Jigoku Shoujo Returns

~ Jigoku Shoujo Returns ~

~ Personaje principale ( kre imi apartin ) ~

1. Hayami ( yami = intuneric ) Nazomi : 15 ani ; la varsta de 3 ani i-a murit tatal, iar mama ei a abandonat-o la un an de la moartea tatalui, lasandu-o in grija matusii ei ( sora tatalui ei ) ; la varsta de 10 ani, primeste o scrisoare de la un orfelinat prin care o anunta ca are o sora vitrega cu 2 ani mai mare si ca vine in Japonia ; sora ei, Ameki moare intr-un accident de masina . Prin contractul pe car-el face cu Hell Master ( a.ka. paianjenul din anime ) devine noua Fata a Iadului ...

Hayami : https://i16.tinypic.com/735kx0j.jpg
Ameki : https://i14.tinypic.com/8c3ptvb.jpg

2. Yuko Takumo : 16 ani ; parintii lui, geologi sunt foarte ocupati si implicati in multe proiecte, acesta stand singur pe aproape toata perioada a anului intr-un apartament din New York ; ii place foarte mult sa rezolve misterele ; are o sora de 5 ani, Mika, care este muta din nastere ...

Yuko : https://i18.tinypic.com/835j9uf.jpg
Mika : https://i10.tinypic.com/8326jiq.jpg

3. Aryana Sayoru : 25 ani ; detectiva care se ocupa cu disparitiile, locuieste intr-un apartament din New York

Aryana : https://i9.tinypic.com/821nqps.jpg

4. Mariko Nazomi : 36 ani ; matusa lui Hayami, sora tatalui ei, de care are grija de cand a abandonat-o mama fetei ; are probleme mari din cauza bauturii, a inceput sa bea de cativa ani, cand i-a murit fetita ...

Mariko and her dead chlid : https://i10.tinypic.com/7yejtj7.jpg

5. Dna Nozomi ( nozomi = speranta ) : 45 ani ; biblioteca din Biblioteca Centrala din New York, America ; misterioasa, nu se stie nimic despre trecutul ei sau daca are familie ...

Dna Nozomi : https://i3.tinypic.com/6q3zfps.jpg

6. Kayato Hikano : 27 ani ; politist in Tokyo ; locuieste intr-un apartament din centrul orasului, este necasatorit si sta cu mama sa, in varsta de 58 de ani, tatal lui a murit cand avea 10 ani in razboi ...

Kayato : https://i16.tinypic.com/82c5gus.jpg

~ Personaje principale din seria Jigoku Shoujo ( kre nu-mi apartine ) ~

1. Hone Onna : dupa ce a murit Enma Ai, Hell Master i-a reangajat pe ea si prietenii ei, pentru a o servi pe noua Fata a Iadului ...

Onna Hone : https://i8.tinypic.com/8b58zns.jpg

2. Ren Ichimoku : dupa ce a murit Enma Ai, Hell Master i-a reangajat pe el si prietenii lui, pentru a o servi pe noua Fata a Iadului ...

Ren : https://i3.tinypic.com/6k9pp53.jpg

3. Wanyudo : dupa ce a murit Enma Ai, Hell Master i-a reangajat pe el si prietenii lui, pentru a o servi pe noua Fata a Iadului ...

Wanyudo : https://i14.tinypic.com/7xspkcy.jpg

4. Kikuri : o fetita misterioasa inca de cand era Enma Ai Fata Iadului ; desi au trecut 50 de ani de cand Enma Ai si sufletele parintiilor ei fusesera eliberate din Iad, Kikuri ramane o persoana misterioasa, car epoate umbla in voie intre lumea umana si lumea in care se afla cei 3 servitori ai Fetei Iadului si bunica lui Ai ...

Kikuri : https://i14.tinypic.com/7xspkcy.jpg

5. Hell Master : stapanul Iadului, a facut-o pe Hayami Fata Iadului din mai multe motive, intentiile lui fiind necunoscute, acesta urmarindu-o mereu sub forma de paianjen cu 3 ochii in fata ...

Chapter 1 : The Hell Girl's return

Iarna, cel mai friguros anotimp al anului, s-a revarsat aproape pe toata planeta. Tokyo, unul dintre cele mai mari si populate orase ale lumii, este complet acoperit de zapada : un peisaj alb parca rupt dintr-o poveste : cerul acoperit de norii albi ce redau libertatea fulgilor mari de zapada sa acopere tot pamantul uscat si rece ca gheata ; gerul cumplit a invadat tot orasul, punandu-i pe cetateni sa se imbrace bine. Marea este mai rece ca niciodata, aproape inghetata in unele zone de pe margine.

Doar o fata parea sa nu fie speriata de gerul cumplit, imbracata cu un palton negru pana la genunchi, un fular verde si o caciula pe cap, avand cizme negre pana la genunchi. Era de cateva zile in Tokyo si mereu venea pe aici, dimineata, la malul marii. Adierea vantului rece ii misca suvitele de par lasate in afara caciulii in voie. De aproape 20 de minute se plimba pe margine, privind spre larg. Ajunsese aproape de diguri, atentia fiindu-i atrasa de o lumina stralucitoare venita dintr-un gol aflat intre stancile lovite de valurile marii. Fata se aseza cu genunchii pe stanci, incercand cu mana dreapta sa vada ce stralucea atat de puternic .

In acelasi timp, pe o plaja aflata in New York, America se plimba un baiat brunet, suparat, deoarece se certase cu parintii sai, inainte de-a pleca in Egipt. Purta un palton negru lung si manusi ce-i tineau de cald. Atentia ii fusese distrasa cand observa un obiect stralucitor acoperit de valurile marii, la marginea malului. Baiatul alerga, dand nisipul la o parte. Fata reusi sa ia obiectul, cei 2 rostind in acelasi timp, fiind uimiti :

- Un lantic . cu o jumatate lipsa?!

Fata il ridica, atingand jumatatea de piatra rosie, aflata pe centrul lanticului, o durere ingrozitoare cuprinzandu-i capul si pieptul, facandu-o sa tresare. Inchise ochii, imagini aparandu-i in minte : un loc intunecat . o persoana a carui umbra era de paianjen . capul acoperit de gluga pelerinei negre . cu un pumnal pe care-l infinge in inima unui baiat brunet a carui fata nu i se vede .

Baiatul sterse lanticul de nisipul ud, simtind o durere puternica in piept, imaginea unei persoane cu gluga pe cap, inconjurat de intuneric, aparandu-i in fata ochiilor, auzind in acelasi timp o persoana plangand. Atentia ii fusese distrasa cand un baiat il atinse pe umar, acesta revenindu-si brusc :

- Yuko, esti bine?! intreba baiatul nedumerit.

- Ken . da, sunt bine! raspunse Yuko, ascunzand lanticul in buzunar si ridicandu-se. S-a intamplat ceva?!

- Nu, doar vroiam sa te anunt ca diseara e meciul final si mergem pe stadion. Vrei sa vii?!

- Sigur!

Lacrimi cazura pe obrajii fetei cand vazu baiatul ucis de aceea persoana misterioasa. Fara sa realizeze si stergandu-se in acelasi timp, puse lanticul in buzunar si se indrepta spre oras, spre casa. Ajunsese in cateva minute acasa, la o vila din tr-un cartier modest. Se descalta, punandu-si papucei de casa in picioare si deschise usa din sufrageria : televizorul era dat la volum mare, pungi de chips-uri in jurul mesei de lemn, sticle de bere goale si tigarea aproape sa cada din scrumiera. Fata ofta, inchise televizorul si stinse tigara, femeia de pe canapea tresarind :

- Hayami . de ce ai inchis televizorul?! Doar ma uitam la emisiune! spuse femeia sughitand intr-una.

- Matusa Mariko, ai adormit si-ai lasat tigara aprinsa. Daca cadea pe covor, luam foc. Ce faceai?! intreba Hayami strangand gunoaiele. Fii mai atenta, te rog! O sa vina ziua cand nu o sa mai fiu pe aici. Ce-o sa faci?!

- Tu . sa pleci?! Ha, ha, ha . ce gluma buna! Nu ai cum sa pleci . nu te va mai lua nimeni de nevasta si singura nu ma descurc! spuse Mariko luand berea de pe masa.

Hayami se opri din strans, parul acoperindu-i partial privirea. Mariko se uita mirata, avand in mana berea si tigara.

- Hayami?!

- N-am nimic! Ma duc sa-mi fac baie! spuse fata luand punga de pe masa si ducandu-se in bucatarie.

Femeia dadu din umeri, lua o gura din sticla de bere si porni televizorul. Hayami arunca gunoiul si intra la baie. Dupa o ora, iesi, acoperita doar de prosopul alb si parul ud desprins, trantindu-se in pat, uitandu-se spre ceas, langa ceas fiind o poza, o fata cu o palarie pe cap .

