ALTE DOCUMENTE |
Aceasta sectiune are rolul de a oferi cititorului o vedere de ansamblu asupra legii - cu alte cuvinte de a explica ce subiecte sunt tratate în curs. Ea va trebui sa contina definitiile legale importante. Continutul va varia de la o tara la alta, însa notele pentru Marea Britanie sunt exemplificate mai jos.
Multe dintre regulile explicate în acest curs le vor fi familiare conducatorilor de vehicule pentru marfuri. De exemplu, sistemul de acordare a permiselor de conducere în Marea Britanie este în mare acelasi pentru ambele tipuri. Sistemul de acordare a permiselor de conducere, datorita Directivelor Europene, este comun ambelor industrii - cu un permis standard unic, care acum este în curs de a fi înlocuit cu foto-cartele - atesta dreptul de a conduce toate tipurile de vehicule.
Definitii importante
"Transport PUBLIC" si "Vehicul pentru servicii publice"
De ce sunt importante aceste definitii?
Pentru ca dupa legislatia britanica, daca un vehicul este folosit pentru transport public, este clasificat drept "vehicul pentru servicii publice". Aceasta înseamna ca, operatorul trebuie sa aiba o licenta de transport, soferul trebuie sa detina o licenta profesionala(de exemplu, categoria D) care necesita un al doilea examen de conducere, iar vehiculul trebuie sa se conformeze unor specificatii tehnice speciale. În sfârsit, asiguratorul partii terte a operatorului trebuie sa fie informat de faptul ca, activitatea este în regim de transport public, deoarece prima de asigurare va fi mai mare.
Multi cred ca "vehicul pentru servicii publice", sau "VSP" se refera la linia de transport londoneza numarul 11 de la statia Camden Town la statia London Bridge. Vehiculul utilizat pentru a oferi acest serviciu este un VSP, dar acelasi lucru sunt si multe altele.
"Vehicul pentru servicii publice"
Termenul acesta este definit conform Legii vehiculelor publice de calatori din 1981.
Un vehicul cu motor altul decât un tramvai care :
1) Daca este adaptat sa transporte peste opt pasageri, este utilizat pentru transportul public de pasageri
2) Daca este adaptat sa transporte opt sau mai putin de opt pasageri, este utilizat pentru transportul public de pasageri la tarife separate în întreprinderea de transport de pasageri.
Daca activitatea si vehiculul îndeplinesc conditiile acestei definitii, operatorul va trebui sa obtina o licenta VSP. Aceasta indiferent daca vehiculul ofera un serviciu regulat, un tur al orasului "cu usile închise" (cu autocarul) sau un serviciu interurban.
Amenda maxima pentru operarea unui VSP fara licenta este de 2.500 Ł (4.000 $).
Exista doua exceptii.
Conducatorii auto angajati în activitati cu scop social, educational sau de recreere în care nu exista nici o intentie ca serviciul sa obtina profituri (de exemplu, autobuzul unei scoli de pe lânga o autoritate locala, un grup al unei organizatii de tineret, o societate de caritate ce îngrijeste batrâni sau bolnavi) pot obtine un permis special care îi scuteste de obligativitatea unui licente de transport. Aceste licente se numesc Legitimatii "sectiunea 19".
Vehiculele întrebuintate în baza acestor legitimatii având pâna la 16 locuri pot fi conduse de detinatorii unor permise de conducere (a se vedea mai jos sectiunea de permise de conducere).
De asemenea, aceste legitimatii scutesc si de necesitatea de a avea un certificat de stare buna initiala pentru vehicule de pâna la 16 locuri. O explicatie mai detailata a legilor referitoare la legitimatii apare mai jos.
Este de asemenea posibil pentru un comitet satesc sa obtina o permisiune speciala de a gestiona un serviciu de transport cu autobuzul contra cost. Aceste legitimatii, cunoscute sub denumirea de "Legitimatii sectiunea 22", sunt adesea întrebuintate în zone rurale îndepartate unde nu exista servicii regulate de transport cu autobuzul. Un grup de voluntari strânge banii pentru a cumpara un microbuz (uneori sprijiniti de o donatie din partea guvernului la nivel local sau national) si întrebuinteaza microbuzul pentru a oferi un serviciu localnicilor. Este posibil de asemenea, sa se închirieze vehiculul unui client, de pilda unui club de fotbal, putându-se astfel adauga niste bani la întretinerea vehiculului. Aceste vehicule pot fi conduse de multi detinatori de permise de conducere auto si sunt scutite de necesitatea de a avea un certificat de stare buna initiala. Legile care reglementeaza regimul juridic al legitimatiilor sectiunii 22 sunt explicate mai jos.
"Transport PUBLIC"/ ''hire or reward ''
este definit în sectiunea 1(5) a Legii vehiculelor publice de calatori din 1981 ca incluzând:
Exemple ale situatiilor reglementate de aceasta definitie includ:
Plata unui tarif catre sofer, plata unei contributii catre un secretar de club în scopul închirierii în grup a vehiculului, plata în avans pentru rezervare de bilete (de exemplu, la o statie de metro sau la o agentie de voiaj) si plata pentru altceva care da dreptul la o calatorie cu autobuzul aparent gratuita - de pilda un autocar de protocol al unui hotel. (vezi "Exemple de spete" mai jos). Definitia reglementeaza si plati facute de altcineva în numele calatorilor - de exemplu, o societate de caritate sau o companie care plateste pentru un grup de pensionari care pleaca într-o scurta vacanta.
În cazul autobuzelor utilizate de o fabrica pentru transportarea angajatilor sai, activitatea va fi de transport public daca pasagerii au facut o contributie pentru costul calatoriei (de exemplu, au platit un bilet sau s-a facut un scazamânt din salariul lor). Daca autobuzul a fost închiriat de la o întreprindere de transport cu autobuzul cu tot cu sofer, activitatea va fi de transport public chiar daca pasagerii nu au efectuat nici o plata. Aceasta deoarece s-a efectuat o plata, în numele calatorilor, de catre un functionar al fabricii catre întreprinderea de transporturi.
"Tarifele separate" la care se face referire în definitia "Vehiculului pentru servicii publice" înseamna ca, plata pentru transport se face de catre calatori individuali. Nu conteaza daca exista un tarif fix si nici daca plata se faca catre altcineva decât conducatorul vehiculului - cum ar fi un secretar de club.
Expresia "în întreprinderea de transport de calatori" se refera la faptul ca, încasarile depasesc cheltuielile de productie inclusiv amortizarea.
Tipuri de spete
În decursul anilor, judecatorii au aplicat aceste definitii într-o serie de situatii. Câteva cazuri importante sunt explicate mai jos.
Un hotel oferea autocare de protocol pentru transportul turistilor - de pilda de la gara la hotel sau de la hotel la gara.
Calatorii nu efectuau nici un fel de plata separata pentru calatoria cu autocarul de protocol. Majoritatea erau clienti platitori ai hotelului, însa uneori putea beneficia de transport si cineva care nu efectuase nici un fel de plata hotelului.
Judecatorul a hotarât ca autocarele erau oferite ca una din facilitatile hotelului, pentru care clientii plateau o suma ca parte a notei de plata totale. Suma facturata de hotel era calculata sa acopere cheltuielile cu mijloace fixe plus cheltuielile de exploatare. Prin urmare, activitatea era de transport public. Utilizarea ocazionala de catre cineva care nu era client platitor nu a schimbat situatia generala.
Judecatorul a hotarât ca primirea în mod sistematic a unor "bani de benzina" - adica bani gheata luati de catre un parinte care ducea la scoala 11 dintre copiii vecinilor - este mai mult decât amabilitate sociala. Regularitatea si frecventa activitatii si sumele taxate au facut-o activitate de transport public.
Consideratiune practica
Aceste cazuri influenteaza o serie de situatii comune. Daca un supermagazin ofera un serviciu "gratuit" de transport cu autobuzul din zone cu sate si resedinte rurale, activitatea
s-ar numi transport public. Aceasta deoarece autobuzul este platit de catre supermagazin, desi calatorii nu platesc taxa de transport separata. Cheltuielile sunt acoperite prin preturile platite de catre clientii supermagazinului.
Acordarea de PERMISE de conducere auto
Introducere
Sistemul de acordare a permise de conducere auto este în mare acelasi peste tot în UE - multumita celor doua directive care au armonizat conditiile de baza. Totusi, majoritatea conditiilor armonizate se aplica numai permiselor obtinute pentru prima oara la o - sau dupa o - anumita data. De aceea, este posibil ca detinatorul unor permise mai vechi sa aiba îndreptatiri diferite decât cele explicate aici. Este de asemenea posibil ca anumite tari sa fi negociat derogari de la cerintele UE.
Prin urmare, notele de mai jos care schiteaza legislatia în domeniu a Marii Britanii ar trebui privite doar ca un model. Participantii vor trebui sa studieze legislatia tarii lor si sa faca modificarile necesare în text.
Terminologie: VSP si VTP
Dupa cum s-a explicat si mai înainte, "VSP" este un termen ce descrie un vehicul de calatori utilizat într-un mod anume. Clasificarea vehiculului si a activitatii ca "VSP" aseaza conducatorul auto în zona de reglementare a mai multor legi - în special referitoare la acordarea de licente de transport si de certificare a starii bune initiale a vehiculului.
Pâna la implementarea in 1990 a celei de-a doua directive UE pentru acordarea de permise de conducere, licenta separata care se cerea pentru conducerea vehiculelor de calatori de capacitate mare era cunoscut sub numele de "Licente pentru vehicule pentru servicii publice" sau "Licenta VSP".
Dupa implementarea directivei si crearea licentei unificate, permisiunea aditionala de a conduce vehicule mari de calatori este cunoscut ca: "Autorizare VTP" sau "Autorizare pentru vehicule transportatoare de pasageri".
Autorizarile acordate detinatorilor de permise DE CoNDUCERE
Data primului examen luat înainte de 01.01.1997
Nota: Descalificarile ulterioare nu afecteaza autorizarea.
Aceasta categorie de soferii pot conduce vehicule din categoria B fara restrictii, adica vehiculele cu pâna la 8 locuri plus scaunul soferului.
De asemenea, acesti soferi pot conduce vehicule din categoria D1 (9 - 16 locuri plus locul soferului), însa nu în regim de transport public asa cum a fost el definit anterior.
Se recomanda cititorului sa studieze în acest punct, din nou definitia de "transport public". Multe activitati cu microbuzul intra sub incidenta acestei definitii. Utilizarea unui legitimatii sectiunea 19 sau sectiunea 22 valabile le va permite multor posesori de permise auto sa evite aceasta excludere - vezi sectiunea ulterioara referitoare la acordarea de licente de transport si legitimatii.
Data primului examen luat la 01.01/1997 sau dupa data de 01.01/1997
Acesti soferi pot conduce numai vehicule din categoria B.
Pot de asemenea sa conduca si vehicule din categoria D1 în împrejurari restrânse, însa autorizarea D1 partiala nu va aparea pe permisul propriu-zis.
Aceasta autorizare aditionala permite urmatorilor soferi sa conduca un microbuz de pâna la 16 locuri însa nu în scopuri comerciale. soferul trebuie:
a). sa aiba cel putin vârsta de 21 ani;
b). sa posede permis de conducere de cel putin 2 ani;
c). sa fie voluntar;
d). vehiculul trebuie utilizat în scopuri sociale de catre o unitate necomerciala.
Autorizari profesionale
Vechile licente VSP si echivalentele lor moderne
Posesorii de licente "VSP" vechi, înainte de 1990, obtin o autorizare într-una din cele cinci categorii, o data cu luarea examenului.
Când a fost introdus noul model UE de licente în 1990, figurând în schimb categoriile D1 si D, legea a fost modificata pentru a permite vechilor autorizari VSP sa fie transpuse în noul sistem. Vechile documente de licente VSP vor continua sa fie valabile, dar sunt înlocuite cu noul document model UE / foto-cartele într-unul din urmatoarele cazuri:
Licente VSP vechi Noi categorii UE care înlocuiesc vechea categorie VSP
(autobuze supraetajate) D, D+E
(autobuze mari) D, D+E
cu un nivel>5,5m-8m D
4A cu un nivel pâna la 5,5m D*
4B cu un nivel pâna la 5,5m** Numai autorizari de soferi de automobile
cu restrictia de categorie ca lungimea vehiculului sa nu depaseasca 5,5m
** licenta de clasa 4B initial avea restrictii asupra tipurilor de utilizare reglementate
2.6. Documentul de conducere auto si categoriile sale
Documentul de conducere auto de model UE unificat a fost emis în Marea Britanie în 1990. Formatul si categoriile sunt aceleasi în întreaga UE. Toate autorizarile - pentru automobil, camion, autobuz - figureaza pe acelasi document.
Din 1990, autorizarile de a conduce un vehicul de calatori este descris dupa cum urmeaza:
D1 (restrictie de categorie 1 sau 101 - nu pentru transport public)
Aceasta autorizare este data posesorilor de permis de conducere care au luat primul examen de conducere auto înainte de 01.01.1997. Ramâne în continuare valabil. Permite conducerea de microbuze de pâna la 9-16 locuri (17 persoane cu tot cu soferul) dar nu în scopuri de transport public, conform definitiei de mai sus (paragraful 1.2).
D1 (fara restrictii)
Aceasta reglementeaza conducerea de microbuze de 9-16 locuri. Se obtine dând un al doilea examen teoretic si practic, în plus fata de examenul de conducere auto. În cazul soferilor auto care au obtinut prima oa 959f54j ra permisul auto înainte de 01.01.1997 si care iau acest al doilea examen, APCV va scoate restrictia "nu pentru transport public" (numar de cod 1 sau 101) din autorizarea D1 pe care o poseda deja. În cazul soferilor care si-au luat examenul mai recent, categoria D1 va fi adaugata în permisul lor, fara restrictii.
Categoria D1 include autorizarea de a tracta o remorca, daca masa bruta maxima nu depaseste 750 kg. Aceasta va fi suficienta pentru cele mai multe utilizari.
Este totusi posibil sa se dea înca un (al treilea) examen, permitând soferului sa tracteze o remorca mai mare în urma unui vehicul din categoria D1.
Prin urmare, aceasta categorie reglementeaza regimul vehiculelor de 9-16 locuri care tracteaza remorci cu o masa bruta maxima de peste 750kg.
Trebuie amintit ca, un microbuz are atât o greutate bruta maxima când e încarcat si o greutate cu remorca încarcata si ca aceste cifre nu trebuie depasite (limitele de greutate sunt tratate mai jos, în detaliu). În cazul unui vehicul precum Ford "Tranzit", greutatea bruta maxima va fi de aproximativ 3.600 kg. Aceasta înseamna ca, microbuzul împreuna cu pasagerii si bagajele din el, nu poate cântari mai mult de 3.600 kg pus pe un cântar-platforma. Greutatea bruta cu remorca încarcata va fi de aproximativ 5.100 kg. Aceasta înseamna ca, microbuzul cu pasagerii si marfurile din el, plus remorca si cu marfurile din ea nu pot cântari împreuna mai mult de 5.100 kg.
Daca microbuzul este complet încarcat, ramâne pentru remorca o capacitate de încarcare maxima legala de 1.500 kg.
Categoria D reglementeaza conducerea unui vehicul de peste 8 locuri. Se obtine dând înca un examen teoretic si practic dupa ce s-a luat examenul auto (nu este necesar obtinerea unui D1 mai întâi).
Diferenta dintre examene la categoriile D1 si D este ca vehiculul de examinare la categoria D trebuie sa aiba cel putin 9 m lungime.
