ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Environment
& Progress - 4/2005
Abstract: Efficacy and Cautiousness in Environmental Planning. The activity of planning was always a part of human actions, for the simply reason that it represented the way to furfill a purpose. Its present institutionalized and methodologically based form does not represent anything else but a mean to fit to the nowadays requirements of the society. This article follows the way in which the theoretical approach of environmental planning succeds in responding to the necessities of a extremely varied environmental situations, with the purpose of reaching those parameters objectively considered as essential in sustainable development.
Key words sustainable development, environmental planning, cautiousness, economical efficacy
1. Problematizare
Parcurgem o perioada īn care discursul politic trāmbiteaza, pastrānd totusi perspective distincte, valori considerate fundamentale: drepturile omului īn societate, drepturile cetateanului īn stat, īndatoriri etice, echitatea intra si interstatala. Cum putem īnsa aborda echitatea īn conditiile introducerii variabilei timp? Cum putem asigura sanse egale īn dezvoltare unor generatii succesive, īn conditiile īn care instrumentele cu care acestea opereaza sunt extrem de variate? Mai mult, prin ce mijloace dezvoltam premise similare īn īncercarea de-a facilita dezvoltarea tuturor societatilor actuale si de-a le orienta catre aceleasi standarde, catre aceleasi valori? Fara īndoiala, respectānd aceleasi principii. Principii elaborate de catre cine, īnsa? De catre un stat, de catre un grup de state, de catre toate statele? si īn acest caz, cum pot fi ele digerate de catre o diversitate de economii, de culturi, de viziuni astfel īncāt sa fie si universale, si functionale?
Cāt de onoranta este formula "dreptul la un mediu curat", vehiculata īn atātea congrese si simpozioane de mediu, pentru societatile actuale? Ea este, probabil, printre primele 10 prioritati pentru un canadian, dar nu are semnificatii reale pentru un angolez. Avem de-a face, asadar, cu 2 situatii extreme, īntre care se īntinde o paleta vasta de situatii intermediare. Acesta fiind tabloul, se pot aplica 3 variante de abordare a eterogenitatii societale: (1) varianta politicilor unice, a cerintelor similare (cu finalitatea, previzibila, de accentuare a discrepantelor si, deci, de ratare a scopului), (2) varianta politicilor diferentiate (deci, d 858f59i e pastrare a eterogenitatii initiale, dar, totusi, un efect benefic general) si (3) varianta acelorasi politici, dar cu metode de aplicare diferite, cu un "termen de gratie" diferit (reducerea semnificativa a eterogenitatii īn dezvoltare pe termen lung, pe fondul respectarii acelorasi principii). Apare īnsa o īntrebare fundamentala, īn cazul societatilor situate catre ce-a de-a doua extrema: Cum īnclinam balanta īntre corijarea proastelor practici si sprijinul pentru deprinderea altora?
2. Dezvoltarea durabila ca si concept unitar
Īn principiu - chiar daca, initial, coloritul sau era ideal - activitatea de planning environmental are ca scop orientarea evolutiei, a dezvoltarii unei societati, a unui stat catre cerintele durabilitatii, a trainiciei sau, poate mai exact, a viabilitatii. Ce anume solicita acest concept de dezvoltare durabila
Expresia sustainable development a īmbracat, prin traducere, mai multe sensuri īn limba romāna. Astfel, alaturi de binecunoscuta formulare dezvoltare durabila, apar expresii multiple, a caror sinonimie este discutabila īntr-un context general, ele provenind din anumite domenii de activitate: dezvoltare economica durabila, ecodezvoltare, economie de autosustinere, economie ecologica, economie ecocompatibila, economie viabila, dezvoltare sustenabila.
Dintre acesti termeni, cel mai apropiat ca sens de sursa este cel de dezvoltare sustenabila, folosindu-se asadar un neologism derivat din limba latina (sustinere "a mentine sus, a sustine" = sub-, sus- "sus" + tenere "a tine"), īn limbajul uzual fiind mai des īntālnit sub forma <dezvoltare sustinuta>. Aceasta recomandare este completata si de inadecventa asocierii, sub aspect semantic, a termenilor dezvoltare si durabil, īn conditiile īn care cuvāntul dezvoltare presupune transformare, schimbare īn cadrul evolutiei, iar durabil surprinde aspecte care ramān īn timp foarte putin schimbate sau neschimbate (conform DEX, durabil = care dureaza de mult timp, trainic, rezistent). Transferānd abordarea la un alt nivel īnsa, si anume cel al starilor sistemelor environmentale, mentinerea stabilitatii sistemice īn conditiile transformarilor componentale si relationale care conditioneaza evolutia este o conditie esentiala a durabilitatii.
