Capitolul 1- Cam asa a inceput totul
Cum sa incep...adolescent la varsata de 15 ani...scoala la care trebuie sa merg in fiecare zi si sa mor de plictiseala, prieteni dintre care doar in cativa mai pot avea incredere pentru ca nu la varsta asta iti formezi adevaratii prieteni, parintii care devin din ce in ce mai enervati pentru ca asta e, nu te lasa sa faci multe lucruri si 23223r1715x realizezi ca au avut dreptate mai tarziu, hobbyuri care probabil se vor pierde pe la varsta de 18 ani si nu in ultimul rand fetele defapt o fata. Normal ca orice alta poveste trebuie sa existe o fata, dar o sa vorbim si despre asta mai tarziu.
M-am nascut in craiova pe 31 iulie 1992 nu prea stiam atunci pe ce lume traiesc probabil m-au scos din burta mamei mele au taiat cordonu s-au uitat toti la mine "vai ce copil frumos" Mau pus in camera cu toti bebelusii care plangeau,. Eu eram un rege printre ei cu cele 4,2 kilograme ale mele. In cateva zile ajung si acasa si trec cativa ani extrem de rapid si ajung la prima mea adevarata amintire. 2-3 ani aveam stiu ca stateam in patutul din camera mea cu bunica care vorbea cu mine. Eram foarte indecis pentru ca ii spuneam bunicii mele sa o cheme pe mama,iar dupa cinci minute ii spuneam mamei sa o cheme pe bunica.
Dupa aceasta amintire ma trezesc un piticot pe o tricicleta intr-un cartier din craiova cu cativa prieteni toti mai mari decat mine, locuind cu bunica si bunicul meu. Toti aveau biciclete gigantice eu eram asa mic parca nici la saua lor nu ajungeam.
Eram aproape cel mai mic din grupul nostru 2-3 baieti si 3 fete apoi 4 fete, erau mai multi,dar acestia imi erau mai apropiati mie. Cred ca timpul pe care l-am petrecut in acel cartier a fost cel mai frumos, timp care este frumos pentru fiecare om, copilaria. Tot felu de nebunii faceam, stiu ca ma uitam la un serial de desene animate iar dupa ieseam afara si ma prefaceam ca sunt eroul princpal, ma credeam Michael Schumacher si faceam 64 de ture cu bicicleta in jurul blocurilor, mergeam cu roleel si ma stropeau vecinii cu apa nici nu stiu de ce, jucam tenis de picior si atunci cand dadeam in masini si toti fugeau eu eram prins pentru ca eram mai mic si mai fraier.Era o tasnitaore unde mergeam toti sa bem apa , dar langa ea statea un mos foarte nebun, tot timpu urla la noi ca nu avem voie sa bem apa, iar intr-o zi s-a enervat asa de tare incat ne-a luat la alergat cu un baston, noi fugeam fugeam, dar si el se tinea bine dupa noi. Intr-un final a renuntat si noi am ras batjocorindu-l.
A urmat scoala, nu prea imi mai tin bine minte colegii, in Craiova facand doar 2 clase, dar mai tin minte ca in curtea scolii erau puse mai multe cauciucuri de-a lungul unui perete si imi placea faorte mult sa merg pe ele, incercand sa nu cad.
Cele mai bune momente le-am petrecut cu prietenul meu Silviu. Stateam la scara blocului si citeam benzi desenate, faceam concurs cine termina mai repede apoi, scriam melodii tampite despre cartierul nostru pe care ni le corecta Roxana una din cele mai bune prietene de-ale mele atunci si le scria frumos. Scriam cantece despre caini despre persoane despre ce apucam, ne faceam trasee prin cartier cu obstacole, cei mai frumosi ani.
Deci eram eu Silviu cu un an mai mare ca mine, Alina si Angela la fel, Roxana cu doi ani mai mare ca mine si o a 2-a Alina poreclita Alina mica cu un an mai mica decat mine. Cu cea din urma ne razboiam tot timpu ea fiind mai ciudata sa spunem. I-am facut cam multe chestii urate cum ar fi lovind-o cu prajina peste picior sau picioare in fund, asta e, eram copii .
Tot in Craiova locuia si parintii tatalui meu si mai treceam si pe acolo, iar in vacante mergeam la Bucuresti unde locuiau parintii mei.
Nu prea mai am asa multe memorii de atunci nu stiu de ce dar au fost uitate, au fost pierdute si chiar as vrea sa le mai am.
Dupa ce am terminat clasa a 2-a a trebuit sa ma mut la bucuretsti nu rpea vroiam, eu aveam viata mea in craiova aveam prietenii mei pe care ii cunosteam de mic, dar nu am avut ce face, impreuna cu bunicii mei ne-am mutat si stiu ca acea calatorie cu masina a fost foarte urata pentru mine, mi-a fost rau incontinuu.
Si deodata ma trezesc in bucuresti in camera mea cu patul meu si trebuie inca odata sa o iau de la capat cu viata. Alta scoala, alti prieteni.
Clasele a 3-a si a 4-a parca au trecut mai repede decat orice alt lucru, note de foarte bine la toate materiile, o porfesoara mai intelegatoare ca oricine colegii pe care nici nu ii cunosteam si nici nu prea incercam sa ii cunosc asa bine.
Scriam si eu poezii ca orice copil tampit care descopera minunea rimei, am facut io poezie pentru invatatoarea colegilor mei, invatatoarea care le-a predat doar in clasa I.
|