D (nu pentru transport public - restrictie de categorie 1 sau 101)
Cândva era posibil ca un posesor de permis conducere care putea face dovada experientei de conducere a autobuzelor (fie retras din activitate, fie cu un permis luat înainte de introducerea examenului VSP/VTP) sa faca cerere pentru a continua sa sofeze. Aceasta autorizare (cunoscuta ca "drepturile bunicului") nu se mai emite. Este acum necesar ca toti soferii care doresc sa conduca un vehicul al carui regim nu este reglementat de catre permisul pe care îl detin sa dea înca un examen. Unele dintre aceste permise ramân în circulatie. Ele sunt înca valabile.
Ca si la categoria D1, categoria D include autorizarea de a tracta o remorca cu o greutate maxima care sa nu depaseasca 750 kg.
Este posibil sa se dea un examen aditional dupa ce a fost luat examenul de categorie D si care permite soferului sa tracteze o remorca mai mare.
Autorizarea D + E este necesara pentru conducerea autobuzelor articulate, deoarece partea posterioara este tratata ca si când ar fi remorca.
Consideratiile referitoare la greutate de mai sus, descrise la categoria D1 + E se aplica si aici.
Limite de vârsta
De obicei, vârsta minima a soferului unui vehicul de peste 8 locuri este de 21 de ani.
Legea britanica permite urmatoarelor vehicule sa fie conduse de un sofer în vârsta de 18 ani:
Daca soferul a luat un al doilea examen (D1 sau D dupa cum e cazul) si
a) Daca vehiculul este un VSP de orice marime, utilizat în servicii regulate cu o distanta de parcurs care nu depaseste 50 km sau
b) Daca vehiculul nu are peste 16 locuri si este utilizat în Marea Britanie sau
c) Daca vehiculul este scos din uz si în prezent nu este utilizat pentru transportul de calatori.
2.8. Starea de sanatate a soferilor
Legea britanica împarte soferii în doua categorii - "grupa unu" si "grupa doi".
Autorizarile de grupa 1 sunt cele obtinute printr-un permis de conducere a unui automobil.
Autorizarile de grupa 2 sunt cele care necesita luarea unui al doilea examen sau unui al treilea examen - cum ar fi categoriile C si D.
Posesorii de permise din grupa 1 trebuie sa îndeplineasca un anumit numar de criterii medicale. Ei trebuie numai sa declare ca sunt apti din punct de vedere medical conform regulilor APCV. Exista un chestionar cu o declaratie la sfârsitul formularului de cerere a permisului. De asemenea, daca apare o afectiune medicala importanta sau se agraveaza una deja existenta, soferul trebuie sa consulte APCV, care probabil îi va cere sa se supuna unei examinari medicale.
Regulile variaza în functie de afectiunea medicala. De exemplu, în caz de epilepsie, solicitantul de permis va trebui sa declare afectiunea în formular. APCV îi va cere persoanei sa se supuna unei examinari medicale. Daca doctorul este de parere ca afectiunea persoanei este suficient controlata de catre tratamentul medical pentru a reduce riscul unui atac de epilepsie pâna la un nivel acceptabil, soferului i se va da numai un permis de categoria B, care impune examinarea si reînnoirea anuala. Daca persoana sufera un atac de epilepsie, acest lucru trebuie declarat; persoana în cauza va fi reevaluata si s-ar putea sa-si piarda permisul.
APCV editeaza o brosura - "Standarde medicale ale starii de apt pentru conducerea auto" - care explica regulile.
Solicitantii din grupa 2 de permise trebuie sa treaca printr-o examinare medicala riguroasa. Daca este satisfacut, doctorul va semna un formular de sanatate care este depus împreuna cu cererea pentru permis. Regulile pentru anumite boli sunt mai stricte. Examinarea medicala trebuie repetata când posesorul împlineste 45 de ani, iar apoi din cinci în cinci ani.
2.9. Perioada de valabilitate a unui permis DE CONDUCERE
Permisele de grupa 1 sunt valabile numai pâna la vârsta de 70 de ani a posesorului. Posesorul trebuie apoi sa faca din nou cerere pentru o prelungirea permisului. Formularul contine un chestionar medical si o declaratie de sanatate dar de obicei nu se cere o examinare medicala.
Puteri disciplinare
Functionarul guvernamental care se ocupa de emiterea si retragerea permiselor pentru conducatorii de autobuz si de camion - "comisarul de trafic" (CT) - are puteri disciplinare asupra posesorilor de permise grupa 2. Acestea sunt în plus fata de puterile de decizie ale unui tribunal. Nu este ceva neobisnuit ca unui sofer de camion care este gasit conducând automobilul sau personal sub influenta alcoolului sa îi fie retras permisul de catre instanta, pe o perioada de un an. La capatul acestei perioade i se va înapoia permisul, însa Comisarul de Trafic îi poate ridica permisul de sofer de camion înca un an - înapoindu-i-l numai daca nu mai comite alte abateri. Aceasta prevedere este folosita si în cazurile în care un sofer pe autobuzul unei scoli este condamnat pentru delicte împotriva copiilor.
soferul are dreptul de a face apel la Curtea Magistratilor într-un asemenea caz.
Infractiuni
În situatia în care un vehicul este condus pe sosea de catre un sofer care nu are un permis din categoria adecvata, atât soferul cât si seful sau comit o infractiune. seful va fi condamnat numai daca soferul conducea în momentul infractiunii, în cadrul orelor de program normale.
De asemenea, daca soferul nu are permisul adecvat, nici asigurarea vehiculului nu va fi valabila. Aceasta este o alta infractiune, mai grava.
Prezentarea permisului de conducere
Legea britanica nu cere ca soferul sa aiba tot timpul, asupra lui permisul de conducere.
Singura persoana care are dreptul sa opreasca un vehicul aflat în miscare pe sosea este un ofiter de politie în uniforma.
Daca soferul nu are asupra sa permisul, ofiterul îsi va nota datele personale ale soferului. soferului i se va da un bilet care îl obliga sa îsi prezinte permisul la oricare sectie de politie, la alegerea soferului, în decurs de 7 zile. Nerespectarea acestei obligatii este considerata infractiune grava. În majoritatea cazurilor, ofiterul de politie îi va cere soferului sa prezinte certificatul de asigurare si certificatul de revizie tehnica anuala a vehiculului.
Daca împreuna cu politia la punctul de control lucreaza si un inspector de vehicule al Ministerului Transporturilor, acesta poate cere sa vada permisul de conducere, sau îi poate cere soferului sa se prezinte cu permisul la biroul de examinare a vehiculelor în decurs de 10 zile.
Sunt autorizarile interschimbabile pentru vehicule de calatori si de marfuri
Adica posesorul unui permis de conducere pentru autobuze îl poate folosi pentru a conduce un camion?
De regula, nu. Exista o singura exceptie: posesorul permisului de categoria C poate conduce un autobuz daca este pentru un test pe sosea legat de munci de reparatii. Nu poate transporta calatori platitori de bilet.
Examene de conducere auto pentru vehicule de calatori
Cererea trebuie facuta catre APCV cu formularul D1 (date personale) si formularul D4 (raportul medical care trebuie semnat de un doctor).
Solicitantul va primi un permis provizoriu, permitându-i sa conduca sub îndrumarea instructorului. Instructorul trebuie sa detina numai un permis pentru acea categorie de vehicule (nu exista înca o cerinta legala ca instructorii de conducere a camioanelor si autobuzelor sa fie la rândul lor instruiti sau examinati). Vehiculul trebuie sa poarte tablite cu litera L (în engleza de la "learner driver" = elev sofer).
Vehiculul folosit pentru test trebuie sa fie curat si în bune conditii mecanice. Trebuie sa fie capabil de o viteza de cel putin 80 km /h.
Daca vehiculul folosit pentru test nu are o lungime mai mare de 9 m, candidatul care trece cu succes examenul va primi numai un permis de categoria D1.
Daca vehiculul folosit pentru examinare este de peste 9 m lungime, candidatul care trece cu succes examenul va primi un permis de categoria D.
Examinatorii auto trebuie sa fie calificati. Ei pot fi angajati fie de Agentia de Standarde de Conducere Auto (care face parte din Ministerul Transporturilor) sau de o întreprindere de autobuze, daca aceasta are peste 250 de vehicule. Armata, politia si pompierii pot de asemenea sa-si angajeze proprii lor examinatori atestati.
Insigne
Cândva era obligatoriu ca soferii de VTP sa poarte insigne cu numarul de permis auto. Acest lucru nu mai este necesar, însa unele institutii înca solicita aceasta insigna. Aceasta le permite membrilor din public sau ofiterilor de politie sa verifice identitatea soferului (de exemplu, daca un calator doreste sa faca reclamatie pentru ca nu a primit suma corecta ca rest la banii pentru bilet).
3.1. Cine trebuie sa detina O LICENŢĂ DE TRaNSPORT
Utilizatorul unui "Vehicul pentru Servicii Publice" ("VSP") pe un drum public.
Termenul este definit (conform Legii vehiculelor publice de calatori din 1981) ca:
Un vehicul cu motor altul decât un tramvai care:
1) Daca este adaptat sa transporte peste opt pasageri, este utilizat pentru transportul public de pasageri ('hire and reward') .
2) Daca este adaptat sa transporte opt sau mai putin de opt pasageri, este utilizat pentru transportul public de pasageri, la tarife separate, în întreprinderea de transport de calatori.
"Tarifele separate" la care se face referire în definitia "Vehiculului pentru servicii publice" înseamna ca plata pentru transport se face de catre calatori individuali. Nu conteaza daca exista un tarif fix si nici daca plata se faca catre altcineva decât conducatorul vehiculului - cum ar fi un secretar de club.
"Transportul public" este definit în sectiunea 1(5) a Legii vehiculelor publice de pasageri din 1981 ca incluzând:
Legea permite soferului unui vehicul de pâna la 8 locuri sa accepte o donatie pentru cheltuielile de exploatare din partea unui calator cu conditia ca, plata sa nu depaseasca cheltuielile de exploatare a vehiculului (inclusiv amortizarea). Totusi, soferul trebuie întotdeauna sa verifice daca asigurarea sa acopera si acest tip de activitate.
De exemplu, un club închiriaza un vehicul pentru calatori (de exemplu, Renault Espace) sau un microbuz (de exemplu: Ford Transit) pentru a participa la un eveniment.
Daca vehiculul are peste opt locuri si activitatea este de transport public, operatorul trebuie sa detina licenta. Cu toate acestea, legea britanica permite organizatiilor care se ocupa de probleme religioase, educative, de recreere, asistenta sociala sau alte activitati în beneficiul comunitatii, sa solicite un permis special (legitimatie sectiunea 19, vezi mai jos) care le scuteste de necesitatea de a detine o licenta si le permite sa conduca vehiculul multor soferi care altfel nu ar avea dreptul.
În cazul vehiculelor mai mici, pentru ca activitatea sa intre sub incidenta legii licentelor de transport, pasagerii trebuie la rândul lor sa plateasca bilete separate - adica se face o plata separata de catre fiecare pasager dându-i dreptul de a fi transportat. Retineti ca, plata oricarui tip de bilet poate duce activitatea sub incidenta legii taxiurilor, care nu este relevanta în acest curs.
Exista o dispensa speciala continuta de Legea vehiculelor publice de calatori din 1981 care reglementeaza situatia în care un conducator de grup organizeaza o festivitate, închiriaza, în scopul de a-i transporta pe cei din grup, un automobil sau un vehicul mic pentru transportull de pasageri, ia de la fiecare membru al grupului o parte din costul drumului si preda banii conducatorului vehiculului.
O astfel de activitate nu va fi considerata ca fiind cu "tarife/bilete separate" daca soferul, proprietarul sau seful întreprinderii transportatoare nu i-a adunat pe pasageri la un loc, daca toti merg pe aceeasi distanta/la aceeasi destinatie si platesc toti acelasi tarif si nu s-a facut reclama pentru aceasta cursa pentru publicul larg, cu exceptia unui anunt afisat la un loc de munca, la o biserica, la un club sau într-un ziar care circula pe la persoanele ce frecventeaza aceste locuri.
Aceasta prevedere este relevanta numai daca vehiculul are mai mult de 8 locuri.
3.2. Activitati scutite
Vehiculele utilizate sub autoritatea si în temeiul unei legitimatii sectiunea 19 sau 22.
Licentele de transport cu restrictie VSP reglementeaza pâna la 2 vehicule. Vehiculele pot avea pâna în 16 locuri. Daca vehiculul are peste 8 locuri, mai exista o cerinta în plus, ca activitatea principala a operatorului de transport sa nu fie cea de transport de pasageri. Posta este scutita de restrictia de 2 vehicule.
Licentele de transport cu restrictie sunt utilizate de hoteluri si agentii de plasare a fortelor de munca care vor sa foloseasca un microbuz pentru a transporta pasageri în transportul public.
Standard national
Poate fi emis pentru a reglementa un numar oarecare de VSP de orice marime, pentru activitati în Marea Britanie. Este permis sa se conduca si în Irlanda de Nord cu o licenta nationala.
Standard international
Poate fi emis pentru a reglementa un numar oarecare de VSP de orice marime pentru activitati în Marea Britanie sau în strainatate.
3.4. Criteriile pentru obtinerea unui licente DE TRANSPORT pentru operatorUL DE TRANSPORT
Marea Britanie este împartita în zone numite "regiuni de trafic". Fiecare are un birou administrativ, condus de un "comisar de trafic" ("CT"). CT sunt functionari nepolitici. Sunt de obicei avocati pensionari, sau ofiteri de armata în retragere cu experienta în a comanda mari parcuri de masini. În masura în care ei aplica legea corect, politicienii nu îi pot înlatura din functie.
Un operator de transport trebuie sa detina o licenta de transport în fiecare regiune de trafic în care are un centru de activitati - adica o baza unde vehiculele stau parcate când nu sunt în cursa.
Posesorii unui licente de transport cu restrictie trebuie sa fie "apti" pentru aceasta. Pentru a analiza daca o persoana sau o întreprindere este apta, comisarul de trafic poate lua în considerare orice condamnare legata de gestionarea vehiculelor - starea tehnica, supraîncarcarea, abuzul privind orelor de sofat sau regulile de detinere a permiselor de conducere.
Posesorii unui licente de transport standard trebuie sa aiba o "buna reputatie". Pentru a hotarî daca o persoana sau o întreprindere are o reputatie buna, comisarul de trafic trebuie sa aiba în vedere condamnarile pentru infractiuni grave si condamnarile repetate pentru încalcarea regulilor de circulatie. Directiva 438/89 a CE a introdus aceasta definitie în legislatia britanica. Infractiunile sunt "grave" daca pedeapsa maxima este o amenda de 2.500 Ł (4.000 USD) sau mai mult. În legislatia britanica, aceasta include si infractiunile de tahograf. Pot fi avute în vedere si alte informatii relevante - de exemplu, infractiuni mai putin grave si angajarea de catre solicitant a unor subcontractanti ilegali, fara permise în regula.
Comisarul de trafic poate sa nu ia în seama condamnarile de peste 5 ani vechime.
Acest standard se aplica solicitantului (fie persoana sau întreprindere) si directorului sau (directorilor sai) de transport (persoanelor competente).
Posesorii de licente de transport standard trebuie sa fie si "competente din punct de vedere profesional". Aceasta înseamna ca fie transportatorul însusi (în cazul unui singur întreprinzator sau partener) sau un director numit (în cazul unei companii) trebuie sa detina o calificare anume. Directorul numit trebuie sa urmareasca în mod neîntrerupt si eficient respectarea legilor în activitatile întreprinderii. În cazul unei întreprinderi mari, fie cu multe vehicule sau cu baze raspândite pe o regiune geografica întinsa, comisarul de trafic poate solicita sa se angajeze în aceasta activitate mai mult de o persoana competenta.
