult timp la dispozitie, voi spune doar câteva lucruri, care poate nu sunt nici ele întru totul clare si definitive, dar care pot multumi niste oameni obisnuiti.
Deci, este totusi ceva care nu e suficient de bine explicat: e un element care vine de foarte de sus. Da. Si-atunci când ai acest element esti foarte fericit fara sa stii de ce. Mergi, cânti, dansezi, dar nu ai primit nimic - nici cadou, nici bani, si nici nimic altceva de genul asta. Sunt momente de felul acesta în timpul unei zile când esti fericit. Si-acum, când voi începe sa va explic ce este fericirea, trebuie sa întelegeti ca fericirea nu este un lucru ca acesta: sa tai o bucata dintr-un... furnizor, sau sa ceri: "Dati-mi 1 kg de fericire". Fericirea este deci o stare de constiinta, în care cunosti o pace, o armonie pe care, pentru moment, nici un element nu o deranjeaza, nu o umbreste si nu o perturba. Asta poate dura um moment; asta poate dura si mai mult, dar ceea ce e mai important este aceea ca ea e o stare de constiinta de o negraita armonie între toate elementele fiintei umane: între gândire, sentimente, vointa, chiar cu corpul fizic, cu stomacul, cu plamânii, cu creierul.
Aaa..., deci fericirea e o stare de constiinta. Si chiar o stare a constiintei pe care o putem provoca în diferite feluri: chiar prin droguri, prin bautura, prin tot felul de lucruri, sau prin privire, sau prin muzica, prin sarituri, prin relatii sexuale. Poate fi deci provocata, dar aceasta fericire nu este adevarata - e înselatoare, e doar pentru moment. Si tot ceea ce e pasager, tot ceea ce nu dureaza multa vreme si etern nu este veridic. Iata acum criteriul pe care vi-l dau: trebuie sa stiti ca tot ceea ce nu este durabil nu este veridic.
Sa luam un exemplu. Au fost oameni în viata mea care ma iubeau, ma iubeau mult; si o aratau: erau gata - oho! - sa se arunce-n foc; o credeau, o aratau si erau absolut convinsi. Eu, însa, nu eram atât de convins. Pentru ca eu ziceam: Vreau sa vad cât timp va dura. Si n-a durat... Ba, mai mult chiar, adesea s-a schimbat în contrariul: ura, razbunarea. De ce ? Pentru ca oamenii nu prea stiu ei cum se transforma lucrurile dintr-unul în altul. Eu, însa, am studiat acestea. Deci, când cineva este înflacarat foarte, si-mi arata ca e gata sa faca lucruri formidabile, eu reflectez. Cred, bineînteles: pentru moment, pentru un anumit timp, da. Dar pentru mine ceea ce conteaza este sa fie durabil. Ei bine, sunt altii care nu se manifesta si nu se arata atâta, dar la ei se gaseste o dragoste care dureaza toata viata. Si iata cum, dup-aceea, eu sunt absolut convins, absolut învins - pentru ca e durabil. Luati deci aceasta ca si criteriu.
Priviti acum câte vi se explica. Daca veti cauta prin memorie, în amintirile voastre, în trecutul vostru, veti constata ca - din nefericire - s-au produs si lucruri ca acesta: v-ati lasat luati de val, ati sacrificat totul, ati dat totul, pentru ca mai apoi sa cadeti într-o adânca tristete si amaraciune. De ce ? Pentru ca nu prea se cunosc aceste lucruri, pentru ca oamenii nu au un criteriu. Asa se face ca oamenii se pot însela: Un baiat e îndragostit de o fata. Ei bine, el îi vorbeste si îi scrie entuziast, îi prezinta lucrurile cum ca toata viata si în eternitate o va iubi etc. Iar biata fata, saraca, bineînteles ca ea, neavând criterii, îl crede si îl urmeaza. Dar, la un moment dat ei sucomba, caci el începe s-o snopeasca în bataie. Si-atunci se separa, se despart etc. De ce ? Pentru ca a fost lipsita de anumite criterii - caci nu a gasit aceste criterii în lumea obisnuita. Pentru ca lumea obisnuita nu are aceste lucruri - lumea obiisnuita se înseala fara încetare. Aaa..., ar fi trebuit ca ea sa vina într-o scoala initiatica, în care sa învete multe lucruri, care-i lipsesc. Dar micile placceri, micile "ghili-ghili"-uri sunt mai importante. În vreme ce o scoala, a, nu!, asta nu: e obositor, e plictisitor, e... Si-atunci, asta nu place de loc.
