MĂRFURI PENTRU CONSTRUCŢII sI INSTALAŢII
1. Verificarea calitatii marfurilor pentru constructii si instalatii.
Cunoasterea caracteristicilor de calitate a materialelor pentru constructii este foarte importanta ca urmare a faptului ca din totalul factorilor ce provoaca defecte în constructii, 50 - 80 % sunt datorati cunoasterii insuficiente a materialelor, a erorilor de folosire si ignorarea actiunii agresive a mediului exterior asupra acestora.
Durabilitatea unei cladiri reprezinta capacitatea acesteia în ansamblu de a-si mentine performantele la un nivel cât mai apropiat de cel initial, pe durata de exploatare stabilita prin proiectare. O durabilitate scazuta are consecinte grave asupra sigurantei în exploatare, estetica cladirii este dezavantajata si presupune costuri suplimentare pentru întretinere si reparatii.
In afara cladirilor civile, industriale si agrozootehnice un rol important îl au constructiile ingineresti (cai de comunicatii, poduri, baraje, viaducte, lucrari pentru îmbunatatiri funciare, irigatii) ce presupun tehnologii avansate si materiale deosebite [60 - 64]. Un exemplu de performanta il constituie podul Akashi - Kaikyo (Japonia) cu cea mai mare deschidere (1991 m), considerat cel mai important pod al mileniului trecut.
Tebuie sa ne amintim si de podul de la Drobeta - construit de Apolodor din Damasc între anii 102 si 105 d.H, cu o lungime de 1135 m si latimea de 18 m, din care 14 m parte carosabila, executat din zidarie de piatra cu suprastructura si parapetele din lemn, din care se mai pastreaza un picior la Drobeta Turnu - Severin - precum si de primele poduri de piatra cu "bolta moldoveneasca" specifica (Borzesti, jud. Bacau si Cotnari, jud. Iasi), zidite la sfârsitul secolului XV în timpul domniei lui Stefan cel Mare.
In general, în constructii este necesar sa se utilizeze materiale care controleaza izbucnirea, propagarea sau întretinerea focului. Materialele plastice pentru constructii se împart, functie de reactia la foc (aportul la incendiu prin descompunerea chimica a materialelor), în sase categorii:
M-1 Neinflamabile
M-3 Mediu inflamabile
M-4 Usor inflamabile.
M-5 Foarte usor inflamabile.
Rezistenta la foc, caracterizeaza marimea timpului în care apare descompunerea chimica cu combustia materialului:
SF - stabile la foc;
PS - parascântei (etanseitate la scântei si absenta emisiei de gaz inflamabil);
CF - protectie împotriva focului (încalzirea fetei neexpuse este limitata).
In vederea armonizarii pietei produselor pentru constructie, UE recomanda utilizarea eurocodurilor, ce se considera ca ar facilita circulatia produselor "structurale". Eurocodurile formeaza zece grupuri de texte care se refera la aspectele tehnice ale calculului structural si ale calculului la foc al cladirilor si lucrarilor în constructii. Scopul urmarit este de a usura redactarea documentelor tehnice, utilizând un cadru de proiectare armonizat la nivel European.
7. Verificarea calitatii
Verificarea calitatii marfurilor pentru constructii are un dublu scop: îmbunatatirea calitatii constructiilor si cresterea eficientei activitatii în constructii. A.V. Feigenbaum afirma: "Nu cunosc o problema mai solicitanta, din punct de vedere tehnic si managerial, decât calitatea si nu cunosc vreo pozitie mai plina de satisfactii si profitabila astazi decât rezolvarea acestei probleme".
7.1.Verificarea calitatii marfurilor pentru constructii
Calitatea materialelor se determina organoleptic sau prin analize de laborator. Pentru fiecare dintre materialele pentru constructii, verificarile trebuie sa fie conform standardelor în vigoare. De exemplu, pentru pietrele naturale se verifica caracteristicile petrografice-mineralogice, caracteristicile geometrice si conditiile de aspect [56].