- Ameki! spuse fata trista, punand poza cu fata in jos.

Se ridica, punandu-si treningul pe ea si punand prosopul pe calorifer sa se usuce. Lua foehnul de pe masa, vrand sa se usuce pe cap cand auzi o voce :

- Nu-i nimic mai frumos decat razbunarea. Nu-i asa, tanara Hayami!

- Cine-a spus asta?! zise Hayami, intorcandu-se spre fereastra.

Nu era nimeni. Hayami se apropie de fereastra, afara incepand sa ninga, insotit de vantul rece. Rasufla usurata, crezand ca e din cauza televizorului pornit de matusa ei care mai tot timpul adormea in timpul emisiunilor.

- Te pot ajuta sa te razbuni .

- Cine e?!

- Doar o persoana straina care-ti sare in ajutor! zise persoana iesind din umbra de la coltul camerei.

- Tu?! Te-am mai vazut undeva .

Hayami se sperie, vru sa se indeparteze, dar se impiedica si cazu pe pat, uitandu-se la persoana din colt, acoperita pe cap cu gluga de la pelerina neagra, umbra sub forma de paianjen :

- Ce vrei de la mine?!

Persoana straina facu cativa pasi, rezemandu-se de un toiag cu o piatra mov in centru. Hayami se indeparta.

- Tip! Pleaca!

- Nu vreau sa-ti fac nici un rau . din contra, vreau doar sa te ajut!

- Sa ma ajuti?! N-ai cu ce sa ma ajuti!

Persoana misterioasa lua fotografia de langa ceas, invaluindu-o intr-un fum negru, aratand cu degetul spre chipul persoanei din poza. Hayami tresari :

- Ameki . de unde stii tu de ea?! Nimeni, in afara de familia mea nu stie ca .

- . a murit?!

- Ce?! Imposibil .

- Oh, ba nu e imposibil! Eu stiu totul! Eu aflu totul, pentru mine orice e posibil .

- Cine esti?! spuse Hayami speriata.

- Nu cred ca conteaza asta acum .

- Ce vrei de la mine?!

- Iti propun un targ .

- Ce fel de targ?!

- Stiu unde se afla persoana care detine jumatatea cealalta de la lanticul pe care-l detii si .

- . nu ma intereseaza oferta ta asa ca poti pleca! zise Hayami indreptandu-se spre usa cand .

- . o pot readuce la viata pe Ameki! zise diabolic persoana misterioasa. Te pot ajuta sa te razbuni pe cel care-a provocat accidentul si-a fugit de la locul faptei.

Hayami se opri, nevenindu-i sa creada ce aude. Se intoarse brusc cu fata spre misterioasa persoana si se apropie, cazand in genunchi. Tremura :

- E imposibil! Nu ai cum sa o reinvii si nici macar politisti nu au gasit criminalul!

- Cum am spus . pentru mine, totul e posibil! Iti pot indeplini orice dorinta, dar . trebuie sa faci ceva pentru mine!

- Ce?!

- Daca accepti sa devii Fata Iadului si sa-mi aduci 1 milion de suflete in Iad, eu iti voi reinvia sora si te vei razbuna pe faptas.

Hayami tresari, chicotind din cauza vorbelor persoanei misterioase :

- Fata Iadului?! Eu?! Ridicol!

- Pana maine, ai timp sa te gandesti. E o sansa unica in viata! spuse disparand, fotografia aterizand in mainile ei.

Zambetul ii disparu de pe buze, lacrimile invadandu-i obrajii, cazand usor pe poza din mainile ei .

- Ameki .

Un taram necunoscut, o lume a carui apus de soare nu inceteaza sa dispara, ca si cum timpul ar fi oprit in loc : o lume necunoscuta in care soarele mereu apune : nici prea cald, dar nici prea frig, mereu primavara si rareori adierea vantului. O casa din lemn inconjurata de pomi, tufisuri si verdeata, cu flori rosii ca macul, iar in spatele casei fiind un lac. Pe marginea podelei, langa lac, stateau 3 persoane, printre care si o femeie, imbracata intr-un kimono albastru cu floricele si parul prins in 2 cozi, frumos aranjat. Un baiat imbracat ca un adolescent, statea rezemat de stalpul din lemn, parul fiindu-i pe o parte, doar un ochi acoperit. Cealalta persoana, un batran cu o palarie pe cap privea spre lac :

- Ce este, Wanyudo?! intreba femeia nedumerita.

- Nu-l stii pe Wanyudo, Hone Onna?! Mereu misterios si nedumerit! raspunse baiatul cu zambetul pe buze.

- Ichimoku Ren! spuse Hone Onna. Si eu care credeam ca Lordul Iadului ne va lasa in lumea umana, dar se pare ca m-am inselat!

- A trecut atata timp de cand dsoara ne-a parasit . de cand nu mai e printre noi .

- 50 de ani! spuse Ren ironic.

- Nu mai fiti asa de morocanosi! spuse femeia batrana care tesea, umbra ei vazandu-se prin peretele de panza.

- Tu!

- Sunt sigura ca Ai ne iubeste si acum, chiar daca nu mai e aici.

- Dsoara! spuse Hone Onna, aducandu-si aminte ziua in care Ai devenise muritoare si cum acei cetateni o loveau cu batele. Nu pot uita zambetul dsoarei!

- Asta e Iadul nostru, viata noastra eterna! sopti Wanyudo ironic. Trebuie sa ne supunem Lordului, chiar daca ne place sau nu.

- Sunteti niste prosti! Hi, hi, hi! sopti o fetita ce veni in viteza din casa, facand ca avionul si oprindu-se la marginea lacului.

- Kikuri, nici acum nu te-ai potolit! zise Hone Onna ironica.

- Baba urata! spuse Kikuri scotandu-i limba femeii.

- Fir-ai tu sa fi de .

Toti ramasesera uimiti cand usa de la casa se deschise, in exterior pasind o tanara fata, cu parul negru desprins si ochii rosii, cu o uniforma traditionala neagra si cu dungi rosii si albe. Kikuri privi mirata, apropiindu-se de fata :

- Tu cine esti?! Ah, stiu . tu esti Fata Iadului! spuse razand Kikuri, invartindu-se in jurul ei si a celorlalti.

Wanyudo, Hone Onna si Ren privira mirati, aducandu-si aminte de Ai Enma :

- Seamana cu dsoara! afirma Ren.

- La inceput, am crezut ca e chiar ea! zise Onna.

- Aparentele insala! spuse Wanyudo.

- Sunteti prosti! zise Kikuri.

- Termina! zise fata, surprinzandu-i pe toti.

Kikuri se opri, ascunzandu-se dupa stalp, la cativa metri de Ichimoku Ren. Femeia batrana chicoti, in acelasi timp vazandu-si de treaba :

- Seamana cu a noastra Ai, dar ea este acum noua Fata a Iadului! zise batrana. Bine ai venit, fetito!

Wanyudo se apropie de fata, in acelasi timp facand o plecaciune. Hone Onna se mira, dar Ren urma exemplul, atentionandu-o pe femeie ca paianjenul e prin preajma.

- Cum te cheama?! intreba Kikuri tragandu-o de bluza.

- Numele meu este Hayami Na . Hayami, noua Fata a Iadului! afirma Hayami parca hipnotizata.

Hayami se uita la cele 3 persoane, la fetita si observa paianjenul. Femeia batrana tesea cand se auzi vocea Stapanului Iadului :

- Ea va fi Fata Iadului, iar obligatia voastra e sa o serviti, asa cum ati slujit-o si pe Enma Ai!

- Da, Lordul Iadului! spusera cei 3.

- Bine ati venit . dsoara! zise Wanyudo facand o plecaciune.

Hayami privi cu un chip rece, lipsit de sentimente, ca si cum ceva s-ar fi intamplat. Aparentele pareau sa nu insele, Hayami privind cerul din lumea a carui apus de soare nu dispare. Hayami privi ironica si lipsita de sentimente, incepand astfel o noua viata, o viata eterna, in gandul ei :

- Fata . Iadului . Enma Ai .

~ Va urma ~

Chapter 2 : Broken Heart

Centrul orasului Tokyo, ora in perioada sarbatorilor de iarna este cea mai mare aglomeratie in centrele comerciale, cumparatorii inghesuindu-se pentru cadouri, datorita marilor reduceri. O adolescenta aparent timida statea langa o cabina telefonica, cu o punga personalizata, uitandu-se din 5 in 5 minute la ceas, asteptandu-si iubitul care deja intarziase cu 20 minute. De pe strada alaturata se aude un zgomot puternic de motor, o masina venind cu viteza. Soferul era beat, muzica era data la maxim, trecand astfel pe rosu. Soferul beat realizase ca trecuse pe rosu dupa ce masinile veneau de pe partea opusa, fortandu-l sa deraieze, izbindu-se de cabina telefonica, adolescenta nimerind cu capul in parbriz, aterizand pe partea cealalta, la cativa metri de masina, pe trecerea de pietoni. Soferul cazu inconstient cu capul pe volan, alarma pornind instantaneu .

