„Calul troian” al Republicii Moldova
Încercarea de conturare a unei identitati etnice moldovenesti distincte care sa sustina o entitate statala, este legata de istoria ultimilor 200 de ani, inclusiv de crearea de catre URSS a unei entitati statale „moldovenesti' artificiale in stanga Nistrului, Republica Autonoma Socialista Sovietica Moldoveneasca (RASSM) in 1924 – actualul teritoriu transnistrean. O actuala identitate moldoveneasca distincta, care se justifica prin istoria comuna a locuitorilor inruditi noua de dincolo de Prut, exista, trebuie luata 141e44b in considerare si respectata ca atare. Construirea unei asemenea identitati a fost impulsionata in mod artificial in trecut. În prezent, conflictul mocnit legat de fasia transnistreana joaca un rol in stimularea afirmarii unei identitati moldovenesti nu doar ca distincta, ci si ca foarte diferita de cea romaneasca.
Sa ne gandim la actiunile si atitudinile fatis anti-romanesti ale conducerii comuniste de acum cativa ani. Ele derivau, in mare parte, din incercarea acestei conduceri de a edifica un stat-natiune moldovean, dupa modelul statului-natiune modern. Uneori, erau caracterizate prin afirmarea brutala a unei diferente fortat-construite si chiar hilare, daca ne gandim la constructia ideologica aferenta. Un exemplu: Dictionarul Moldovenesc-Romanesc al lui Vasile Stati, pe coperta caruia limba moldoveneasca apare ca intinzandu-se de la Marea Neagra in sud-est si granitele rasaritene ale autoproclamatei republici moldovenesti nistrene (r.m.n.) in estul Republicii, peste Ardeal si pana la Cluj-Napoca in vest!
Fac parte din categoria acelora care considera ca Republica Moldova poate fiinta ca stat distinct, fara sa fie nevoie de o afirmare brutala si pe alocuri fortat-artificiala a diferentelor de identitate moldovean/roman. Diferente intre locuitorii de pe malul stang si drept al Prutului exista suficiente si le stim. Deriva in principal din aparteneta la un spatiu geopolitic multa vreme dominat de Rusia si inca disputat. Doar ca exista si asemanari si apropieri de cultura si de limba mereu obstructionate.
Daca legitimarea clasei politice moldovenesti se justifica prin existenta statului moldovean, existenta statului moldovean este vazuta ca direct dependenta de afirmarea unei identitati nationale distincte de cea romaneasca. Si tocmai de aceea liderii de la Chisinau au marsat puternic, uneori brutal, pe diferentele de identitate moldoveneasca fata de identitatea nationala romaneasca. Voronin si Partidul Comunistilor au incercat edificarea/consolidarea unei natiuni moldovenesti, preluand mostenirea lui Iosif Visarionovici, si dandu-i un sens contemporan: sustinerea statului moldovean independent.
Dincolo de chestiunea identitatii, situatia transnistreana – creata artificial in 1924 prin crearea RASSM si reactivata de cate ori a fost nevoie prin interventie mai mult sau mai putin imperiala – este generatoare de „confuzie statala”. Liderii actuali de la Chisinau se zbat de aproape 15 ani sa pastreze ca parte a teritoriului Republicii Moldova fasia de dincolo de Nistru, in latime de 20 km si lungime de 200 km, care are o populatie de 0,55 milioane de oameni. Mare parte din vulnerabilitatea statalitatii actuale a Republicii vine de acolo, iar nefinalizarea procesului de democratizare vine tot de acolo.
Începand cu 1924 fasia transnistreana a fost folosit pentru a mentine un carlig imperial in coasta Basarabiei unite in Romania Mare, un „leagan” pentru o viitoare revenire a teritoriului dintre Prut si Nistru in imperiu – ceea ce s-a si intamplat la inceputul celui de-al doilea razboi mondial. Dupa destramarea URSS, carligul imperial a fost mentinut sub forma unei prezente militare rusesti, inclusiv sub stindard de „peacekeeping” si de trupe „legitime” transnistrene in r.m.n. În ultimii ani s-a consolidat un mare business in acea fasie - cu ramificatii prin buzunare si interese ale unor magnati/politicieni locali sau moscoviti, ale unor afaceristi/politicieni ucraineni si moldovenesti, ale unor beneficiari terorisi cat si consumatori occidentali. By default sau nu, fasia transnistreana se consolideaza ca stat de facto, subrezind credibilitatea statului moldovean recunoscut de jure dar incapabil prin sine sa aduca la supunere Tiraspolul. Influenta si pozitia geopolitica ruseasca se mentine si se pare ca interesul geopolitic rusesc in acest punct de nord-vest al Marii Negre este recunoscut a fi unul legitim de catre puterile occidentale. Posibil ca rezultat al unui calcul pur utilitarist, cu dimensiuni ce depasesc aceasta regiune.
