Mazdeismul si zoroastrismul
A) În istorie, Iranul a fost numit Persia pâna în 1933. Iranienii erau
un popor de origine ariana. Erau oameni puternici, cu vointa tare, nomazi,
viteji si muncitori. În vechiul Iran existau mai multe popoare indoeuropene,
între care: persii, elamitii, scitii, mezii si urartienii. Imperiul
persan a disparut o data cu înfrângerea lui de catre armata lui Alexandru
cel Mare, în anul 331 d.Hr.
Zoroastrismul se întâlnea în Iran, dar si în Afghanistan, Turkestan,
Uzbekistan, Tad 929d39j jikistan si în India (ph rs ). Zoroastrismul a fost lovit de
cucerirea de catre musulmani în 652 d. Hr. si aproape înfrânt. În Iranul
islamizat, zoroastrienii sunt numiti ghebri sau "necredinciosi", desi ei îsi
spun behdin sau "cei de religie buna". Unii au fugit în India (la Mumba
si Gujar t), dar si în Pakistan. Exista zoroastrieni reformisti si
zoroastrieni conservatori, diferenta fiind cu privire la rugaciuni si
ceremonii pentru morti. Zoroastrismul se opune ascetismului si
monahismului. El se pro-nunta pentru rasplata potrivit faptelor, pentru
munca si-i apara pe saraci.
Religia în Persia era vazuta ca opozitie fata de minciuna si fata de
lipsa de viata echilibrata. Se remarca intransigenta fata de rau. Religia era
asemanata cu un copac, ramurile fiind poruncile si interdictiile, trunchiul
fiind calea de mijloc, iar radacinile - modurile de guvernare. Mazdeismul
este o religie etica, formata din: a) gândurile bune (humat), b) cuvintele
bune (hukht) si c) faptele bune (huvarsht). Purificarea se face prin spalare
si prin marturisirea pacatelor. A vorbi cu gura plina si a merge descult, de
pilda, sunt considerate pacate.
B) Între izvoare, trebuie mentionata în primul rând cartea sacra
Avesta (stiinta) - o culegere de texte religioase cu un continut variat. A
fost scrisa pe 12000 de piei de bou, distruse în mare parte de Alexandru
cel Mare si reconstituita din memorie. Se împarte în Gathas - imnuri,
Yasna - ceremonialul liturgic, Yashta - imnuri închinate diferitelor zeitati
si Videvdat - purificarea rituala. Zend-Avesta, adica Avesta plus
comentariu, era împartita în patru parti: primele trei formeaza Marea
Avesta sau textele liturgice si a patra este Mica Avesta sau formulele de
rugaciuni si calendarul. Alte scrieri vechi persane sunt: Istoria creatiei
care zugraveste conflictul dintre Ahura Mazda si Ahriman, Spiritul de
întelepciune, ce contine raspunsurile date de Spirit la 62 de întrebari ale
unui întelept despre religie, Faptele religiei, lucrare cuprinzând doctrina,
ritualul si traditia si Arda-Viraf-Namak, care este Divina Commedie
pentru persi. Celebra este capodopera lui Firdousi intitualta Shah-Name
Cartea regilor
C) Cosmogonia în mazdeism are o culoare aparte. O conceptie
interesanta prezenta în cartea sacra Avesta se refera la organizarea
materiei cosmice prin trecerea luminii în energie. Zervan este considerat
parintele lui Orhmazd si Ahriman. Totul este numit fie Spatiu, fie Timp.
Din întreg s-au nascut Orhmazd si Ahriman, Lumina si Întunericul. Este
probabil ca Zervan sa fi fost un zeu celest, izvorul Timpului, stapân al
soartei tuturor lucrurilor. O alta cosmogonie foarte raspândita arata ca
universul a fost creat în urma conflictului dintre bine si rau, ilustrat de
principiile personificate în zeii Ahura Mazda (Ormuzd) si Angra Mainyu
(Ahriman). În timpul lesinului lui Ahriman, Ohrmazd (Ormuzd) creeaza
lumea spiritelor si a materiei. Când se trezeste, Ahriman porneste din nou
lupta, dar nu împotriva lui Ohrmazd, ci a creatiei lui. El strapunge cerul,
polueaza apele, invadeaza pamânul cu insecte, otraveste plantele si
împrastie boli. Numele primului om era Gayomart si acesta era semidivin.
El s-a împreunat cu Desfrânata primordiala si a aparut prima pereche
Mashye si Mashyane, care-l vor proclama pe Ahriman creator, îsi vor
mânca copiii si animalele. Drept consecinta a actelor lor, ei sunt pedepsiti
cu sterilitatea, dar nasc mai multi copii care se casatoresc si specia umana
se perpetueaza.
D) Doctrinele religioase cele mai raspândite în mazdeism erau
politeismul si dualismul, care era dominant.
E) Pantheonul zeilor avea ca stapân suprem pe Ahura Mazda
stapânul întelept, zeul cerului din timpul zilei, creatorul si pe Mithra, zeul
nocturn, ce fusese soarele si caruia i se sacrifica taurul. Alte zeitati erau:
Sroasha (disciplina), Vayu (vântul), întâlnit si la arieni si în hinduismul
vedic, Anahita (fecunditatea), care era frumoasa si puternica, Mah (luna)
si Zervan (timpul si destinul). Cu toate acestea nu politeismul, ci tendinta
dualista era pregnanta. Aceasta avea la baza Binele reprezentat de
Ormuzd si Raul simbolizat de Ahriman. Împaratia Binelui era stapânita
de Ahura Mazda (Ohrmazd în greaca veche) si cea a Raului de Angra-
Mainyu (Ahriman în greaca veche).
