CONTRIBUTII LA TEORIA INTERIORULUI GOL AL PAMANTULUI

Acestea, sub actiunea liniilor de camp trec pe nivele energetice superioare, iar prin revenirea lor de pe aceste nivele energetice, emit fotoni. Explicatia ar fi plauzibila daca forma aurorei boreale ar fi cea de palnie, deoarece particulele incarcate electric urmaresc liniile de camp magnetic, care la poli au aceasta forma ( vezi Fig.4). Dar pe fotografiile facute in zile cu cer senin, pentru ca perturbatiile datorate atmosferei sa fie minime, se observa ca forma aurorei este dreapta, ca Fig. 4 un trunchi vertical. In fig.3 se vede clar aceasta, ba mai mult, coloratia seamana izbitor cu cea a unui apus de soare, la partea inferioara, inspre sursa de lumina, fiind tonuri de portocaliu, iar pe masura ce ne indepartam pe verticala, tonurile bat spre rosu, datorita dispersiei in atmosfera. Totul arata ca un fascicul de lumina care iese prin orificiul nordic si se disperseaza in atmosfera. Aceasta explicatie a aurorei boreale a fost data pentru prima data de astronomul francez Pierre Gasendi in 1621, care a extrapolat descoperirile facute cu ajutorul unui telescop optic asupra planetelor telurice: Marte, Venus si Mercur. O fotografie moderna, elocventa, a planetei Marte este redata in fig.5.

In 1947 incepuse razboiul rece si atat rusii cat si americanii cautau sa-si construiasca baze militare cat mai strategic dispuse. Amiralul Byrd a pornit intr-o expeditie peste polul Nord cu un avion cu elice. El a trecut dincolo de zona unde acul magnetic arata drept in jos, asimilat asa zisului pol Nord, navigand cu ajutorul busolei giroscopice. El a ajuns in zone tot mai calde, cu clima asemanatoare zonei mediteraneene de la noi, cu paduri dese, dealuri si lacuri. A vazut animale, unele considerate disparate, inclusive mamuti.

In 1956, tot Byrd a facut a doua expeditie, de data aceasta in zona Antarctica mergand 4200 de km in interiorul Pamantului, gasind aceleasi zone calde, primitoare si pline de viata.

Oricum, notele despre expeditiile lui Byrd au fost retrase de pe piata, cat si toate referirile la ele, deoarece americanii doreau suprematia statului lor asupra teritoriilor nou descoperite. In 1959 amedeo giannini a scris cartea "Lumi de dincolo de poli", in care a folosit ca bibliografie lucrarea lui Gardner si marturii ale amiralului Byrd. Ray Palmer a publicat in revista "Farfurii zburatoare" fragmente din aceasta carte. Se intelege ca atat cartea cat si numarul revistei respective au trecut printr-o serie de incidente care au dus lla scoaterea lor de pe piata.

Tinuturile calde descoperite de Byrd in interiorul zonei unde acul busolei arata in jos, si care nu sunt trecute pe nici o harta apartin fara doar si poate interiorului gol al Pamantului. Amiralul nu si-a dat seama insa imediat de acest lucru datorita marimii orificiului polar de 2600 km care nu-I permitea sa vada si partea opusa, precum si curbura mare spre interior, imprerceptibila la viteza unui avion cu elice care zboara la altitudinea de 700-800 m ca cel al lui Byrd. Acesta a murit in 1957 fara sa fi putut explora in intregime tinuturile descoperite, el fiind nevoit de fiecare data sa se intoarca din lipsa de combustibil.

In zilele noastre, rusii au descoperit mai multi mamuti in partea de Nord a Siberiei, unii conservati foarte bine datorita inghetului. Exista chiar un reportaj recent difuzat pe canalul Discovery, numit "Raising The Mammoth", in care se arata cum in urma unor saptamani de munca grea o echipa multinationala de cerectatori au reusit sa disloce un bloc de sol inghetat continand un mamut foarte bine conservat. Unul dintre cerecetatori, suit pe blpocul inghetat a dat de firele de par de pe spinarea amnimalului, care pastrau mirosul de transpiratie si urina al acestuia. In reportaj se estimeaza vechimea acestei relicve la 20.000 de ani. Domnilor cititori ai acestor randuri, dati-mi voie sa ma indoiesc de veridicitatea acestei datari. Este vorba despre un animal care se presupune ca a fost prins intr-o mlastina, unde a murit si apoi a inghetat, corpul lui pastrandu-se intact fara a fi imbalsamat timp de 20.000 de ani! Parerea mea este ca vechimea lui este mult mai mica. Probabil de ordinul sutelor de ani. Rog pe aceasta cale pe oricine detine informatii despre aceasta descoperire sa-mi dea si mie de stire.