Autoproclamata republica moldoveneasca nistreana are atuuri incontestabile – dincolo de forte armate care sunt dupa unele estimari duble fata de cele ale Republicii, economic ea produce aproximativ 40% din PIB Republicii pe un teritoriu care acopera 10% din Republica. În fasia transnistreana au fost masate cele mai importante obiective economice in perioada sovietica. Ea a fost si a ramas cea mai industrializata zona. Si s-a dezvoltat intr-un paradis fiscal pentru unii.
Conflictul transnistrean nu este un conflict etnic spun analisti avizati moldoveni, ci este un conflict dintre Republica Moldova si Federatia Rusa. Ar fi, deci, un conflict intre doua state cu potentiale total disproportionate. În care doar o interventie internationala ar putea salva interesele Moldovei. Republica Moldova nu are capacitatea de a se opune si a face fata unui asemenea adversar (chiar daca mult slabit in ultimele doua decenii). Atunci, singura solutie pentru rezolvarea nesupunerii Tiraspolului ar fi internationalizarea problemei. Desigur, aceasta varianta are riscul de a nu solutiona problema transnistreana neaparat in sensul reintregirii teritoriului declarat independent al Republicii Moldova. Un compromis de un fel sau altul va trebui realizat. Si pentru acest compromis e bine sa se pregateasca toti cei interesati.
Situatia de conflict pe care a creat-o si o adanceste Calul Troian transnistrean este una intre statalitatea subreda a Republicii Moldova si factualitatea statului autoproclamat nistrean. Iar aceasta situatie are dimensiuni etnice – daca ne gandim la dificultatile pe care le creeaza afirmarii identitatii moldovenesti si a drepturilor de fapt ale etnicilor moldoveni majoritari fata cu etnicii rusi minoritari, dar mult mai puternici chiar in tara moldoveneasca, Republica Moldova. În absenta acestui Cal Troian, clasa politica de la Chisinau ar putea sa se manifeste plenar, complet, ca autoritate de stat. Excesele nationalismului moldovean ca anti-romanism nu ar mai fi necesare pentru legitimarea sa ca o clasa politica distincta. Interesele majoritatii etnice a Republicii si-ar gasi o reprezentare si aparare adecvate.
Ori de cate ori integritatea si taria statului moldovean si-au resimtit subrezenia, s-a produs un reviriment al anti-romanismului din partea unor lideri de la Chisinau. Iar principala sursa a vulnerabilitatii statului moldovean se afla in estul, nu in vestul Republicii. Pericolul si atacurile la adresa statalitatii puternice si independente a Republicii Moldova vin din acea directie. Multi lideri moldoveni s-au inselat de-a lungul ultimului deceniu si aproape jumatate ducandu-se mereu si mereu spre Moscova pentru a obtine o recunoastere a suveranitatii Moldovei asupra teritoriului transnistrean. Timpul acestei inselari a luat sfarsit totusi. Semn bun. Doar ca liderii moldoveni asteapta semne mai ferme din partea Uniunii Europene. Si aici Romania are de jucat un rol abil. Mai ales dupa intrarea noastra in UE.
Aparent paradoxal, Romania a indraznit sa ridice international problema transnistreana ca problema de amenintare la adresa securitatii sale doar in ultimul an – adica exact in perioada in care Uniunea Europeana asteapta de la Romania sa se comporte in linie cu politica externa si de securitate a UE. Ca si cum Romania ar fi membru de facto al UE, ca si cum UE ar avea o politica externa si de securitate bine definita. Pe de alta parte, presedintele Basescu a vorbit despre „doua state, un popor”, iar presedintele Voronin a negat valabilitatea acestei formule. Probabil ca ar face bine ca autoritatile noastre sa recunoasca identitatea moldoveneasca, afirmand in acelasi timp apropierea si inrudirea celor doua identitati – romaneasca si moldoveneasca. Astfel, s-ar clarifica intentia Romaniei de a contribui la intarirea statalitatii moldovenesti si apropierea ei de Uniunea Europeana. Ar fi naiv sa gandim la o posibila unire in intelesul istoriei moderne. Ar fi util sa gandim in temenii unei reuniuni de interese intr-o Europa largita. O abordare echilibrata din partea Romaniei ne-ar face mai curand parteneri la negocierile din spatele usilor inchise.
Romania are nevoie sa-si avanseze doua interese majore in relatie cu Republica Moldova: acela al interesului sau de securitate in vecinatatea unui stat declarat prin constitutie neutru si marcat de slabiciune si acela al interesului pentru protejarea rudelor noastre de dincolo de Prut (inclusiv dincolo de Nistru), de care ne pasa, chiar daca le recunoastem identitatea distincta.
|