- Nu, opreste-te! Nu!!! spuse adolescenta, trezindu-se brusc cu lacrimi in ochii, langa ea fiind un baiat care se panica, crezand ca a patit ceva.

- Rika-chan, te-ai trezit?! spuse fericit cu lacrimi in ochii.

- Yoru-kun, mi-a fost asa de frica cand am vazut masina lovindu-ma. Am crezut ca nu o sa scap cu viata, dar se pare ca am scapat cu viata. Am crezut ca nu te mai vad si ca e sfarsitul. Vreau sa mergem la film, pentru ca am intarziat deja si nu vreau sa se termine pentru ca .

- Rika-chan! spuse Yoru uimit indepartandu-se.

Rika se opri, privindu-l nedumerita. Se uita in jur, vru sa se ridice, dar parca picioarele nu ajutau si simti perfuziile de pe maini in momentul in care se miscase.

- Ce se intampla, Yoru-kun?! intreba Rika speriata.

- Rika-chan, eu .

- Unde suntem?! De ce sunt perfuzii pe mine, de ce sunt bandajata la cap?! zise panica Rika pipaindu-se pe cap.

- Rika-chan .

Yoru vru sa o ajute, dar Rika incepu sa planga si sa urle. Yoru alerga la cabinetul medicului care avea grija de Rika si-i chema de urgenta, deoarece Rika era agitata. Parintii fetei venira cand doctorii ii administrara un calmant. Rika se linisti, mama ei asezandu-o pe pat. Yoru rasufla usurat, tatal fetei si el fiind chemati in afara salonului:

- Fiica mea s-a trezit, in sfarsit, dupa atata timp! zise tatal Rikai cu lacrimi in ochii.

Doctorul citi rezultatele analizelor si radiografiei facute recent, avand o expresie nu tocmai placuta. Yoru simti ca ceva e-neregula :

- De ce s-a comportat ciudat?! De ce nu-si aminteste?! Ea crede ca totul s-a intamplat cu cateva ore in urma, cand de fapt au trecut .

- Dl doctor, ce vrea sa spuna Yoru?!

- Dl Haname, Yoru . m-am uitat cu atentie peste radiografie si analize. Fata dvoastra a fost grav afectata la cap in urma accidentului. Din cauza impactului, nu numai ca a pierdut mult sange, dar a si avut o tumoare pe care trebuia sa o extirpam . din acest motiv, desi noi am crezut ca nu se va intampla, fata dvoastra fizic a ajuns si arata ca o adolescenta de 16 ani, dar, din nefericire, din punct de vedere psihic, ea a ramas la mintea unei fete de 13 ani.

- Ce vreti sa spuneti?!

- Timpul s-a oprit acum 3 ani, in urma accidentului. Fata dvoastra nu realizeaza ce se intampla si nici nu e recomandat sa-i spunem adevarul pentru ca ar suferi un soc puternic si-ar putea intra in coma, pentru o perioada nedeterminata.

Tatal socat cazu pe fotoliul din spatele lui, Yoru rezemandu-se de perete, socat si tremurand. Mama Rikai scapa bolul cu apa, aceasta auzind toata conversatia si incepand sa planga de durere. Doctorul le sugerase, dupa ce le explicara posibilele solutii, sa nu-i zica nimic si sa se comporte ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Yoru privi socat spre usa de la salonul in care Rika era.

Urmatoarea zi : Rika se trezise, parintii ei fiind pe canapeaua din fata patului. Se foi, trezindu-i si panicandu-i. Mama sa se apropie de pat, Rika spunandu-i ca vrea sa bea apa :

- Mami, de ce te-ai vopsit?!

- Poftim?!

- Esti roscata, iar inainte era satena. Doar eu te-am vopsit alaltaieri.

Mama aproape ca izbucni in plans, dar sotul o stranse puternic de mana, cei 2 zambindu-i Rikai.

- Unde este Yoru-kun?!

- S-a dus acasa, dar a zis ca vine mai pe seara.

- Ayaka-san nu a venit?! Cat o sa mai stau aici?!

- Nu stiu, scumpo, dar colegii vor veni sa te viziteze.

- Da. Ce bine! spuse fericita Rika.

Colegii fetei fusesera pusi in tema de doctor si parinti, inainte de a intra in salon, Rika bucurandu-se sa-i vada, simtind ca si cum ar fi trecut o vesnicie. Ayaka venise si ea, la scurt timp dupa ce Yoru ajunsese. Cei 2 isi aruncara priviri, zambindu-si discret, Rika mirandu-se :

- De cand va suportati?!

- Ce?!

- Tu si Yoru-kun va urati inca de la gradinita. Nici macar nu suportati sa va auziti, dar sa fiti in aceeasi incapere. Ayaka-san, cum de nu te enervezi?! Yoru-kun?!

Yoru si Ayaka se privira lung, nestiind ce sa spuna. Ayaka stranse pumnii tare, pentru ca vroia sa-i spuna adevarul. Deschise usor gura, parul acoperindu-i privirea, dar Yoru observa, se scuza, luandu-o pe Ayaka de mana si iesind cu ea. Rika ramasese uimita, cand o fata intra la ea in salon:

- Kanami-san! zise Rika fericita vazandu-si colega de banca.

Yoru o trase pe Ayaka dupa el, intrand intr-un salon intunecat, in care parea sa nu fie nimeni. Yoru inchise usa, Ayaka apropiindu-se de perete, suparata.

- Ai innebunit?!

- Nu vreau sa tac. Nu suport sa o vad cu tine sau langa tine.

- Ayaka, nu intelegi ca nu i-ar face bine daca ar descoperi adevarul.

- Dar, Yoru-kun, eu te iubesc si nu vreau sa te impart cu nimeni.

Kanami puse florile in vaza alba de langa dulapiorul de la patul Rikai si se aseza pe marginea patului :

- Rika-chan, cum te simti?!

- Mult mai bine. Doctorul mi-a spus ca mai trebuie sa stau cateva zile sub observatie si apoi, pot pleca acasa.

- Ma bucur, Rika-chan!

- Kanami-san, as vrea sa te intreb ceva, pentru ca nimeni nu vrea sa-mi raspunda.

- Ce?!

- Toata lumea pare sa fie agitata si se comporta ciudat. Pana si doctorul, care e un strain, tot evita sa-mi raspunda. Ayaka si Yoru se comporta ciudat, desi ei se urasc de moarte.

- Ti se pare, Rika-chan. E doar imaginatia ta bogata.

- Crezi?!

- Da. Nu au cum sa se comporte ciudat, pentru ca ei 2 nu se suporta.

Yoru o lipi pe Ayaka de perete, aceasta urcandu-se pe masa de care se sprijinea. Ayaka atinse cu degetele buzele baiatului, inghitind in sec. Yoru incerca sa se stapaneasca, dar mintea lui parea sa o ia razna : o musca usor de ureche, dezbracandu-o, in acelasi timp, de bluza. Ayaka ramasese in fusta si sutien, Yoru dandu-si bluza jos. Ayaka il saruta, in timp ce Yoru o aseza pe patul din salonul in care se aflau. Ayaka il saruta pasional, Yoru luandu-o de mana :

- Ayaka . san!

- Yoru . kun! Ah .

Totul parea sa fie in regula, doctorul externandu-o pe Rika, dupa 2 saptamani de cand se trezise. Fata era fericita ca era acasa, desi avea acel sentiment ciudat ca ceva e-neregula. Parintii fetei il rugara pe Yoru sa nu spuna nimic, pentru moment. Yoru ramasese cu ea singura, dupa ce venise de la antrenament ( inot ). Rika fusese fericita ca era doar cu el, pentru ca vroia sa-l faca s anu uite aceasta noapte pentru care se pregatise. Yoru iesi din baie, vru sa se schimbe, cand Rika intra peste el, imbracata cu o camasuta foarte transparenta si scurta. Yoru rosi, lipindu-se de perete cand ea se apropie :

- Rika, ce faci?!

- Yoru-kun, eu vreau sa fiu iubita ta pentru totdeauna. Nu vreau sa te pierd! Nu cred ca as suporta asta! zise apropiindu-se vrand sa-l sarute, dar .

Ding Dong ! Ding Dong ! Ding Dong !

- Ma duc sa vad cine e! zise Yoru rasufland usurat.

Ayaka, Kanami si inca cativa colegii venira in vizita pentru a sarbatori externarea Rikai. Rika se schimba, fiind bucuroasa si trista in acelasi timp. Toti era in sufragerie, cand Ayaka si Yoru se retrasera in bucatarie :

- Cat o sa mai dureze?!

- Nu stiu. Doctorul a spus ca ii va spune adevarul. Plus ca astazi .

- Ce?!

- A vrut sa mi se daruiasca . iar eu am refuzat-o!