Dar, ziceam mai-nainte, pentru ce toate acestea ? Foarte simplu: pentru ca trebuie [il doit, fr.] ca cineva sa sufere. Trebuie sa sufere. Pentru aceasta, cine gândeste asa, cine actioneaza asa e obligat sa treaca prin suferinte. Da...
Acum, sa revenim din nou catre fericire. V-am vorbit deja despre legea afinitatii. Veti vedea ca ceea ce urmeaza sa va revelez este foarte stiintific - e bazat pe legi imuabile, pe care oricine poate sa le cunoasca; e bazat pe afinitate.
Ce este afinitatea?
Afinitatea este a trai un unison - un trup, o fiinta, o creatura -, de a trai la unison unul cu altul; de a face schimburi, de a întelege, de a se uni, de a se amesteca, adica: de a vibra la unison, de a avea o afinitate spre a putea fi împreuna.
Si-acum, putem vedea aceasta în toate domeniile. Dar în toate domeniile! Si asta este foarte important, joaca un rol foarte important: aceasta va poate duce în timp la regiuni miult mai îndepartate si mai dificil de înteles.
Mai întâi de toate, stiind aceasta, ehei..., asta explica pentru ce criminalii se cauta, se regasesc, se pun în coniventa, se aduna împreuna, se pun de acord si fac lucruri criminale. Iar oamenii virtuosi au si ei o afinittatte între ei, adica de a se aduna, de a se cauta, de a face ceva împreuna.
Deci: cei care au iubire, au o afinitate cu toti cei care au si ei iubire; cei care au puritate sunt în afinitate cu toate creaturile din uivers care au puritate; si la fel se întâmpla cu toate celelalte; dar cu toate celelalte! Însa asta ar fi prea lung de explicat. Puteti însa sa o faceti voi însiva.
Si-atunci, cum mai ramâne cu fericirea? Aaa..., acestea ne vor ajuta sa întelegem.
Pentru a avea aceasta fericire pe care noi o cautam - care e durabila - trebuie sa cautam si sa ne legam de acele creaturi care au ele însele, fara încetare, aceasta fericire.
Si care sunt acele creaturi care au neîntrerupt aceasta fericire? - Sunt creaturile care nu prea sunt pe pamânt... Pentru ca, asta e, pamântul e un loc unde totul e variabil, nimic nu e stabil.
Acum, pentru a intra în acest domeniu al stabilitatii si invariabilitatii lucrurilor ce dureaza vesnic, trebuie sa ne legam cu aceste creatruri care sunt eterne. Si vom vedea acum, înaintând în cautarile noastre, vom afla ca, începând cu marii maestrii - ei au fericirea, dar adesea de o maniera nu întru totul stabila, pentru ca ei sunt totusi pe pamânt, ei au totusi relatii cu oamenii, si adesea oamenii le aduc multa tristete, multa suparare, multe greutati, si, din timp în timp, ei simt aceste greutati, aceste maladii, aceste tristeti (bineînteles însa ca ei pot remedia aceasta stare, pot sa se debaraseze complet si sa reintre în aceasta fericire pe care ei au aflat-o, si care stiu pe ce anujme se bazeaza) -, începând deci cu îngerii fericirea e stabila. Îngerii, care traiesc în fericire, nu cunosc suferinta, necazurile, tristetea. Iata niste lucruri pe care nici chiar crestinii nu le stiu: îngerii sunt creaturi care nu cunosc suferinta. Ei sunt pregatiti de o asa maniera cu puritatea, încât nu cunosc durerile si suferintele, chiar daca adesea unii reclama, cer mai-marelui lor din cer sa se reîncarneze, ca sa cunoasca si ei ce înseamna lumea oamenilor. Si astfel, pe pamânt, încep si ei sa simta suferinta, durerea... În vreme ce, mergând mai departe, cu arhanghelii si cu domniile starea de fericire creste din ce în ce mai mult, se intensifica pâna chiar la acel grad la care ea nu mai poate fi suportata. Au fost totusi sfinti, profeti, initiati care au cazut în extaz. Eee..., asta facea ca totul sa straluceasca orbitor; era nespus de dificil de suportat aceasta stare de extaz: totul era stralucitor înlauntru, totul vibra la unison cu cerul - chiar sângerau, plângeau, cadeau la pammânt, într-atât era de insuportabila fericirea.
