ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Aceasta este usoara in conditiile existentei incalzitoarelor cu termostat, dar termometrul trebuie verificat constant pentru a detecta o eventuala defectiune la timp.
In cazul defectarii incalzitorului sau al unei pane de curent, caldura se pierde incetul cu incetul, ci cu cat este bazinul mai mare, cu atat se pierde mai incet. In asemenea circumstante, acvariul poate fi protejat cu o patura.
Problema inversa se pune pe timpul caniculei; in mod normal o buna aerare mentine nivelul de oxigen la un nivel acceptabil, dar in cazuri extreme se poate recurge la pungi de gheata lasate sa pluteasca pe apa.
Mentinerea calitatii apei
Calitatea apei depinde de filtrul folosit; dar un filtru calitativ nu este suficient: acesta trebuie curatat periodic. De asemenea, materialul filtrant trebuie si el curatat (adesea poate fi refolosit dupa spalare). Tuburile din/in apa trebuie si ele intretinute, iar algele care se formeaza pe ele indepartate.
Cele mai multe dintre filtrele electrice au motorul sigilat, dar altele pot necesita intretinere (de ex. lubricare).
Cat de des trebuie curatat un filtru depinde de tipul si numarul pestilor, ca si de marimea si eficienta filtrului. De exemplu, filtrele mici in bazine cu pesti care mananca mult se vor bloca repede.
Filtrele-placa necesita foarte putina intretinere. Din cand in cand ar trebuie indepartate depunerile de sub placa filtranta. De asemenea, pietrisul trebuie afanat cateodata pentru nu se tasa prea mult pe placa.
La un alt nivel, trebuie sa avem mainile curate inainte de a umbla in acvariu.
Schimbarea apei
Un filtru eficient intretine calitatea apei, dar schimbarea periodica a unei parti a apei are si rolul de a improspata substantele nutritive necesare plantelor.
Se recomanda schimbarea a aproximativ 20% din volumul de apa odata la 3-4 saptamani. Aceasta actiune reduce (prin indepartare sau diluare) cantitatea de materii reziduale dizolvate in apa.
O alta actiune necesara este completarea apei pentru a o inlocui pe cea care se pierde prin evaporare, mai ales daca nu exista capac. Trebuie amintita si aici necesitatea de a verifica pH-ul apei si de a nu provoca variatii bruste in nivelul acestuia.
Inaintea inlocuirii sau ajustarii lor, lampile trebuie scoase din priza. Acestea trebuie verificate daca functioneaza la parametrii normali, altfel pestii si plantele nu vor creste. Si reflectorul trebuie curatat periodic. Ar fi bine se instaleze si un geam acoperitor pentru a reduce defectarea lampilor din cauza condensului.
Programul de intretinere
In general, este nevoie ca unele operatiuni de intretinere sa fie facute zilnic, altele odata pe saptamana, pe cand altele au nevoie numai de o atentie periodica.
Verificati daca toti pestii sunt prezenti si in stare buna.
Asigurati-va ca temperatura este la nivelul corect.
Indepartati frunzele de plante moarte.
Retezati plantele carec cresc rapid si replantati mladitele noi.
Adunati reziduurile adunate pe fundul acvariului.
Curatati si/sau inlocuiti mediul de filtrare.
Schimbati 20% din cantitatea de apa.
Curatati algele de pe geamul frontal si de pe geamul acoperitor.
Afanati substratul, mai ales in cazul filtrelor-placa.
Verificati nivelul pH-ului.
Inspectati pietrele de aer, sa nu se produca blocaje.
Curatati filtrul si valvele de aer din pompa de aer.
Verificati toate conexiunile tuburilor, mai ales la pompele electrice.
Inlocuiti lampile daca nu mai lumineaza corect; cele fluorescente trebuie inlocuite dupa lungi perioade de functionare.
Mentinerea sanatatii acvariului
Toti pestii, de oriunde ar proveni, calatoresc ceva timp pana ajung la magazinele de pesti. In consecinta, ei trebuie sa se refaca pana ajung in acvariile cumparatorilor. Aceasta perioada de odihna ar trebui sa aiba loc in bazinele din magazin, unde ar trebui observate si eventualele boli.