- A si inceput?!

Rika veni cu paharele sa le spele, dar se opri, deschizand putin usa

- Yoru-kun, nu mai suport toate astea . cand o sa se termine?!

- Yoru-kun?! Ce sa se termine?!

- Ayaka, nu trebuie sa afle ca a stat in coma 3 ani. Ar suferi un soc si .

Zbang !
Paharele se sparsesera, Rika scapandu-le dupa ce auzi conversatia din bucatarie, atragandu-le atentia lui Yoru si Ayaka.

- Rika?! Ce faci aici?!

- Coma . 3 ani?!

- Rika . eu .

Rika alerga cat putu de tare, luandu-o spre iesirea din curtea casei sale, alergand desculta si plangand fara oprire. O lua prin parcul din apropiere, desi Yoru si ceilalti pornira dupa ea, Ayaka sunandu-i parintii si doctorul. Rika alerga, oprindu-se in fata unui magazin, afara incepand sa ninga. Oamenii treceau pe langa ea, desi se uitau mirati. Rika atinse geamul de la magazinul in fata caruia se oprise, cu lacrimi in ochii, cand un grup de fete trecura pe langa ea, dupa ce iesira din magazin :

- Kyami-chan, ai auzit de Linia Fierbinte a Iadului?! intreba o fata pe prietena ei, atragandu-i atentia Rikai.

- Oh, te referi la acel site unde daca lasi un mesaj, te poti razbuna pe orice persoana?!

- Da, acel site. Amicul unei prietene de-a mea din scoala generala spune ca cunoaste pe cineva care chiar a facut lucru asta.

- Eu nu cred ca e o idee buna. Aparent, tu mori daca incerci.

- Vorbeau despre o fata care brusc a disparut, dupa ce-a incercat.

- N-are cum!

Fetele plecara, Rika oprindu-se din plans, neauzind pana acum de acel site al Iadului. Taxi-ul se opri langa magazin, Rika lesinand. Dupa cateva zile, Rika se trezi, descoperind ca se afla in spital, din nou. Doctorul intra si-i explica situatia, Rika incepand sa planga. Parintii o calmara, Ayaka si Yoru fiind pe hol.

- A aflat deja . ce rost are sa-i ascundem ca suntem impreuna?!

- Ayaka-chan, nu e cazul!

- Hn!

Spre seara, doctorul le dadu voie celor 2 sa intre, asezandu-se pe scaunele de langa pat, Yoko lasandu-si laptop-ul pe masa.

- Am aflat motivul pentru care v-ati purtat ciudat. Am aflat ca am stat atata timp in coma .

- Rika! zise Yoru.

Rika vorbi cu cei 2, desi Ayaka incerca sa-i nu-i priveasca ochii, fiind extrem de furioasa. Yoru se dusese la baie, sa se spele pe maini, cele 2 ramanand singure:

- Mai e ceva . de care ar trebui sa afli .

- Ce?!

- Eu . eu si . Yoru . suntem impreuna! spuse urland cu lacrimi in ochii Ayaka.

Rika incremeni, Yoru intrand in salon. Le privi pe fete, dandu-si seama ca ceva nu e bine. Rika se ridica din pat, apropiindu-se de perete, speriata si socata :

- Ce s-a intamplat, Rika-chan?!

- Spune-mi ca nu e adevarat!

- Ce sa spun?!
- Spune-mi ca tu si Ayaka-san nu sunteti impreuna! Spune-mi!

- Rika-chan!
Rika iesi plangand din salon, luandu-o pe scari spre etajul superior, intrant intr-un cabinet. Incuie usa si se aseza cu capul pe masa, plangad fara oprire. Calculatorul de pe masa era pornit, Rika aducandu-si aminte de vorbele despre acel site.

- Linia Fierbinte a Iadului?! spuse Rika, stergandu-se la ochii si incepand sa tasteze.

Fetele precizara ca poti accesa pagina de internet la miezul noptii. Ceasul de la calculator arata 23:58. Rika era mult prea nervoasa, deschise pagina la si fix, fundalul fiind negru .

- Te vom razbuna in numele tau?!

Sub a ceea ce citise era o casuta libera unde trebuia sa treci numele persoanei pe care vroiai sa te razbuni si sub casuta "trimite". Rika incepu sa tasteze numele lui Yoru, apropiind sageata de butonul de trimitere. Era nesigura, nu vroia sa dispara si ea, dar vroia sa se razbune. Apasa, pagina aratand eroare dupa un minut. Dupa cateva minute, telefonul mobil incepu sa sune, el fiind pe noptiera din salon, Yoru uitandu-se.

- Am primit mesajul tau . Fata Iadului?! Ce naiba?! zise Yoru uimit de mesaj si de faptul ca ecranul era rosu.

Era trecut de miezul noptii si nimic nu parea sa se intample. Rika incerca din nou pagina, dar mereu arata eroare. Se ridica, intorcandu-se cu spatele, ramanand surprinsa :
- Unde sunt?! Cine esti?!

Parea sa nu mai fie in birou. Se afla intr-o lume total diferita, unde soarele apunea. Rika se ridica de pe jos, holbandu-se la fata cu uniforma neagra, parul negru si ochii rosii care tinea o papusa rosie, in jurul gatului fiind o ata putin mai rosie decat papusa :

- Eu sunt Fata Iadului. Eu sunt Hayami Nazomi.

- Fata Iadului?! Hayami Nazomi?!

- Tu m-ai chemat. Purifica-mi rautatea. Ia asta! zise Hayami dandu-i papusa rosie.

- Ce e asta?!

- Daca iti doresti cu adevarat sa-ti elimini dusmanul, trebuie sa desfaci aceea ata rosie. Daca desfaci ata, vei intra oficial intr-un contract cu mine. Cel pe care cauti sa te razbuni va fi luat imediat in Iad .

- Iad?!

- . dar, daca iti distribui razbunarea, trebuie sa te fac sa-mi restitui. Cand o persoana e blestemata, 2 morminte se sapa. Cand vei muri, sufletul tau va cadea in Iad. Spiritul tau va cutreiera ( rataci ) pentru totdeauna in durere si suferinta fara a afla vreodata ce-i paradisul. Decizia iti apartine! spuse Hayami cu chipul rece disparand, Rika ramanand in cabinet.

Se uita la papusa, cautand razbunare si gandindu-se la consecinte. Inima ei vroia razbunare, in timp ce mintea cerea iertare. Era confuza si plangea in timp ce se uita la papusa rosie. Tremura. Lua capatul de la sfoara rosie, ezita, dar .

- Imi pare rau . Yoru-san! zise Rika cu ochii inchisi, tragand de sfoara .

- Am auzit si livrat aceasta razbunare! se auzi o voce de femeie in tot cabinetul, papusa disparand din mainile fetei.

In lumea necunoscuta, noua casa a lui Hayami, totul parea sa fie in regula : femeia batrana tesea, in timp ce Hayami statea cu picioarele in apa de la lacul din spatele casei.

- Asta-mi trezeste amintiri! zise batrana calma. Hayami, kimono-ul tau e langa calculator.

- Da, doamna! zise fata ridicandu-se.

- Nu esti Ai, dar imi poti spune bunica . Spunandu-mi doamna, ma faci mai batrana decat sunt!

- Da, bunico.

Hayami se schimba, punandu-si kimono-ul colorat cu floricele pe ea si aranjandu-si parul. Dupa cateva minute, fata se afla in aer, intr-o trasura ale caror roti ardeau si erau de forma unui cap de om. Hayami privi lipsita de sentimente trasura in care se afla.

Luminile din salonul in care Yoru se afla se stinsesera, Ayaka disparand. Yoru, panica, vru sa aprinda lumina, dar dadu peste o fata.

- Ayaka, ce m-ai speriat . am crezut ca . ce naiba?!

Persoana peste care daduse nu era Ayaka, ci o femeie cu kimono-ul albastru si fata pe jumatate desfigurata.

- Cine esti?!

- Yoru . sunt eu, Ayaka! zise femeia apropiindu-se de el.

- Stai departe! zise Yoru indepartandu-se calcand pe cineva.

- Mai sa fie! zise un baiat cu parul pe o parte iesind din podea. M-ai lovit la ochi!

- Cine sunteti?!

- Ceea ce ai facut tu e de neiertat! zise un batran aparand din senin.

- Eu?! N-am facut nimic! Sunteti nebuni! zise Yoru ducandu-se la usa, vrand sa iasa.

- L-ati auzit, dsoara?! zise femeia.

Yoru deschise usa, culoarul fiind intunecat. Din intuneric isi facu aparitia in salon o fata cu parul negru, ochii rosii si cu un kimono colorat.

- Cine esti?! Ce vrei de la mine?!