Ahura-Mazda (Ormuzd) statea asezat pe discul solar. El era
considerat creatorul cerului si al pamântului si autorul ordinii din lume.
Întelept, conform cu numele sau (mazda), sfânt si drept, el locuia în cer.
Ahura Mazda era echivalat cu zeul Varu a de la arieni. Ohrmazd era
identificat cu timpul vesnic, dar în spatiu era limitat.
Dumnezeu, Binele este vesnic, în vreme ce Raul va avea sfârsit, dar
e fara început. Astfel, Ahriman este limitat în spatiu si în timp. Împaratia
Raului este si ea ierarhizata. Se afla în fundul prapastiei, în întuneric.
Lupta dintre cele doua împaratii s-a petrecut la începutul lumii si s-a
încheiat cu triumful binelui. Dar lupta dintre cele doua puteri se da si
astazi în lume. Omul trebuie sa fie de partea lui Ahura Mazda prin cult si
precepte morale. Cel mai important precept este ferirea de necuratenie.
Exista, totodata, ca o lege morala puternica, datoria de a-i pedepsi pe cei
rai, devenita razboiul sfânt.
F) Zoroastru (Zarathustra în persana) a trait în secolul
al VI-lea î. Hr. (599 - 522). El venea dintr-o familie de crescatori de vite.
Conform traditiei, era un zaotar, adica un preot sacrificator si cântaret. El
aduce spiritualizarea religiei populare. Se ridica pentru apararea saracilor,
împotriva jertfelor de animale si pentru transpunerea religiei pe un plan
umanitar si social. Se ridica împotriva cultului daevas (zeilor si
demonilor) si chiar al lui Mithra si Anahita. El este întemeietorul religiei
persane în 628 î. Hr. Fire blânda, Zoroastru paraseste familia la 20 de ani
în cautarea raspunsurilor si se retrage în munti la sapte ani. La 30 de ani
primeste revelatia, adica i se arata Gândul cel Bun, care-l duce în fata lui
Ahura Mazda. Acesta l-a chemat sa-i fie profet si l-a instruit. Profetul
Zoroastru va predica noua religie timp de 10 ani, întâmpinând multe
dificultati, ca si în ceea ce priveste luarea de adepti, situatie ce o va avea
si Muhammad în islam. Pâna la urma a reusit sa-l converteasca chiar pe
rege. A fost închis. A fost înjunghiat în fata altarului în 551 î. Hr.
Zarathustra a pus un mare accent pe morala si a fost un reformator al
mazdeismului, tot astfel cum Buddha reforma hinduismul. Raportul
dintre bine si rau a trecut din planul mitologic, în cel uman, social sau
individual. Omul trebuia sa dea dovada de fapte bune, vorbe bune si
gânduri bune. Calitatile principale erau socotite urmatoarele: cinstea,
dreptatea si pietatea. Ca si în crestinismul ortodox, practicarea acestor
vituti si nu formalismul ritualurilor sau ceremoniilor reprezenta adevarata
esenta a religiei.
G) Cultul se baza în principal pe lectura din Avesta si pe rugaciuni.
Casta preotilor era bine organizata. Nu aveau temple, nici statui ale zeilor.
Clasa sacerdotala era a magilor. Acestia vegheau îndeplinirea ritualurilor,
îngrijeau mormintele regilor, interpretau visele si pregateau bautura sacra.
Ca si arienii în India, vechii iranieni aveau o bautura sacra numita haoma
Nasterea si casatoria erau ceremonii principale. Ritualul pubertatii si al
trecerii la maturitate era cel mai important. Baietii purtau centura kushti
pentru toata viata. Dintre sarbatori se disting cea a lui Mithra, cea a
Anului Nou si cea a zilei profetului Zoroastru. Foarte important era cultul
focului, ca si în ritualurile vedice de la inzi.
H) Ritul funerar era complex. Dupa ce muribundul murea, cadavrul
era spalat cu urina de vaca si îmbracat într-o haina alba de bumbac. Se
aducea un câine, care mirosea mortul pentru a alunga duhul rau sau
demonul mortilor. Cadavrul era dus în Turnul tacerii (dakhma), unde
vulturii îi mâncau carnea de pe oase. Ca si la inzi, nu se plângeau mortii.
Persia este socotitǎ drept tǎrâm al îngerilor. Argumentul îl ofera energiile
amesha spenta trimise de Ahura Mazda si calitǎtile repezentate de ele: a)
vohu-mano (buna intentie); b) xathra vairya (suveranitatea divinǎ);
c) asha (justitia strǎlucitoare) si d) ameretat (nemurirea).
I) Dupa moarte, sufletul ramânea trei zile lânga cadavru, apoi
mergea pe un pod numit chinvat (cel ce discerne) si trecea peste o
prapastie. Podul se largea pentru cei buni si se îngusta pentru cei rai.
Iadul, cuibul demonilor, se afla sub pamânt. În rai, sufletele erau în
comuniune. Iadul nu era un loc vesnic, ci era asociat cu purgatoriul
catolic. Sufletul era judecat si cântarit pe o balanta. Daca balanta nu se
înclina în nici o parte, sufletul era trimis în hamestagan (locuinta
greutatilor egale), unde suferea doar de frig si de cald. Daca se înclina
balanta, sufletul mergea spre un loc de fericire sau spre un loc de chinuri.
Suferintele erau descrise cu detalii, în vreme ce fericirea nu.
|