Calitatea varului sub aspectul continutului de CaO si al continutului de impuritati se stabileste prin încercari de laborator.
La varul nestins în bulgari se determina:
viteza de stingere - reprezentata prin curba temperaturii de reactie var - apa functie de timp;
reziduul la stingere - reprezinta cantitatea în procente din granulele de impuritati care nu reactioneaza cu apa sau reactioneaza greu producând defecte în produsele finite;
cantitatea de apa necesara stingerii - este o caracteristica tehnologica pentru obtinerea produsului hidratat de calitate superioara;
randamentul în pasta - reprezinta raportul dintre volumul pastei de var rezultat din stingere si masa de var bulgari folosita. Este important pentru efectuarea calculelor de consum, aprovizionare dar si de calitate, exprimând gradul de activitate al varului. Metodele de determinare a caracteristicilor fizice, pentru varul de constructie si industrial (var bulgari, var macinat sau var pasta), se stabilesc prin STAS 3910/2-85 [57].
La varul stins în pasta se determina, de obicei:
densitatea aparenta - caracteristica necesara dozarii pastei de var si dimensionarii mijloacelor de transport.
Ipsosul se livreaza în mai multe calitati (CI, CII, CIII). Caracteristicile care departajeaza ipsosurile pentru constructii sunt gradul de alb, finetea de macinare, necesarul de apa de amestecare pentru pasta de consistenta normala, expansiunea în timpul prizei si a întaririi ipsosului, rezistentele mecanice, la întindere din încovoiere, la compresiune [
La ipsos se determina, de asemenea, timpul de priza conform STAS 10275/3-82 care ne da indicatii asupra calitatii materiei prime pe baza de CaSO4 (timpul de priza este mai scurt cu cât materia prima este mai pura).
In cazul cimentului se verifica prin examen de laborator finetea de macinare (care se determina prin cernerea în conditii standardizate a unei probe), cantitatea de apa de amestecare pentru obtinerea unei paste de consistenta normala, timpul de priza, stabilitatea (variatia de volum din timpul prizei), expansiunea (datorata existentei oxidului de calciu si magneziu liber în stare supraarsa, care la rândul lor exista datorita dozarii defectuoase a gipsului), contractia de uscare. Incercarile mecanice presupun determinarea rezistentelor mecanice. Departajarea calitativa a cimenturilor se face functie de clasa de rezistenta, urmeaza litera R (ciment cu întarire rapida) si numarul standardului: ex. Ciment I -52,5R - SR388-95.
Betonul - având în vedere ca betonul este un material compozit, caracteristicile lui sunt influentate de cele ale materialelor componente. In timpul manipularii betonului în vederea punerii în opera, componentele cu volum si densitate aparenta mare pot sa se separe din amestec (operatie numita segregare). Poate sa apara si segregarea inversa la betoanele slabe (fluide) când are loc scurgerea mortarului dintre granulele mari spre partea inferioara a cofrajului.
Cea mai importanta proprietate mecanica a betonului este rezistenta la compresiune. Valoarea sa este comparabila cu cea a pietrei naturale sau chiar cu cea a metalelor.
Coroziunea betonului presupune reactii dintre componentele de hidratare ale cimentului si componentii mineralogici ai agregatelor. Reactia presupune atacul hidroxizilor alcalini asupra mineralelor silicioase din agregat. Gelul care se formeaza conduce la dezagregarea betonului. Este stabilit prin STAS tipul si frecventa verificarilor ce trebuie efectuate în vederea utilizarii materialelor componente ale betonului [58].
Zidariile cu mortar de var pot induce fisurarea caramizilor. Componentele de zidarie trebuie sa aiba caracteristici mecanice apropiate.
Mortarele de tencuiala trebuie sa aiba consistenta mai mare decât cele de zidarie si rezistenta buna deoarece sunt supuse actiunii intemperiilor. La tencuieli interioare mortarul trebuie sa aiba o buna aderenta la suport.