Daca persoana competenta moare sau paraseste locul de munca, transportatorul trebuie sa scrie comisarului de trafic în decurs de 28 de zile. CT va hotarî atunci cât timp i se acorda transportatorului ca sa gaseasca un înlocuitor. În cazul unei mari întreprinderi, ragazul acordat va fi scurt - eventual sase luni - astfel încât un alt director sa fie instruit si examinat. Daca exista motive întemeiate - daca de exemplu, este o afacere de familie si fiul patronului îsi va încheia studiile la o facultate de management peste un an si va deveni manager în transporturi dupa absolvire - CT va permite o perioada mai mare. Perioada maxima care poate fi îngaduita este de 12 luni, care se poate prelungi la 18 luni în împrejurari exceptionale.
Se presupune ca, o persoana este competenta profesional daca îndeplineste una dintre cerintele urmatoare:
Are una sau mai multe calificari academice speciale - cum ar fi de Membru al Institutului pentru Ingineri de Transport Rutier sau Membru al Institutului National de Transport.
Aceste calificari nu trebuiesc reînnoite.
Toti solicitantii de licenta de transport VSP trebuie sa aiba o buna situatie financiara. Mai ales trebuie sa demonstreze CT ca au fonduri suficiente pentru a-si întretine în mod corespunzator parcurile de masini. Legislatia europeana indica faptul ca un nivel adecvat de capital este de 3.000 EURO în cazul unei licente internationale. CT va solicita accesul la conturi, la declaratiile bancare si alte informatii relevante. El poate, la nevoie, sa angajeze un evaluator independent (contabil) care sa studieze informatiile si sa îl sfatuiasca referitor la starea financiara a transportatorului.
Toti solicitantii de licente de transport VSP trebuie sa se angajeze sa ia toate masurile pentru ca:
vehiculele sa fie întretinute în mod corespunzator;
regulile privitoare la orele de sofat si tahografele sa fie respectate;
soferii sa aiba permisele corespunzatoare;
sa nu li ce ceara vehiculelor sa depaseasca viteza legala sau sa fie supraîncarcate;
orice condamnari relevante survenite pe o perioada de valabilitate a licentei sa fie notificata catre CT în decurs de 28 zile;
CT este anuntat în decurs de 28 de zile de orice schimbare de director de transporturi, sau despre orice masuri legale legate de faliment sau insolvabilitate.
3.5. Procedura de cerere
Cererile trebuiesc facute pe formularul VSP 421 catre CT cel putin cu noua saptamâni înainte de momentul din care este necesara licente. Nu exista nici o modalitate pentru obtinerea în regim de urgenta a unui licente de transport VSP.
3.6. Ce se întâmpla pe urma?
Personalul Comisarul de trafic (CT) va verifica informatiile depuse.
Solicitantul nu trebuie sa-i informeze pe rezidentii locali despre cererea sa. (Ca parte a procedurii de cerere pentru obtinerea unui licente pentru vehiculele ce transporta bunuri, solicitantul trebuie sa dea un anunt o singura data într-un ziar local care circula în vecinatatea întreprinderilor (a autobazelor) sale. Aceasta, deoarece legea vehiculelor de bunuri cere în plus si ca autobaza sa fie corespunzatoare din punct de vedere al protectiei mediului. Locuitorilor localnici li se ofera posibilitatea de a reclama comisarului de trafic - de exemplu, daca cred ca vor fi deranjati de zgomot, de fum sau ca intrarea este periculoasa pentru siguranta circulatiei). Adecvarea din punct de vedere al mediului nu este un factor în cererile pentru vehiculele de calatori.
CT va da un anunt într-o publicatie oficiala numita "Anunturi si proceduri" care va contine detalii despre solicitant si despre cererea sa.
Anumite oficialitati - politia, consiliul local, sindicatele din transporturi, asociatii comerciale - au dreptul de a ridica obiectii fata de o persoana sau întreprindere careia i se acorda o licenta de transport. Motivul obiectiei trebuie declarat si exista o gama limitata de motive. În principiu, trebuie sa existe dovezi care sa sugereze ca solicitantul nu va respecta una sau mai multe din îndatoririle legale care afecteaza posesorii de licente de transport. Aceste foruri ar putea sa detina informatii de prima mâna, de exemplu, daca soferilor li se cere sa încalce regulile de tahograf, vor reclama la sindicat. Politia are cunostinta despre accidente sau sanctionari legate de vehicule defecte. Publicatia "Anunturi si proceduri" este distribuita obiectantilor statutari la fiecare doua saptamâni. Acestia au 21 de zile de la data publicarii sa depuna plângere.
3.7. Conditii
Dupa ce a luat în considerare toate informatiile relevante, CT poate:
Sa acorde licente de transport;
Sa acorde licente de transport cu restrictie;
Sa refuze cererea:
Conditiile sunt folosite pentru a face acceptabila o cerere altfel inacceptabila. Exista o lista fixa de aspecte care pot fi reglementate de aceste conditii.
Numarul, marimea si tipul vehiculelor care pot fi exploatate;
Locurile în care vehiculele pot lua si depune calatorii (de exemplu, daca este o problema de siguranta a circulatiei sau daca în trecut operatorul de transport si-a parcat vehiculele într-o statie pentru a-i împiedica pe clienti sa se urce în autobuzul unui concurent);
Restrictia sau interdictia de a efectua toate serviciile sau anumite servicii speciale înregistrate locale (daca operatorul de transport nu si-a respectat orarul de curse în trecut) - cunoscute sub numele de "Conditiile sectiunii 26";
Rambursarea concesiunilor de taxe acordate furnizorilor de servicii locale privitor la pretul motorinei (din nou impusa daca un operator de transport nu a furnizat servicii în mod constant) - cunoscute sub numele de conditiile sectiunii 111;
Restrictii pe anumite rute sau la anumite statii pentru a reduce blocajele de trafic sau pentru a spori siguranta circulatiei.
3.8. Sanctiuni disciplinare
Daca un operator de transport nu respecta anumite legi importante sau daca nu respecta conditiile care îi afecteaza permisul, CT va solicita o audiere disciplinara. Daca operatorul de transport este gasit vinovat, CT poate fie sa-i impuna conditii aditionale drept pedeapsa (de exemplu, conditii ale sectiunii 26, 111, sau conditii de reglementare a circulatiei). În cazuri mai grave, poate anula sau limita licenta de transport a operatorului. Limitarea se refera la faptul ca, numarul de vehicule pe care operatorul de transport le poate exploata este redus. Se face uz de aceasta masura atunci când operatorul nu-si poate întretine întregul parcul de masini în mod corespunzator sau nu are fonduri suficiente pentru aceasta. Sanctiunea suprema este retragerea licentei de transport.
3.9. Contestatii
Exista doua cai de contestatii împotriva adjudecarii comisarului de trafic:
Legitimatiile îi scutesc pe unii operatori de transport de necesitatea de a detine licente de transport. De asemenea, multe vehicule cu legitimatie pot fi conduse de catre posesorul unui permis de conducere pentru automobile. Exista doua tipuri.
Legitimatii "sectiunea 19"
Exista doua categorii de legitimatii "sectiunea 19": "autobuz mic", care reglementeaza regimul vehiculelor de pâna la 16 locuri, si "autobuz mare", incluzând vehicule de peste 16 locuri.
Legitimatiile "sectiunea 19" pot fi utilizate de catre organizatiile care se ocupa de probleme religioase, educative, de asistenta sociala, recreative sau alte activitati în folosul comunitatii. Legitimatiile pentru autobuze mici pot fi obtinute de la CT sau de la birourile centrale ale diverselor organizatii de caritate si voluntare. Legitimatiile pentru autobuze mari pot fi obtinute numai de la CT.
Exemple de organizatii care pot folosi legitimatiile: scoli, cluburi de tineret, cluburi sociale, societati caritabile si cluburi sportive non-profit (echipa unei scoli sau a unui sat ar putea folosi o legitimatie, însa nu si Manchester United!).
Exisa mai multe avantaje în utilizarea unei legitimatii, în comparatie cu licenta de transport tip VSP.
Taxa de solicitare este considerabil mai mica.
Multi posesori de permise de conducere pentru automobile pot conduce vehiculul.
Nu este necesar sa ai contract de întretinere regulata a vehiculului (desi acesta trebuie sa fie în bune conditii mecanice)
Specificatiile tehnice ale vehiculelor mici cu legitimatie sunt mai reduse decât pentru VSP - de exemplu, cerintele pentru distanta dintre scaune, iesiri si intervale sunt mai putin stricte. De asemenea, nu este necesar ca vehiculul sa treaca printr-o inspectie tehnica înainte de rodaj (numita "Certificat de stare buna initiala" - vezi capitolul urmator.
Autobuzele mici cu legitimatie pot fi conduse de posesorii de permise de conducere pentru automobile de dinainte de 1997, daca au vârsta de 21 de ani. Posesorii cu categoria D1 fara restrictii sau cu categoria D pot si ei sa conduca vehiculul daca au peste 18 ani.
Posesorii de permise mai recente pot conduce un autobuz mic cu legitimatie, însa numai daca sunt îndeplinite cerintele aditionale ale paragrafului 2.4.
Autobuzele mari cu legitimatie pot fi conduse numai de posesorul unui permis categoria D.
Autobuzele mari cu legitimatie trebuie construite la aceleasi specificatii tehnice ca un VSP si trebuie sa treaca printr-o inspectie tehnica înainte de rodaj si sa aiba un certificat de stare buna initiala.
Operatorii cu legitimatii pot cere un tarif (în mod direct sau indirect) pentru utilizarea vehiculului, cu conditia ca, serviciul sa fie utilizat numai de membrii unei organizatii pentru care este emisa legitimatia. În cazul legitimatiilor emise pentru societati de binefacere si organizatii de asistenta sociala, clientii (persoanele ajutate) de catre organizatie pot si ei sa o utilizeze. Serviciul nu trebuie sa fie accesibil publicului larg - aceasta va necesita o licenta de transport VSP.
Autobuzele cu legitimatie nu pot fi folosite în scopul de a face profit, astfel încât tarifele pot acoperi numai cheltuielile de exploatare, incluzând si un element de amortizare/pentru înlocuirea vehiculului.
Entitatea emitenta poate impune conditii aditionale - de pilda restrictii asupra tipurilor de pasageri care pot fi transportati. Restrictiile tipice includ numai persoanele care beneficiaza de pe urma existentei posesorilor de legitimatie si asistentii lor.
O legitimatie reglementeaza un vehicul. Exista un document legitimatie (care trebuie pastrat în birou) si un disc legitimatie (care trebuie tinut la vedere pe parbriz. Discurile nu sunt specifice pentru un vehicul anume - ele pot fi folosite în vehicule închiriate sau pot fi mutate dintr-un vehicul într-altul. O organizatie poate solicita mai multe seturi de legitimatii. Singura restrictie este faptul ca legitimatiile pentru autobuze mici nu pot fi folosite pentru autobuze mari.
Nu exista limita de timp pentru valabilitatea legitimatiilor.
Legitimatii "sectiunea 22"
Acestea permit folosirea unui vehicul de pâna la 16 locuri în transport public în regim non-profit. Ele sunt folosite mai ales de comunitati rurale - care nu au servicii de transport public - pemitându-le sa cumpere un microbuz si sa încaseze tarife. Aceste legitimatii se pot obtine la CT. Transportatorului i se poate permite sa foloseasca vehicului pentru alte scopuri - de exemplu, pentru închirierea catre persoane particulare pentru a subventiona costurile de exploatare.
soferii trebuie sa fie voluntari. Pot primi retributie numai în cazul pierderii surselor de câstig.
Ca si la legitimatiile "sectiunea 19", exista un document si un disc.
Posesorul unui permis de conducere pentru automobile de dinainte de 1997 poate conduce vehiculul. Posesorii unor permise de conducere mai recente se încadreaza si ei daca se îndeplinesc cerintele din paragraful 2.4.
Daca autobuzul cu legitimatie "sectiunea 22" este utilizat pentru a furniza un serviciu de transport local (definit în Marea Britanie ca un serviciu în care pasagerii pot face curse sub 25 km masurati în linie dreapta), el trebuie înregistrat. Aceasta regula se aplica exact la fel pentru serviciile comerciale.
Taxiurile
Cursul de fata nu se ocupa de legislatia taxiurilor, dar exista mai multe aspecte relevante.
Daca un vehicul de peste 8 locuri este utilizat pentru transportul pasagerilor în regim public cu tarife separate, atunci este un VSP si nu un taxi. În majoritatea situatiilor în care un grup de prieteni folosesc acelasi taxi o data, o persoana va raspunde de plata, chiar daca contribuie toti, astfel ca, activitatea nu va fi cu tarife separate.
Taxiurile pot fi rezervate la tarife separate, în plus unele firme de taxiuri permit acest lucru.
Companiile de taxiuri pot furniza un serviciu local de transport cu autobuzul folosind autobuze-taxi (maxi-taxi). Acestea necesita licente de transport unice cu "restrictii speciale". Autoritatea raspunzatoare de taxiuri controleaza starea tehnica a vehiculului.
CT controleaza calitatea serviciului de autobuz.
Starea tehnica a vehiculului
Cerinte de întretinere a vehiculelor cu licente de executie si fara licente de executie, verificare anuala, specificatii tehnice, Certificatul de stare buna initiala.
4.1. Raspunderea legala pentru starea tehnica
Legea britanica îl face pe "utilizatorul" vehiculului raspunzator pentru starea lui tehnica. "Utilizatorul" este definit ca, soferul plus întreprinderea pentru care lucreaza soferul daca acesta conduce în cadrul orelor sale de program de lucru.
Prin urmare, atât întreprinderea cât si soferul pot fi sanctionati în cazul gasirii unui defect.
4.2. Cerinte pentru un sistem de întretinere
Când depune cererea pentru licenta de transport, operatorul de transport va trebui sa faca o declaratie referitoare la masurile de întretinere a vehiculelor sale. Pentru a fi acceptabil pentru comisarul de trafic, sistemul si intervalele la care se face întretinerea trebuie sa se afle în limitele "Ghidului de pastrare a starii de apt pentru circulatie" al Ministerului Transporturilor ("Ghidul").
Elementele cheie ale unui sistem de întretinere sunt verificarile facute de sofer înainte de utilizarea vehiculului, reviziile tehnice periodice si verificarea anuala.
Programele de întretinere recomandate de fabricant (cum ar fi verificarile la service dupa fiecare 15.000 de km) nu sunt incluse în aceasta lista deoarece legea britanica le considera doar ca un mod de a asigura fiabilitatea si de a pastra garantiile. Reviziile tehnice periodice se ocupa si de elementele de siguranta verificate la un service, plus alte lucruri, si sunt mai frecvente.
Verificarile zilnice de catre sofer
Verificarile zilnice facute de catre sofer consta în examinarea vizuala la vehiculului a unei serii de elemente legate de siguranta, cum ar fi functionarea farurilor, iesirile de siguranta, starea scaunelor, nivelul uleiului si al apei, starea anvelopelor. Operatorii trebuie sa le ofere soferilor un nivel adecvat de pregatire si de perfectionare astfel ca ei sa poata face verificarile în mod corect si sa respecte regulile.
