Daoismul
A) Din istoria Chinei întelegem ca daoismul îsi are radacinile în
samanism. Existenta unei cai de comunicare cu lumea spirituala are o
însemnatate covârsitoare. În aceste împrejurari, rolul samanului devine
crucial, întrucât el este capabil sa patrunda în lumea spiritelor si sa
comunice astfel cu fortele acestei lumi, în stare de transa. Atât
samanismul, cât si regalitatea sacra, foarte de timpuriu instituita si
dezvoltata, au influentat conceptia daoista despre viata. Lor li se adauga
magia, astrologia si cautarea nemuririi.
B) Izvoarele daoismului sunt lucrarile Dao de jing Zhuang zi si Lie
zi. Cartea fundamentala a daoismului este Dao de jing (Cartea despre cale
si virtute), iar mentorul este filosoful Lao zi. Numele acestuia poate sa
însemne "batrânul maestru" sau "copilul batrân". Lao zi este c 151b12b onsiderat
întemeietorul daoismului filosofic (dao-jia) si deopotriva al celui religios
dao-jiao). Cartea sacra a daoismului, Dao de jing, este interesata cu
precadere de ordinea cosmica (dao al cerului), dar si de ordinea umana
dao al oamenilor), însa în relatie cu prima. Ea nu contine referinte la
evenimente istorice, nu mentioneaza denumiri geografice, nu trimite la
mituri, desi cultura chineza are o bogata mitologie si-i da acesteia o mare
importanta. Este o culegere de maxime menite sa arate omului calea cea
dreapta în viata si sa-l conduca la desavârsirea spirituala, la iluminare,
vazuta nu doar ca o contemplare rece a existentei, ci ca o intuitie profunda
a coerentei în univers în virtutea principiului unitatii totului. Cartea mai
este numita si "textul celor 5000 de caractere". Ea este împartita în 81 de
capitole scurte si în doua parti, una superioara, despre Dao si alta
inferioara despre De. Ca si operele de baza ale religiilor si filosofiilor
Indiei, Dao de jing presupune necesitatea unei hermeneutici. Numeroase
comentarii au fost scrise pe marginea ei, cele mai cunoscute fiind acelea
ale lui Wang Bi si Heshang Gong. Comentariul lui Wang Bi este înclinat
mai mult spre metafizica, pe când cel al lui Heshang Gong spre latura
practica, dupa cum apreciaza Max Kaltenmark346. Exegeza filologica lasa
treptat locul hermeneuticii. Dinu Luca apreciaza ca însasi natura limbii
chineze clasice isca necesitatea unor comentarii347. Filosofii chinezi
obisnuiau sa se exprime în forma aforismelor sau prin aluzii. Întreaga
opera a lui Lao zi este plina de aforisme, iar cea mai mare parte a
capitolelor din Zhuang zi este plina de aluzii. Potrivit daoismului, dao
(calea) nu poate fi descrisa, ci doar sugerata. Sugestivitatea cuvintelor, iar
nu sensurile si întelesurile lor fixe dezvaluie calea. Cuvintele sunt
nepotrivite pentru comunicarea învataturii daoiste, caci aceasta se gaseste
dincolo de cuvinte.
C) Cosmogonia în daoism se refera la creatia lumii prin
interactiunea celor doua principii complementare, Yin si Yang.
D) Doctrinele religioase ale daoismului sunt panteismul si
monismul. Filosofia daoista are la baza ideea alternantei, iar religia
daoista este cosmica. Ca si buddhismul, daoismul este atât o religie, cât si
o filosofie. El este o punte între cultura indiana si cultura chineza. Are
multe aspecte în comun cu religiile si filosofiile Indiei, în special cu
Tantra, Yoga, Ved nta si buddhismul, fiind mai apropiat de ele ca
doctrina decât de confucianism. Pe de alta parte, daoismul este un mod de
viata. Din punct de vedere religios, daoismul îmbina magia cu mistica. El
nu s-a constituit într-o doctrina riguros sistematizata, închisa într-o
dogma. De asemenea, a preluat conceptii si institutii din buddhism.
E) Pantheonul zeilor dezvaluie o împartire în doua mari lumi:
cerescul si subcerescul. Stapânul cerului este zeul suprem.
F) În locul dialecticii opozitiilor din filosofia occidentala, filosofia
chineza propune alternanta si complementaritatea, ilustrate de raportul
dintre principiul masculin Yang si principiul feminin Yin. Marcel Granet
observa ca ideea alternantei a condus la aceea a opozitiei348. În cele din
urma, scopul este topirea opozitiei în complementaritate, precum si
transcenderea contrariilor si polaritatilor înspre unitate, asa cum
evidentiaza Mircea Eliade349. Alternanta Yin si Yang reflecta influentele
pamântului sau, respectiv, ale cerului. Pe de alta parte, Yang este
vitalitatea, iar Yin readuce fiintele în repaos. Yang (reprezentat în scrierea
chineza prin ideograma soarelui) si Yin (reprezentat în scrierea chineza
prin ideograma norului) exprima alternanta dintre alternarea naturala de zi
si noapte, caldura si frig, lumina si întuneric. Raportul dintre Yang si Yin
are la baza principiul xiang sheng, adica a se naste unul din celalalt sau a
fi inseparabili. Transformarea neîntrerupta a universului printr-o
alternanta de Yang si Yin reprezinta aspectul exterior al lui Dao.