- Umbra jalnica imbracata in intuneric, ale tale actiuni cauzeaza oamenilor durere si suferinta, al tau nesincer suflet inecat in ale tale pacate. Ti-ar placea sa vezi cum e moartea?! spuse fata intinzandu-si bratl, o cununa de flori venite din kimono aparandu-i in fata insotite de un clinchet de clopotei.

Yoru cazu intr-un gol intunecat. Dupa cateva minute, se trezi intr-o lume intunecata, pe cer fiind o stea roz. Se alfa intr-o barca, condusa de fata ciudata, pe margini fiind lampi cu lumanari aprinse.

- Unde ma aflu?!

- Bine ai venit, acasa . dragule! zise femeia cu fata desfigurata, iesind din barca, imobilizandu-l pe Yoru.

- Nu, lasa-am! Lasa-ma!!! urla Yoru, barca trecand pe sub o poarta mare, din lemn, clopoteii auzindu-se dupa ce Hayami zise usor :

- Voi cara acest blestem in Iad!

Rika ajunse dupa cateva minute in salon, unde nu era nimeni. Mobilul ei era pe pat, ea spalandu-se pe fata. Se uita in oglinda, pe piept observandu-se un semn negru:

- Voi veni . asteapta-ma, Yoru-kun!

Intr-un loc indepartat, inconjurat de eternul intuneric se aflau lumanari, din senin aparand o lumanare pe care scria " Rika Haname ", lumanarea aprinzandu-se si asezandu-se in rand cu celelalte, o voce auzindu-se :

- Iti voi taxa razbunarea .

Departe, undeva in New York, America, intr-un apartament se afla un baiat ce se foia, fiind putin transpirat. Auzi vocea razbunarii, acesta trezindu-se brusc :

- Iti voi taxa razbunarea?! Ce naiba?! zise Yuko uitandu-se la ceas, fiind trecut de miezul noptii. Ce razbunare?!

~ Va urma ~

Rika Haname : https://i160.photobucket.com/albums/t165/dark_angel_044/anime/sadanime.jpg

Yoru :

https://i230.photobucket.com/albums/ee259/lucia_andrada/SAmK_Kilian.jpg

Ayaka :

https://i228.photobucket.com/albums/ee146/XxShikamexX/39.png

Kanami :

https://i13.photobucket.com/albums/a258/Higureryu/Anime%20Girls/normal_071.jpg

Chapter 3 : Silent Way

- Dupa cum stiti, concursul cu intrebari generale si sustinerea proiectului, al carui premiu este de-a plecat in America pentru 1 an, cu bursa, se apropie! spuse profesoara de engleza, tinand testele in mana. Am avut consiliu si am discutat cu mai multi profesori. Am facut o lista cu cei care vor participa la concurs. Voi striga numele fiecaruia si vor veni la tabla. Kyorumo!

- Prezent! raspunse baiatul din ultima banca, indreptandu-se spre catedra.

Profesoara ii striga, elevii venind langa ea. Un grup de fete, de pe randul de la mijloc erau entuziasmate pentru prietena lor, sperand ca si ea va fi strigata.

- Furaka Yuka!
- Prezent! spuse Yuka increzatoare. Urati-mi succes, fetelor! Eu voi castiga!
- Mult noroc, Yuka-sama!

Baietii nu-si puteau lua ochii de la fata, considerata cea mai frumoasa din scoala, inteligenta, desi nu o suportau chiar toti. Era egoista, increzuta si plina de fite, batandu-si joc de cei slabi. Una dintre " victimele " ei era o fata, care statea in ultima banca de la fereastra. Numele ei era Akena Urashime si desi era timida, era printre cele mai destepte fete din scoala.

- Akena Urashime! Asta a fost lista cu cei alesi pentru concurs!

- Cum?! isi spuse in sine Yuka, privindu-o pe Akena cu rautate.

- Concursul se va desfasura in sala de festivitati, unde veti sustine proiectul in fata tuturor. Nu se accepta cele copiate sau luate de pe internet. Toti veti avea aceeasi tema, acelasi subiect, iar cel care va fi prins trisand va fi scos din concurs. Sunteti liberi! zise profesoara indreptandu-se spre iesire.

Elevii alesi pentru concurs primisera tema pe care trebuiau sa o dezvolte. Orele se terminara, fiind sfarsit de saptamana. Aveau 6 zile sa lucreze la proiect, fara a fi scutiti de vreo ora sau lucrare. In curtea scolii, Akena era cu 2 colege, in spatele lor aflandu-se Yuka si grupul ei fidel.

- Akena-chan, speram sa castigi! zise Ari emotionata.

- Poate asa ii vei da clasa Yukai si ne va lasa in pace! zise Ery trista.

- Calmati-va, fetelor. Nu trebuie sa o luam asa in serios. E doar un concurs! raspunse Akena celor 2 fete, iesind din curtea scolii.

O luara pe o strada alaturata, Yuka si fetele ei oprindu-se la poarta, in mijlocul drumului. Yuka o privi pe Akena nervoasa, in timp ce fetele incercau sa o calmeze.

- Ce-ai de gand sa faci, Yuka-sama?!

- Nu stiu inca, dar un lucru e sigur : ea va fi scoasa din concurs, iar eu voi castiga. Ceilalti nu reprezinta o amenintare pentru premiul meu, dar ea . da. Sa mergem!
Se inserase, ceasul aratand ora 19. Akena ajunsese acasa, atentionandu-si familia, mama ei intampinandu-o:

- Am ajuns acasa, mama.

- Bine ai venit, Akena-chan. Cum a fost la scoala?!

Fata isi lua iaurtul din frigider, mama ei spaland vasele.

- Am fost aleasa pentru concursul scolii. Premiul cel mare e plecarea in America, pentru studii, cu bursa. Trebuie sa ma pregatesc pentru proiect.

- Mult succes, fata mea!

- Multumesc, mama.

Akena urca, ducandu-se spre camera ei. Dadu drumul la televizor si se tranti in pat, cu privirea spre tavan. O fetita cu iepurasul de plus in mana intra in camera, atragandu-i atentia fetei:

- Am visat urat si nu vreau sa mai stau in camera! spuse micuta asezandu-se langa sora sa.

Akena o baga sub plapuma, sarutandu-o pe frunte.

- Poti sa stai la mine, daca vrei. Eu voi face un dusc si imi voi face proiectul pentru scoala.

- Bine.

Treu o ora, Akena cand iesi, cu prosopul pe cap, o vazu pe Rya, care dormea bustean. Akena o inveli, punandu-i iepurasul pe fotoliul de langa pat. Stinse lumina, aprinzand veioza de pe birou. Inchise televizorul, intinse cartile pe jos si incepu sa scrie.

Weekend-ul trecu destul de repede, desi Akena terminase proiectul. Elevii alesi se foloseau de materialele de la biblioteca. Yuka si grupul ei stateau in fiecare pauza la cafeneaua scolii. Akena si prietenele ei erau la o masa, la cativa metri distanta de locul Yukai.

- Te-ai gandit ce-o sa faci cu Akena, Yuka-sama!?

- Nu stiu, dar cu siguranta nu va castiga. Stiu! Vino cu mine, Aiko!
- Da.

Yuka si Aiko alergara la sala de clasa, unde nu era nimeni. Aiko tinea de sase, in timp ce Yuka umbla in rucsacul ei.

- Ce faci?!

- Proiectul meu e luat de pe internet, iar cel al lui Akeno-san e original. Voi folosi proiectul ei, iar eu voi fi castigatoarea.

- Crezi ca e o idee buna?!

- Da, de ce nu?! Am terminat. Sa mergem! spuse iesind din sala, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Momentul mult astepta veni, toti elevii adunandu-se in sala de festivitati, elevii alesi asteptand aprobarea profesorilor ( daca e original sau copiat ) inainte de a-si prezenta lucrarea in fata intregii scoli.

- Akena, ai emotii?! intreba una din fetele alese.

- Nu prea, pentru ca stiu ce contine lucrarea mea. Mi-a luat o zi sa o termin.

- Copii, am primit lista cu aprobarea lucrarilor voastre! zise profesoara apropiindu-se.

Yuka zambi meschin, Akena asezandu-se in rand fericita. Profesoara nu zambea, desi era nervoasa, reusind sa se stapaneasca.

- Din nefericire, una dintre voi a fost respinsa, deoarece proiectul ei a fost lua de pe internet.

Elevii se ingrozira, Yuka zambind, Akena crezand ca nu e ste cea respinsa, increzatoare.

- Akena, ai fost descalificata!
Akena simti ca si cum cineva ar fi lovit-o pe la spate cu un cutit, ca un fulger ingrozitor. Akena incepu sa planga, apropiindu-se de profesoara de engleza.

- Trebuie sa fie o greseala. Am lucra o noapte intreaga pentru proiect si toate cuvintele imi apartin.

- Imi pare rau, draga, dar lucrarea e semnata de tine. Te rog sa te alaturi colegiilor tai, in sala.

- Dar .