Ghidul cere ca soferul sa raporteze unei persoane competente orice defectiune care este constatata la o verificare zilnica sau care se constata în timp ce vehiculul este la un service, pentru a decide asupra unei actiuni de remediere adecvate. În cazul unei probleme serioase, cum ar fi: vehiculul trage tare spre dreapta la o frânare puternica, persoana competenta trebuie sa fie autorizata sa ceara ca vehiculul sa nu mai fie miscat pâna când nu a fost verificat de un inginer si daca e nevoie, sa fie reparat. Nu este obligatoriu sa se tina evidenta scrisa pentru a arata ca nu s-au gasit defecte, însa în practica este ferm recomandabil pentru ca:
Daca un sofer nu a facut verificarile corespunzator si nu a scos din uz un vehicul defect care este folosit în curse, un formular semnat care atesta ca el pretinde ca l-a verificat si a spus ca este acceptabil va fi de folos în luarea de masuri disciplinare în cadrul întreprinderii;
Evidenta scrisa atesta unui inspector ca s-au efectuat verificarile;
Evidenta scrisa permite întreprinderii sa depisteze ce defecte apar la un vehicul anume, pentru a îi permite sa puna la punct un program preventiv de întretinere;
Evidenta scrisa atesta unui politist sau unui inspector de vehicul ca în eventualitatea unei probleme pe sosea, majoritatea vehiculelor sunt în ordine;
Evidenta scrisa a verificarilor zilnice pot sluji în cazul unor obiectii de garantie disputate. De pilda, o pana de motor. Operatorul de transport pretinde ca este o izolatie defectuoasa (defect de fabricatie). Fabricantul pretinde ca utilizatorul nu a verificat nivelul.
Inspectii tehnice periodice
Trebuie efectuate inspectii (similare cu testul anual al Ministerului Transporturilor) de catre o persoana competenta, la intervale regulate. Intervalul va varia în functie de vârsta vehiculului, de nivelul de utilizare si de nivelul de dificultate a activitatii. De pilda, un cap tractor articulat nou care a fost utilizat în cea mai mare parte a vietii sale la viteza si temperatura optima pe autostrada va necesita inspectii mai putin frecvente decât o autobasculanta veche care trebuie sa mearga cel mai mult pe drumuri mici sau în santiere si cariere.
Intervalul de inspectie cerut va fi între 4 si 8 saptamâni, media nationala fiind în jur de 6 saptamâni. Regulile sunt aceleasi pentru camioane si autobuze.
Verificarile pot fi facute de catre operatorul de transport - daca are utilajul adecvat si personal calificat - sau de catre un atelier. Daca verificarea se face la un atelier, trebuie sa existe un contract scris care sa specifice elementele care trebuie verificate si frecventa verificarilor. Este important sa retinem ca, operatorul de transport si soferul sunt considerati întotdeauna raspunzatori de starea tehnica a unui vehicul, conform codului penal. Daca un atelier nu-si face treaba cum se cuvine, este problema operatorului de transport. Prin urmare, întreprinderile de transport care contracteaza altor firme activitatile de întretinere angajeaza adesea ingineri independenti pentru a verifica prestatia atelierului.
Ghidul precizeaza numarul minim de utilaje necesare într-un atelier de întretinere. Atelier de întretinere include un canal de vizitare, o hala acoperita, pentru inspectie, iluminare adecvata, echipament pentru spalarea portiunii de dedesubt a vehiculului si acces la echipamentul de testare a frânelor si a alinierii farurilor.
Evidenta/Registre
Ghidul cere sa se tina evidenta verificarilor zilnice ale defectiunilor (numai daca se gasesc defectiuni, vezi mai sus), ale inspectiilor si verificarilor anuale. Registrele cu evidenta trebuie tinute într-un loc usor accesibil, timp de cel putin 15 luni. Ele pot fi înregistrate în microfise sau scanate într-un computer, daca sunt usor accesibile.
Evidenta trebuie sa arate urmatorul sir de evenimente:
Raportul zilnic asupra verificarilor de defectiuni - persoana competenta alege actiunea adecvata de remediere si hotaraste daca vehiculul poate rula - trebuie reparat de catre o persoana competenta - verificare de catre o persoana competenta ca, vehiculul a fost reparat corect si este apt de utilizare - evidenta persoanelor implicate si piesele folosite.
Daca un atelier contractor se ofera sa tina evidenta, tot operatorul ramâne raspunzator pentru standardul si exactitatea ei. Prin urmare operatorul de transport trebuie sa insiste sa efectueze copii pe care sa si le puna la dosar.
Revizia anuala
În ce priveste revizia, exista mai multe clase de vehicule de pasageri. Fiecare îsi are propriul manual de proceduri, indicând elementele care trebuie verificate si frecventa verificarilor.
Clasa iv - Vehicule de pâna la 8 locuri
- Vehicule de pâna la 12 locuri folosite cu legitimatie
- Prima verificare la sfârsitul celui de-al treilea an, apoi anual
Clasa v - Autobuze fara legitimatie - VSP, cu 9-12 locuri
- Autobuze de scoala ale autoritatilor locale
- Anual începând din primul an
Clasa vi - VSP de peste 8 locuri
- Anual începând din primul an
4.3. Certificat de stare buna initiala
Daca un vehicul de pasageri este clasificat ca VSP (definit la paragraful 1.1), trebuie construit conform unei specificari tehnice. si anume, exista standarde pentru latimea intervalului dintre scaune, pentru spatiul dintre scaune, pentru stabilitatea laterala si pentru iesirile de siguranta. Înainte de rodaj, vehiculul trebuie inspectat de catre un "functionar certificat"(FC) la un atelier specializat în revizii tehnice anuale. FC va verifica vehiculul dupa o lista. Daca este acceptabil, i se va acorda un "Certificat de stare buna initiala" ("CSBI"). Poate apoi sa fie utilizat pe sosea, conformându-se si altor legi relevante precum licenta de transport.
Daca se fac modificari la vehicul care ar putea sa influenteze siguranta sa, precum repozitionarea unei usi, modificarea frânelor, schimbarea capacitatii de scaune, el trebuie
reexaminat si certificat din nou. Aceasta procedura este cunoscuta sub numele de procedura "Modificarilor notificabile".
Agentia de acordare de licente pentru soferi si vehicule de la Swansea tine evidenta tuturor CSBI emise.
Daca un vehicul este fabricat în serie - precum un Ford Transit standard construit în fabrica - fabricantul va depune mostre spre examinare. Daca trec testul, fabricantul poate sa furnizeze un document cu fiecare vehicul vândut, numit "Declaratie de conformitate". Acest document atesta ca, un vehicul este construit la acelasi standard tehnic ca unul care a luat testul CSBI. Transportatorul trebuie doar sa trimita Declaratia de conformitate la APCV, care apoi va emite un CSBI. Linia de asamblare poate fi supusa unor verificari neasteptate, periodice, pentru a se asigura ca seriile ulterioare de vehicule vor fi satisfacatoare.
Daca se refuza un CSBI, transportatorul poate face apel la Ministerul Transporturilor,
în termen de 28 de zile.
În caz de pierdere, se pot obtine duplicate ale certificatelor.
Autobuzele mici cu legitimatie "sectiunea 19" si autobuzele cu legitimatie "sectiunea 22" sunt scutite de procedura CSBI.
Punere în aplicare
Verificari în timpul curselor
Numai un ofiter de politie în uniforma poate opri un vehicul aflat în miscare pe sosea.
Inspectorii de vehicule din Ministerului Transporturilor lucreaza împreuna cu politia.
Examinatorul /Politistul poate solicita vehiculul pentru verificare.
Daca vehiculul e de pâna la 8 locuri, transportatorul poate cere ca examinarea sa fie amânata ( mai târziu în aceeasi zi la o statie de verificare ) daca verificatorul nu este cumva de parere ca este prea periculos sa lase masina sa ruleze mai departe.
Verificari ale parcului auto
Examinatorii din partea politiei si a Ministerului Transporturilor pot intra în autobaza unui operator de transport oricând, în limite rezonabile, pentru a efectua o examinare a parcului de masini si pot de asemenea sa verifice si registrele.
(Nota: exista o prevedere legala separata care permite inspectii cu preaviz de 48 de ore).
Orice vehicul care a fost implicat într-un accident poate fi retinut pentru verificare.
Personalul trebuie sa acorde toata asistenta necesara si nu trebuie sa obstructioneze examinatorul.
Note de interdictie
Daca s-a constatat o defectiune la inspectia rutiera, un ofiter de politie sau un examinator poate cere sa fie reparata defectiunea.
Exista mai multe grade diferite de notificari care pot face acest lucru.
Formularul PG 9 Vehiculul nu trebuie sa fie condus daca nu este verificat pentru drum în urma reparatiilor sau daca nu este dus la verificare pentru a i se ridica interdictia. Nota: un examinator de vehicule din partea ministerului (NU un ofiter de politie) poate amâna nota de interdictie pâna la 10 zile.
Formularul PG9B Rularea permisa numai cu anumite conditii - de exemplu, limita de
40 km /h, nu mai mult de 5 km pentru a-i permite sa ajunga la baza, la atelier.
Formularul PGDN35 Nota de defectiuni minore - de exemplu, un bec ars.
Operatorul trebuie sa dispuna repararea într-un anumit termen declarat.
Daca este marcata litera S pe formularul PG9, aceasta indica faptul ca, examinatorul considera ca defectiunea a rezultat dintr-o lacuna semnificativa în programul de întretinere al transportatorului.
Daca este marcata litera X în formular, ea indica faptul ca, inspectorul considera ca defectiunea nu a fost din vina operatorului de transport - de exemplu, o defectiune mecanica brusca.
Restrictiile PG9 trebuie ridicate înainte ca vehiculul sa fie utilizat din nou pe teren. Aceasta se face la o statie de revizie anuala.
Daca specialistii de la statia de revizie considera ca acum vehiculul este apt de drum, vor emite formularul PG10 - anulând PG9.
Daca în schimb considera ca defectiunea nu a fost reparata în mod satisfacator, vor emite un PG9C - refuzul de a anula PG9.
Ofiterii de politie si examinatorii pot ordona ca vehiculul sa faca un ocol de pâna la 5 mile (8 km) pentru examinare sau cântarire.
Notele PG9 pot fi emise în cazurile de supraîncarcare grava, nepermitând miscarea autovehiculului pâna când nu s-a descarcat o parte din încarcatura.
Emiterea formularului PG9 este înregistrata. Comisarul de trafic va fi informat. El va analiza informatiile si eventual va dispune o audiere disciplinara. Consecintele probabile sunt o atentionare sau o limitare/suspendare/anulare a permisului.
Orele de lucru ale soferilor si tahografele
5.1. Introducere
Aceste note descriu cerintele Regulamentului European pentru reglementarea orelor de sofat. Regulile AETR sunt practic identice. Participantii trebuie sa verifice daca aceste informatii sunt corecte în tara lor. De asemenea, este posibil ca tarile participantilor sa fi implementat legi interne care reglementeaza activitatile actualmente scutite de limitele UE. Daca acesta e cazul, trebuie adaugate si aceste informatii. Reglementarile interne britanice, care se aplica unor activitati scutite de regulile UE, sunt incluse drept exemplu.
Sistemul european de ore de sofat si cerintele tehnice pentru tahograf sunt continute în Regulamentele CE 3820 si 3821 din 1985. Numarul 3820 contine limitele de ore - orele de sofat, pauzele, momentele de odihna zilnica si saptamânala etc. Numarul 3821 contine cerintele tehnice pentru instrumentul tahograf care trebuie folosit pentru a le înregistra pe acestea. Sunt scutite o serie de vehicule si de activitati. Statele sunt libere sa implementeze legislatia interna care reglementeaza aceste activitati scutite.
Participantii trebuie sa completeze detalii privitoare la orice lege interna care se aplica în plus fata de legea UE/AETR în paragraful 5.4.
Regulile UE se aplica vehiculelor de peste 8 locuri. De asemenea, regulamentul
CE 3820 confera statelor membre optiunea de a scuti vehiculele de pâna la 16 locuri. Marea Britanie a hotarât sa profite de aceasta prevedere. Prin urmare, în Marea Britanie numai legile interne afecteaza regimul vehiculelor de pâna la 16 locuri. În Franta, unde optiunea nu a fost implementata, regulile se aplica vehiculelor de peste 8 locuri.
Regulamentul scuteste si vehiculele de pasageri care efectueaza servicii regulate acolo unde ruta deservita de vehicul nu depaseste 50 km. Statele membre sunt libere sa reglementeze aceste activitati daca doresc. Principalul motiv al scutirii acestor servicii este ca, ele urmeaza un tipar dictat de orar. Nu are sens sa li se ceara soferilor sa foloseasca un tahograf.
5.2. Reguli UE
Regulile UE vizeaza serviciile regulate de peste 50 km si toate serviciile neregulate, în cazul în care vehiculul are peste 8 sau 16 locuri (în functie de tara).
Anumite vehicule, precum cele folosite de serviciile de urgenta, sunt scutite.
Daca un sofer conduce un vehicul asupra caruia se rasfrâng regulile UE (un "Vehicul reglementat") numai 2 minute pe saptamâna, el cade sub incidenta acestor reguli si trebuie sa faca o pauza de odihna zilnica în zilele în care lucreaza si o pauza de odihna saptamânala în acea saptamâna. "Saptamâna" în acceptia regulilor UE dureaza de la miezul noptii de duminica/luni pâna la urmatorul miez de noapte de duminica/luni.
sofatul si pauzele
Un sofer trebuie sa faca o pauza sau pauze ridicându-se la un total de cel putin 45 minute la sau înainte de trecerea a 4,5 ore de condus continuu sau acumulate. Pauza poate fi împartita în segmente cu o durata de cel putin 15 minute. Încheierea unei pauze de 45 minute sau acumularea de pauze partiale permite sa se reînceapa numaratoarea, iar soferul poate apoi sa conduca din nou timp de alte 4,5 ore.
Exemple legale de sofat - pauza.
4,5 ore de sofat - 45 minute de pauza - 4,5 ore de sofat
2 ore de sofat - 15 minute de pauza - 1 ora de sofat - 15 minute pauza - 1,5 ore de sofat - 15 minute pauza - 4,5 ore de sofat
30 minute de sofat - 30 minute de pauza - 4 ore de sofat - -15 minute de pauza - 4,5 ore de sofat
În timpul unei pauze, i se poate cere soferului sa ramâna în sau lânga vehicul. De asemenea, pauza poate fi facuta în timpul unei traversari cu bacul/feribotul sau într-o calatorie cu trenul, permitându-i soferului sa conduca din nou la sfârsitul calatoriei cu feribotul sau cu trenul daca pauza e destul de lunga.
Daca vehiculul este echipat cu doi soferi iar regulile explicate mai jos sunt respectate (vezi 5.2.14), soferul 1 poate sa faca pauza necesara în vehiculul în miscare, în timp ce soferul 2 conduce.
seful nu are voie sa impuna nici un alt fel de cerinte soferului în timpul perioadei de odihna.
Legea britanica permite ca aceasta pauza sa fie scurtata pâna la 30 minute în cazul serviciilor interne regulate atunci când sunt facute în anumite autogari aglomerate.
Limita zilnica de sofat
Pe parcursul a 24 ore, un sofer nu poate fi la volanul unui vehicul cu scopul de a controla miscarea vehiculului timp de peste 9 ore.
Aceasta poate fi extinsa la 10 ore în nu mai mult de doua ocazii într-o saptamâna fara sa fie nevoie de o compensare aditionala a timpului de odihna.
Odihna zilnica
Un sofer trebuie sa se odihneasca zilnic cel putin 11 ore la o perioada de 24 ore. Aceasta limiteaza de fapt ziua de lucru la 11 ore.
Odihna zilnica poate fi redusa cu maximum 2 ore (adica la 9 ore) de pâna la 3 ori pe saptamâna. Acesta trebuie compensata printr-o perioada echivalenta de odihna, adaugata la o odihna zilnica sau o odihna saptamânala. De fapt aceasta permite prelungirea zilei de lucru la un maximum de 15 ore de pâna la trei ori pe saptamâna.