Putem formula īn consens cu cele exprimate anterior o definitie a dezvoltarii durabile īnteleasa ca "starea de echilibru dinamic īntre nevoile de dezvoltare ale societatii īntr-o anumita directie si oferta de bunuri si servicii economice si environmentale menite sa sprijine aceste nevoi" (Briassoulis, Helen, 2001, figura 1). Sau, ca o "dezvoltare care sa mentina sau sa īmbunatateasca pe termen lung conditiile de mediu si calitatea vietii" (Mac, I., 2003).
Resurse Receptori Modificarea nevoilor initiale datorita
constrīngerior economice Modificarea nevoilor initiale datorita
constrīngerilor environmentale Model de dezvoltare - optiune a societatii - Productie Consum OFERTA
MEDIU
ECONOMIE
TEHNOLOGIE
NEVOI
Fig. 1 Dezvoltarea
durabila - prezentare schematica (dupa Briassoulis, Helen, 2001)
Īn conformitate cu acest concept, se poate aborda un areal prin prisma dezvoltarii sustinute īn conditiile īn care bunastarea sa nu īnregistreaza un declin de-a lungul timpului (Atkinson et al., 1997).
Īn perioada actuala un aspect esential al caracterului sustenabil al dezvoltarii se refera la tratarea integrata a nevoilor economice, sociale si environmentale, traduse īn studiile de specialitate prin bunastare economica (flux maxim de venit prin mentinerea īn timp a capitalului care a produs aceste beneficii), stabilitatea sociala (investitii īn capitalul uman necesar oricarui tip de dezvoltare) si protectia mediului (conservarea biologica si fizica a sistemelor naturale)(figura 2).
CAPACITATEA DE SUPORT A MEDIULUI DEZVOLTAREA DURABILĂ
NEVOI SOCIALE
NEVOI ECONOMICE
Fig. 2 Dimensiunile dezvoltarii durabile (dupa Porteous, A., 2000)
3. Atributele si indicatorii dezvoltarii durabile
Momentele evolutiei societatii omenesti pe parcursul ultimilor ani au fost marcate de īncercari multiple de cuantificare a nivelului de dezvoltare, īn conformitate cu principiile si necesitatile vremii. Astfel, dimensiunile economice si sociale ale dezvoltarii au detinut pe rānd rolul de element central, coordonator al politicilor internationale, transformarile actuale īn spectrul socio-economic si atentia sporita asupra problemelor globale reclamānd o noua viziune care sa "adānceasca" evaluarea si catre domeniile neacoperite.
Īntr-o exprimare sintetica, Hadley (1993) comenteaza ca dezvoltarea durabila presupune preocuparea pentru trei "E-uri" fundamentale:
Environmental integrity (integritatea mediului)
Economic efficiency (eficienta economica)
Equity (echitate īntre generatia prezenta si cele viitoare)
Aceasta abordare este specifica viziunii economice asupra dezvoltarii sustinute, asadar subdomeniului reprezentat de economia ecologica, care este definita de catre Common si Perrings (1992) astfel: "...un demers care privilegiaza cererea unui sistem īn detrimentul cererii individuale". Astfel, criteriul valorizarii resurselor trebuie sa derive din īntelegerea rezilientei sistemului-sursa (ofertant) si nicidecum dintr-o evaluare exclusiva a necesitatilor umane. Se observa faptul ca acest demers include criteriile ecologice de stabilitate si rezilienta, importante pentru bunastarea umana din trei motive principale (Kenneth Arrow si colab., 1995):
Schimbarile sunt adesea observate īn functiile ecosistemelor, fiind asociate īn cazul particular al asigurarii suportului vietii umane cu reducerea productivitatii;
Scaderea rezilientei poate conduce la schimbari ireversibile (de ex. disparitia unor specii) care reduc optiunile de utilizare viitoare;
Schimbarea atrage dupa sine aparitia unor stari necunoscute, care nu pot fi gestionate si care pot cauza impacturi negative asupra bunastarii umane.