- Acum!
Akena o lua spre iesire plangand, nu inainte de a observa zambetul meschin de pe chipul Yukai. Aceasta ii facu cu mana, fata vru sa se intoarca, dar profesoara tranti usa.

Trista, se aseza pe un loc liber, concursul incepand. Elevii alesi ieseau, pe rand, spunandu-si lucrarea, juriul comentand, intre ei, fiecare cu propria parere. Akena plangea, dandu-si seama ca ceva nu e bine, cand Yuka iesi pe scena, incepand sa citeasca micul rezumat. Citind primele fraze, Akena tresari, oprindu-se din plans :

- Asta . e lucrarea mea . cum e posibil?! spuse ascultand frazele cu atentie. N-are cum!

Elevii terminara, juriul alegandu-si castigatorul. Yuka fusese castigatoarea, multimea aplaudandu-o :

- Multumesc pentru sansa acordata! spuse Yuka cu microfonul in mana. Am lucrat aproape tot weekend-ul si nu stiu ce m-as fi facut. Imi pare rau pentru biata Akena-chan care a fost descalificata pentru trisare! Ma voi stradui si nu va voi face de ras in fata scolii din America!
Multimea de elevii o aplaudara, doar o parte din ei abitnandu-se. Profesorii o felicitara, deoarece era cel mai bun proiect realizat dintre toti. Akena se uita nedumerita, asteptandu-o la iesire din scoala, dupa terminarea festivitatii :

- Yuka-san!
- Ah, tu! Ce vrei?!

- Pot sa-ti vad lucrarea?!

- Pentru ce?! Oricum am castigat.

- Vreau doar sa vad ceva.

- Nu doresc sa-mi vezi proiectul.

Prietenele Yukai o strigara inca de la iesire din cladire, cand Aiko incepu sa strige :

- Proiectul lui Akena a fost cel mai tare! A fost o idee buna sa i-l furam!

Akena incremeni, Yuka dandu-i una, Aiko realizand prostia pe care o facuse. Akena incepu sa planga.

- Tu ai fost cea care a schimba! Tu esti de vina!
- Mdeah! Si ce o sa faci?! Nu te va crede nimeni!
- Nenoro .

Akena fusese daramata la pamant de colegele Yukai, acestea chicotind. Yuka se apropie de fata.

- Daca sufli vre vorba cuiva, o sa ai de-a face cu mine. Ai auzit?!

- Da! raspunse cu lacrimi in ochii Akena, Yuka dandu-i drumul la par.

Fetele plecara, Akena ridicandu-se si scuturandu-se de praf cand 3 fete se apropiara.

- Ati auzit vreodata de Linia Fierbinte a Iadului?!
- Ah, te referi la site-ul acela unde daca scrii numele persoanei pe care o urasti, Fata Iadului te va ajuta sa te razbuni.

- Da, am mai auzit ca daca apelezi la ea, in scurt timp vei disparea.

Fetele plecara, Akena auzind toata conversatia
- Linia Fierbinte a Iadului?!
Dupa o ora, Akena ajunsese acasa, mama intampinandu-o:

- Cum a fost la scoala?!
- Bine . cred .

- Nu mananci?!
- Nu, sunt obosita. Vreau sa ma culc.

Fata trecu pe langa sora ei, fara sa o salute, trantind usa. Se aseza in pat, uitandu-se la ceas : 23:57.

- Razbunare?!
Se aseza la calculator, cautand pe Google pagina Iadului. Era aproape miezul noptii, Akena apasand pe adresa, ceasul fiind fundalul deveni negru, o sfera de foc aparand pe centru.

- Te vom razbuna in numele tau?!
Fata tasta numele " Furaka Yuka ", apropiindu-se cu sageata de butonul de trimitere. Cu ochii inchisi, apasa, la scurt timp pagina aratand eroare dupa ce incercase sa acceseze pagina.

- Nu ma lasa acum . te rog .

In lumea misterioasa, unde mereu apunea soarele : Batrana tesea la locul din spatele casei, umbra vazandu-se printr-un perete de panza. Kikuri arunca cu pietricele in lacul din spatele casei, Hayami se uita spre cer cu o privire oarecare, rezemata de stalpul de lemn. Calculatorul se aprinse, batrana atentionandu-o :

- Hayami, ai patit ceva?!
- Nu . bunico.

- Ai primit o cerere. E timpul sa te duci.

- Da! spuse fata ridicandu-se.

Kikuri se uita cand la batrana, cand la Hayami care, inainte de a pleca, spuse ironica :
- Nu am avut niciodata o bunica . Ma . bucur .

Akena dadu cu pumnul in tastatura, cand Hayami aparu in spatele ei, stand pe marginea patului. Akena se sperie, ridicandu-se de pe scaun:

- Cine esti?!
- Sunt Fata Iadului. Sunt Hayami Nazomi.

- Fata Iadului?!
- M-ai chemat. Ia asta! zise Hayami dandu-i o papusa neagra, din paie, cu o ata rosie in jurul gatului.

- Ce este?!

- Daca doresti cu adevarat sa-ti elimini dusmanul, trebuie sa desfaci ata rosie. Astfel, vei intra oficial intr-un contract cu mine. Persoana pe care vrei sa te razbuni va fi trimisa in Iad .

- In Iad?!
- . dar, daca iti distribui razbunarea, trebuie sa te fac sa-mi restitui. Cand o persoana e blestemata, 2 morminte sunt sapate. Spiritul tau va rataci pentru o eternitate in durere si suferinta fara a vedea vreodata Paradisul .

Hayami disparu, Akena uitandu-se in gol, cu papusa in mana. Vocea Fetei Iadului se auzi in camera :
- Decizia iti apartine!
Urmatoarea zi, la scoala : elevii se jucau cu zapada, in curtea scolii. Akena iesi trista, Yuka daramandu-o in zapada :

- Am sa te urmaresc pana o sa uiti!
- De ce?!
- Pentru ca-mi place sa te tachinez . in tacere! Ha, ha, ha!

Fetele plecara, Akena plangand, aducandu-si aminte de papusa si razbunare. Alerga, ajungand in clasa si umbland prin geanta. Se uita la papusa, tremurand:

- Cand o persoana e blestemata, 2 morminte sunt sapate . Decizia iti apartine! isi aduse aminte cuvintele Fetei Iadului.

Cu mana tremuranda lua capatul de la ata rosie, cu lacrimi in ochii, gandindu-se la Yuka si proiectul ei :
- Nu e corect . nu e cinstit! Te urasc! spuse Akena, tragand de sfoara.

Papusa disparu, o voce auzindu-se in toata clasa
- Am auzit si livrat aceasta misiune!
Hayami statea in apa, cu mainile jucandu-se, cu o privire fara sentimente, Kikuri tipand la ea:

- Vreau si eu sa intru in apa! Nu e corect!
- Hayami! Kimono-ul tau e pe margine! Ai grija! rosti batrana.

- Da . bunico ! raspunse fata ridicandu-se.

Se aranja, la cateva secunde aflandu-se in trasura din aer. Hayami privi interiorul, usor soptind, cu o privire lipsita de sentimente :
- Bunica .

Era seara. Yuka se dusese la baie, sa se spele pe maini, prietenel ei asteptandu-o afara. Dupa cateva minute, deschise usa, mirandu-se, deoarece nimeri la sala de festivitati. Reflectoarele se indreptara spre ea, un baiat cu parul pe o parte dandu-i lucrarea:

- Citeste-ne lucrarea, dsoara! zise Ren.

- Dar, eu .

O femeie se apropie, avand o lista in mana.

- Ce?! Ti-e teama sa-ti citesti lucrarea?! Trisoareo! sopti Hone Onna.

- Nu e frumos sa trisezi! zise un batran

- Nu am trisat!
- Ati auzit, dsoara?! zise Wanyudo, din spatele lui aparand Hayami.

- Umbra jalnica imbracata in intuneric, ale tale actiuni cauzeaza oamenilor durere si suferinta, al tau nesincer suflet inecat in ale tale pacate. Ti-ar placea sa vezi cum e moartea?! spuse fata usor intinzandu-si bratul, o cununa de flori aparand insotit de clopotei.

Yuka cazu intr-un gol intunecat, trezindu-se la scurt timp, intr-o barca, langa Hayami fiind o fetita, doar o stea roz aflandu-se pe cerul intunecat.

- Unde sunt?! Unde ma duceti?!
- Ai fost rea! spuse Kikuri.

- Lasati-ma! Nu!!! urla Yuka, maini iesind de pe fundul barcii, imobilizandu-o.

Barca trecu pe sub o poarta mare, din lemn, clopoteii auzindu-se dupa ce Hayami zise usor :

- Voi cara acest blestem in Iad!

Era dimineata. Akena parea sa nu fi dormit azi noapte. Dorea sa faca un dusc : semnul intunecat de pe pieptul ei reprezenta contractul dintre ea si Fata Iadului, soptind usor trista .