Totusi, cumparatorul nu trebuie sa se bazeze pe corectitudinea vanztorilor, mai ales daca este incepator si nu recunoaste eventuale simptome. De aceea pestii trebuie introdusi intr-un bazin separat pentru carantina.
Printr-un proces similar trebuie sa treaca si plantele, mai ales ca acestea pot purta pe frunzele lor diferiti agenti nedoriti in acvariu.
Stressul este cauzat de manipularea gresita sau de tratamentul brutal aplicat pestilor. In legatura cu acest aspect, este important sa invatam sa umblam cu mare cu grija cu pestii.
Si procedura prin care se muta pestii dintr-un bazin in altul sau la distante mai mari este importanta. Un peste care suporta mult stress este mai vulnerabil la boli decat unul tratat cu grija.
O alta sursa de stress este ciocanirea in geamul acvariului, deci pozitionati bazinul intr-un loc unde este mai greu sa fie lovit accidental si descurajati copiii carora le place sa ciocaneasca in geam. Unii pesti se pot obisnui cu aceste ciocaniri, daca l-i se creeaza un reflex conditionat (ciocanirea urmata de hranire).
De asemenea, orice vibratii violente create de trantirea puternica a usilor trebuie evitate, la fel si pozitionarea televizorului sau a difuzoarelor langa acvariu.
Lumina aprinsa pe timpul noptii conduce la un stress 'cronic'. (oare de ce isi inchipuie unii acvaristi incepatori ca lumina trebuie aprinsa noaptea?!)
Cel mai important motiv de stress este totusi amestecul de pesti incompatibili si ca dimensiune si ca comportament, sau absenta pesterilor, in ageneral a ascunzatorilor.
Transportul pestilor
Mutarea pestilor intre acvarii trebuie facuta cu mincioguri potrivite ca marime cu dimensiunile pestilor. Minciogurile trebuie manuite cu grija, pentru a nu cauza rani pestilor. Inca o data mai mentionam necesitatea dezinfectarii lor, mai ales daca au fost folosite pentru a muta pesti bolnavi.
Transportarea pestilor pe distante mari se face in pungi de plastic transparente. Au inceput sa apara si la noi in comert pungi speciale, cu fundul rotund si lungi. Punga nu se umple cu apa pana la locul unde se inchide, ci se lasa si aer: o treime apa si doua treimi aer. Oricum, acest mod de transport este bun pentru distante scurte. Pentru destinatii indepartate se pot folosi recipiente speciale.
Transportarea lor NU se face in borcane, pentru ca pestii se lovesc de peretii acestora, cauzandu-si rani. rana pestilor
Ratia alimentara
Alimente artificiale
Alimente naturale
Hrana vie
Alimente de casa
Pestii care refuza hrana
Pentru o hranire adecvata, trebuie ca tipul, forma si cantitatea de mancare sa fie potrivita cu fiecare specie in parte.
Scopul unei hraniri optime este ca alimentatia pestilor sa se potriveasca cat mai bine cu cea din mediul natural, sa le asigure toate elementele necesare dezvoltarii si reproducerii.
De asemenea, momentul hranirii este foarte important, deoarece acvaristul poate observa comportamentul pestilor si verifica starea lor de sanatate.
Generalitati
Din punctul de vedere al alimentatiei, exista trei categorii de pesti: carnivori, ierbivori si omnivori. Aceste trei categorii se regasesc, cu unele exceptii, si la pestii de acvariu.
Regimul alimentar nu este usor de stabilit. In general, pestii carnivori au nevoie de proteine si lipide, cei ierbivori de glucide iar cei omnivori de un amestec al acestora. Nu trebuie uitate nici vitaminele si sarurile minerale, care trebuie sa fie prezente in dieta pestilor prin alimente proaspete sau prazi vii.Urmatorul tabel prezinta continutul de vitamine al principalelor tipuri de hrana:
A Crustacee, galbenus ou, verdeturi
B1, B2, B6, B12 Alge, verdeturi, carne peste, ficat si carne vita, oua, drojdie
C Verdeturi, alge, ficat vita, icre
D Viermi (de pamant), viermi de carne, alge. melci, purici de balta, creveti
E Alge, verdeturi, galbenus ou
H Galbenus ou, ficat, drojdie
K Ficat vita, verdeturi, purici de balta
Vitamine si minerale sunt adesea adaugate la hrana artificiala, congelata sau condensata. Inainte de a prezenta pe larg diferitele tipuri de hrana, ar trebui spuse cateva cuvinte despre ratia alimentara.
