Pe un cer albastru fara nori discul solar orbeste ochii. Dar la apus sau atunci cand soarele este acoperit de un strat subtire de nori ochiul poate vedea zone de culoare inchisa pe suprafata Soarelui. In 1607 Johannes Kepler, un teoritician stralucit si nici decum un observator, a zarit o mica pat ape Soare. Doi ani mai tarziu el a publicat o tentati 14114i81o va de explicatie numita "Fenomenul extraordinar, sau Mercur in Soare " explicand fenomenul ca o trecere rara a lui Mercur prin fata Soarelui creand astfel o umbra pe discul solar. El nu putea fi foarte sigur deoarece modelele sale planetare nu erau inca destul de eacte pentru a prezice o trecere a lui Mercur prin fata Soarelui, de aceea si gresise in prezumtia lui.
Exista un al doilea tip de pata, care nu este o umbra ci este chiar o pata pe Soare. Fiecare pata este un ciclon vechi, numit pata solara, fenome ce se datoreaza furtunilor magnetice din atmosfera Soarelui. Anul 2000 este punctual culminant in ceea ce priveste numarul de pete solare, in cei 11 ani de cicluri de pete solare in care acestea au aparut, au crescut, deseori unindu-se si in cele din urma murind.
In 1613 Galileo a folosit telescopul sau pentru a cartografia si a descrie cat ami real, vivid petele solare, desi chinezii fusesera primii care le urmarisera cu 1000 de ani mai devreme. Atat Kepler cat si Galileo au scris de doua tipuri de pete solare: pata mica si rotunda, uniforma, care se misca in cateva ore si patele soalare mari care rezista si care sunt vizibile si dupa 4 saptamani, adica o rotatie completa a Soarelui.
In analele lui Charlemagne , impartul Vestului, asa cum poveste Galileo in istoria francilor, este consemnat faptul ca in urma cu 8 secole, in Franta multi oameni au observat un semn intunecat pe suprafata Soarelui ce a durat 8 zile. Imparatul si-a chemat savantii, care au cazut de accord ca pata este din vina lui Mercur. Galileo este foarte sever facandu-i de rusine pe acesti vechi astronomi care nu stiau ca tranzitul lui Mercur nu poate dura nici macar 8 ore! (Se poate suspecta ca astronomii au pastrat secretul pentru ei, deoarece un punct ce poate fi prezis este mai putin intrigant decat pete necunoscute.)
In jurul anului 1629 modelele i-au permis lui
Kepler sa prezica trazitele. Atentie astronomi! Doua tranzite in 1631: Mercur
in noiembrie , Venus cateva saptamani mai tarziu. Umbra lui Mercur (prea mica
pentru a fi luata in calcul in 1607) a fost vazuta prin telescop in
Tranzitele apar din alinieri norocoase, insa
petele solare sunt fenomene fizice, asociate cu o varietate de eruprii solare.
Nori mari de plasma trec pe langa planeta noastra si afecteaza campul magnetic
al vremii. La ultimul mare val de nori din 1989, curentul a fpst interrupt
pentru 6 ore in majoritatea Quebec-ului ca consecinta a curentilor puternici.
Multi sateliti sunt expusi la defecte elecronice datorate unor efecte similare.
Anul acesta luminile nordice sunt putin probabile a aparea o data sau de doua
ori chiar si in sud in
Mai mult de o duzina de planete ce se sting au fost gasite in jurul unor stele precum soarele, fara a fi vazute amcar un pic. Asemenea descoperiri se fac cu ajutorul miscarilor lente dinspre si inspre planet ape care orice planeta mare le produce asupra stelei sale cu ajutorul atractiei gravitationale reciproce. O planeta nevazuta parea sa promita o sansa de transit vizibil la fiecare cateva zile. Atat de izolat este trazitul incat nici un punct nu se observa, deoarece distanta a micsorat umbra pana la dimensiunea unui punct puternic de lumina. Tranzitul a fost conform graficului la mijlocul lui noiembrie; lumina stelei a scazut cu 2 procente atunci cand planeta mare a trecut in fata stelei, totul petrecandu-se la 150ani lumina. Intensitatea luminii stelei ce a scazut (si repetarea acesteia la urmatoarea orbitare) au confirmat masurile indirecte. Desigur, o slaba scadere in intensitate nu este un inlocuitor pentru imagini. Se pare ca desi tranzitarile pot identifica planete la fel de mici precum Pamantul slabiciunea cu care isi atrag steaua este nedetectabila.
Pentru a observa pata soralara este nevoie sa te uiti la momentul potrivit, din directia potrivita la o stea neexaminata. Cum sa ne asteptam sa reusim asa ceva? Este o singura sansa: sa ne uitam la stele cat mai des. Adica sa ai intrumentele orientate catre stele de pe cer, asemeni sorelui, pentru multi ani. "CAUTA PREDICTIILE CU PRIVIRE LA O A TREIA STEA IN TRANZIT; ODATA CE ITI SPUNE DE TREI ORI ACELASI LUCRU, ESTE ADEVARAT." Masoara stralucirea pentru fiecare stea, de fiecare data fiind pregatit sa observi mica scadere in intensitate a stralucirii cu doar o parte din 10000 sau 12000. Daca pierzi cele cateva ore de transit ai pierdut timpul degeaba cu acea stea. Multe stele vor varia intr-o multime de feluri, dar cauta un singur tipar, o scadere in intensitate care dureaza cateva ore si care se repeta strict la intervale mult mai mari. Nici o alta variatie a stelei este asa.(Nu pierde timpul sa verifici predictiile cu privire la o a treia planeta ce tranziteaza; odata ce iti spune de trei ori, este adevarat.). Repeta, repeta, repeta, masurand luminozitatea pentru cativa ani.
Pana atunci poti sa te astepti sa fi localizat aproximativ cateva sute de planete de talia Terrei care orbiteaza in jurul sorilor, in numar de 150000 stele diferite, precum si sa ai rafturi pline de alte variatii de stele. Ceea ce se propune este o sonda spatiala, a carei greutate este sub o tona, care va avea un telescop cu diametru de un metru si lung de cativa metri care va privi catre stele in timp ce nava orbita in jurul soarelui, un pic diferit de orbita Pamantului. Telescopul va fi echipat cu 21 de chipuri CCD de detectare a lumii, in total circa 90 de milioane de pixeli. Design-ul este foarte avansat. Daca toate testele de laborator merg bine, sonda va fi lansata pe orbita peste cativa ani. Kepler - numele sondei, dupa numele primului prezicator al tranyitelor - este munca unei echipe conduse de William Boruncki si David Koch la centrul de cercetari Ames NASA.
Observarea unor multimi de planete care tranziteaza stele pare a fi pana acum cea mai usoara metoda de a gasi planete asemanatoare Pamantului (asta doar daca nu auzim prima data de la astronomi din provincie).
|