- Iad .

America, New York Yuko scuipa tot laptele, deoarece auzi o voce, in gandul lui :

- Iad?! Ce Iad?!
In locul ce parea sa nu aiba pereti, inconjurat de intunericul obscurt aparu o lumanare, numele Akena Urashime fiind scris cu negru, asezandu-se in rand cu celelalte, o voce auzindu-se in jur:

- Iti voi taxa razbunarea ..

Yuko sparsese cana, auzind din nou vocea :

- Razbunare?! Ce razbunare?! Ce Iad?!

~ Va urma ~

Akena :

https://i8.tinypic.com/87mecd2.jpg

Yuka :

https://i17.tinypic.com/6yc2nb5.jpg

Chapter 4 : Last Hope

O lume intunecata, inconjurata de nimic . un aer rece prezent in jurul meu . o lume in care lumina nu poate patrunde . alerg, pentru ca simt ca sunt urmarita . alerg, desi nu ma uit niciodata in urma . in fata mea sta o fata, al carui chip nu-l pot vedea, o fata pe care nu o pot ajunge, dar o simt aproape . apoi, o lumina rosie imi taie calea .

- Acelasi vis! spuse o femeie, bandajata pe cap si aflandu-se pe un pat, intr-un spital. Ori de cate ori adorm, am acelasi vis . cine e fata aia?!

Asistenta intra in salon, cu o tava in care se aflau injectii si medicamente. Doamna Lorelay ramasese vaduva la 28 ani. Sotul ei decedase in urma cu un an, implicat intr-un accident care i-a fost fatal. Ea lucra la un magazin cu bijuterii, in centrul orasului New York, America. Cu 2 saptamani in urma, a fost atacata de Ben Tomas, un hot pe care politia l-a prins la doar cateva zile dupa ce o impuscase pe Lorelay in coloana, desi mai avusese antecedente. Lovita la cap si cu un glont in coloana vertebrala, dna Lorelay a stat sub supraveghere medicala, dupa ce-a fost supusa la 2 operatii complicate.

- Multumesc, Annie! spuse Lorelay luandu-si medicamentele.

- V-a cautat vecinul dumneavoastra, Yuko, dar cum dormeati a spus ca o sa revina mai pe seara.

- Yuko?! Multumesc, Annie!
- Voi veni mai tarziu. Ma scuzati!

Asistenta iesi, Lorelay uitandu-se pe geam, in gandul ei :

- Oare este Iadul?! Locul intunecat si rece, unde oamenii rai se duc?! Sau este un loc unde oamenii ca mine se pot duce?! Nici Raiul, nici Iadul . o lume rece, intunecata si abandonata, unde te-neci in propriile pacate care nu pot fi judecate.

Liceul Sportiv New Valley iarna, elevii foloseau sala de sport. Clasa in care se afla si Yuko Takumo era prezenta, impartita in grupe, in care faceau diverse activitatii. Yuko era printre cei mai buni elevi la scoala, avea succes la fete, desi nu prea-l interesa nici una si ii placeau enigmele, misterele pe care mereu le rezolva.

- Yuko?!

- Da, Ken?! raspunse Yuko invartind in aer lanticul gasit.

- Esti bine?!

- Da . cred .

- De unde-l ai?! Nici macar nu e de valoare!

- Pentru mine, este. Simt ceva, dar nu stiu ce! E ceva ciudat la lanticul asta! Nu stiu .

In lumea necunoscuta, unde soarele mereu apunea, iar rar se simtea adierea vantului. Batrana tesea, ca de obicei, cele 3 papusi, de culori diferite erau pe masa din casa, Kikuri rupea petalele de la o floare rosie, luata din gradina casei, iar Hayami statea intinsa pe podea, cu capul sprijinit de mana dreapta, cu cealalta tinand in aer un lantic:

- Simt .

- Hayami, ai o cerere! raspunse scurt batrana, dupa ce calculatorul porni. Se pare ca nu numai Japonia are nevoie de noi, cat si America .

- Da, Ken?! raspunse Yuko invartind in aer lanticul gasit.

- Esti bine?!

- Da . cred .

- De unde-l ai?! Nici macar nu e de valoare!

- Pentru mine, este. Simt ceva, dar nu stiu ce! E ceva ciudat la lanticul asta! Nu stiu .

In lumea necunoscuta, unde soarele mereu apunea, iar rar se simtea adierea vantului. Batrana tesea, ca de obicei, cele 3 papusi, de culori diferite erau pe masa din casa, Kikuri rupea petalele de la o floare rosie, luata din gradina casei, iar Hayami statea intinsa pe podea, cu capul sprijinit de mana dreapta, cu cealalta tinand in aer un lantic:

- Simt .

- Hayami, ai o cerere! raspunse scurt batrana, dupa ce calculatorul porni. Se pare ca nu numai Japonia are nevoie de noi, cat si America .

- Da, bunico! spuse fata, punand lanticul in buzunar, luand papusa albastra si disparand.

Kikuri privi lanticu inainte de-a disparea Hayami, cu ochii ei neobisnuiti si mirata, sfaramand petalele cu ajutorul unui cutit.

Era seara. Yuko ajunsese la spital, pentru a o vizita pe doamna Lorelay. Intrase, punandu-i florile pe care le cumparase intr-o vaza cu apa proaspata. Se aseza pe scaun, langa patul femeii:

- Am mai fost astazi, dar dormeati. Parintii mei va transmit insanatosire grabnica! zise Yuko zambind.

- Yuko, multumesc pentru urare si flori. Nu trebuia sa te deranjezi.

- Nu este nici un deranj, doamna Lorelay.

- Te descurci?! Imi pare rau ca nu sunt acasa. Am luat responsabilitatea de-a avea grija de tine in lipsa parintilor si n-am .

- . important este sa va faceti bine!
- Da, ai dreptate.

- Ati primit rezultatul de la radiografie?!

- Nu inca. Doamna doctor a spus ca mai vrea sa fac odata pentru ca aratau eroare. Desi, ma doare operatia, simt ca picioarele sunt reci, ca si cum nu m-as putea misca deloc .

Yuko o privi, vrand sa-i distraga atentia. Fara sa realizeze pe moment, lanticul ii cazu din buzunar, privirea femii schimbandu-se. Yuko il lua, vru sa-l puna la loc, dar .

- De unde-l ai?!

- Ce?! Asta?! Pai . l-am gasit pe plaja, dar nu e complet. De ce?!

- Exista o legenda, inca din Japonia Feudala, care a ajuns sa fie credibila si la noi : intr-un sat se afla unul dintre cele mai puternice si respectate clanuri, in satul vecin era o alta capetenie la fel de puternic ca si celalalt; in aceeasi zi s-au nascut 2 copii, o fata si un baiat care s-au imprietenit din prima zi in care s-au vazut. Timpul a trecut si cei 2 au ajuns sa se iubeasca; parintii lor s-au certat si le-au interzis celor 2 sa se mai vada. Pentru ca si-au jurat iubire eterna, cei 2 s-au sinucis, aruncandu-se de pe un deal in marea agitata. Tot ce-au mai gasit parintii lor au fost hainele ( bluze ) si un lantic. Pentru ca il vroiai ambele clanuri, pentru ca se urau reciproc, lanticul s-a rupt pe din 2. Familiile nu l-au mai vrut si au sperat ca copii lor se vor intoarce acasa. Lanticul a fost aruncat in mare, iar cei care-l gasesec sunt atinsi de asa-zisul blestem, datorita urei celor 2 familii. Pentru ca au doar jumatate din lantic, persoana respectiva nu va putea iubi vreodata, nu va gasi cealalta jumatate sau chiar daca o va gasi va fi o iubire imposibila .

Yuko privi neduemrit, mirat si putin agitat, cu lanticul in aer si putin tremurand. Asculta cu atentie vorba femeii, ceea ce-i atrase atentia :

- Yuko?! Esti bine?!

- Da, sunt . doar ca nu-mi vine a crede. De ce a ajuns la mine jumatatea asta?!

- E tarziu. Ar trebui sa pleci acasa, nu crezi?!

- Da. Vin maine!

Yuko ajunse acasa destul de repede, era obosit si inca se gandea la aceea legenda. Isi dadu jos tricoul si lua o sticla de Coca Cola din frigider. Lua lanticul si iesi pe balcon, desi afara era frig. Invarti lanticul, cu privirea la luna de pe cer.

- O iubire imposibila?! Eu?! Prostii! De parca m-ar interesa . nimic nu-i pe placul meu!

Urmatoarea zi : afara ningea, fulgii de zapada asternandu-se pe pamantul rece si uscat, inghetat din cauza frigului. Yuko venise mai devreme, deoarece vroia sa fie langa Lorelay cand analizele vor veni. Ajutat de un doctor, o pusesera pe femeie intr-un carucior, deoarece picioarele o lasau balta. Din cauza glontului care a atins nervii de la coloana vertebrala ( neuronii, ma rog ) s-a constata ca a ramas invalida la ambele picioare. Doctorul trebuia sa-i mai faca analize din nou.