Pentru multi incepatori exista tentatia de a supraalimenta pestii, ceea ce duce la dezvoltarea unor pesti usor adiposi, dar si la poluarea mediului (prin degradarea alimentelor in plus in apa sau prin excretia crescuta de elemente azotate).
Deci, este bine de stiut ca un peste nu consuma decat echivalentul a 1 pana la 2% din greutatea corpului sau, iar un alevin dublul. De obicei se introduce in acvariu cantitatea de hrana care se ia intre degetul mare, index si cel mijlociu.
Este bine ca ratia sa fie impartita de doua ori pe zi pentru adulti si de mai multe ori pentru alevini. Pe durate scurte, pestii suporta usor foamea; unii acvaristi chiar au o zi pe saptamana in care nu hranesc pestii, pentru a compensa o eventuala supraalimentare in restul zilelor.
Acest lucru nu este valabil pentru alevini, deoarece le intarzie cresterea si le slabeste organismul.
BettaMin - produs Tetra specializat
Aceste alimente sunt comercializate in magazinele de acvaristica, si au evoluat mult in ultimii douzeci de ani.
Sera Vipan - un produs pe care vi-l recomandam
Multe asemenea alimente sunt universale, cele special create pentru anumite specii de pesti avand acest lucru specificat pe eticheta.Exista mai multe tipuri de astfel de hrana, care se diferentiaza dupa forma, care la randul ei corespunde diverselor moduri de hranire a pestilor. Pe langa forma, ele se si comporta diferit in apa, tot pentru a se adapta specificului fiecarei specii de pesti.
Cea mai obisnuita forma este cea de fulgi, existenta in diferite formule, adaptate pentru toate tipurile de pesti (carnivori, ierbivori, omnivori). Acesti fulgi plutesc la inceput, apoi se scufunda incet, permitand inotatorilor de mijloc sa le prinda.
Granulele sunt foarte bune pentru pestii de fund, deoarece se scufunda foarte repede. Acesti pesti sunt adese nocturni, deci cateodata se introduc in bazin dupa stingere.
Tabletele pot fi "lipite" pe geam in functie de tipul de peste, sau lasate sa cada pe pietris pentru pestii de adancuri.
Inca odata, trebuie insistat pe necesitatea de a combina alimentele artificiale cu cele naturale, preferate de acestia.
Alimente de origine naturala
Hrana naturala poate fi uscata sau congelata pentru conservare si poate fi data pestilor fara sa-si fi pierdut valorile nutritive. Ca si tabletele, multe dintre ele pot fi prinse de geamul bazinului sua lasate sa pluteasca.
Printre micile animale folosite pentru acest gen de hrana, se numara Daphnia, viermii Tubifex (de obicei in cuburi), creveti si scoici, larve de tantari etc.
Pretul acestor alimente este mai mare decat in stare proaspata, avand in schimb avantajul ca pot fi pastrate mai mult timp.
Hrana vie
Prazile vii sunt alimentele ideale, cu singura problema a conservarii lor. Se recomanda achizitionarea lor in cantitati mici, cat pentru 2-3 mese.
Viermii tubifex sunt foarte apreciati de toti pestii de acvariu. Ei se pot recolata din balti, in portiunile bogate in mal. Evident, nu este necesara o astfel de operatiune pentru fiecare acvarist, acesti viermi putandu-se cumpara din magazinele de pesti.
Conservarea lor este mai dificila. Daca au fost cumparatai intr-o cantitate mai mare, ce mai buna solutie este de a fi pusi in apa de robinet, schimbandu-se des apa (sau lasand robinetul sa picure incet peste recipient). Pentru perioade scurte (1-2 zile), se pot tine in frigider.