Si chiar, va spuneam odata mai demult, ei bine fratii mei si surorile mele, va spuneam: cunoasteti suferinta, cunoasteti durerile, tristetile, angoasele, bolile, necazurile; dar nu sunteti înca pregatiti pentru fericire. La orice nefericire, veti rezista. Ce ti-e si cu fiinta umana! Însa oamenii nu sunt pregatiti sa reziste bucuriei si fericirii!... De ce? - Pentru ca n-au avut prilejul sa se aclimatizeze, sa se întareasca, sa se faca rezistenti; astfel ca, daca ar fi sa le vina odata o bucurie sau o fericire de felul acesta, ei ar putea chiar si muri. Iata, va voi da un exemplu: câte mame carora li s-a spus ca si-au pierdut copiii în timpul razboiului, si care plângeau si erau nefericite, nu au murit când au aflat ca fiii lor era totusi în viata?! Da. Pentru aceasta, în astfel de cazuri, cei care cunosc oamenii, le pregatesc spunându-le tot felul de povesti: ca de fapt n-a murit; ca ar mai fi ceva vesti de la el; ca-i ranit; ca-i pe moarte etc. - ca sa le pregateasca, pentru ca la sfârsit, dupa ce lucrurile se limpezesc, ea sa nu moara. Iata, deci, ca cele ce v-am spus sunt adevarate. La fel si voi, daca veti cere lumina cereasca, fericirea cereasca, bucuria si dragostea cereasca, ati fi morti daca le-ati primi. De ce? - Pentru ca nu sunteti pregatiti sa rezistati, sa suporati intensitatea acestei puteri ceresti. Pentru aceasta trebuie sa ne pregatim. Trebuiesc ani si ani pentru ca organismul sa se pregateasca.
Sa luam, daca vreti, cazul meu. Eu n-am avut nici un învatator spiriual, si pe la 14-15 ani am tot dat peste carti si carti: Yoga Ramacharaka - care explica cum sa respiri pentru a obtine una sau alta. Si am facut si eu; depaseam limitele obisnuite, mâncam foarte putin, ieseam foarte putin etc. Dar, în felul asta, m-am îmbolnavit de moarte. Da, pentru ca lumina si focul pe care mi le-am atras prin respiratie, prin meditatie, prin concentrare, fara sa am un ghid spiritual care sa ma îndrume, care sa-mi puna masura în ceea ce faceam, care sa ma mai «calmeze», ei bine, m-am îmbolnavit de moarte. Si îmi asteptam realmente moartea. Iar eu, e curios!, nu ceream decât carti, sa mi se cumpere carti: carti, carti, carti. Mi se cumparau carti, iar eu le puneam la cap, le atingeam, si asta m-a vindecat: cartile. Cu aceasta singura specificatie: ca deliram - era deja un delir [râsete]. Da, da - de ce atâtea carti daca nu puteam sa le citesc? Da, dar asta a fost. Dup-aceea, bineînteles, am pus mai multa masura, dar, totusi, totusi, totusi, adesea aceleasi lucruri care se repeta în mine, si, una peste alta, am înclinat spre mai multa ratiune! Altfel, fara îndoiala, as fi ars ca o flacara în fata voastra.
Pentru aceasta deci, trebuie sa ne pregatim. Vedeti acum ca nu stiti ce înseamna fericirea? Daa, micile bucurii pe care le-ati avut cândva. Bine, dar astea nu se numesc fericire! Adevarata fericire e sa te simti fuzionat cu sufletul universal, cu fiinta universala; sa traiesti, sa te unesti, sa te pierzi în sufletul universal. Da, dar pentru a avea posibilitatea de a rezista, pentru a avea constiinta vie, pentru a nu muri, trebuie pregatit corpul fizic - pentru ca corpul fizic nu este pregatit sa vibreze în acest unison. Trebuiesc deci schimbate particulele lui: schimbati atomii, elecronii; trebuiesc schimbate cu altele care sunt mai capabile de a vibra la unison. Dar oamenii suntt ignoranti. Ei nu stiu toate aceste lucruri. Si pentru aceasta îi ajung nefericiri. Ce este fericirea (bonheure) si ce este nefericirea (malheure)? Fericirea estte un «ceas bun» (bonne heure). Dar o ceas (heure) de «bine» (bon) care ma face «fericit» înseamna ca am ales o ceas (heure) care e foarte nefericit (malheureuse). Când zic "am o fericire", asta vrea sa însemne ca am picat pe un ceas care e fatidic, care e benefic astrologic. Da, da, vedeti, în trecut cei vechi stiau anumite lucruri: stiau ca daca vor alege un moment care nu e armonios în cer, vor avea necazuri, nefericiri - pentru ca au ales un ceas care nu e bun, un ceas rau (une mal heure).