- Ma duc la bufet sa iau o cafea. Doriti?! spuse baiatul politicos lasandu-o pe femeie un sufragerie unde erau mai multi pacienti.

- Da, mersi.

Baiatul pleca, femeia uitandu-se in jur, cu mainile pe genunchi. Privea, era singurul lucru pe care-l putea face, pentru ca nu putea sa se deplaseze si nu cunostea pe nimeni. Un grup de 3 fete cu varste cuprinse intre 14 si 18 ani se asezara pe canapea, langa care statea si Lorelay.

- Ati auzit de Linia Fierbinte a Iadului?! intreba fata micuta curioasa din cauza zvonului.

- Da! raspunse fata mai mare. Pagina de internet unde daca scrii numele persoanei pe care o urasti cel mai mult, Fata Iadului iti va aparea si te va razbuna.

- Ce?! raspunse cealalta fata. Asta e un zvon venit din Japonia. Nu exista Fata Iadului!

- N-ai de unde sa stii. Iadul exista, deci poate exista si Fata Iadului .

- Mi-e frica! zise fetita micuta, celelalte 2 luandu-o in brate si plecand.

Doamna Lorelay ascultase conversatia si era surprinsa. Nu credea in astfel de povesti pe care japonezii le inventau, desi fetele pareau sa creada astfel de zvonuri. In minte, ii aparura imagini cu lumina rosie si fata al carui chip nu il poate vedea. Atentia ii fusese distrasa de Yuko care venise cu cafelele.

- S-a intamplat ceva, doamna Lorelay?!

- Nu, Yuko. Sunt bine! Sa mergem!

- Da .

Se intalnira pe coridor cu doctora care avea grija de cazul ei, cu un chip nu tocmai placut. Yuko inchise usa, dupa ce 2 asistenti o pusesera in pat pe femeie. Doctora se apropie de pat, cu o mapa in mana. Yuko se rezema de peretele de langa fereastra. Ii explica cu rabdare : rezultatele erau aceleasi, verdictul fiind ca nu va mai putea merge toata viata. Desi ii recomandase mai multe sedinte de terapie, Lorelay era mult prea socata, plangea si nu vroia sa auda. Dupa cateva ore :

- Yuko! spuse usor stergandu-se la ochii de lacrimi nevinovate.

- Da?! raspunse trist baiatul.

- Du-ma la sala de calculatoare! Te rog!

- Calculatoare?! De ce?!

- Nu ma intreba! urla femeia cu lacrimi in ochii. Doar du-ma .

- Da .

Yuko surprins o ajuta pe femeie sa se aseze pe scaunul cu rotile si o duse la sala de calculatoare. Era aproape miezul noptii. Lorelay il rugase pe baiat sa o lase singura. Femeia cauta pagina de internet, unde se presupunea ca se poate razbuna. Ceasul arata 23:59, la un minut mai tarziu, apasase pe Hotline of Hell, ecranul facandu-se negru. Femeia intelesese scrisul, deoarece Yuko o mai invata din cand in cand.

- Ben . Tomas . enter!

Pagina disparu, femeia uitandu-se mirata, spunandu-si in sinea ei ca un zvon e doar un zvon. Cu greu se intoarse cu scaunul, vru sa plece din sala, dar fu mirata cand se trezi intr-o alta lume: ceasul era rosu, soarele apunea; in jurul ei era un lac, iar in fata era un copac mare si 2 persoane. Femeia facu ochii mari, deoarece lumina rosie si fata erau ca cele din visul ei. Langa fata cu parul negru si ochii rosi era un batran:

- Tu . ai fost in visul meu! zise Lorelay aratand spre fata si mirandu-l pe batran.

- M-ai chemat. Eu sunt Hayami Nazomi, Fata Iadului.

- Fata Iadului?! Deci, chiar exista .

- Wanyudo!
- Da, domnisoara! zise batranul transformandu-se intr-o papusa de paie neagra, cu o ata rosie in jurul gatului.

Hayami se apropie de femeia invalida, dandu-i papusa. Langa copac era un paianjen, cu 3 ochii ce privea intens spre Hayami si femeie.

- Ce e asta?!

- Daca doresti cu adevarat sa-ti elimini dusmanul trebuie sa desfaci ata rosie. Astfel, vei intra oficial intr-un contract cu mine. Persoana pe care o urasti va fi trimisa in Iad imediat .

- Trimisa in Iad?!

- . dar, daca iti distribui razbunarea, trebuie sa te fac sa-mi restitui. Cand o persoana e blestemata, 2 morminte sunt sapate. Spiritul tau va rataci pe vesnicie in durere si suferinta fara a vedea vreodata Paradisul . Decizia iti apartine!
Hayami disparu, femeia trezindu-se in sala de calculatoare : totul disparuse, ca si cum ar fi fost un vis, desi papusa pe care o primise era in mainile ei. Yuko veni, atragandu-i atentia femeii care tinea papusa in buzunar, desi Yuko vazuse ciudata papusa.

- Doamna Lorelay, va simtiti bine?!

- Da, sunt bine.

Yuko o aseza in pat, spunandu-i ca avea sa revina a doua zi, de dimineata, vru sa plece, dar femeia, parul acoperindu-i fata incepu sa sopteasca, cu lacrimi in ochii :

- O lumina rosie . o lume unde soarele mereu apune . un lac . un copac si o .

- Ce?! Doamna Lorelay, va simtiti bine?!

- Vreau sa ma razbun! Este vina lui Ben Tomas ca eu voi fi asa! Din cauza lui nu voi mai putea merge niciodata . Trebuie sa plateasca! raspunse femeia usor, ca si cum ar fi innebunit, cu papusa in mana.

- Ce faceti cu papusa?!

- Ma . razbun! zise razand Lorelay tragand de ata rosie.

- Doamna Lorelay !

Papusa disparu din mainile femeii, nu inainte de a sopti:

- Am auzit si livrat aceasta razbunare!
Vocea pe care Yuko o auzi. Era mult prea surprins, nedumerit si socat, deoarece ceva nu era in regula. La doar cateva minute, doamna Lorelay rase atat de tare, incat la scurt timp cazu inconstienta la pamant. Yuko chemase doctorii .

Ben Tomas, hotul care o impuscase pe Lorelay si caruia ii distruse viata, se trezi intr-un magazin de bijuterii, slab luminata, desi era intr-o celula la sectia de politie nr 214.

- Unde ma aflu?!

O femeie cu parul negru il intampina, iar in spatele lui se afla un baiat tanar, cu parul pe o parte:

- Bine ati venit la magazinul nostru. Eu sunt Hone Onna!
- Asta este .

- . magazinul unde ai vrut sa furi si unde ai impuscat-o pe vanzatoare! zise Ren serios.

- A fost din greseala. Nu am vrut sa .

Wanyudo aparu in fata lui, din spate venind o fata, imbracata intr-un kimono colorat:

- Ati auzit, domnisoara?!

- Ce sa auda?!

- Umbra jalnica imbracata in intuneric, ale tale actiuni cauzeaza oamenilor durere si suferinta, al tau nesincer suflet inecat in ale tale pacate. Ti-ar placea sa vezi cum e moartea?! spuse fata usor intinzandu-si bratul, o cununa de flori aparand insotit de clopotei.

Ben Tomas se trezi, la scurt timp, intr-o barca, intr-o lume intunecata, pe al carui cer se afla o stea roz; pe lac, de-o parte si de alta a barcii se aflau mai multe luminite. Hayami era cu vasla in mana si se indrepta spre Poarta Mare:

- Unde sunt?!

- Voi cara acest blestem in Iad .

Yuko auzise un clopotel, desi nu era televizorul din salon aprins. Lorelay avusese un preinfarct, din motive necunoscute, era nervoasa si doctorii ii dadura calmante. Yuko o privi pe biata femeie, inca gandindu-se la aceea papusa.

- Ce se intampla?! Ceva nu e bine!

- Ultima . speranta . este . ea! sopti femeia ametita, atentia baiatului fiindu-i atrasa de un semn negru aflat pe pieptul ei.

Yuko se apropie, uitandu-se la semn.

- Ce e asta?!

In locul necunoscut, unde domina intunericul obscur aparu, din senin, o lumanare, numele Lorelay Zandor fiind scris cu negru, asezandu-se in rand cu celelalte, o voce auzindu-se in jur :

- Iti voi taxa razbunarea .

Yuko tresari, vocea care repeta mereu acelasi lucru auzindu-se, doamna Lorelay tresari, cateva lacrimi curgandu-i pe obraz, usor soptind:

- Fata . Iadului .

- Fata Iadului?! Ce tot vorbiti acolo?! Cine e Fata Iadului?!

- . ea este .

- Ce este?!

~ Va urma ~