Defectele care pot sa apara se datoreaza folosirii necorespunzatoare a materialelor si nerespectarii procesului tehnologic de punere în opera. Cele mai frecvente defecte care pot sa apara sunt:
puscaturile - apar datorita varului supraars care se hidrateaza greu;
desprinderea tencuielii de pe suport când acesta este lucios (neaderent), nedegresat, sau insuficient udat;
eflorescentele - se datoresc unor saruri solubile din nisipul utilizat la prepararea mortarului.
Verificarea calitatii materialelor pentru constructii ceramice si din sticla presupune depistarea de defecte si, în functie de numarul acestora, încadrarea pe calitati conform STAS-urilor [59].
La caramizi, dupa dimensiunea maxima a defectelor si numarul acestora, distingem:
elaborarea mai multor variante constructive de realizare a obiectivului;
V. MARFURI DIN LEMN
1. Sortimentul semifabricatelor brute si ameliorate din lemn
2. Produse finite din lemn.
3. Verificarea calitatii produselor din lemn. Litigii posibile.
IV.3.2.2. Semifabricate din lemn ameliorat
fizico - chimic
Din aceasta categorie fac parte placile aglomerate din aschii de lemn (PAL) si placile din fibre de lemn (PFL). Placile aglomerate din aschii de lemn (PAL) se obtin prin presarea la cald a aschiilor de lemn încleiate cu rasini sintetice. Placile din aschii de lemn au o rezistenta mecanica buna, capacitate de izolare fonica si termica, planeitate buna. Prezinta însa si un dezavantaj - absorbtie de apa destul de ridicata în primele 24 ore si, din acest motiv, uneori, ridica probleme privind stabilitatea, în timp, a unor piese de mobilier. Defectele ce pot sa apara împart aceste sortimente în clasa A, B sau C.
Placile din fibre de lemn (PFL) se obtin prin încleierea fibrelor rezultate din defibrarea deseurilor din lemn sau stuf, in sau cânepa. Se poate adauga rumegus, în proportie de pâna la 20 %, fara ca produsul sa-si diminueze caracteristicile de calitate.
In cazul în care se aplica o serie de procedee ca melaminarea, emailarea, acoperirea cu folii din materiale plastice sau metalice se obtin semifabricatele din lemn înnobilat.
Astfel, în cazul produselor melaminate, placile de PAL sau PFL se acopera cu filme dintr-o hârtie speciala impregnata cu o rasina sintetica (melamino - formaldehidica, ureo - formaldehidica, fenol - formaldehidica). Produsele capata un aspect estetic deosebit, dublat de o rezistenta mecanica superioara, precum si o rezistenta buna la agenti fizico - chimici.
Emailarea - consta în acoperirea suprafetei semifabricatului de lemn cu unul sau mai multe straturi de email (o suspensie de pigmenti si materiale de umplutura în solutii ce contin substante peliculogene.
Imprimarea si lacuirea - consta în imprimarea pe suprafata placii a unui desen decorativ si acoperirea lui cu un lac incolor.
Dupa cum se poate observa încadrarea în clase diferite de calitate depinde de materia prima utilizata.
IV.3.3.Produse finite din lemn
Principalele produse din lemn sunt: parchetul, lambriurile, mobila si tâmplaria pentru constructii (ferestrele si usile).
Factorii climatici, microorganismele, factorii biologici si nu numai, fac lemnul, de multe ori, impropriu utilizarii. Defectele constatate afecteaza calitatea lemnului, mai ales, în ceea ce priveste aspectul si caracteristicile de rezistenta.
Defectele sunt clasificate, dupa cauza aparitiei, în mai multe categorii, si anume [78 - 80] :
Defectele de forma apar în timpul cresterii arborelui.
Aparitia a doua sau mai multe ramificatii (fig. 10) poarta numele de înfurcire; în aceasta zona lemnul nu este adecvat pentru utilizare.