Acum, sa mergem mai departe.
Pentru a cunoaste adevarata fericire - cea care vine de sus - trebuie sa o pregatim aici jos, în noi, înlauntrul nostru. Altfel, fericirea va ramânea sus, si nu vom avea niciodata idee macar de ceea ce înseamna adevarata fericire.
Ei bine, fericirea este o vibrare la unison cu sufletul universal - pentru ca sufletul universal nu e niciodata nefericit. Si, chiar, în ciuda nefericirilor, suferintelor, bolilor oamenilor, el este peste tot pentru a-i ajuta, pentru a-i penetra, pentru a-i vindeca. El este de o lumina si de o puritate neînchipuite. El nu este împovarat, nu este întristat - din cauza puritatii si înaltimii sale. Iata pentru ce singurul care nu e nefericit este Domnul. Chiar daca se explica din când în când prin biserici ca Bunul Dumnezeu este foarte nefericit sa vada cât de rai, criminali, nedrepti, badarani sunt oamenii, eu însa nu cred. Domnul nu este niciodata nefericit. Pentru ca daca El ar fi nefericit precum oamenii, asta ar însemna ca El nu-i perfect, ca-i lipseste ceva: în organismul Sau, în trupul Sau, în plamânul Sau etc., El ar avea ceva carre nu-i dintr-o materie buna. Si-atunci nu-i Bunatatea. Da, este absolut imposibil ca Ddumnezeu sa fie nefericit.
Acum, pentru a cunoaste adevarata fericire, trebuie straduinta: trebuiesc înlocuite - zi de zi - vechile particule, care sunt mucegaite, care suntt dezgustatoare, care sunt murdare, care sunt necurate. Trebuiesc îndepartate, înlocuindu-le. Pentru ca daca veti vrea sa le îndepartati pur si simplu, ele nu vor pleca - pentru ca sunt tenace, se cramponeaza. Pentru ca oammenii care nu stiu cum sa se debaraseze de ele, sunt de fapt fara încetare cu vechile particule, cu vechile clisee, cu vechile dorinti, cu vechile momeli si pofte, care dureaza toata viata. Si chiar când vor veni într-o noua reîncarnare, asta va continua. Trebuie deci sa le înlocuiasca cu altele noi - o, iata, aceasta oamenii nu o au învatat, este nou: sa le înlocuiasca. Ei bine, când le înlocuiesti, ele se duc singure - pentru ca ele stiu ca noile venite sunt mai puternice, mai magnifice, mai minunate, mai vibrante ca ele, si asa capituleaza. Altminteri, ele rezista.
Acum, pentru modul în care se face aceasta sunt alte conferinte în care v-am revelat o multime de lucruri. Trebuie doar sa le cautati, caci nu pot sa explic toate în câteva minute.
Asadar, nu trebuie sa mai înselam pe toata lumea zicând: "O, cât sunt de fericit - pentru ca am o casa!", "O, cât sunt de fericit - pentru ca am o femeie!", "O, cât sunt de fericit - pentru ca am un servici!" s.a.m.d. Caci acestea toate nu dureaza multa vreme. Este adevarat totusi ca fiecare lucru permite o fericire, pentru un timp oarecare. Dar dup-aceea? La început, da, merge. Dar mai apoi se obisnuieste si nu va mai fi fericit. Si dup-aceea? Apare altceva care vine sa-l înlocuiasca în mintea sa: "Daca am asta si asta sunt fericit." Dar apoi, când le va avea din nou, un timp oarecare va fi un pic fericit - adica împlinit, multumit -; dar dup-aceea va cere altceva.
Dar tu trebuie sa stii ca oricine poate sa doreasca si sa aiba adevarata fericire - fericirea cea adevarata, care dureaza. Si pentru ca aceasta sa dureze e necesar ceva în super-constiinta.
Sa luam spre exemplu dragostea. Dragostea fizica, dragostea sexuala, nu dureaza multa vreme - în scurt timp n-o sa mai ai aceleasi gusturi, aceleasi atractii, aceleasi placeri cu o anumita persoana; vei vrea sa o schimbi, si asta va face ca dragostea sa scada si sa va paraseasca.