Īn aceasta lumina, abordarea economica a dezvoltarii sustinute nuanteaza aspectele fundamentale ale conceptului astfel: (1) eficienta īn alocarea resurselor, (2) echitatea īntre prezent si viitor si (3) rezilienta sistemelor ecologice si sociale (tabelul 1).
Tabelul 1
Perspectiva economica īn implementarea dezvoltarii durabile (dupa Adger, N., 1997)
Criteriiledezvoltariidurabile |
Interpretarea economica |
Evaluare prin: |
|
Eficienta Echitate Rezilienta ecosistemului |
Bunastarea economica prezenta sa fie mentinuta si īmbunatatita Bunastarea sa se distribuie echitabil īntre generatii Extreme ale echitatii: (i) alocarea resurselor sa urmareasca cresterea bunastarii generale (ii) alocarea resurselor sa favorizeze clasele sociale sarace Īmbunatatirea capacitatii de a face fata socurilor si impacturilor schimbarii (greu de definit) |
max [beneficii (B) - costuri (C)] max [ai x (Bi - Ci)] unde ai = importanta (puterea) distribuita fiecarui grup de interes rezilienta ecologica: prin intermediul parametrilor de diversitate si integritate functionala |
Vazuta īn ultima instanta ca si act decizional, dezvoltarea durabila implica suprapunerea a trei deziderate (mentinerea starii planetei - sustinere ecologica -, echitate sociala - sustinere cu īncarcatura etica - si initiative economice - sustinera existentei umane -), īn aceasta ordine de prioritate (figura 3).
Tehnologii curate
Separarea cresterii de consum
Reforma taxelor si instituirea unui fond de mediu
|
Drepturi intrinseci Drepturi civile Drepturi decizionale Actiune directa |
|
Management Planning strategic Integrarea structurilor politice Reglare imaginara |
|
Domeniul legislativ si institutional |
|
Domeniul socio-cultural |
|
Domeniul tehnologic si economic |
|
Ecologie umana |
|
Atitudini globale/locale localizare |
|
Democratie participativa |
|
TRANZIŢIA |
Stabilirea indicatorilor dezvoltarii durabile este un act dificil datorita complexitatii si extensiei domeniului, fiind imposibila acoperirea tuturor aspectelor implicate, necesitānd asadar selectarea celor mai elocventi, prin corelarea rezonantei lor cu gradul de acoperire. Īn acest sens, recomandarile comisiei Marii Britanii pentru Dezvoltare Durabila (UK Round Table of Sustainable Development) cuprind urmatoarele precizari esentiale īn abordarea lor:
Trebuie constituiti īn strānsa legatura cu scopul pe care īl vizeaza, scop care trebuie fundamentat pe un proces logic si transparent;
Indicatorii din categoria celor care evalueaza starile sistemelor environmentale trebuie sa aiba atasate, pe cāt posibil, "zone de alerta" sau "zone rosii", adica acele momente, situatii care reclama o tendinta īngrijoratoare īn evolutie si care necesita o interventie imediata;
Guvernul trebuie sa publice cu regularitate un raport īn care sa prezinte eficienta indicatorilor dezvoltarii durabile īn evaluarea progresului catre scopurilor propuse si īn stabilirea "zonelor de alerta";
Toti indicatorii dezvoltarii durabile trebuie sa fie priviti ca instrumente de lucru. Asadar, stabilirea claselor de valori caracteristice fiecarui indicator depinde de intentiile celor care īl folosesc;
Īn scopul angajarii populatiei īn stabilirea coordonatelor dezvoltarii durabile, Guvernul trebuie sa faca cāt mai cunoscut setul de indicatori utilizati, pentru a vedea daca ei raspund preocuparilor publice cu privire la calitatea mediului si a vietii (prin propriul departament de Evaluare a Atitudinii Publice asupra Mediului);
Autoritatile trebuie sa conceapa o metodologie prin care sa poata integra preocuparile populatiei īn cadrul propriilor indicatori;
Guvernul trebuie sa conceapa pachetul de indicatori īn asa fel īncāt ei sa includa atāt domeniul socio-economic, cāt si cel environmental. De asemenea, acestia trebuie sa realizeze atāt evaluari cantitative (rata criminalitatii, rata somajului, accesul la serviciile medicale, cresterea economica, īncarcatura īn poluanti a aerului etc.), cāt si calitative, exprimate sintetic prin calitatea vietii sau calitatea mediului;
Identificarea unui set de "indicatori cheie" este de asemenea recomandata. Acestia trebuie sa acopere fiecare din urmatoarele domenii considerate cruciale:
Consumul resurselor neregenerabile;
Poluarea aerului, apei, solului si gestiunea terenurilor;
Problemele sociale;
Biodiversitatea;
Resursele culturale si de peisaj.