§4. Modul de actiune a fortei gravitationale exercitata de scoarta terestra

Folosim formula cunoscuta de la fizica pentru forta gravitationala: R= (kXmXM)/r². Considerand cunoscute masa corpului si a Pamantului, vom avea, R=C/r². Am notat cu "r" distantele de la corpul de proba la centrele de masa ale elementelor de scoarta. Acestea se pot masura pe schita din fig.7, fiind lungimile segmentelor galbene. Vom suma proiectiile pe directia XX a fortelor gravitationale, tinand cont de semnul lor. Aceste forte vor fi de forma: F=(C/r²)Xcos , unde este unghiul format de segmental galben respective cu directia XX.

Iata un tabel cu valorile lui r, si a raportului (cos )/r², pe care le vom folosi la calculul raportului R_e/R_i. Acest raport ne va spune daca corpul de proba este atras spre scoarta (R_e/R_i<1) sau spre centrul de masa (R_e/R_i>1). Valorile din tabel pot fi verificate pe schita la scara din Fig.7. nu le-am figurat pentru a nu incarca desenul.

Tabelul 1

Folosind datele din Tabelul 1 si schita din fig.7, putem calcula raportul R_e/R_i.

R_e/R_i=2 x S(Ccosa_e/r_e²)/2 x S (Ccosa_i/r_i²) = (4919 + 64) / (134 + 137 + 123 + 111 + 101 + 95 + 91 + 89) = 4983 / 881 =5.656. Asta inseamna ca forta cu care corpul de proba este atras inspre scoarta este de 5.656 ori mai mare decat cea cu care este atras inspre centrul de masa. Deci greutatea are sensul indicat pe Fig.7. INSPRE SCOARTA!

Sper ca cititorul sceptic care a avut rabdarea sa parcurga aceste randuri pana aici sa fie rasplatit prin acest rezultat care confirma presupunerile intuitive.

Tabelul 2

Un rezultat interesant obtinem daca calculam raportul dintre greutatea corpului de proba pe suprafata exterioara si greutatea sa pe suprafata interioara. Pentru aceasta este nevoie si de datele din Tabelul 2, obtinute similar cu cele din Tabelul 1 folosind schita din Fig.6.

G_e/G_i= S(Ccosa_e/r_e²)/ S (Ccosa_i/r_i²) = (4730 + 2570 + 230 + 150 + 110 + 90 + 10 + 70 + 70 + 60) / (4919 + 64 -134 -137 -123 -111 -101 -95 -91 -89) = 1.97

Deci greutatea corpului de proba pe suprafata exterioara a scoartei pamantului este de aproape 2 ori mai mare decat cea pe suprafata interioara. Aceasta concorda cu unele marturii ale calatorilor care au cunoscut locuitorii tinuturilor subpamantene si i-au descries ca avand inaltimi de 3.4 metri (de 2 ori inaltimea noastra).

Daca am face calculele folosind un numar mai mare de elemente de scoarta, rezultatele ar fi si mai exacte. Problema se poate trata folosind calculul integral. Nu stapanesc prea bine acest aparat matematic, acesta fiind motivul principal pentru care am tratat subiectul la nivelul clasei a 9-a. Daca este cineva dintre vizitatorii acestei pagini care stie calcul integral si poate face o tratare la nivel academic, il rog respectuos sa-mi dea de veste. Exista, insa, si un avantaj, tratarea la un nivel mai accesibil mareste numarul celor care vor putea intelege cele expuse.

§5. Incheiere

Precizez ca nu sunt adeptul fanatic al acestei teorii, nedorind decat sa atrag atentia asupra unui aspect plauzibil al geografiei planetei noastre care explica un numar de fenomene misterioase care sunt cunoscute dar neexplicate inca de stiinta oficiala. Personal cred in ea la fel cum cred ca oamenii au fost pe luna. Sper din tot sufletul ca odata cu maturizarea spirituala a omenirii aceste cunostinte despre planeta noastra sa fie facute publice si sa fie cunoscute de toata lumea. Este aberant sa ne concentram eforturile inspre explorarea spatiului cosmic atata timp cat nu ne cunoastem inca propria casa, propria planeta pe care locuim. De indata ce vom intelege ca suntem frati cu totii si avem aceleasi interese de colaborare si de bunastare indifferent de natiunea careia apartinem, si ca fiecare din noi avem un loc sub soare nefiind nevoie sa ne razboim copilareste pentru o bucata de pamant sau alta, ca prin conlucrare prietenoasa putem evolua mai rapid facand schimb de cunostinte specifice diverselor culturi carora apartinem si ca putem prin aceasta sa fim mai fericiti, misterele legate de existenta noastra si a planetei noastre ni se vor revela treptat pentru a ne folosi in procesul de autocunoastere si de cunoastere a Universului si a Creatorului sau.

Multumesc tuturor prietenilor care m-au ajutat cu observatii si sfaturi pentru realizarea acestei pagini.

Daca aveti de facut vreun comentariu, vreo observatie sau sugestie in privinta continutului acestei pagini si/sau a temei discutate, detineti fotografii sau orice fel de materiale care pot ilustra problema in discutie nu ezitati sa-mi scrieti. Cu acordul vostru, le voi publica pe aceasta pagina pentru a la face cunoscute tuturor celor pasionati de misterele Pamantului si de adevarul despre planeta noastra.

Sanatate si pace la toata lumea.