Fig. 10 - Infurcirea trunchiului
Din aceeasi categorie a defectelor de forma fac parte curbura, conicitatea, labartarea, excentricitatea, ovalitatea, canelura (fig. 11) :
Fig. 11 - Defecte de forma
a - curbura într-un singur plan, simpla ; b - însabierea ; c - curbura într-un singur plan, multipla ; d - curbura în planuri diferite ; e - conicitatea ; f - ovalitatea ; g - canelura.
Defectele de structura constau în fibre rasucite, crete, încâlcite, inimi concrescute, noduri, lemn mort (fig. 12, 13 ):
Fig. 12 - Defecte de structura
a - excentricitate ; b - fibra înclinata ; c - fibra încâlcita ;
d - fibra ondulata ; e - fibra rasucita ; f - excrescenta.
Fig. 13 - Inimi concrescute
a - inima dubla ; b - inima multipla.
Intâlnite în mod frecvent, nodurile [81] constituie defecte deoarece au însusiri diferite de cele ale lemnului din jurul lor, chiar si atunci când sunt sanatoase. Clasificarea nodurilor se face dupa o varietate de criterii: dupa duritatea lemnului si gradul de sanatate, dupa forma sectiunii nodului, dupa pozitie si grupare sau dupa gradul de legatura cu masa lemnului (fig. 14):
Fig. 14 - Noduri
a - nod concrescut; b - nod partial concrescut; c - nod cazator.
Fig.15 - Noduri
a - nod transversal ; b - nod în mustata
Aceste defecte conduc la reducerea proprietatilor mecanice, dar au avantajul ca se poate obtine furnir cu proprietati estetice deosebite.
Defectele cauzate de factori biologici - sunt datorate mediului prielnic dezvoltarii microorganismelor, ciupercilor si insectelor. Aparitia galeriilor, a gaurilor de insecte si schimbarea culorii (albastreala, inima rosie a fagului) sunt câteva din defectele ce pot sa apara datorita acestor factori. Cei mai periculosi agenti de biodegradare ai lemnului de constructie sunt ciupercile care se dezvolta bine în conditii de umiditate crescuta. Poate sa apara putregaiul brun, alb, alveolar sau mucilaginous functie de particularitatile ciupercilor. Putregaiurile reprezinta stadiul la care a ajuns lemnul, în stare avansata de descompunere, când sunt modificate compozitia chimica, culoarea, proprietatile mecanice ale lemnului (Fig. 16).
Fig. 16 - Inglobarea nodului si aparitia putregaiului
Defectele cauzate de clima sau intemperii - sunt datorate gerului, vântului sau temperaturilor ridicate când uscarea nu se face corespunzator. Din aceasta categorie fac parte :
gelivura - crapatura cauzata de gerul timpuriu ce apare de la exterior la interior;
cadranura - se prezinta sub forma unor raze, de la centru spre exterior si este provocata de putrezirea maduvii.
rulura - crapaturi inelare
Defecte din timpul prelucrarii lemnului - acestea apar la debitare, când poate avea loc rasucirea busteanului la gater, fetele sau canturile nu sunt paralele sau pot sa apara franjuri la muchiile de jos ale busteanului.
Defecte aparute în timpul depozitarii - se manifesta prin curbare, arcuire, rasucire sau bombare. In realitate este un defect de forma, grav, prin faptul ca influenteaza proprietatile lemnului brut ca si pe cele ale pieselor de cherestea si ale produselor finite care se obtin din acestea.
Utilizarea unor materii prime si auxiliare de calitate, respectarea procesului tehnologic de obtinere si finisare a produselor din lemn sunt conditii esentiale pentru obtinerea unor produse de calitate. In plus, trebuie bine cunoscute proprietatile lemnului care se reflecta în valoarea de întrebuintare.
Verificarea calitatii lemnului se face pe loturi de produse, de aceeasi specie, clasa de calitate si format. Esantionul considerat este stabilit prin standarde. Lotul este acceptat daca produsele verificate se încadreaza în aceste standarde; în caz contrar se realizeaza o noua verificare, dupa sortare.
Verificarile curente - constau în verificarea aspectului, dimensiunilor, planeitatii si culorii.