Un alt amanunt foarte important este spalarea obligatorie a viermilor tubifex inainte de fi folositi sau conservati, indiferent de provenienta lor. Aceasta se datoreaza mediului din care provin in mod inevitabil, putand aduce cu ei bacterii indezirabile.
Tubifex - unul dintre cei mai hranitoare alimente
Daphnia - 'celebrul purice de balta'
Artemia salina - un aliment sanatos si hranitor
Artemia este un crustaceu primitiv care atinge maximum 1 cm. Caracteristica cea mai importanta pentru acvariofili este ca produce oua (comercializate ca atare) care se pot pastra in mediu uscat; repuse in apa sarata si aerata puternic, ouale eclozeaza repede (de obicei in 48 de ore) si apar niste larve numite nauplius. Acest nauplius este indispensabil pentru hranirea alevinilor.
Pentru hranirea pestilor, nauplii trebuie luati din recipienttul in care au eclozat, astfel: se concentreaza la lumina puternica (un bec) intr-un singur loc, de unde pot fi luati cu o pipeta si introdusi in acvariu.
Artemia adulta se gaseste atat vie cat si congelata in magazine. Trebuie filtrata (cea vie) inainte de a fi data pestilor.
Pestii mici pot fi utilizati pentru hranirea pestilor mari. In acest scop se pot utiliza si alevinii. Unii acvariofili mai experimentati cresc specii prolifice (de ex. Poeciliide) special pentru acest scop.
Planctonul contine multe organisme aproape invizibile cu ochiul libere, dar foarte bune pentru alimentatia pestilor de acvariu (a alevinilor). Exista riscul de a introduce in acvariu unele microorganisme care pot provoca boli. Plancton congelat se gaseste in comertul specializat.
Larve de libelula de cultura se gasesc la magazine, atat in stare vie, cat si congelate. Au o valoare nutritiva buna.
Daphnia uscata se gaseste in comert, dar nu este un aliment recomandat, cu toate ca a fost foarte populara in randul acvariofililor. Este saraca in proteine, si in general valoarea ei nutritiva este foarte scazuta. Daphnia vie, in schimb, este un aliment bun, cu efect laxativ.
Infuzorii sunt animale unicelulare microscopice, usor de produs in apa dulce, care reprezinta hrana preferata a alevinilor. In acvariu, Riccia - o planta de suprafata le permite sa se dezvolte, caci ei gasesc hrana pe frunzele ei. O alta modalitate de a produce infuzori este de a lasa cateva zile, intr-un recipient cu apa de acvariu, o bucata de cartof, o frunza de salata sau paie.
Alimente de casa
Multe alimente destinate alimentatiei umane pot fi servite si pestilor, evident in portii adaptate marimii lor si maruntite corespunzator.
Sunt preferabile carnurile albe: pui, curca, sunca. Inima de vita se recomanda speciilor mari. In general se evita carnea rosie, prea grasa.
Vegetalele sunt recomandate pestilor cu tendinte ierbivore: salata, spanac, loboda. Pentru anumite specii se fixeaza bucati de castravete pe fundul acvariului.
Scoicile sunt foarte bogate in proteine si glucide, dar sarace in lipide. Mai contin si multe minerale. Inainte de consumare trebuie bine fierte, scoase din cochilii si bine maruntite. Se pot pastra bine si la congelator.
Un aliment foarte special este galbenusul de ou fiert tare, bine maruntit, care alaturi de nauplius, este un aliment ideal pentru alevini. Este bogat in proteine si lipide si este deosebit de hranitor. Alevinii hraniti cu nauplius si galbenus cresc "vazand cu ochii".
Din alimentele de casa se pot produce diferite combinatii, posibilitatile fiind destul de mari. De exemplu, se amesteca produse marine (scoici, moluste) cu carne alba fiarta, la care se adauga putina apa si substante cu vitamine. Toate acestea se pot amesteca cu gelatina, pentru ca pasta sa nu se disperseze in apa. Amestecul se poate pastra congelat.
Pestii care refuza hrana
Cel mai simplu caz este cel al pestilor nou adusi in acvariu: timorati si pierduti in noua ambianta, vor refuza hrana in prima sau chiar a doua zi.