Dupa Opschoor si Reijnders (1991), indicatorii dezvoltarii durabile "reprezinta mai mult decīt simple descrieri de stare; ei reprezinta evaluari normative ale discrepantei dintre starile curente si situatiile de referinta".
Numerosi indicatori au fost propusi cu scopul de-a conecta criterii precum relevanta politica, abordarea analitica amanuntita si posibilitatea de exprimare īn valori cuantificabile. Distingem mai multe grupe de indicatori, distictia īntre acestea derivīnd din criteriile abordate:
Organizatia pentru Dezvoltare si Cooperare Economica (OECD) propune indicatori ai dezvoltarii mergīnd pe relatia Presiune - Stare - Raspuns. Astfel, rezulta indicatori ai presiunii asupra receptorilor environmentali, indicatori ai impactului asupra mediului, societatii si economiei, indicatori ai raspunsului societal la degradarea mediului;
Pornind de la principalele directii ale utilizarii sustinute, reies indicatorii environmentali, economici, sociali si integrati;
Abordīnd criteriul spatial, īn conformitate cu scara la care este analizat teritoriul, distingem indicatori globali, nationali si locali;
Tratarea componentele mediului atrage dupa sine alti indicatori - pentru aer, apa, sol, biota, utilizarea teritoriului etc. -
Īn fine, din perspectiva ierarhica putem grupa indicatorii dezvoltarii īn (1) generali (centrali), (2) locali (periferici) si (3) detaliati sau specifici (Deelstra, 1995).
Īn abordarea acestor indicatori ai dezvoltarii durabile mai multe faze
se pot distinge. Pentru īnceput, relatia economie - mediu - societate a
tratat cu precadere indicatorii economici (
La mijlocul anilor '80 au fost propusi indicatori ecologici/environmentali, ei reprezentānd normative cantitative si descriptive īn legatura cu presiunea antropica asupra mediului sau vizīnd conditiile de mediu (indicatorii calitatii, emisiile poluante, etc.).
La īnceputul anilor '90 au aparut notiuni precum "investitii
curale",
Īn ultimii ani lista indicatorilor dezvoltarii durabile s-a extins, multi-disciplinaritatea transformīndu-se īn inter si chiar trans-disciplinaritate (tabel 2,3,4). Momentan, dezvoltarea durabila este vazuta ca o modalitate de a putea alege caile dezvoltarii viitoare si a nu privi viitorul ca pe o stare finala. Este recunoscuta dependenta dezvoltarii durabile fata de nivelul cultural si fata de scara abordarii, ceea ce nu permite fixarea unor normative a priori pentru un areal (Buttimer, 1998; Kane, 1999).
Īn etapa actuala, indicatorii dezvoltarii durabile au urmatoarele caracteristici:
Entuziasmul initial la perspectiva unor indicatori ideali a scazut brusc;
Dimensiunile economice si environmentale ale dezvoltarii durabile sunt satisfacator reprezentate, dar toate celelalte au ramas īn urma;
Sunt disponibili mai multi indicatori integratori;
Interesul a trecut dinspre indicatorii globali īnspre cei locali (urbani de ex.);
Proiectele realizeaza liste de indicatori si sugereaza modalitati de corelare a acestora (matrici de corelare) pentru a rezolva o problema particulara.
Majoritatea indicatorilor prezenti īn tabelele de mai jos sunt unidimensionali, descriind o dimensiune a dezvoltarii durabile (ex. mediul), un sector de activitate (ex. agricultura, turismul) sau o componenta a mediului (ex. aer, apa). Exceptie fac indicatorii care combina doua dimensiuni, precum consumul energiei/persoana (vizīnd dimensiunile sociale si economice).