Exemplu
Un sofer se odihneste timp de 9 ore în ziua 1 si 10 ore în ziua 2. Aceasta trebuie compensata la sfârsitul saptamânii urmatoare. Exista mai multe moduri de a face acest lucru:
Odihna zilnica prelungita pâna la 14 ore (11+2+1 ore) la sfârsitul saptamânii viitoare;
O odihna zilnica de 13 ore (11+2) si o odihna zilnica de 12 ore (11+1) pâna la sfârsitul saptamânii urmatoare;
Odihna saptamânala prelungita cu 3 ore la sfârsitul saptamânii urmatoare.
Ziua de lucru
Regula de odihna de 11 ore limiteaza ziua de lucru la 13 ore, care poate fi prelungita pâna la 15 ore de pâna la 3 ori pe saptamâna.
Odihna zilnica divizata
Durata totala de 11 ore de odihna zilnica poate fi divizata în doua sau trei parti, cu conditia sa se fie respecte urmatoare cerintele:
Fiecare parte trebuie sa fie de cel putin 1 ora si
Ultima parte a diviziunii trebuie sa fie de cel putin 8 ore iar
Întreaga perioada de odihna astfel divizata trebuie sa fie de cel putin 12 ore.
Un sofer de autocar duce un grup de copii la Disneyland Paris pentru o zi. Este un drum lung (4 ore dus, 4 ore întors). soferul începe munca la 06:00. Mai întâi face verificarea de siguranta a vehiculului - uleiul, anvelopele, farurile etc. Acest timp este important. Desi soferul nu conduce vehiculul, nu poate fi considerat timp de odihna pentru ca soferul nu este liber sa îl petreaca asa cum doreste. Este socotit alt timp de lucru.
Perioada de 24 ore începe când soferul vine la servici, adica la 06:00. Asta înseamna ca pâna mâine va trebui sa fi avut o odihna zilnica de 11 - 9 ore. Aceasta îi limiteaza ora de încheiere a lucrului la 19:00 cu posibilitate de prelungire pâna la 21:00 de trei ori pe saptamâna. Cu un total de 8 ore de sofat, aceasta le lasa vizitatorilor în parc 5 ore (cu posibilitatea de prelungire pâna la 7 ore de pâna la 3 ori pe saptamâna).
soferul poate dispune liber de timpul sau cât timp vizitatorii viziteaza parcul. Poate dormi, face un dus sau se poate plimba. Regula de odihna divizata îi permite soferului sa beneficieze de o parte din odihna sa zilnica devreme (în timpul zilei) si sa o încheie printr-o odihna mai scurta la sfârsitul zilei, permitându-i sa lucreze pâna seara mai târziu.
Daca se procedeaza asa, soferul nostru trebuie sa aiba un ragaz pentru odihna divizata de cel putin 8 ore la sfârsitul zilei. Pentru a face un total de 12 ore de odihna, trebuie sa aiba cel putin 4 ore libere în timpul zilei. Daca se procedeaza asa, îsi poate amâna cursa de întoarcere pâna la ora 22:00 - trei ore mai târziu decât ar fi posibil în mod normal si cu ora mai târziu decât este posibil cu o odihna zilnica redusa.
Deoarece compensatia se da în aceeasi zi - odihna de o ora în plus - nu e nevoie de alta compensatie si acest model poate fi urmat în fiecare zi.
Odihna saptamânala
Daca un sofer a efectuat curse reglementate UE într-o saptamâna (definita ca perioada dintre orele 00:00 de luni dimineata pâna la orele 24:00 duminica viitoare), trebuie sa se foloseasca de odihna saptamânala. Când se stabileste momentul în care îi vine rândul acestei odihne saptamânale, trebuie puse trei întrebari. Daca se urmeaza aceasta metoda, este relativ simplu sa se verifice daca activitatea este conforma cu legea.
Cât de târziu poate începe odihna saptamânala? (Cu alte cuvinte, câte zile de sofat si de lucru trebuie efectuate înainte de a putea beneficia de odihna saptamânala?)
Raspunsul este ca odihna poate începe nu mai târziu de trecerea a 6x24 de perioade dupa sfârsitul ultimei odihne saptamânale. De exemplu, daca un sofer are un weekend întreg liber si se întoarce la munca la 06:00 luni, urmatoarea odihna saptamânala poate începe nu mai târziu de 06:00 duminica urmatoare.
Nu este nevoie ca odihna sa aiba loc într-o sâmbata sau duminica.
Dupa ce am stabilit ca nu am muncit prea îndelungat înainte sa beneficiem de odihna saptamânala, punem apoi întrebarea 2.
Care este durata maxima a odihnei saptamânale?
45 de ore care pot fi reduse la 36 de ore daca odihna se executa la locuinta soferului sau la baza vehiculului. Daca odihna saptamânala se executa altundeva - de pilda pe un pat de campanie în vehicul într-o parcare de pe marginea drumului, ea poate fi redusa la un minimum de 24 de ore.
Reducerile trebuie compensate pâna la sfârsitul celei de-a treia saptamâni dupa saptamâna cu reducerea. Compensatia trebuie sa fie cel putin la fel de lunga ca si reducerea - de exemplu, o reducere la 36 de ore trebuie compensata cu o odihna saptamânala de 54 de ore (45+9) sau o odihna zilnica de 20 de ore (11+9). Nu este posibil sa se compenseze o odihna saptamânala de 36 de ore acordându-se o odihna saptamânala de 50 de ore si una de 49 de ore deoarece compensatia de 9 ore nu poate fi data în rate.
Când se poate întoarce soferul la lucru dupa încheierea odihnei saptamânale?
Aceasta depinde de raspunsurile la întrebarile 1 si 2 de mai sus. Sa presupunem ca soferul a terminat lucrul la ora 17:00, vineri. Daca îsi ia întreaga durata de odihna saptamânala de 45 de ore, cel mai devreme când se poate întoarce este la 14:00 duminica.
Limita de sofat pentru doua saptamâni
Limita de sofat pentru o perioada de doua saptamâni este de 90 de ore. Specificatia se refera la orice perioada de doua saptamâni, deci trebuie numarat atât înainte cât si înapoi.
De exemplu, un sofer conduce 40 de ore în saptamâna 1.
Aceasta îl limiteaza sa conduca 50 de ore în saptamâna 2.
Este limitat sa conduca 40 de ore în saptamâna 3.
Feribot
Odihna zilnica poate fi întrerupta o data pentru a-i permite soferului sa urce pe sau sa coboare de pe un feribot sau tren. Daca se procedeaza astfel, odihna nu poate fi întrerupta pentru mai mult de o ora iar odihna trebuie prelungita cu cel putin doua ore. În timpul celor doua perioade de odihna soferul trebuie sa aiba acces la un pat de campanie sau la o cuseta.
De exemplu, un sofer se deplaseaza din nordul Angliei în Spania. Calatoria cu feribotul de la Portsmouth la Santander dureaza 9 ore. soferul ajunge la Portsmouth devreme. El nu-si poate întrerupe odihna decât o data, deci fie o începe în Portsmouth si o încheie pe feribot, fie o începe pe feribot si o încheie în Spania. El nu poate împarti perioada de odihna o parte la Portsmouth, o parte pe vas si o parte în Spania.
Pentru a putea sa se odihneasca pe feribot cu divizarea perioadei, el poate :
sa se odihneasca 4 ore la Portsmouth si 9 ore pe vas.
4+9 = 13 = 11 ore de odihna zilnica + 2 ore compensatie.
sau
sa se odihneasca 2 ore în Portsmouth si 9 ore pe vas.
2+9 = 11 ore = odihna zilnica redusa de 9 ore + 2 ore compensatie. Va fi nevoie sa i se dea soferului înca 2 ore de compensatie de odihna pâna la sfârsitul saptamânii urmatoare, pentru a compensa odihna zilnica redusa la care s-a atasat compensatia de pe feribot.
Urgente
În cazul în care siguranta traficului rutier nu este pusa în pericol si pentru siguranta pasagerilor, a vehiculului sau a încarcaturii, soferul poate depasi limitele de timp pentru a ajunge la un loc de oprire sigur. De exemplu, se iveste un blocaj de circulatie neprevazut pe autostrada. soferul îsi depaseste limita de 4,5 ore de sofat. soferul poate continua numai pentru a ajunge la un loc de oprire sigur unde poate lua o pauza sau se poate odihni - de pilda o parcare de camioane. Nu poate continua pâna la destinatia finala înainte de a se fi odihnit timpul necesar. soferul trebuie sa noteze motivele abaterii de la reguli pe spatele diagramei sale de cursa.
Scheme de prime
Este ilegal sa se ofere soferului orice fel de stimulent de prestatie profesionala care l-ar încuraja sa încalce limitele de viteza sau regulile referitoare la orele de sofat.
Un al doilea serviciu
sefii trebuie sa se intereseze, în masura în care este posibil, despre soferi care mai au si un al doilea loc de munca si daca exista asemenea soferi, programul lor de lucru trebuie sa fie astfel încât sa se odihneasca în mod corespunzator zilnic si saptamânal socotind ambele slujbe laolalta. Aceasta pentru ca un al doilea loc de munca nu poate fi socotit odihna. Chiar daca soferul lucreaza voluntar dincolo, de îndata ce soseste la locul de munca aici, trebuie sa urmeze instructiunile sefului.
Documentele soferului
Daca o cursa este supusa regulilor UE, trebuie tinuta evidenta folosindu-se tahograful, cu o singura exceptie.
Daca vehiculul este utilizat în Marea Britanie, în servicii regulate de peste 50 km distanta, un orar si un registru de îndatoriri va fi suficient. Un serviciu regulat este un serviciu de pasageri efectuat la intervale specifice pe rute specifice cu oprire în statii prestabilite. Registrul trebuie sa arate zilele de munca si de odihna si orele de lucru la care soferul respectiv este programat în saptamâna în curs, saptamâna anterioara si saptamâna urmatoare. Registrul trebuie sa arate numele soferului, data nasterii si baza vehiculului. Trebuie sa fie semnat de seful întreprinderii, iar soferul trebuie sa pastreze un exemplar (o copie); registrele cu evidenta trebuie pastrate cel putin 1 an.
Este recomandabil sa se foloseasca întotdeauna tahograful daca exista unul disponibil care a fost potrivit, calibrat si verificat.
5.2.13. Tipuri de tahograf
Exista doua tipuri de tahograf - manual si automat.
Tahograful are un buton de selectare a "modului" si cu care soferul trebuie sa înregistreze activitatile sale - adica daca sofeaza, efectueaza alt fel de munca sau se odihneste.
Pe un tahograf automat, modul este înregistrat pe o diagrama ca "sofat" ori de câte ori vehiculul se misca. Pe un tahograf manual, pozitia "sofat" trebuie fixata de catre sofer.
Este o infractiune grava sa se potriveasca gresit butonul de mod - de exemplu, sa se potriveasca la "odihna" în timp ce soferul efectueaza un alt fel de munca.
Tahograful înregistreaza viteza, distanta parcursa, durata cursei, activitatile si orele la care a fost deschisa cutia în care se afla diagrama.
Echiparea cu doi soferi
Daca vehiculul este dotat cu un tahograf capabil sa înregistreze informatii pe doua diagrame simultan (fapt indicat de prezenta a doua butoane de mod), exista o concesie speciala la odihna zilnica. Toate celelalte limitari ramân neschimbate.
Vehiculul poate fi echipat cu doi soferi. soferul 1 conduce pâna la 4,5 ore, în timp ce soferul 2 face pauza. Ei fac schimb si pleaca imediat mai departe. Dupa 4,5 ore, fac din nou schimb. Procesul se repeta. Ei pot face acest lucru deoarece e posibil sa se faca o pauza de (45 min) într-un vehicul sau tren în miscare. Fiecare dintre ei poate conduce timp de maximum 10 ore, permitând astfel vehiculului sa fie în miscare 20 de ore.
Regulile privitoare la odihna zilnica se modifica în acest caz. Fiecare sofer trebuie sa se odihneasca zilnic 8 ore la fiecare 30 de ore. Vehiculul trebuie sa fie stationat în timpul odihnei zilnice. Odihna poate fi executata în vehicul daca este prevazut cu un pat de campanie.
Aceasta îi permite fiecaruia dintre soferi sa efectueze si altfel de munca timp de 2 ore.
T= Timp de sofat
P= Perioada de pauza
A= Altfel de munca
O= Perioada de odihna
h = Ore
min= minute
1 = Modelul de lucru al soferului 1
2 = Modelul de lucru al soferului 2
Începutul zilei Sfârsitul zilei
T/4,5h - P/45 min- T/4,5h - P/45 min - T/1h - P/1h - A/2h - O/8h
P/45min - T/4,5h - P/45 min - T/4,5h - P/1h - T/1h - A/2h - O/8h
Identificarea greselilor si abuzurilor
Principalele greseli si abuzuri la tahograf sunt:
- Deconectarea alimentarii electrice
Aceasta este diagnosticat de catre masina prin trasarea unei linii ascutite radiale pe coloana pentru viteza.
- Selectarea de diagrama incorecta
Imprimarea nu este în legatura cu semnele deja tiparite pe diagrama tahografului, de pilda când vehiculul stationeaza, este înregistrata o viteza constanta de 20 km /h.
Tahograful va avea un numar de aprobare tip, precedat de un "e" mic pe o eticheta înauntrul capului. Acest numar trebuie sa coincida cu unul dintre numerele de pe lista din spatele diagramei.
- Îndoirea acelor
Se cunosc cazuri de soferi care au îndoit acul care înregistreaza urma de viteza, astfel încât va înregistra în mod fals o viteza mai redusa. Aceasta are trei indicii:
Când vehiculul stationeaza, urma înregistreaza o viteza sub 0km/h (aceasta ar putea fi si din cauza folosirii unei diagrame incorecte);
La o examinare se constata ca acele sunt îndoite;
Daca vehiculul este dotat cu un controlor de viteza, tahograful înregistreaza viteza ca fiind constanta si putin sub cifra la care este reglat controlorul.
- Introducerea de obiecte straine în canalul acului de viteza
Acul produce o urma neobisnuit de plata la viteza economica. Chiar daca vehiculul este dotat cu un controlor de viteza economica, va exista un grad mai mare de fluctuatie.
Este posibil sa se verifice acest lucru. Urma de distanta produce un vârf la fiecare 5 km si un punct minim la alti fiecare 5 km. Daca adunam numarul total de vârfuri si puncte minime pe o perioada de rulaj constant rezulta distanta parcursa. Împartind aceasta la timpul în care s-a parcurs distanta obtinem viteza medie. Comparati acest rezultat cu urma de viteza.
Instalare si calibrare
Tahografele trebuie instalate de catre un centru autorizat de Ministerul Transporturilor. Ele trebuie calibrate prin rulaj pe sosea pentru a se asigura ca înregistreaza viteza corecta. Se lipeste un autocolant înauntrul capului pentru a confirma ca s-a efectuat aceasta operatiune.
Tahografele trebuie apoi recalibrata la fiecare 6 ani. Legaturile si mecanismele trebuiesc inspectate si ele vizual la 2 ani. Se lipesc autocolante pentru a arata ca s-a efectuat aceasta operatiune.
Parametrii legali de exactitate sunt:
Testarea masinii pe banc Testarea în rulaj pe sosea
Viteza +/- 3 km /h +/- 6 km /h
Distanta 1% 4% peste 1 km
Timpul 2 min /zi si 10 min /saptamâna
Tahograf defect
Aparatul trebuie reparat cât de curând posibil, dar vehiculul poate fi folosit pâna când se repara.
soferul trebuie sa faca o înregistrare manuala a orelor de lucru pâna când se repara aparatul.