Alt caz este cel pestilor mici sau mai putin activi, dominati de pestii mai mari sau rapizi in timpul hranirii. In acest caz, acvaristul trebuie sa-i hraneasca separat, de preferinta cu prazi vii si mobile, dupa ce le-a fost distrasa atentia celorlalti cu alte alimente.
Multi pesti bolnavi refuza hrana; de cele mai multe ori este un semnal incipient, care combinat cu alte simptome duce la izolarea rapida a pestelui, inainte de a-i contamina si pe ceilalti.
In cazul alimentelor artificiale, se poate intampla (desi mai rar) ca pestii sa le refuze in mod sistematic. In acest caz, trebuie trecut pe dieta bazata pe alimente vii si de casa.
Majoritatea pestilor de acvariu sunt ovipari, icrele fiind depuse de femele si fertilizate de mascul.
Atunci cand ovarul femelei este umflat, ea este gata sa depune. Pentru acest lucru este suficient un stimul: fie lumina naturala, fie o shimbare a apei, fie o variatie a temperaturii.
Depunerea in sine constituie un adevarat ritual, care variaza ca "spectacol" in functie de specie. Dar, in linii generale, masculul seduce femela (sau in alte cazuri, o brutalizeaza), isi combate violent rivalii, apoi femela elimina icrele care sunt imediat fecundate de mascul.
De aici mai departe exista mai multe comportamente in ceea ce priveste ingrijirea icrelor, dupa cum vedea mai departe.
Dupa perioada de incubatie, care dureaza cateva zile (timp in care embrionul se dezvolta), membrana este rupta de larva care se agita inauntru. aeasta larva se deosebeste de adult prin forma si marimea organelor. Ochiul este foarte dezvoltat (pentru a-l ajuta sa supravietuiasca) si are o vezicula vitelina care il hraneste in primele zile.
Larva va evolua timp de cateva zile pana la cateva saptamani, transformandu-se in alevin, apoi in adult.
In functie de comportamentul lor in timpul depunerii si al modului cum isi ingrijesc icrele, pestii se impart in mai multe grupe, prezentate in amanunt in cele ce urmeaza. Vor fi prezentate conditiile din mediul lor natural, deoarece acestea explica comportamentul lor, care uneori poate aparea bizar.
Pestii care isi imprastie icrele. Din aceasta categorie fac parte Barbus, Danio, unii Rasbora, unele Characine si specii inrudite, Carassus.
Acesti pesti manifesta un comportament parental minim sau inexistent. Aceasta se datoreaza conditiilor din mediul lor natural, in care icrele (adezive sau non-adezive), dupa fertilizare, sunt ascunse in ape tulburi sau duse de curent, orice ingrijire fiind deci de prisos.
In acvariu, pestii sunt gata de reproducere cam odata pe saptamana. Icrele lor nu dispun de protectia naturala din mediul salbatic, deci se impun unele masuri, cum ar fi plasarea de pietre rotunde pe fundul acvariului sau umplerea acvariului cu plante. Parintii trebuie scosi din acvariul de reproducere dupa depunere.
Pestii care isi ingroapa icrele, din care pentru acvariofilie sunt interesanti Killi.
Acesti pesti incearca sa-si protejeze icrele, chiar daca multi nu ajung sa-si vada progenitura. Aceasta se datoreaza faptului ca baltile si cursurile de apa in care traiesc seaca complet odata pe an. De aceea, adultii depun inaintea sezonului uscat si isi ingroapa icrele in noroiul de pe fund pentru a putea supravietui. Odata cu inceperea sezonului ploios, icrele eclozeaza, iar noua generatie nu are la dispozitie decat cateva luni pentru a se maturiza si depune.
Killi americani in general plonjeaza in noroi pentru a depune, in timp ce la pestii africani femela formeaza din inotatoarea anala un canal prin care icrele trec in substrat.
In acvariu, deoarece apa - normal - nu seaca, ciclul de viata al acestor pesti depaseste un an. Pentru a substitui malul raurilor, se poate folosi o turba umeda. Unii Killi isi adapteaza metoda de depunere si depun in tufe dese.
Pestii care fac depozite de icre. Printre acestia se numara: Corydoras, Cichlide, unii Rasboras, Copella arnoldi, Centrarchidae, Callichthyidae.