Majoritatea acestor indicatori sunt priviti īntr-o maniera globala (analitica), ca o suma de elemente luate pe de-a-ntregul, ei nu reflecta distributia spatiala a caracteristicilor specifice īn cadrul unui sistem spatial. De aici rezulta imposibilitatea de a explica distributia spatiala a efectelor pornind de la o anumita sursa si, īn concluzie, nu putem realiza o legatura fidela cauza-efect cu scopul inducerii dezvoltarii durabile.
Datorita existentei īn realitate a mai multor interese ascunse īn amenajarea teritoriului, se creeaza falsa impresie ca exista un singur interes public pe care procesul de planificare trebuie sa-l serveasca. A aparut asadar necesitatea de a lua īn calcul si dispersia īn teritoriu a acestor indicatori, element aparut īn literatura ultimilor ani (OECD, 1998).
Tabel 2
Indicatorii dezvoltarii durabile: dimensiunea environmentala
|
Infuzia de clor īn atmosfera Cresterea īncarcaturii atmosferice cu subst. acidifiante Concentatia ozonului, a NO2 Suprafetele urbane, rurale, forestiere Gradul de fragmentare a habitatului Capacitatea de transport estimata Calitatea apei pentru populatie Poluarea radioactiva Procentajul arealelor protejate Rezervele de substante minerale utile Alimentarea cu energie; epuizarea combustibililor fosili |
Indicatorii specifici ecosistemelor Productia neta de substante primare Biodiversitatea Popularea cu specii animale Specii amenintate Concentratia poluantilor īn rīuri, ape subterane, vegetatie Metalele grele din sol Balanta azotului, potasiului si fosforului din sol Indicii de calitate a solului Reducerea suprafetelor cu soluri productive |
Tabel 3
Indicatorii dezvoltarii durabile: dimensiunea sociala
|
Numarul populatiei, densitatea, rata cresterii Procentul populatiei aflata sub limita saraciei absolute Procentajul gospodariilor fara electricitate Procentajul populatiei cu drept de vot Procentajul populatiei care a votat la ultimele alegeri |
Distributia populatiei urban/rural Nr. telefoane/1000 loc Procentul copiilor malnutriti Procentajul analfabetismului Speranta de viata la nastere, rata mortalitatii infantile |
|
Cresterea activitatilor economice (total/sector) Autoturisme/1000 loc Consum de energie/pers. (tinīnd cont si de sursa energetica) Eficienta folosirii energiei; procentul energetic din surse regenerabile Traficul aerian Transportul naval Calatorii efectuate (scurte, pentru petrecerea timpului liber, regulate) Totalul pasagerilor implicati īn calatorii Productia de lemn/pers. Procentajul apei refolosite din totalul resurselor de apa Rata reducerii stratului edafic prin eroziune |
Rata despaduririlor Cheltuieli de reducere a poluarii Densitatea productiei agricole Intensitatea energiei Energia folosita īn spatii rezidentiale Energia folosita īn transporturi Combustibili folositi pentru masini Rata conversiei urban-rural Nivelul productiei de cherestea Tranzitul urban Procentajul terenurilor degradate din terenurile acoperite cu vegetatie Indicele productiei de alimente Cheltuieli pentru captarea, tratarea si distributia apei |
4. Planificarea environmentala a unor "agregate" socio-economice distincte
Ca orice initiativa, si procesul de planning environmental (la nivel local, regional sau national) se bucura de optimismul initial, care conecteaza "pe fir scurt" dorintele izvorāte din necesitati si idealuri cu concretizarea lor. Acest aspect presupune asadar eficacitate, randament maxim īn conturarea fisei de parcurs si īn aplicarea sa. Īnsa, linia de pornire coincide cu un "dat initial", care īn cele mai multe cazuri nu beneficiaza de respectarea unor reguli a posteriori stabilite.