Textul cartii lui Lao zi identifica în limbaj si dorinta cauzele majore
ale conflictului. Trebuie reinstaurat echilibrul în cosmos prin eliminarea
diferentelor. Limbajul este interpretat în daoism ca radacina a raului,
tacerea fiind nepretuita: "Cel ce stie nu vorbeste si cel ce vorbeste nu stie"
. Ca si în buddhism, dorinta este vazuta în daoism drept cauza a
suferintei. Datorita ei, oamenii apreciaza unilateral si ignora unul dintre
cele doua elemente cosmice. Metoda preconizata de Lao zi pentru
înlaturarea dorintei este wuwei (actiunea-nonactiune). Fapta se
îndeplineste în functie de ordinea fireasca a lucrurilor, de natura lor. Prin
aceasta omul se reîntoarce la epoca luminoasa când ordinea cosmica era
respectata si oamenii se aflau în stare de inocenta si puritate, de pu (lemn
nelucrat). Dinu Luca subliniaza ca nefaptuirea nu înseamna renuntare
completa la actiune, nici inactivitate sau delasare, ci respectarea
firescului, încadrarea faptei în ritmul natural al devenirii si al evolutiei351.
Este vorba de nonimixtiune, detasare si contemplare. Daoismul prefera
intuitia cunoasterii discursive si se constituie într-o mistica ce porneste de
la contemplare si meditatie, mergând spre extaz. În filosofia daoista
nemurirea este vazuta ca un extaz mistic permanent.
G) La baza filosofiei daoiste se gasesc mai multe notiuni
fundamentale. Termenul dao se traduce prin "drum", "cale", "arta" si
"metoda", în vreme ce termenul de înseamna "putere", "virtute" si
"spontaneitate". Dao reprezinta sursa, matricea, obârsia cerului si a
oamenilor. De este puterea, spontaneitatea, procesul creatiei si efectul
acestui proces de creatie, în acelasi timp. Structura este criculara: se
pleaca de la dao prin de pentru a se reîntoarce la dao. La început dao a
desemnat puterea unor suverani exemplari, apoi a împaratilor ce
restabileau ordinea naturii prin rituri. Dao este ordinea naturala sau
cereasca (tian dao). De la ordinea cereasca si împarateasca se trece prin
corespondenta la ordinea pamânteasca, a omului. Dar în afara de a fi
principiul ordinii, dao este realitatea care se gaseste la baza universului.
Dao poate semnifica atât principiul fara forma, cât si calea sau arta de a
trai metafizic. Semnificatia de virtute a termenului de tine de morala, dar
si de magie. La început, de a avut un sens negativ, atragând nenorocirea
celui ce-l poseda, pentru a ajunge sa reprezinte forta launtrica si
binefacatoare. Virtutea este vazuta ca tainica (xuan), iar cel înzestrat cu ea
împartaseste principiul. Lao zi foloseste în Dao de jing termenul xuan cu
sensul de ceea ce este adânc, întunecos, misterios, anterior oricarei
distinctii între ordine si dezordine, înaintea oricarei clasificari a
caracteristicilor lumii. Un alt termen interesant în daoism este ziran, care
înseamna "natura", "firesc" si "spontan". La rândul sau, li poate fi înteles
ca ordine organica, distincta de ordinea mecanica sau legala. Wu-wei este
principiul nonactiunii. Este important de subliniat ca nonactiunea nu
înseamna a nu face nimic, în sensul pasivitatii, ci a te abtine de la orice
actiune agresiva, dirijata, intentionata, interventionista, pentru a lasa sa
actioneze eficacitatea absoluta, puterea invizibila, de (virtutea) lui dao
(caii). Qi reprezinta energia vitala. Aceasta este prezenta în univers, dar si
în interiorul omului.
G) Înteleptul Sheng ren) este chemat sa solutioneze tensiunea
dintre cosmos si oameni, dintre ordinea naturala si ordinea sociala, dintre
dao al cerului si dao al oamenilor. El lumineaza calea de urmat, numita
"calea înteleptului". Înteleptul are puterea de a reintegra ordinea umana în
ordinea cosmica, de a recupera firescul si puritatea. Alegerea înteleptului
sau a sfântului este facuta întrucât el traieste în simbioza cu universul,
cosmosul. Totodata el împartaseste nemarginirea si nemurirea naturii. Un
alt mare întelept daoist în afara lui Lao zi a fost Zhuang zi. El a scris o
mare parte a cartii care-i poarta numele. Lucrarea vorbeste atât despre
omul desavârsit, simbolul libertatii depline si al înfruntarii mortii, cât si
despre nemurire. Un alt subiect al cartii Zhuang zi îl reprezinta gradele
fericirii, care exceleaza prin beatitudine, ca si în hinduism. Beatitudinea
sau fericirea suprema se obtine printr-o întelegere superioara a firii
lucrurilor. Dao este vazut atât ca transcendent, caci a dat viata cerului si
pamântului, cât si imanent, fiind prezent într-un fir de iarba, într-o furnica
etc. Despre Lie zi se spune ca ar fi atins un asemenea grad de contopire cu
dao, încât putea sa zboare printre nori. Lie zi a fost o personalitate în jurul
careia s-au creat multe legende. La fel ca Lao zi si Zhuang zi, Lie zi
considera dao ca originea si scopul vietii. De asemenea crede ca dao este
universal si imanent vietii, conferindu-i astfel unitatea. Toate câte sunt în
univers se gasesc în armonie datorita lui dao, acesta reprezentând
principiul unitatii supreme.
G) Cultul se desfasoara în temple. La baza se gasesc cele trei
comori daoiste: blândetea, masura si evitarea exceselor.
|