Dup-aceea, v-am explicat, dragostea ca pasiune, dragostea ca senzatie, dragostea ca gândire, dragostea ca stare de constiinta. Aaa..., dragostea ca stare de constiinta poate sa dureze vesnic! Dar oamenii nu au ajuns înca sa aiba aceasta dragoste. Dupa cum fericirea, tot asa si dragostea: a o avea în constiinta, în super-constiinta, adica a fi gasita nu jos, ci sus - cum va spuneam ea este peste tot, si-atunci o aveti si înlauntrul vostru -; ea e durabila, va cuprinde si o veti avea ca si constiinta fara încetare, toata viata; în vreme ce toate celelalte iubiri sunt schimbabile si variabile.
Tot asa si pentru fericire. Si fericirea, nu trebuie cautata, nu trebuie avuta prea jos, în senzatii, în sentimente, în gândire, ci în constiinta - ceea ce vrea sa zica d'etre branché. Pentru aceasta v-am spus ca daca iubiti acum o femeie, mai târziu veti fi obligati sa iubiti o alta. Nu veti putea ramâne doar cu o femeie. De ce? - Pentru ca ea nu va poate da totul: va va da putin din ceva, dar va fi întotdeauna o alta care va va da altceva, ceva ce prima nu v-ar putea da, o a treia care va poate da... s.a.m.d. Dar daca veti iubi întotdeauna astfel - separat - nu veti cunoaste niciodata - dar niciodata! - adevarata fericire. Daca vreti ca dragostea voastra sa fie durabila în plan fizic, nu este posibil. De ce? - Pentru ca dupa ani si ani nu veti mai avea aceleasi forte, aceleasi disponibilitati, si veti fi obligati sa capitulati.
Însa: puteti avea chiar fericirea cea adevarata. Si cum dragosstea este esenta fericirii, atunci, pentru a avea aceasta fericire durabila, trebuie sa gasiti dragostea cea durabila. Asta, nici asta nu a fost niciodata suficient de bine explicat.
Acum câteva zile, nu stiu daca erati aici, am facut o comparatie între iubire, întelepciune si putere - vointa, putere, adevar. Spuneam atunci ca stiinta, întelepciunea are proprietati determinate, si ca oamenii îsi închipuie ca atunci când ai întelepciune esti fericit. Dar nu-i asa. Ba din contra: ei vor suferi mult mai mult - pentru ca vor vedea nefericirea mult mai mult: lipsurile, slabiciunile, crimele etc. Pentru aceasta s-a scris: "Cu cât veti spori în întelepciune, cu atât mai mult veti suferi". Dar care sunt proprietatile acestei întelepciuni, ale acestei cunostinte? Proprietatile ei sunt de a va lumina, de a va dirija, de a va ghida, de a va sfatui, de a va orienta, de a va ajuta sa evitati anumite lucruri. Dar, cât despre fericire, nu, nu: nu esti fericit.
Sa luam acum vointa, puterea. Sunteti atotputernici? - nu sunteti fericiti. De ce? - Pentru ca puterea nu aduce fericirea. Dar ce anume aduce puterea? Ei bine, veti fi capabili de a creea niste lucruri, de a forma niste lucruri, de a construi sau distruge niste lucruri s.a.m.d., dar asta nu înseamna fericire.
Aaa, dar unde se gaseste aceasta fericire? - În iubire. Pentru ca iubirea nu va aduce nici întelepciunea, nici stiinta, nici lumina - a, un picut de lumina, asta da! -; dar când ai iubire tte ridici, te înalti nespus. Astfel ca numai iubirea adece adevarata fericire. Si cum iubirea e între cele doua, între stiinta (cunostiinta) si putere (vointa), vei ajunge într-o zi la a le dobândi si pe celelalte doua. Pentru aceasta, cel mai bine este sa pasim pe calea iubirii, pentru a avea într-o zi întreaga cunostiinta (stiinta) si toata puterea. Iubirea? - sunteti coplesiti, sunteti fericiti, sunteti dilatati, sunteti una, si, în acelasi timp, începeti sa întelegeti, sa cunoasteti, sa simtiti, si în acelasi timp, veti putea realiza niste lucruri. Pentru aceasta eu am ales calea iubirii. În întelepciune? - nu-i nimeni atât de tâmp si de stupid ca mine. În putere? - nici atât. Dar în iubire... - ...este un pic de iubire în mine; un pic, un picut.