În cazul în care vehiculul este departe de autobaza - adica în strainatate - si nu se va întoarce timp de peste 1 saptamâna, aparatul trebuie reparat pe drum.
Diagrame si registre
soferii trebuie sa foloseasca aparatul corect si sefii trebuie sa îi doteze cu un numar suficient de diagrame cu numarul "e"- corect.
sefii au obligatia legala de a efectua verificari suficiente pentru a se asigura ca soferii lor respecta regulile.
Atât soferul cât si seful lui comit o infractiune daca nu este respectata una dintre aceste reguli.
sefii trebuie sa pastreze diagramele folosite în buna ordine timp de cel putin un an.
soferii trebuie sa foloseasca câte o diagrama pentru fiecare zi. Diagrama nu trebuie scoasa pâna la sfârsitul zilei (dar soferul poate deschide capul fara a-l scoate pentru a-si verifica orele).
soferii trebuie sa completeze spatiul gol din mijloc în mod corect, introducând date referitoare la prenume, nume, citirea kilometrajului la deschidere si la închidere, datele si locurile la care a început si s-a încheiat cursa, numarul de înregistrare a vehiculului si momentul de schimbare a vehiculului, daca e cazul.
Daca diagrama se murdareste sau se deterioreaza în timpul întrebuintarii, trebuie înlocuita, iar diagrama murdara/deteriorata trebuie pusa deoparte cu grija.
soferii trebuie sa aiba în cabina diagrame pentru fiecare zi a saptamânii de lucru în curs si pentru ultima zi a saptamânii trecute.
soferii trebuie sa înmâneze diagramele sefului lor în termen de 21 de zile de la folosire.
5.3. Ora dupa ceas
Ceasul tahografului trebuie fixat dupa fusul orar al tarii în care este înregistrat vehiculul. Trebuie ajustat dupa ora de vara/de iarna. Nu este nevoie sa se schimbe la granite.
5.4. Reguli interne
Introduceti date despre reglementarile interne (daca exista) care afecteaza activitatile scutite de catre UE.
5.5. sofatul mixt
Daca un sofer conduce în aceeasi zi un vehicul reglementat UE si unul reglementat intern, trebuie retinute urmatoarele aspecte:
Munca reglementata intern (sofatul sau alt fel de munca) va conta mai aproape de limita de timp de lucru (nu de sofat) dupa regulile UE.
Timpul de sofat dupa regulile UE va fi socotit probabil mai aproape de limitele de timp de sofat în ambele sisteme.
Regulile interne pot impune cerinte de a se tine evidenta în scris - de exemplu, folosirea unui registru de bord.
Specificatii tehnice ale vehiculului
Acestea variaza de la o tara la alta, deci va trebui ca participantii sa îsi aminteasca legislatia interna referitoare la:
6.1. Clasificarea vehiculelor
Ce legi se aplica, la ce vehicule de exemplu, regulile sunt diferite pentru vehiculele de peste 8 locuri?
6.2. Greutate si dimensiuni
Care este greutatea maxima admisibila pentru:
a) un autobuz cu doua osii;
b) un autobuz rigid cu trei osii;
c) un autobuz articulat.
Variaza în functie de sistemul de suspensii sau de vârsta vehiculului?
6.3. Relatia dintre greutatea maxima admisibila si capacitatea de încarcare
Legea prescrie o formula pentru greutatea unei persoane medii?
6.4. Sarcina pe osie
Care sunt limitele?
6.5. Lungimea
Care este lungimea maxima admisa a:
a) unui autobuz rigid;
b) unui autobuz care tracteaza o remorca;
c) unui autobuz articulat?
6.6. Latimea maxima
Care este limita?
Este ea diferita la microbuze?
6.7. Înaltimea maxima
Care este limita?
Care este înaltimea la care se afla cablurile de înalta tensiune pentru tramvaie în tara dumneavoastra?
6.8. Cercuri de rotatie
Exista un cerc prescris în interiorul caruia vehiculul trebuie sa efectueze rotatia?
Limitele sunt aceleasi la vehiculele rigide si la cele articulate?
6.9. Frâne
Care sunt eficientele standard minime de frânare?
Distinctie între frânarea principala, secundara si de parcare.
Vitezometre
Care sunt parametrii legali de exactitate?
Oglinzile
Câte si unde?
Centurile de siguranta
La ce scaune sunt obligatorii?
Exista cerinte speciale pentru diversele tipuri de autobuze - de exemplu, autobuze de scoala, microbuze?
Care sunt standardele tehnice?
Geam securizat
În care dintre ferestre este necesar?
Claxonul
Este obligatoriu ca masina sa fie dotata cu claxon?
Exista restrictii asupra tipului (de exemplu, este ilegal sa se cânte melodii)?
Exista restrictii asupra orelor de utilizare?
Fumul si emisiile
Care (în limbaj simplu) sunt regulile?
Cine efectueaza teste de emisii? Pe marginea soselei? Verificare anuala?
Comanda de închidere a alimentarii cu combustibil
Butonul care închide pompa de alimentare cu combustibil în cazul unui accident sau în caz de scurgere este obligatoriu?
Toalete si chiuvete
Sunt legale?
Exista restrictii?
TV si video
Sunt necesare permise /licenta? (de exemplu, drepturi de autori)
Exista restrictii (de exemplu, nu trebuie sa fie în câmpul vizual al soferului)?
Anvelope
Dati date referitoare la adâncimea minima a suprafetei de rostogolire, legi privitoare la taieturi, deteriorari, umflaturi, pneuri de rezerva compacte, aprobare a tipului, resapare si redecupare.
Tractare
Exista restrictii?
Stabilitatea
În Marea Britanie, VSP trebuie înclinate la un unghi prescris pentru a vedea daca se va rasturna la colturi. Aveti reguli similare?
Lanturile protejate
Obligatoriu?
Dimensiuni? Distanta de la sol?
Înaltimea treptelor
Exista valori minime (distanta de la bordura) sau maxime pentru înaltimea treptelor (acces pentru batrâni).
Semnal de stop
Este necesar?
Usile
Câte, cât de late, deschidere de siguranta, iesiri de siguranta.
Coridoare
Cât de largi?
Podea aderenta/împotriva alunecarii?
Scaune
Latime, spatiu, înclinatie (unghiul de sprijinire a spinarii).
Extinctoare de incendiu
Obligatorii? Câte? Ce tip?
Trusa de prim ajutor?
Faruri (exterioare)?
Dati detalii despre farurile laterale (de pozitie)
Lampi plafoniere
Faruri de ceata si reversibile? Obligatorii? Când pot fi folosite?
Limite de viteza
Introduceti date despre limitele de viteza pentru vehiculele de calatori.
Faceti o distinctie între diferitele tipuri de vehicule, de exemplu, pâna la 8, peste 8 locuri.
Dati limite pentru autostrazi, drumuri cu doua benzi, drumuri cu o singura banda.
Exista reguli speciale pentru zapada si ploaie?
Care vehicule trebuie sa aiba controloare de viteza si ce viteza?
Taxa pe vehicul
În afara de taxele comerciale obisnuite, exista taxe speciale pentru autobuze?
De exemplu, în Marea Britanie exista o "taxa pe vehicul" care se plateste o data pe an. Rata este calculata pe capacitatea de scaune. Trebuie sa tina la vedere discul pentru a indica efectuarea platii.
Exista concesii speciale, de exemplu, pentru vehicule care transporta pasageri
handicapate ?
Exista concesii speciale pentru vânzatorii si reparatorii de vehicule - de exemplu, de a li se permite sa livreze un vehicul înainte ca clientul sa plateasca taxa?
Exista o taxa pe vânzarea de motorina si exista concesii speciale pentru vehiculele de pasageri sau utilizatorii de vehicule în scopuri caritabile?
Aspectul comercial al exploatarii autobuzelor
De ce ne preocupa managementul financiar?
Înlesneste pregatirea unor cotatii profitabile pentru lucru;
Înlesneste analizarea prestatiei unui operator de transport pentru a vedea daca sunt necesare îmbunatatiri, cum ar fi în economisirea de combustibil;
Permite unui operator de transport sa-si vânda serviciile catre public;
9.2. Contabilitate
Evidenta contabila financiara îi permit operatorului de transport, actionarilor sai si autoritatilor fiscale sa stabileasca ce încasari si ce profit a înregistrat operatorul pe parcursul anului si cât valoreaza întreprinderea.
Notele de cheltuieli sunt declaratii ale tendintelor curente care îi permit operatorului de transport sa identifice precis masurile care trebuie luate pentru a-si optimiza performantele afacerii. Ele permit operatorilor sa compare eficienta si rentabilitatea autobazelor, ale regiunilor, ale diferitelor vehicule si ale diferitilor soferi. Ele îi permit operatorului sa ia hotarâri eficiente, ca de exemplu, daca sa achizitioneze noi vehicule, daca sa cumpere mai multe vehicule de un anumit tip si daca este necesara investitia pentru pregatirea soferilor sau în sisteme îmbunatatite de gestionare a carburantului.
Evidenta contabila îi permite operatorului sa pregateasca urmatorii indicatori de performanta:
Cheltuielile de exploatare pe kilometru ale vehiculului;
Kilometrii vehiculului pe angajat;
Numarul mediu de kilometri pe vehicul;
Numarul de curse de pasageri pe ruta;
Numarul de curse de pasageri pe vehicul;
Numarul de curse de pasageri pe sofer;
Încasari si subventii ca procent din cifra de afaceri;
Tarife medii pe kilometru;
Kilometri în gol (de exemplu, anulari datorita defectarii unui vehicul sau absentei unui sofer) ca procent din kilometrii planificati.
Este esential sa se tina evidenta fiecarei surse de cheltuieli, deoarece aceasta va înlesni pregatirea unor cotatii exacte pentru contractele cu clienti particulari si municipali. Identificarea si analizarea precisa a fiecarei surse de cheltuieli ce permite conducerii sa ia decizii eficiente referitor la zonele care necesita îmbunatatiri.
Calcularea cheltuielilor trebuie sa faca distinctie între cheltuielile fixe si variabile, adica acelea care nu variaza si acelea care variaza o data cu nivelul de utilizare. Este important sa se aloce cheltuieli anumitor vehicule si rute separat, astfel încât sa se poata face un studiu comparativ asupra rentabilitatii lor. Asemenea comparatii identifica si utilizarea defectuoasa a mijloacelor, vehiculele si soferii ineficienti.
9.3. Costuri fixe si variabile
Costurile fixe nu variaza o data cu utilizarea vehiculului, de exemplu, chiria pe autobaza.
Costurile variabile variaza o data cu utilizarea vehiculului, de exemplu, carburantul.
Unele cheltuieli pot avea atât elemente fixe cât si variabile. De pilda, un sofer poate fi platit cu un salariu fix în fiecare luna, dar primeste o plata suplimentara pentru fiecare ora pe care o lucreaza în plus fata de saptamâna de lucru normala de 38 de ore.
Unii contabili vorbesc despre cheltuieli semivariabile. Acestea sunt cheltuieli care nu sunt atribuite unui vehicul anume dar care nu variaza în timp sau în kilometrii parcursi, de exemplu, impozitul, taxa de licenta, asigurare si amortizare.
9.4. Amortizarea
Aceasta este costul unui vehicul pentru întreaga sa durata de exploatare. Pentru a calcula costul anual al vehiculului, luati costul de cumparare (mai putin anvelopele, care sunt o cheltuiala curenta de exploatare) minus valoarea de revânzare la sfârsitul vietii sale planificate, împartit la numarul de ani ai duratei de viata/de utilizare planificate.
Exista doua moduri în care poate fi calculata amortizarea.
Metoda liniara
Costul vehiculului nou - valoarea la revânzare
Perioada de utilizare
Un autobuz Volvo a fost cumparat nou în 1987 cu 85.000$. A fost vândut peste 11 ani cu 16.000 $. Prin metoda liniara amortizarea anuala este:
6.272,72 $ pe an.
Metoda bilantului reductiv
Aceasta rezolva faptul ca în viata reala valoarea unui vehicul scade mai rapid în primii ani de dupa achizitionare. De exemplu, exista o diferenta mare între valoarea unui vehicul de 3 ani si unul de 5 ani decât între valorile unui vehicul de 12 ani si altul de 14 ani vechime.
Este foarte usor de calculat valoarea din fiecare an folosind metoda bilantului reductiv. Scadeti pur si simplu un procentaj fix din valoarea de la sfârsitul anului anterior. Dupa cum scade valoarea, la fel va scadea si cifra de anul viitor.
De exemplu, un autobuz DAF a fost achizitionat nou în 1985. Când era nou, costa 100.000$. Se amortizeaza cu o rata anuala de 10%.
Vârsta Valoarea
0(nou) 100.000
9.5. Fixarea pretului
Elementul cheie în fixarea pretului este sa se poata face munca fara sa se înregistreze pierderi. De aceea este esential sa aveti informatii exacte referitoare la costuri.
Teorii ale fixarii pretului
Cost plus
Mediu
Cât suporta piata
Concurential
Cu marja
Pretul cost plus
Înseamna sa cunosti cheltuielile pe ora si pe kilometru ale unei activitati si sa adaugi peste asta o marja. Marja adaugata peste, se calculeaza într-o varietate de moduri, de exemplu, prin compararea ei cu ratele comparabile ale veniturilor pe investitii într-o banca. Transportatorul va dori de asemenea sa puna bani deoparte pentru a acoperi cheltuieli neprevazute, cum ar fi reparatii în caz de pana de motor neasteptata. Operatorii de transport trebuie sa fie flexibili la variatiile sezoniere în cerere - poate sa taxeze mai mult pentru cursele de zi vara, când cererea este mai ridicata.
Pret mediu
Aceasta înseamna sa planifici sa primesti un venit fix de la o gama de servicii astfel încât turele mai profitabile sa le subventioneze pe cele mai putin profitabile. Motivul pentru care se face aceasta este ca daca s-a cerut un pret mai mare pe o ruta mai putin profitabila, ar putea sa încurajeze un concurent sa intre pe piata. Unii operatori gradeaza rutele, cu grade mai abrupte pe rute unde sunt mai putini pasageri sau unde este concurenta mai mica.
Tarifarea cu cât suporta piata
Aceasta înseamna sa tarifezi cât de mult poti sa obtii. Aceasta va varia în functie de elasticitatea pretului cererii - cu alte cuvinte limita pâna la care cererea cade ca urmare a cresterii pretului unui produs.
De exemplu, în cazul unei excursii cu scoala la un muzeu, prioritatea va fi un cost scazut si clientul nu va fi prea preocupat de nivelul de comfort al vehiculului. Comparati aceasta cu situatia unei întreprinderi dornice sa atraga investitori germani în fabrica sa. Va dori sa închirieze un autocar de cea mai buna calitate, chiar daca va fi scump.
Pentru a putea sa taxeze cât suporta piata, operatorul va trebui sa stabileasca care servicii sunt elastice si care nu. Factorii care influenteaza elasticitatea cererii sunt disponibilitatea unor mijloace de transport alternative ( de exemplu, tren sau automobil), disponibilitatea unor servicii concurente si capacitatea clientului de a-si alege ora calatoriei. De pilda, în cazul trenurilor de navetisti catre Londra exista un grad mic de elasticitate a cererii la orele de vârf - oamenii trebuie sa ajunga la slujba chiar daca pretul creste. Duminica, când îti poti parca masina în Londra si poti sa nici nu faci calatoria deloc, ai de ales, de exemplu, între a merge la plaja sau sa vizitezi Turnul Londrei, biletele sunt cu reduceri substantiale deoarece elasticitatea cererii este mare.