Pe de alta parte, eficacitatea este o trasatura mai degraba de natura tehnica, spre exemplu randamentul īn functionare al unei masini, al unui agregat. Apropiindu-ne de domeniul abordat aici, eficacitatea se va raporta la evolutia socio-economica a unui sistem antropic (statal, local etc.). Din aceasta perspectiva, mediul natural - īn sens restrāns - a fost privit mult timp doar ca furnizor de resurse si debuseu pentru deseurile inerente functionarii sistemelor economice care trebuie "sa mearga" cu orice pret.
S-a ajuns, astfel, ca urmare a constientizarii limitelor "suportului natural", la o turnura radicala īn abordarea mediului, prin alaturarea categoriei de restrictivitate īn dezvoltare (īn forma sa traditionala) la cea de suport, de sustinere, anterior atribuita. Cu alte cuvinte, perechea economie-mediu trebuie tratata, din perspectiva unor societati viabile, sub aspectul eficacitatii economice si al precautiei environmentale, cu dominanta uneia sau a alteia dintre cele doua laturi, īn functie de "nivelul de baza" al dezvoltarii la care ne raportam.
Asadar, abordarea sistemica a procesului de planificare environmentala are ca tinta situatia ideala īn care actiunea umana orientata asupra unui component sistemic nu cauzeaza efecte nedorite asupra celorlalte.
Precautie
puternica: Eliminarea substantelor potential toxice
si interzicerea cercetarilor genetice asupra organismelor Precautie moderata: Aplicarea celor mai bune tehnologii existente
bazate pe analize asimetrice ale raportului cost-beneficiu Precautie redusa: Eliminarea costurilor excesive īn analizele
cost-beneficiu, īn evaluarea schimbarii, īn orientarea
cercetarii Limite
ecologice vulnerabile Costurile
interventiei Limite ecologice reziliente
Īn acest sens, planificarea environmentala sustine ca
aplicarea unor strategii de dezvoltare nu trebuie permisa atāta timp cāt
consecintele acestora (inclusiv cele indirecte si cu manifestare pe
termen lung) nu pot fi prognozate cu o acuratete rezonabila, dar nici
īn cazul īn care ele nu sunt acceptate raportat la o locatie/teritoriu
asupra careia/uia se rasfrāng. Īn cazul īn care aceste
consecinte nu pot fi estimate, se recomanda aplicarea principiului
precautiei (figura 4).
Fig. 4 Precautia si principiul proportionalitatii (dupa O'Riordan, T., 2000)
Īntr-o maniera simplificata, principiul precautiei poate fi privit ca avānd urmatoarele trasaturi:
Gāndirea actiunilor īn lumina abordarii stiintifice a cauzelor si efectelor, īn baza principiilor de management īntelept si rentabilitate ("de preferat sa platesti mai putin acum, decāt mult mai mult mai tārziu");
Eliminarea atitudinilor extreme īn gestiunea mediului, spre exemplu a refuzului de-a exploata resurse acolo unde ele sunt disponibile, doar din teama de-a nu cunoaste consecintele pe termen lung ale virtualei lor eliminari. Acest aspect se poate aplica si īn cazul nivelului de dezvoltare, considerāndu-se a fi o responsabilitate morala a tarilor bogate sa permita dezvoltarea nesustinuta a tarilor sarace pentru o perioada, pentru a le acorda ragazul de a-si face tranzitia mai putin dureroasa;
Participarea publica. Este imposibil unui grup de specialisti sa prognozeze toate consecintele posibile ale degradarii unui habitat, gestiunii unui ecosistem etc īn urma unor actiuni antropice fara a tine cont si de parerea publicului cu privire la problema respectiva;
Rolul asigurarilor īn deciziile de planning. Acesta este cel mai controversat aspect al principiului precautiei, deoarece este stiut faptul ca procesul dezvoltarii, al cresterii economice asociaza si o serie de hazarde, ale caror pagube se rasfrāng si asupra populatiei umane, iar bunurile obtinute de pe urma cresterii trebuie distribuite īn conformitate cu valoarea acestor pagube.
o dezvoltare viabila, bazata pe noi economii si pe o noua moralitate (īn cazul societatilor puternic dezvoltate).
As we do not refer to ideal situations, to realities, which could function according to "desk plans", the success key could be the ability in applying it through differentiated methods of some unitary principles. That is to follow the efficacy without neglecting the cautiousness. And this step is anything but the accommodation to the further situations.
|
