Jainismul
A) Istoria precizeaza ca jainismul este o religie nascuta pe teritoriul
Indiei. Se plaseaza ideologic între hinduism si buddhism, o dovada fiind
si scopul ei, mântuirea, vazuta ca eliberare, fie ca mok a (în hinduism)
sau ca nirvā a (în buddhism). Astazi se gasesc 15000000 de credinciosi
jain în lume.
B) Izvoarele religiei jain sunt în special textele A ga si Upa ga
C) Cosmogonia în jainism are propria varianta. Elaborata de
Mah v ra, cosmogonia este foarte interesanta. Natura se organizeaza
spontan si inconstient pentru a sluji sufletul. Universul, desi etern si fara
început, exista pentru ca sufletul sa se poata elibera. Dar aceasta eliberare
presupune iesirea din cosmosul imaginat sub forma unui om în picioare, cu
bratele îndoite si pumnii pe genunchi. Acest macrantrop este alcatuit din
trei lumi: inferioara (membrele inferioare), o lume mediana (regiunea
brâului) si lumea superioara (capul si pieptul). Lumea de jos cuprinde sapte
pamânturi suprapuse. Zonele superioare ale primului pamânt sunt locuite
de optsprezece categorii de divinitati. Lumea mediana corespunde celei
descrise în cosmologiile buddhista si hindusa. Lumea superioara se împarte
în cinci zone suprapuse, fiecare zona având paradisul sau. Cât despre a
cincea zona, culmea universului, ea apartine sufletelor eliberatilor. De aici
rezulta ca eliberatul nu transcende cosmosul, ci doar etajele sale.
D) Doctrina religioasa jain combina politeismul cu panteismul. La
baza filosofiei jain sta panvitalismul. Dintre ideile fundamentale ale
religiei jain se pot retine urmatoarele: doctrina despre karma (actiune) ca
lege universala, inexistenta unui zeu suprem ca si în buddhism,
pluralitatea sufletelor, relativitatea, ambiguitatea realului, ahi sā (a nu
face rau altuia) si satyagraha (casa adevarului) etc. Esentiala în jainism
este însemnatatea acordata vietii. Principiul vietii se regaseste
pretutindeni si el trebuie respectat cu strictete, chiar si în cazul unor forme
de viata foarte mici si aparent neimportante. Dintre doctrinele jain se
remarca în special urmatoarele: 1) ahi sā (nonviolenta); 2) satya
(adevarul); 3) asteya (a nu fura); 4) brahmac rya (celibatul); 5) karma
(actiunea); 6) dravy (substantele); 7) j v tm (sufletele vii) si
aparigraha (nonatasamentul). Actiunea (karma) nu se percepe, ci se
deduce din fapte. Aceasta este cauza prima. Toate fenomenele si
schimbarile sunt efectele ei. Potrivit jainismului exista sase dravy
(substante): materia (pudgala), miscarea (dharma), nemiscarea (adharma
timpul (k la), spatiul ( k śa) si sufletul (j va). Acestea sunt substantele
fundamentale. Este foarte interesant ca dravya înseamna "curgere",
jainismul, ca si buddhismul, punând accentul pe devenire si transformare.
E) Pantheonul zeilor este sarac. Exista zei preluati din buddhism.
Nu se regaseste credinta în Dumnezeu personal, dar jainistii nu sunt atei.
Ei cred în fiinte superioare, cum sunt cei 24 învatati (tirtha k r
Acestia sunt mari spirite jain ce propaga ordinea sacra a religiei. Ultimul
dintre ei este profetul Mahāvīra.
F) Profetul jainismului, Mahāvīra (marele erou), s-a nascut la Vaiś li,
a avut o fiica si a trait în vremea lui Buddha (între anii 549 - 477 î. Hr.) si
totusi cei doi nu s-au întâlnit niciodata. Amândoi apartin castei
razboinicilor (k ātriy pe care o depasesc devenind lideri spirituali. Pe
de alta parte, nu ca profeti ai unor religii noi, ci din convingere, ambii
ataca ritualismul si sacrificiul vedic, filosofia brahmanica (teza
nonsubstantialitatii), ca si caracterul revelat al textelor vedice. La nastere
Mahāvīra se numea Vardhamāna (cel îmbelsugat). La vârsta de 30 de ani,
ca si tânarul Buddha, el renunta la viata lumeasca si se dedica timp de
13 ani tehnicilor ascetice si meditative. A renuntat la îmbracaminte, iar, în
ultima parte a vietii, a renuntat si la mâncare. În cele din urma va deveni
un jīna (învingator), termenul fiind baza denumirii viitoarei religii.
G) Cultul are la baza conduita unui credincios jain. Aceasta
presupune respectarea strica a trei principii: a) dreapta credinta (samyak
darśana), b) dreapta cunoastere (samyak j na) si c) dreapta purtare
samyak caritra). Prin respectarea lor se atinge nirv a. Dreapta
credinta, dreapta cunoastere si dreapta purtare sunt cele trei giuvaere ale
jainismului. Dreapta credinta se refera la faptul ca profetul jain a
descoperit calea ce duce la adevar. Dreapta cunoastere se fundamenteaza
pe separatia între doua tipuri de cunoastere: indirecta sau rationala si
directa sau intuitiva. Dreapta purtare se cladeste pe ideea de karma
(actiune). Viata e o continua suferinta. În jainism se propun cinci
comandamente morale: abtinerea de la omorârea oricarei fiinte, de la
minciuna, de la furt, castitatea si nonatasamentul de bunurile materiale.
Învatatii jain au adoptat conduita ascetica si sunt înzestrati cu merite
deosebite si cunoastere superioara. Credinciosii jain se împart în doua
secte: a) Śvetambāra, cei îmbracati în alb si b) Digambāra, cei
învesmântati în aer, goi. Religia jain se impune prin respectul acordat
vietii, care cere un regim alimentar strict vegetarian, o îmbracaminte si o
încaltaminte fara piele, uneori chiar acoperirea gurii pentru a nu înghiti
vreo insecta. Cele mai importante lacasuri de cult jainiste sunt templele
indiene de la Mount Abu si P litana.
H) Ritul funerar se caracterizeaza prin incinerarea cadavrelor.
I) Sufletul j va) si nonsufletul (aj va) fac parte dintre principiile
tattv ) fundamentale în jainism. Sufletul este singura substanta
constienta. Nonsufletul este alcatuit din celelalte cinci substante. Cea mai
importanta combinatie dintre suflet si materie este trupul uman. Acesta se
gaseste în continua transformare. În jainism, ca în majoritatea religiilor
Indiei, exista credinta în transmigrarea sulfetului si în reîncarnare.
Separarea sufletului de orice conditionare karmica duce la eliberare
mok a
Dintre credinciosii jain s-a remarcat în primul rând Mahātma
Gā dhī, socotit Bāpujī (tatal natiunii indiene).
|