Asadar adevarata fericire, de care oamenii n-au nici cea mai mica idee, se afla sus - în aceasta armonie, în aceasta perfectiune, în aceasta luminozitate. Si daca ajungi la un moment dat sa te tot apropii, sa vibrezi, vei avea atunci acea fericire care dureaza, care dureaza vesnic si pe care vei mai pierde orice ti s-ar întâmpla - pentru ca ea nu-i de aici de jos. Acum noi spunem ca suntem fericiti, dar la o mica cernere va veti vedea ramânând fara fericire: înselati-o putin, obstructionati-o putin si veti vedea daca aceasta fericire este durabila!... Da, da, aceasta fiecaruia din voi i s-a întâmplat. Nu ma mai chinui cu explicatii - ati verificat-o fiecare: nu e durabila, nu e stabila, pentru ca e prea de jos. Pentru ca fericirea sa fie imuabila si vesnica, trebuie ca ea sa fie foarte sus, în super-constiinta. Ceea ce vrea sa însemne a nu cauta fericirea aici jos, ci a o cauta în aceasta iubire divina - adica atunci când iubesti pe Domnul, când iubesti puritatea, când iubesti întelepciunea, dragostea, bunatatea, când iubesti sufletul etern, nemuritor, universal, ei bine, atunci aceasta fericire nu te mai paraseste. Si apoi, ati putea chiar pierde totul: sotie, casa..., sa va taie în bucati, si tot nu veti fi nefericiti - pentru ca fericirea voastra e foarte sus, si oamenii nu sunt capabili sa mearga pâna acolo unde este ridicata fericirea voastra. Pot, în planul fizic, sa ridice ceva, sa faca ceva, sa distruga ceva. Însa doar în planul fizic. Pentru ca daca traiti în planul spiritual, acolo unde sunteti nemuritori, imuabili, neschimbatori, eterni, ei bine, atunci nimeni nu poate sa se atinga nici de fericirea voastra, nici de iubirea voastra, nici de puterea voastra - de nimic.
Si nu va mai înselati, de aci înainte, folosind acest cuvânt ca toata lumea. Da, pentru ca adevarata fericire n-o cunoastem înca. Nu e în planul fizic.
Vedeti acum ca aceasta pagina nu este atât de veridica... Trebuie explicata. Si, iata, cele ce tocmai v-am spus nu se afla în aceasta pagina. Un pic, da, mentionate putin: ca fericirea vine de sus. Dar bineînteles ca vine de sus. Da, dar daca nu aveti aci-jos ceva pregatit, atunci ceea ce trebuie sa vina de sus nu se va instala. Si chiar daca va veni, El nu se va putea instala, pentru ca nu este loc pentru El.
Iata, fratii si surorile mele, câteva cuvinte despre fericire: ceea ce nu este durabil, nu este o adevarata fericire. Si astfel toata lumea se însala. Toata lumea. Toata lumea merge pe acest sens. Dar sa stiti ca eu nu voi merge!
Si stati numai stati, mai sunt si înca multe alte cuvinte în aceeasi situatie. Când va voi proiecta o lumina asupra a multe alte cuvinte care sunt adesea folosite gresit, nedrept, stupid, ordinar, atunci ne vom da seama ca traim într-o lume deformata, care nu se afla în adevar; atunci vom începe a ne detasa - pentru ca suntem atât de strangulati, atât de robiti! -; si trebuie sa ne detasam acum de toate aceste tertipuri, de toate aceste feluri de a actiona, de a mânca, de a face copii..., ehe, de toate lucrurile mincinoase. Trebuie sa ne detasam - dar nu vom putea daca nu avem adevarata lumina, adevarata învatatura, o stiinta a adevarului. Asta nu vrea sa spuna ca trebuie sa ne detasam mergând în munti, în grote, sa parasim lumea precum au facut-o unii. Nu, nu - sa fim în lume, sa fim cu oamenii, chiar sa-i ajutam, sa-i iubim. Dar sa nu gândim ca ei. Iata: sa nu avem aceeasi filosofie cu ei - asta-i tot. Si eu, eu sunt în lume, cu lumea, îi iubesc, dar nu gândesc ca ei, Iataa, iata solutia. Dar adesea aceasta solutie nu-i bine gasita: fie sunt complet în lume, pierdut, fie sunt în afara lumii, pe munte. Ei bine, nu: nici primul caz, nici al doilea nu sunt o solutie pentru mine. Iata.
|
