Jacques Casanova de Seingalt
Povestea vietii mele
Casanova a fost considerat de-a lungul secolelor un cuceritor, seductia fiind pentru el o arta. Niciodata nu a refuzat bratele primitoare ale unei femei frumoase, caci asa cum el īnsusi afirma: ,,m-a pasionat tot ceea ce era menit sa-mi incite curiozitatea". Totusi, putini īi cunosc geniul. A fost un scriitor prolific, publicand piese de teatru 636e42g , romane, poezii si pamflete. Numeroasele sale calatorii, personalitatile rasunatoare ale acelui timp cu care a facut cunostinta (Catherina cea Mare, Frederic cel Mare, Voltaire, Mozart, s.a.), cartile citite si celebre piese de teatru si-au pus amprenta asupra celui mai cunoscut seducator al tuturor vremurilor.
Īntre 1789 si 1798, Jacques Casanova, chevalier de Seingalt, īsi scrie Memoriile, sub titlul Histoire de ma vie, opera voluminoasa considerata o capodopera a literaturii datorita picanteriilor amoroase, descrise fara perdea, si eruditiei autorului. Aceasta traverseaza Epoca Iluminismului, epoca ce a reusit sa infiltreze luminarea maselor pe baza experientei proprii, Casanova īncercānd sa atinga perfectiunea tocmai prin aceasta cale. Editia de fata, Povestea vietii mele, este alcatuita din 13 capitole īn care autorul evolueaza din copilarie si adolescenta spre maturitate, devenind astfel un bildungsroman.
Acest roman erotic este sarac īn culoare descriptiva; īn pofida faptului ca evenimentele se petrec in diferite parti ale Europei, precum Venetia, Cesena, Corfu, Paris, etc., peisajele sunt interiorizate, caci nimic nu poate fi mai important ca un trup atragator īn asternuturi scumpe. Se pare ca Vechiul Continent ascunde pasiuni ce rareori pot fi transpuse īn cuvinte, iar perioada Luminilor a oferit celor īnsetati de amor un decor romantic, dar īnselator. Relatiile intime sunt manifestate chiar si īn public, īn acest caz nemaiputāndu-se vorbi despre onoare, aceasta constānd de multe ori īn false juraminte de dragoste si averi incomensurabile pierdute la jocurile de noroc.
Idealul marelui Casanova este de a atinge fericirea suprema, fericire pe care Eminescu o va descrie zeci de ani mai tārziu īn poeziile sale: uniunea cuplului adamic. Cu toate ca autorul este mereu īn cautarea noului, este constient ca īn cazul īn care iubirea nu este urmata de posesiune, ea nu poate fi decāt un calvar pentru suflet si daca posesiunea este interzisa, atunci e mai bine sa nu te īndragostesti. Patima trupeasca poate fi privita ca pe un abandon al legilor Bisericii īntr-o epoca īn care aceasta īsi pierde autoritatea sa atotputernica de a impune ordinea sociala cu aceeasi fervoare si implicare precum īn evul mediu. Pasiunea intelectuala este strīns legata de freamatul erotic, autorul gasindu-si extazul nu numai īn comuniunea dintre el si sexul frumos, dar si īn replicile cutezatoare ale acestuia. Casanova recunoaste ca, ,,īn ciuda bunei īnvataturi care mi-a precedat adolescenta, am continuat sa fiu pacalit de femei pāna la vārsta de 60 de ani". Vesnic īndragostit, el se afla īn cautarea iubirii ideale, a unei clipe care sa dureze o viata īntreaga. Pe masura ce pasiunea initiala cedeaza, el īncepe sa-si doreasca ruperea relatiei, pentru a cauta pe altcineva de care sa fie fascinat si care sa īi poata provoca aceleasi niveluri īnalte de dopamina care sa īi dea starea de euforie a īnceputului. Īn ciuda acestui fapt, capitolele cartii se sfārsesc īntr-o atmosfera plina de trandete, alungānd imaginea trista a unei departiri. Pacatul exista doar atunci cānd cei doi nu īsi asculta sufletul. Romanul evidentiaza existenta unor femei iubitoare, credincioase, geloase, capabile de pasiuni devastatoare, care īl uimesc pe autor, fie prin felul īn care īsi ascund fizicul īntr-o epoca īn care afirmarea femeii era interzisa, fie prin tehnicile uimitoare ce iau nastere la caderea apusului. Casanova asteapta nerabdator ca femeia sa initieze atingerea, desi poarta o lupta incredibila īn interior. El este hotarāt sa recurga la violenta pentru a obtine ceea ce īsi doreste, este uneori cuprins de indiferenta, dar niciodata nu va maturisi cuiva ceea ce se petrece cu el. Se comporta precum un copil atunci cānd atentia īi este atrasa de o femeie care provoaca admiratie sufleteasca. Īndrazneala manifestata de Casanova contureaza un spirit īnfocat, neobosit. Stilul obscen īn care īsi prezinta gāndurile si face referire la lucru ri care calca regulile bunei-cuviinte si ale moralei īl gasim si la Jean Racine, pasiunile descrise īn tragediile sale atingānd o intensitate nemaiīntālnita. Violentei sentimentelor īi corespunde o limba de o deosebita eleganta si armonie. De asemenea, paginile ce prezinta clipele nefericite ale copilariei par extrase din romanele lui Dickens, precum David Copperfield, clipe īncununate de un aer īntunecat, deziluzii, boala si lipsa mamei. Bettina reprezinta prima sa dragoste, dar si prima dezamagire. Ea deschide drumul catre minciuna, facāndu-se astfel o analogie cu ademenirea lui Adam de a musca din mar (Bettina atragāndu-l pe tānarul Giacomo īn camera sa īn timpul noptii) si minciuna ce a urmat, expulzāndu-i pe cei doi din Eden.