Tarifare concurentiala
Aceasta înseamna tarifarea unui pret pentru a concura, adica pentru a câstiga clienti, indiferent daca iese profit sau nu. Se pot da ca exemplu de servicii gratuite si biletele cu reduceri mari valabile pentru mai multe zile.
Pe o piata descentralizata, operatorii de transport sunt uneori dispusi sa suporte pierderi daca exista concurenta acerba pe o ruta aglomerata, deoarece considera ca, concurentii se vor retrage primii, lasându-i pe ei singuri sa transporte 100% din pasageri si sa faca un profit mare. Capacitatea unui operator de transport de a face aceasta variaza în functie de rentabilitatea activitatilor sale. Companiile mai mari, precum Stagecoach, sunt cele mai capabile sa foloseasca aceasta tactica. În unele cazuri aceasta a dus la investigatii din partea unor autoritati ale monopolului.
9.5.5. Tarifare cu marja
De exemplu, o firma de autocare furnizeaza un serviciu expres zilnic, din provincie la Londra, cu plecare la 06:30 si sosire la 08:15.Operatorul are si o cursa de înapoiere zilnic cu plecare de la Londra la 17:30 si sosire la destinatie la 19:15.
Nu exista nici un fel de atractii turistice în oraselul de provincie si în afara de navetisti, piata e redusa pentru calatorii la Londra în timpul zilei. Daca autobuzul ar fi sa se întoarca acasa dimineata, ar fi gol, si ar costa bani pentru carburant si pentru uzura. O firma turistica japoneza a cerut cote de oferte pentru excursii cu turistii în locurile atractive din centrul Londrei în timpul zilei.
Firma de autocare si-a acoperit deja costurile fixe - de exemplu, cheltuielile de regie si taxele pe vehicule - prin tarifele luate de la navetisti. De aceea îsi poate permite sa pregateasca o oferta catre japonezi bazata numai pe cheltuielile aditionale de exploatare (de exemplu, carburantul folosit peste zi, plata orelor suplimentare pentru sofer) plus marja de profit dorita. Va putea sa ofere un pret mai mic decât transportatorii londonezi care vor trebui sa-si acopere costurile.
9.6. Fixarea tarifelor
Se folosesc o serie de sisteme, de exemplu:
Tarife fixe
Folosite în mod obisnuit când exista un flux constant de pasageri în si din vehicul si majoritatea calatoresc cu autobuzul cam pe aceeasi distanta. Un exemplu de serviciu care foloseste acest sistem de tarifare este o ruta circulara din Londra care opreste la majoritatea garilor. Un avantaj al acestui sistem (pentru operatorul de transport) este ca pasagerii cunosc tariful si nu se pierde timp cu plata restului la bilete.
Tarife zonale
Acestea sunt folosite de obicei în orase. Se traseaza linii circulare sau patrate pe o harta a orasului în jurul centrului. Tarifele sunt fixate în cadrul unei zone si la asta se adauga un spor de tarif pentru trecerea dintr-o zona în alta.
Tarife gradate
Asta înseamna tarife în functie de distanta.
Tarife orare
Aceasta înseamna ca biletul permite libertatea de a calatori pe toate autobuzele unei anumite firme un anumit timp fix - de exemplu, o ora. Tichetele sunt valabile prin stampilarea, pe spatele biletului, a orei la urcarea în primul vehicul.
Tarife pentru calatorii multiple si abonamente
Acestea sunt folosite pentru a încuraja loialitatea clientilor, fie fata de autobuz ca mijloc de transport, fie fata de serviciile unei firme anumite. Pe o piata concurentiala, unii operatori vând biletele acestea la un pret mic. De exemplu, în Anglia, în Birmigham, cea mai mare firma transportatoare vinde bilete cu care se poate calatori nelimitat timp de o zi la pretul a trei calatorii. Aceasta încurajeaza calatorii sa nu foloseasca autobuzele altei firme.
9.7. Marketing
Procedura de marketing
Identificarea necesitatilor clientilor
Producerea unui serviciu care sa îndeplineasca nevoile
Promovarea serviciului respectiv
Vânzarea serviciului respectiv
Monitorizarea serviciului respectiv
Efectuarea unor schimbari dupa necesitati
Combinatia de elemente de marketing ("Marketing Mix")
O initiativa de marketing reusita consta în produsul potrivit, pretul potrivit, promovarea potrivita, la locul potrivit, la momentul potrivit.
Analiza SWOT
Expertii în marketing efectueaza adesea analize SWOT.
Initialele înseamna puncte forte (S - Strengths), puncte slabe (W - Weaknesses), ocazii /posibilitati (O - Opportunities) si pericole (T - Threats). De exemplu, un operator de transport analizeaza reusita vânzarii de abonamente.
Puncte forte - -clientii platesc un numar de calatorii în avans, îmbunatatind fluxul de numerar;
-soferul nu mai trebuie sa mânuiasca bani multi (siguranta) si sa dea rest la banii de bilete (economie de timp).
Puncte slabe -lipsa de date de marketing - când sunt folosite biletele, pentru câte calatorii sunt folosite abonamentele.
Oportunitati - -încurajeaza noi clienti - valoare buna;
-încurajeaza folosirea serviciilor din afara orelor de vârf - ai platit, deci poti sa beneficiezi de cea mai buna servire în schimb;
-câstigarea procentului de piata al altor firme.
Pericole -investigatii din partea autoritatilor monopolului daca tarifarea nu este justificabila economic pe termen lung.
Segmentarea pietei
Înseamna împartirea clientilor si a clientilor potentiali în grupuri si în servicii specializate si promovarea unora dintre ele. De pilda, în Anglia transportul cu autocarul este mai lent decât cu trenul. Avantajul sau principal sunt preturile mai scazute. De aceea, firmele de autocare pentru distante mari îsi orienteaza marketingul spre studenti si pensionari.
Evaluarea pietei
Exista mai multe cai de evaluare inclusiv chestionare si studierea evidentei masinilor computerizate de tiparire de bilete.
Daca este chestionat un procentaj mic de servicii sau de clienti ("esantioane" - "sampling"), este vital ca ei sa fie reprezentativi pentru toti clientii.
Organizarea serviciilor de autobuze
Orarul
Urmeaza o explicatie a serviciilor aflate la dispozitia publicului.
În legislatia britanica, întârzierea ocazionala, cum ar fi întârzieri provocate de lucrarile rutiere, este tolerata, însa ajungerea la destinatie prea devreme duce la pierderea de încasari (calatorii pierd autobuzul) si eventuale masuri disciplinare din partea comisarului de trafic. Sunt acceptabile atât formatul de 12 ore cât si cel de 24 de ore.
Adaugati aici o explicatie a tipurilor de orare existente în tara dumneavoastra si eventuale coduri speciale sau abrevieri folosite în mod obisnuit
Diagrama de bord
Este posibil ca participantii sa utilizeze un sistem diferit - daca este diferit, va rugam sa îl explicati
Este diagrama curselor unui vehicul pentru o zi, care ar putea sa cuprinda munca mai multor soferi si în mai multe ture.
Distanta între curse si frecventa
În Marea Britanie se face diferenta între distanta dintre servicii pe o ruta si frecventa, care este numarul de autobuze care trec printr-un punct anume la o ora fixa.
Autobuzele au curse de la Marble Arch (Arcul de Marmura) pâna la Oxford Street la 15 minute.
Frecventa este de 4 autobuze pe ora.
Intervalul dintre curse este de 15 minute.
Motivul pentru care se face aceasta distinctie este ca ar putea exista doua firme concurente pe aceeasi ruta. Autobuzul companiei 2 ajunge la 59 de minute, cu putin înaintea autobuzului companiei 1 care soseste la fix (peste un minut).
Frecventa este de doua autobuze pe ora. Fara alte informatii, clientul ar putea crede astfel ca vine un autobuz la 30 de minute. Dar intervalul dintre curse este 1 minut si 59 de minute.
Câte autobuze sunt necesare pentru a exploata o ruta?
Exista o formula simpla.
Timpul necesar pentru o cursa dus-întors/Intervalul dintre curse = numarul de autobuze necesar prin rotunjire.
Durata unei curse dus-întors este timpul necesar unui autobuz sa treaca a doua oara prin acelasi punct pe o anumita ruta.
Exemplu
x
Punctul A Punctul B
5 minute asteptare la capat 10 minute asteptare la capat
Cursa într-un sens 35 de minute
Durata cursei dus-întors este timpul necesar pentru ca autobuzul sa ajunga din nou în acelasi loc - sa zicem punctul "x" pentru o a doua oara.
Este de 5 + 35 + 10 + 35 minute = 85 de minute.
Intervalul dintre curse este de 15 minute.
Prin urmare numarul de autobuze necesar este 85/15 = 5,66
Folosirea a numai 5 autobuze ne va face sa avem întârzieri.
Nu putem folosi 0,6 dintr-un autobuz, deci avem nevoie de 6 autobuze.
Orare tip cadran de ceas
Expresia aceasta este folosita în Marea Britanie pentru a explica o situatie în care autobuzele sosesc la intervale egale peste ora fixa, adica 08:00, 08:15, 08:30, 08:45, 09:00, 09:15 etc.
Se poate întocmi un orar tip cadran de ceas, rezultatul, fara zecimala, se obtine daca se împarte o ora la intervalul dintre curse.
exemplu: intervalul de 5 minute - 60/5 = 12.
Cu un ciclu de servicii la interval de 7 minute nu se împarte la fel: 60/7 = 8,57.
De exemplu, primul autobuz pleaca în cursa la 08:00, apoi la fiecare 7 minute. Autobuzele vor trece la si 7, 14, 21, 28, 35, 42, 56 de minute. Urmatorul ciclu orar începe la si 03 minute - diferit deci.
Avantajele orarelor tip cadran de ceas sunt:
sunt usor de înteles si de retinut;
usor de tiparit.
Transport combinat
Unii transportatori fac schimb de vehicule între rute ca sa optimizeze eficienta.
De exemplu, exista doua rute din centrul orasului care duc în zonele de locuinte din nord si din sud.
Suburbia A
Ruta 1
DC = 30 min
DC = 30 min
DDÎ = 45 min
Suburbia B
DC = intervalul dintre curse
DDÎ = durata unei curse dus-întors
Daca sunt exploatate separat, serviciul 1 va necesita 35/30 = 1,6 = 2 autobuze iar serviciul 2 va necesita 45/30 = 1,5 = 2 autobuze. Deci transportatorul va avea nevoie de 4 autobuze si patru soferi.
Daca rutele ar fi combinate, astfel încât autobuzele sa circule în jurul întregului circuit, dupa cum urmeaza:
Suburbia A
prin centrul
orasului
Suburbia B
Durata totala a unei curse dus-întors ar fi 35 + 45 = 80 min.
Distanta dintre curse = 30 minute
Numarul de autobuze necesar = 80/30 prin rotunjire = 2,66 = 3
Putem oferi acelasi tip de servicii folosind numai 3 autobuze - deci o economie de 25%.
Nimic nu-l poate împiedica pe operatorul de transport sa prezinte pe piata serviciile ca doua rute diferite cu doua numere diferite.
Activitate de tip maree
Întocmai ca mareele (ridicarile si coborârile nivelului apelor marii) la diferite ore ale zilei, pasagerii intra si ies din oras în diferite directii la ore diferite. Dis-de-dimineata, oamenii calatoresc din cartierele de locuinte spre oras la locul de munca. Cererea de transport în afara orasului spre suburbii este redusa. Seara situatia se inverseaza.
Ca urmare, operatorii în mod obisnuit conduc autovehiculele goale în directia nesolicitata, fara sa opreasca deloc. Acest lucru le da posibilitatea sa se întoarca repede la locul de plecare pentru a mai lua alt lot de pasageri.
Sprijin la scaderea vitezei traficului rutier
Aceasta înseamna pur si simplu adaugarea de autobuze suplimentare pe traseu pentru a compensa durata prelungita de parcurgere a traseului ca urmare a întreruperilor (de moment) ale circulatiei la orele de vârf. Acest lucru da posibilitatea mentinerii si cresterii duratei intervalului dintre curse.
Schimbari de frecventa
În scopul de a diminua numarul de autovehicule si de soferi si ca urmare de a reduce costurile de exploatare, operatorii circula la intervale mai mari sau pe mai putine trasee la ore linistite precum si la sfârsit de saptamâna.
Circulatia diferentiata pe ore
Urmare întreruperilor (temporare) de trafic, cursele dureaza mai mult în orele de vârf. În mod normal, programul /orarul linilor de autobuze se modifica în consecinta.
Înregistrarea serviciului de transport/Autorizarea rutei /traseului
Explicati aici ce aprobari sunt necesare pentru a presta servicii de transport local si interurban.
De exemplu:
În Marea Britanie, orice operator autorizat poate sa hotareasca sa înregistreze un traseu acolo unde vrea si la orice interval de timp dorit. Pretul biletului de transport este stabilit de operator. Piata libera este cea care domina. Cu toate acestea, exista o procedura detaliata pentru înregistrarea traseului la Comisariatul de trafic rutier. Trebuie furnizat orarul/mersul autobuzelor iar operatorul va trebui sa-l respecte. Aceasta pentru a se asigura ca publicul calator se poate bizui pe promisiunile operatorului. Nerespectarea orarului înregistrat este un motiv de actiune disciplinara aplicata autorizatiei de operator de transport.
Sunt anumite perioade stricte de înstiintare în vederea efectuarii schimbarilor în orarul curselor de autobuz.
Singura exceptie este în Londra, unde o întreprindere de stat, "London Transport" decide unde vor circula autobuzele si tot ea întocmeste si orarul curselor. Operatorii sunt invitati sa se ofere pentru efectuarea unor trasee. Acestora li se plateste o suma fixa iar London Transport pastreaza încasarile de pe bilete. De asemenea este posibil sa faci cerere la London Transport pentru a obtine permisiunea de a deservi o ruta/cursa acolo unde nu exista una deja, în cazul în care operatorul crede ca va fi o solicitare pentru cursa respectiva.
În absolut toate cazurile inspectorii verifica daca operatorii îsi onoreaza angajamentele.
În Londra, acesti inspectori sunt angajati de London Transport; în afara Londrei ei sunt angajati de catre Comisariatul de trafic rutier.
Este orare posibil ca doi sau mai multi operatori mai mici sa exploateze în comun un serviciu de transport ?
Este oare posibil sa faci apel/contestatie daca se refuza un contract/o avizare ?
11. Comportamentul conducatoriilor auto, taxatorilor si al pasagerilor
Explicati aici reglementarile aferente din tara dumneavoastra, de exemplu cele cu referire la:
Conducatorii auto care trebuie sa se asigure de siguranta pasagerilor - nepornind autovehiculul pâna ce oamenii în vârsta nu sunt în siguranta înauntrul autobuzului;
Pasagerii care nu trebuie sa distraga atentia soferului de la volan;
Transportul orbilor si al câinilor însotitori;
Transportul câinilor de rând si al animalelor;
Transportul de bagaje voluminoase sau incomode;
soferii care utilizeaza un microfon sau un telefon mobil în timpul conducerii autovehicului;
Legile cu privire la obiectele pierdute;
Legile cu privire la pasagerii turbulenti, în stare de ebrietate sau agresivi;
Legile cu privire la numarul pasagerilor care calatoresc în picioare.
Concesii
Explicati legile din tara dumneavoastra în legatura cu subventiile acordate persoanelor în vârsta, handicapatilor, copiilor, somerilor, etc.
Cine întruneste conditiile pentru a beneficia de aceste concesii ?
Bilete gratuite sau cu pret redus ?