Verificarile periodice - se refera la umiditatea lemnului în produsul finit, încercarea mecanica si fizica a ansamblelor si subansamblelor, încercarea peliculei de lac.
Calitatea produselor se verifica organoleptic sau prin analize de laborator.
Actiunile corective presupun depistarea problemelor referitoare la calitate si luarea de masuri pentru a preîntâmpina repetarea situatiilor. Conform ISO 9004 este necesara:
stabilirea responsabilitatilor si autoritatii;
evaluarea importantei problemei;
investigarea cauzelor, înregistrându-se rezultatele obtinute;
analiza problemei pe baza specificatiilor produsului, înregistrarilor calitatii, rapoarte referitoare la utilizare, reclamatiile clientilor;
eliminarea cauzelor ce pot presupune modificari ale proceselor de productie, transportului, pastrarii etc.;
tinerea sub control a proceselor pentru a evita repetarea problemelor;
înregistrarea modificarilor rezultate în urma actiunilor corective.
In cazul mobilierului, realizarea calitativa cu un grad mare de finete este de multe ori facuta în scopul de a produce falsuri care sunt vândute, ulterior, ca piese originale. Acestea pot face obiectul expertizelor merceologice. Fenomenul este des întâlnit în cazul mobilierului când se falsifica atât mobilierul artistic, de epoca, cât si mobilierul modern.
Falsificarea este determinata de valoarea artistica a mobilierului de epoca, de cresterea continua a preturilor, de posibilitatea realizarii unei ambiante deosebite dar si de cresterea atmosferei de încredere si siguranta [5]. Exista ateliere, însa, care executa mobila stil "fidel cu originalul" fara nici o intentie de înselaciune, dar aceasta poate fi usor transformata în mobila "veritabila" de catre falsificatori. Falsificarea mobilierului artistic se poate realiza prin: copiere sau imitare, utilizarea unor specii vechi de lemn, falsificarea partiala a mobilierului autentic, înnobilarea mobilei simple sau partial autentice.
Identificarea falsului total sau partial presupune cunostinte în domeniul falsificarii stilurilor clasice de mobilier artistic si a metodelor de recunoastere. Analiza presupune studierea aspectului exterior al mobilei, examinarea materialului lemnos, examinarea ornamentelor, examinarea semnaturii sau a datei de realizare, examinarea elementelor speciale de executie a mobilierului.
In cazul mobilierului contemporan falsificarile afecteaza, în mod direct, interesele consumatorilor, dar pot conduce si la pierderea pietelor de desfacere. Falsificarea consta în comercializarea mobilierului:
cu finisaj de imitatie;
cu finisaj de imitatie inferior;
cu defecte neadmise ce depasesc valorile prevazute în standarde;
tapitat necorespunzator;
mobilier "second hand"
In mod curent, verificarea calitatii mobilei presupune controlul începând cu materiile prime si continuând verificarile pe tot parul procesului tehnologic pentru identificarea, dar mai ales prevenirea aparitiei defectelor ascunse sau aparente. Se verifica daca exista defecte datorate modului de executie si asamblare, cum ar fi: descleierea elementelor, urme de adeziv, asimetria desenului furnirului sau exfolierea acestuia, pete, elemente montate gresit, lipsa planeitatii unor piese, montarea necorespunzatoare a accesoriilor metalice. Defectele de finisare întâlnite pot fi: lustruire neuniforma, scurgerea lacului, pete sub pelicula transparenta.
Marcarea mobilei se realizeaza prin stampilarea sau etichetarea fiecarei piese pe o fata ascunsa, fiind specificata marca producatorului, tipul de mobilier, seria, anul fabricatiei, viza controlorului de calitate, numarul standardului de produs sau norma tehnica corespunzatoare.
VI. MARFURI CHIMICE
1. Caracterisici de calitate ale marfurilor chimice.
2..Ambalare, marcare, depozitare si transport.
VII. MARFURI DIN STICLA SI CERAMICA
1.Expertiza marfurilor din sticla
2.Expertiza marfurilor din ceramica
|
