Ce-i pasa aceste-I toamne atat de frumoasa ca sunt trista?Uneori as vrea sa fiu ca ea.Vesela,bogata in roade,culoarea frunzelor ei sa o am mereu pe chip..Ce mult mi-as dori sa fiu ca ea!dar stiu ca nu se poate.eu sunt doar o copila.Eu nu pot face ca vremea sa fie calda si rece tot timpul in atmosfera,eu fac asta doar in sufletul meu.Si uneori ma deranjeaza;caci nimeni nu vede cat de mult sufar.Nu am pe nimeni mai apropiat.
Sunt singura.De trei ani strabat strazile pustii si ma hranesc cu ce le da mana oamenilor.Mama a decedat in urma cu patru ani,iar tata nu a mai rezistat mult si a plecat si el de printer noi la o luna dupa mama.Duc o viata trista..Dar nimeni nu ma vede.
Uneori simt ca as fi invizibila.Dar nu stiu daca e doar o viziune a mea,sau doar daca e adevarat.Unii oameni nici nu se uita la mine,iar altii,parka vad prin mine.Nimeni nu ma intreaba ce ma doare.
Eu nu pot sa cersesc.Mama mi-a spus ca nu est efrumos.Asa ca imi castig existenta prin vocea mea.Uneori cant balade,alteori doine.Nu mai stiu altele.Ma rog in fiecare zi ca Domnul sa trimita pe cineva dupa mine,caci mi-e tare dor de parintii mei.Ah..cat mi-as dori sa ii strang in brate..Dar stiu ca este imposibil.
O doamana imbracata intr-o rochie lunga si voalata,dar fermecatoare,s-a apropiat de mine.Credeam sa se uita prin mine,la trandafirii din spate,caci nimeni asa de frumoasa nu a mai trecut pe acolo de cateva luni.Era un cartier foarte sarac.Oamenii nu prea aveau bani.Dar doamna aceea parka era un inger venit pe pamant.Era o zi tare ploioasa.Si dintr-o privire,cerul s-a inseninat si se facuse cald,mi s-au mai dezghetat picioarele.
S-a apropiat mai tare,si atunci mi-am dat seama ca la mine se uita.Avea o pivire fermecatoare..Ochii ii erau mari si pleoapele grele lasa impresia de caldura;buzele rosii si catifelateii straluceau in razele soarelui;parul ii era de aur si srtalucea.ii era lug pana in pamant.
As fi vrut si eu sa am parul ei Dar al meu era incalcit si usccat,caci vantul era tare teios.S-a apropiat de banc ape care steam,si s-a asezat langa mine.se uita in ochii mei,darn u scotea nici un cuvant.Mi-a sters lacrimile de pe obraz si mi-a zambit duios. Nu era o sraina pentru mine.Parca o cunosteam de o viata.
-De esti atat de trista,draga mea?m-a intrebat cu o voce blanda.
-Astept ca Domnul sa trimita pa cineva dupa mine,asa cum a trimis si dupa mama si tata,i-am raspuns cu o voce tremuranda.
-Locul tau nu este aici.Vino cu mine Spunemi..de ce esti asa de trista?eu in locul tau as fi foarte zambitoare.Ai o viata intreaga inaine.De ce iti doresti sa pleci de printer noi?Asta nu e o dorinta pentru un copil frumos ca tine.Vino cu mine.Am multe sa-ti arat.
Am mers cu ea.Nu steam unde ma va duce.dar parcaintr-un fel aveam incredere in ea.M-am lasat dusa de val.Ma simteam bine.Pe drum,mi-a spus niste povestioare care m-au facut sa rad.Nu am mai ras de mult.Era tare frumos.M-a dus intr-o lume de basm.Era fermecator.Am ramas uimita.Nu credeam ce-mi vad ochii.Un sirag de ingeri urcau pe o scara de poleita cu aur si duceau fire de lacramioare in mana.Apoi,pe un scaun mare,impletit cu crengi de salcie,si din loc in loc flori,erau mama si tata.
Acum nu mai sunt trista deloc.Datorita Toamnei!!!
|