Cichlidele sunt pestii reprezentativi ai acestei categorii. Acestia au rutine de depunere foarte complexe si standarde inalte de ingrijire a icrelor. Ei isi selecteaza proprii parteneri, apoi aleg si curata cu grija locul de depunere, uneori inlaturand plantele si pietrisul pana ajung la sticla. Locul ales poate fi la vedere, pe o frunza sau pe o suprafata neteda, sau ascuns intr-o pestera. Ei vor indeparta cu forta orice alti pesti din zona.
Dupa depunere si fertilizare perechea ventileaza icrele si uneori le muta in alte locuri pana eclozeaza. Primele 2-3 saptamani dupa ce larvele devin alevini, parintii ii insotesc pe unde inoata pentru a-i proteja.
Putine specii cu acelasi cimportament la depunere au dezvoltat simtul responsabilitatii in aceeasi masura ca Cichlizii. Totusi, Copella arnoldi ia precautii extreme la depunerea icrelor, acestea fiind eliminate de femela si fertilizate in afara apei, pe fata inferioara a unei frunze, care in acvariu este inlocuita adesea de geamul-capac.
Pestii la care incubatia are loc in gura. Acestia sunt unii Cichlizi si unele specii de Betta.
Acesti pesti isi construiesc un loc de depunere, adesea un crater elaborat in pietris si isi depun icrele in el. Apoi femela (sau in unele specii, masculul) le culege si le incubeaza in gat. La unii pesti icrele sunt culese dupa fertilizare, dar la altele acest proces are loc in timp ce acestea sunt luate din pietris. La acestia din urma, femela este atrasa catre inotatoarea anala a masculului de niste pete stralucitoare imitand icrele. Cand femela incearca sa ia icrele, masculul emite sperma care fertilizeaza icrele din gura femelei.
In timpul incubatiei, care dureaza aprozimativ doua saptamani, femela nu mananca nimic.
Pestii care construiesc cuib de spuma. Dintre acestia fac parte Betta Splendens, Gourami, unele Centrarchidae, unii Cichlizi si cateva Callichthyidae.
poza preluata cu acordul www.e-betta.com
Acestia construiesc cuiburi de spuma in care isi depun icrele fertilizate si in care acestea sunt pazite pana eclozeaza.
Aceste cuiburi, de obicei construite de mascul, sunt alcatuite fie din bule aglutinate cu ajutorul salivei la suprafata apei, fie sunt zone pentru depunerea icrelor la fundul apei.
Masculul aduce femela langa cuib si fecundeaza icrele inainte de a le depune in cuib. Dupa incheierea depunerii, masculul indeparteaza femela cu violenta, de aceea trebuie indepartata imediat dupa ce depune. Masculul pazeste apoi inversunat icrele.
Pestii vivipari
Acest tip de inmultire este prezent la Poeciliidae.
Viviparii dau nastere la aproximativ 30-200 de alevini la diferite intervale. Unele femele sunt capabile sa depoziteze sperma in corpul lor timp de mai multe luni, astfel incat depuneri succesive pot avea loc in urma unui singur act sexual.
Alevinii se nasc vii si incep imediat sa-si caute hrana.
Evident, acestia sunt cel mai usor de reprodus pesti, reproducerea reusind si incepatorilor.
Pregatirea reproducerii
Aceasta incepe cu selectarea unui mascul si a unei femele compatibili si fara defecte fizice. De asemenea, nu trebuie ca aiba deficiente de colorit care s-ar putea transmite la pui, trebuie sa fie maturi si cu o conditie fizica optima. In cazul majoritatii pestilor ovipari selectarea se poate face de catre acvariofil; totusi, Cichlizii isi aleg singuri perechea.
Diferentierea sexelor poate fi destul de dificila la ovipari. Exista diferente fizice, dar pentru a le detecta este necesar un ochi antrenat. Masculii sunt de obicei mai supli, au culori mai stralucitoare si inotatoare mai lungi decat partenerele lor. Femelele sunt mai robuste privite de sus, datorita icrelor.