Una din relatiile ce l-au impresionat adānc pe Casanova a fost legatura sa cu fermecatoarea Henriette, cunoscuta sub aspectul unui ofiter vulgar, dar inteligent. El considera: ,, Cei care cred ca o femeie nu este suficienta pentru a face un barbat fericit īn toate cele 24 de ore ale zilei nu au cunoscut-o pe Henriette". De altfel, pe aproape toate femeile pe care ajunge sa le iubeasca le īntālneste fie sub protectia unui vārstnic, fie casatorite. Casanova intra īntr-o lume īn care pānzele scumpe, matasea si bijuteriile stārnesc interesul unei femei care renunta la īmbracamintea barbateasca, metamorfozāndu-se. Se pare ca aceasta relatie de 3 luni este cea mai durabila īn viziunea neobositului cuceritor.
Incestul este si el mentionat īn Povestea vietii mele, pe care autorul īl evita cu greu, fiind atras de fiica sa, Leonilda: ,,se dezbraca īn īntregime si se culca lānga ea, spunānd ca īn calitate de tata aveam dreptul sa-mi vad īntreaga lucrare. Mama sa e māndra, o admira si se bucura vazānd ca si eu o gasesc frumoasa". Casanova devine un demon al perversitatii, īncurajat de o societate imorala, īn mintea lui perindāndu-se imagini feciorelnice a unor fete ce īnca nu au depasit pragul adolescentei.
Opera contine nenumarate aforisme, discursuri pe teme profunde si limbaj cavaleresc magnific prin care Casanova īsi demonstreaza geniul. Pudoarea pare singurul impediment al īmplinirii trupesti si sufletesti, caci aceasta ,, care pare sa aiba radacini atāt de adānci īn spiritul femeilor, nu salasluieste decāt īn camasa lor, caci de īndata ce izbutesti sa le convingi sa si-o scoata, nu mai aratau nici umbra de pudoare". Umorul si ,uneori, sarcasmul de care da dovada autorul stārnesc interesul cititorului, culminānd cu īntālnirea a doua mari genii: Autorul Memoriilor si marele filozof al iluminismului francez, Voltaire. Casanova īl admira enorm pe autorul lucrarii Traité sur la tolérance, īn care īsi imagineaza senzualismul, gasindu-si astfel o asemanare. Discutiile aprinse dintre cei doi arata cutezanta unui gānditor capabil sa conteste ideile lui Voltaire, depasind cu mult simplul statut de dandy.
Capitoul care īnchide cartea este intitulat Irčne, actrita pe care o reīntālneste la Trieste īn compania fiicei sale, facānd cunostinta cu ea ,,īntr-un chip mult mai dragastos". Acestea se petrec īn ultima parte a vietii sale, constient ca norocul nu tine cu cei batrāni. Acum mai mult ca niciodata nu refuza dragostea, ghidāndu-se dupa binecunoscutul īndemn latin Carpe diem!. Casanova pare nepasator, pastrāndu-si aerul seducator, ramānānd īn ochii tuturor, dar īn special al femeilor, o legenda.
Povestea vietii mele pare un testament lasat posterioritatii, o lauda de sine. Cu toate acestea, Casanova aduce īn lumina libertatea capatata īntr-un timp īn care Biserica īsi pierde puterea asupra nestavilitei dorinte a carnii.
,,Minunatele jocuri ale iubirii, care īl stārnesc pe eternul copil Amor, ale carui zbenguieli si rāsete sunt adevaratul nectar ce fac din el o fiinta nemuritoare!". O lectura ... seducatoare!
|