Unii masculi (de exemplu Carassus) dezvolta niste bubite albe pe exteriorul branhiilor si pe cap in perioada reproducerii, in timp ce alte specii isi schimba culoarea. De asemenea, si observarea comportamentului pestilor poate da indicii, desi in unele cazuri singura solutie poate fi pur si simplu asteptarea pana cand pestii incep sa se cupleze singuri.
Zona marcata este de urmarit la o femela de vivipari. Observati si "corpolenta" femelei de sus.
Diferentierea la vivipari este usoara. Mai mult, profilul femelei gravide se mareste, zona din jurul orificiului genital se intuneca la culoare, iar spre sfarsitul gestatiei devine mai robusta.
Pentru o inmultire optima, se poate apela la metode de conditionare a pestilor, mai ales la cei ovipari. Astfel, pesti pot fi hraniti cu hrana calitativa, mai ales hrana vie. Perechea potentiala se poate separa cu doua saptamani inainte de depunere.
Separarea poate avea loc in acvariul de reproducere, cei doi pesti fiind despartiti de un geam transparent. Cateodata aceasta metoda devanseaza momentul depunerii. Cand pereche este pregatita, se indeparteaza geamul.
Cu speciile care-si selecteaza singure partenerii aceasta separare nu este necesara. In loc de asta, inaintea transferarii in acvariul de reproducere, se observa o perioda de timp grupul din care se intentioneaza selectarea partenerilor pentru a vedea daca anumiti pesti manifesta interes unul pentru celalalt.
Bazinul de reproducere
Desi inmultirea are loc si in acvariul principal, cel mai bine este sa se instaleze un acvariu special. Pestii prefera intimitatea, icrele supravietuiesc mai usor si un acvariu mic este, in general, mai usor de controlat.
Acvariul trebuie amenajat inaintea depunerii, pentru a asigura conditiile optime.
Metoda de filtrare trebuie aleasa cu grija. Nu trebuie ca fluxul sa fie puternic, pentru ca icrele sa nu fie absorbite de filtru. Un filtru simplu cu burete este cel mai bun. Pe masura ce larvele cresc, se pot amplasa filtre interne.
Acelasi lucru este valabil si pentru aerare: daca este prea puternica, fluxul va lovi icrele. O aerare usoara de la o piatra de aer este ideala. Totusi, pe masura ce pestii cresc, aerarea poste fi crescuta gradual.
In ceea ce priveste temperatura apei, trebuie sa poata fi variata deoarece pestii sunt stimulati de o usoara crestere a temperaturii. Initial trebuie ca temperatura apei sa fie egala cu cea din bazinul principal, ca apoi, odata introdusi pestii, sa fie ridicata incetul cu incetul.
Daca sunt necesare plante, acestea pot fi plantate intr-un recipient cu pietris; in bazin nu este necesar nici un fel de substrat.
Desi acvariul principal trebuie situat astfel incat sa evite lumina directa a soarelui, bazinul de reproducere trebuie sa beneficieze de putin soare de dimineata (se spune ca stimuleaza inmultirea).
Ingrijirea si hranirea puilor
La toti puii, primele zile sunt critice. Daca incep sa se hraneasca, atunci au sanse bune de supravietuire. Totusi, acvaristul nu trebuie sa se astepte ca toti sa supravietuiasca.
Hrana este asigurata de nauplius si de galbenus de ou (mai amanuntit la capitolul Hrana). Daca este lasata lumina tot timpul, alevinii vor fi activi si se vor hrani constant, deci vor creste mai repede. Totusi, lumina nu trebuie sa fie puternica.
In ceea ce priveste progenitura viviparilor, aceasta trebuie separata cat mai curand posibil (in cazul in care se urmareste un program de selectie). Daca sunt indoieli cu privire la sexul unor exemplare, acestea trebuie introduse in bazinul masculilor, unde nu se vor reproduce chiar daca sunt femele.
Puii de Gourami sunt sensibili la curent, de aceea se recomanda plasarea unui prosop peste capac.
Pestii pot fi introdusi in bazinul principal cand sunt deja prea mari pentru a fi mancati.
Daca se incearca reproducerea unor specii dificile, ar fi bine sa se inregistreze fazele si amanuntele procesului. In caz de succes, orice detaliu este important pentru repetarea reproducerii.
|