Cine hotaraste care sunt persoanele ce întrunesc conditiile pentru a beneficia de aceste concesii si care este suma ?
Este posibil ca un operator sa pretinda banii pe care i-a pierdut în afacere?
Este posibil sa i se ceara unui operator sa ofere un pret redus ?
Este cumva o situatie diferita pentru serviciul de transport privatizat/exploatat în regim comercial ?
Ce poate face un operator daca este nemultumit de faptul ca pierde banii ca urmare a unui astfel de program ?
Legea concurentei si a monopolului
Explicati aici legea concurentei si a monopolului din tara dumneavoastra în masura în care afecteaza autobuzele.
Exemple:
Operatori mari - exista vreun segment de piata în oras sau regiune care sa declanseze un serviciu de transport ?
Acorduri restrictive- ce se întâmpla daca doi sau mai multi operatori fac o întelegere pentru a restrânge concurenta - de exemplu, alocându-si trasee si promitând sa nu faca curse pe ruta firmei concurente, acceptând bilete de la celalalt operator dar nu de la un al treilea operator.
Preturi "de prada" de exemplu, o companie mare poate sa-si permita sa scada pretul biletului numai pentru a atrage/cumpara segmentul de piata pâna ce operatorul existent da faliment, vinde afacerea companiei mari la un pret redus sau încheie cu aceasta o întelegere.
Reglementarile privind calatoria internationala între statele membre ale UE, au fost armonizate. Calatoria spre tarile din afara UE este guvernata de tratatele bilaterale dintre state sau dintre tara respectiva si UE.
Comentarii Generale
Nu este neobisnuit ca problemele tehnice sa apara pe drum. Este asadar recomandabil ca soferul sa poarte o rezerva de piese de schimb care îi va da posibilitatea sa faca mici reparatii pe drum. Trebuie purtate în special, rezerve de ulei, becuri de far, apa, lichid de spalat parbrizul, curele de ventilator. În unele tari, este obligatoriu sa se poarte aceste articole (vezi informatia de mai jos, specifica pe tari). Este de asemenea vital ca operatorul sa faca aranjamente cu o firma de service care ofera servicii 24 de ore, cum ar fi Europ Assistance sau firma de service oferita de fabricantul autovehicului.
Se recomanda cu tarie atunci când se calatoreste în strainatate sa se poarte un telefon mobil cu o raza de functionare în tarile prin care calatoriti. Este o idee buna sa programati în memorie numerele de ambasade, salvarea/serviciile de politie si numarul de telefon în caz de urgenta precum si numarul companiilor de asigurari de sanatate. Astfel va veti asigura de existenta unui ajutor.
Ce Reguli Se Aplica
În tarile membre ale UE (Uniunii Europene), legile UE guverneaza calatoria autobuzelor si a autocarelor si se aplica la toate autovehiculele care au peste 8 locuri. Se aplica reglementarile EU 3820 si 3821 din 1985 cu privire la orele de conducere si la tahografe. De asemenea, relevante ar fi directivele 96/26/EU (accesul la profesiune) si 96/53/EC (greutatea permisa si limitele de marime pentru circulatia libera a autovehiculelor).
Reglementarile ECMT
Conferinta Europeana a Ministerelor de Transport (ECMT), a convenit în 1984 sa aiba reguli comune cu privire la operatiunile ocazionale dintre statele participante. Partile semnatare sunt tarile UE plus Norvegia, Elvetia si Turcia.
Reglementarile sunt cunoscute ca ASOR (Transportul International Rutier prin Serviciile ocazionale de transport cu autobuzul sau autocarul).
Tratate Bilaterale
În afara legilor UE, exista multe tratate bilaterale în vigoare.
Un tratat va fi nul /nevalabil daca intra în conflict cu legea UE.
Operatorii trebuie mai întâi sa contacteze Ministerul de Transport sau Sindicatul patronal/Asociatia profesionala din sectorul autovehiculelor de transport persoane din tara pe care o intentioneaza sa o viziteze. Deseori, chiar departamentul international al Asociatiei operatorului va putea sa contacteze partenerii sai din strainatate în numele operatorului.
Legea Interna
Pe lânga diferitele legi internationale si tratate care guverneaza formalitatile de calatorie, este esential sa se stie ca multe situatii sunt reglementate la nivel national. În particular, fiecare tara îsi concepe propriile sale reguli de circulatie. Nerespectarea acestora îl va face responsabil de plata amenzilor locale pe operator si/sau sofer.
Tipuri de Servicii Internationale
Servicii Regulate
Transportul de pasageri la intervale de timp determinate pe rute determinate cu pasageri care sunt luati si lasati la puncte fixe prestabilite.
O sub-categorie "servicii regulate speciale" este un serviciu de transport similar cu cel descris mai înainte dar este destinat numai unui anumit grup de clienti, cum ar fi studentilor sau personalului militar.
Servicii Ocazionale
Excursii, circuite turistice si operatiuni de închirieri personale de autovehicule.
Operatiuni pe cont propriu
Acelea efectuate în scopuri non-profit sau necomerciale de catre o organizatie care preia angajamente de transport numai ca o activitate secundara si care implica vehiculele detinute sau cele închiriate.
LEGILE UE (Uniunii Europene)
Principalele reglementari sunt:
EC 11/98 Reguli obisnuite pentru transportul international de pasageri cu autobuzul sau autocarul;
EC 2944/93 Prescrie documentele necesare pentru serviciile ocazionale si de naveta cu cazare;
ASOR Transportul International rutier prin servicii de autobuze ocazionale si autocare în afara UE.
Reglementarile de mai sus afecteaza vehiculele înregistrate într-un stat membru al UE care opereaza pe plan international si care sunt construite sau adaptate pentru a transporta peste 8 pasageri plus soferul.
Reglementarea 11/98 prevede ca oricarui caraus care presteaza servicii de transport contra cost sa i se permita sa îndeplineasca operatiuni internationale în UE daca el este autorizat în mod corespunzator, în tara de înregistrare si satisface reglementarile relevante ale UE cu privire la recunoasterea ocupatiei atât pe plan intern cât si pe plan extern si daca raspunde la regulile relevante de siguranta care guverneaza vehiculele si soferii.
Sunt multe conventii/acorduri de uniformizare a reglementarilor asupra transportului international dintre tarile UE si cele din afara UE.
Desi exista o tendinta generala de a alinia reglementarile interne cu cele ale UE, totusi mai ramân diferente semnificative. Este ca urmare, esential ca sa se planifice calatoria cu mult timp înainte.
Servicii regulate ( efectuarea de curse regulate )
Vezi Reglementarea 684/92, modificata de reglementarea 11/98.
Acestea sunt servicii care ofera transport de pasageri pe rute specifice la intervale de timp stabilite si în care pasagerii sunt preluati si lasati la statii prestabilite.
Serviciile internationale regulate trebuie sa fie autorizate în fiecare tara prin care trec autovehiculele, pe lânga tara de destinatie sau origine.
Pe lânga permisiunea UE, este necesar sa se obtina permisiunea fiecarui Minister de Transport (sau a organismului însarcinat cu astfel de probleme.) Aceasta permisiune trebuie de asemenea sa fie obtinuta pentru tarile de tranzit.
Procedurile de solicitare
Operatorul trebuie sa solicite de la Biroul de trafic rutier International din cadrul Departamentului de mediu, transport si zona, Westgate House, Westgate Road, Newcastle upon Tyne, NE 1 1TW.
Fiecare cerere trebuie sa fie însotita de taxa corecta, care nu este returnabila. Daca serviciul se aproba, mai exista o taxa aditionala de reînnoire anuala.
Perioada maxima de valabilitate a unei licente pentru un serviciu regulat este 5 ani.
Departamentul va solicita anumite detalii pentru a fi înscrise în formular, inclusiv orarul, tarifele, o declaratie ca, operatorul este licentiat corespunzator sa opereze în traficul international de pasageri, informatii în legatura cu tipul si numarul pasagerilor pe care intentioneaza sa-i transporte precum si o harta a traseului cu opririle/statiile marcate.
Daca serviciul de transport depaseste teritoriul Uniunii Europene, trebuie prezentat si un program de conducere al soferilor, demonstrând cum se va asigura, în mod legal personalul de deservire al serviciului de transport.
Bilete
Pasagerii care folosesc un serviciu regulat trebuie sa aiba asupra lor un bilet valabil pe toata durata calatoriei, fie pentru fiecare pasager sau pentru tot grupul, indicând punctele de plecare si de destinatie si eventual detalii privind orice cursa retur. Trebuie de asemenea mentionata valabilitatea biletului si pretul. Un inspector autorizat poate solicita sa controleze aceste bilete.
Autorizatii
În afara UE, este necesar sa se obtina autorizatii din fiecare tara în si prin care se realizeaza serviciul de transport. Documentele originale trebuie sa fie purtate permanent atât în cursele efectuate în interiorul UE, cât si în afara UE.
Pentru operatiuni de transport în cadrul UE, trebuie sa se elibereze o autorizatie. Statele membre trebuie sa decida asupra cererilor de eliberare a autorizatiilor în doua luni de la data cererii.
Legea UE prescrie care sunt singurele motive în baza carora se poate refuza o cerere:
Solicitantul nu poate sa presteze serviciul de transport întrucât echipamentul din dotare este inadecvat;
Solicitantul a încalcat grav în trecut reglementarile cu privire la siguranta circulatiei, în special cele referitoare la standardele autovehicului sau a orelor de conducere ale soferilor sau a încalcat conditiile impuse la eliberarea unei autorizatii anterioare;
În cazul unei cereri de reînoire/extindere a valabilitatii unei autorizatii, nu s-au respectat conditiile impuse la momentul eliberarii ei;
Daca se poate arata ca serviciul ar afecta existenta unui serviciu rutier autorizat cu curse regulate sau ar afecta caile ferate.
Daca se poate dovedi ca serviciul este destinat numai pe tronsonul cel mai frecventat al unui alt serviciu de transport existent.
IRFO va trimite exemplare în fiecare tara importanta în versiunea engleza si în limba tarii respective.
Atunci când s-a aprobat cererea, IRFO va înstiinta operatorul. Aceasta autorizatie este valabila pentru toate tarile mai însemnate si trebuie sa fie purtata tot timpul pe durata prestarii serviciului de transport.
Reînnoirea si modificarea autorizatiei
Aceasta are loc la 5 ani. Operatorul trebuie sa faca cerere pe formularul GV279. Se vor face controale/verificari pentru a se asigura ca serviciul de transport s-a derulat în conformitate cu autorizatia anterioara si ca este înca nevoie de acest serviciu de transport în prezent sau în viitor pentru a raspunde la conditiile de piata.
Daca operatorul doreste sa modifice serviciul de transport, trebuie facuta o cerere. Aceasta va fi considerata ca si o noua cerere.
Atunci când se analizeaza o cerere de modificare, se tine seama daca mai este vreo piata pentru serviciul propus si daca modificarile propuse satisfac nevoile pietii.
Anularea
Operatorul trebuie sa anunte IRFO cu cel putin 3 luni înainte. El trebuie sa faca cunoscut data propusa pentru încetarea serviciului si motivele (de exemplu, lipsa de pasageri).
Servicii regulate speciale de transport peRSOANE
Acestea sunt cuprinse în Regulamentele Consiliului 684/92 si 2454/92.
Ele ofera servicii de transport unor anumite categorii de pasageri, excluzând celelalte servicii si se încadreaza în serviciile regulate.
Aceste servicii sunt guvernate de aceleasi reglementari/proceduri ca si serviciile regulate.
Autorizatiile se elibereaza pe o perioada de maxim 5 ani, cu exceptia cazului când o autorizatie este solicitata pentru a face fata unei anumite cerinte pe o perioada mai scurta de timp.
Operatorul poate sa anunte terminarea serviciului cu 3 luni înainte, amintind si motivele respective asa cum s-a explicat mai sus.
Acolo unde un serviciul regulat special de transport se desfasoara numai în teritoriul UE si este derulat în baza unui contract dintre organizator si caraus nu este nevoie sa se obtina o autorizatie. În schimb trebuie pastrat în autovehicul si prezentat la cerere o copie certificata a contractului si o copie a contractului de cabotaj.
Reînnoirea
Pentru o perioada de maxim 5 ani.
ServiciU naveta
Acestea sunt serviciile prin care calatoriile la dus si la întors sunt efectuate pentru a transporta grupuri de pasageri alcatuite anterior si care sunt transportate de la o singura zona de plecare la o singura zona de destinatie. Pasagerii care au terminat cursa la dus sunt transportati înapoi la locul de plecare cu cursa urmatoare.
Exemplu: grupuri de schiori din Marea Britanie spre Austria.
Daca operatiunea de transport se efectueaza în întregime pe teritoriul UE, atunci nu sunt nici un fel de conditii. Operatiunea va fi inclusa într-o scrisoare de trasura UE.
Daca tara de destinatie nu este un stat membru al UE, sau daca sunt tranzitate state din afara UE atunci formalitatile devin complexe. Trebuiesc cautate instructiunile aferente de la Ministerele de resort /Transport sau Asociatiile patronale din tarile respective, precum si de la IRFO.
Cabotaj
O operatiune de cabotaj este operatiunea unde un operator se stabileste temporar în strainatate pentru a lucra într-o tara straina. Regulamentul EC 12/98 permite astfel de operatiuni din 11/6/99. În afara UE, trebuie sa se ceara permisiunea Ministerului de Transporturi din tara respectiva.
Servicii ocazionale controlate în regim "Waybill" ( FOAIE DE PARCURS)
Majoritatea operatiunilor internationale pot fi descrise ca servicii ocazionale. Un serviciu ocazional transporta grupuri formate la initiativa carausului sau a clientului.
Astfel de calatorii trebuie însotite de un "document de control al calatoriei" sau "foaie de parcurs" care sa confirme statutul vehicului. Sunt diferite versiuni pentru operatiuni efectuate pe cont propriu si pentru alte operatiuni.
Sistemele de cumparare, completare si administrare sunt la fel pentru toate tipurile de waybill (foi de parcurs).
Un "waybill" (o foaie de parcurs) este solicitat daca un vehicul cu mai mult de 8 locuri este folosit pe o cursa internationala. El include detalii cu privire la tara emitenta, datele de identificare ale autovehicului, soferului/soferilor, operatorului, tipul de serviciu, detalii privind calatoria, lista calatorilor, data completarii si semnatura operatorului.
Primul exemplar trebuie purtata permanent în cursul calatoriei, împreuna cu pasagerii trecuti în ea. O copie a documentului trebuie sa ramâna la sediul operatorului si trebuie pastrata pe perioada valabilitatii ei. Formularele necompletate ale "foii de parcurs" sunt valabile pentru o perioada de 5 ani de la data emiterii.
Operatorul trebuie sa se asigure ca în foile de parcurs sunt întocmite corect. Exista un spatiu în foile de parcurs (waybill) în care soferul trebuie sa treaca schimbarile neprevazute de pe traseu.
Dati detalii de unde se poate obtine foaia de parcurs.
Primul exemplarul trebuie pastrat 12 luni dupa data efectuarii operatiunii. În plus, daca calatoria este o operatiune ASOR (vezi mai sus) trebuie purtat si un Document de control tip "Model Control document" odata cu foaia de parcurs. Acesta este o traducere a foii de parcurs/Waybill în limbile tarilor participante.
Dati exemple de unde se pot obtine Documentele de control tip "Model Control Document" .
Foaia de parcurs este de format A4. Urmatoarele 10 articole trebuie inserate :
Numarul de înregistrare al autovehicului, locul si data completarii foii de parcurs, semnatura carausului;
Numele si adresa carausului;
Numele soferului/rilor;
Numele persoanei sau organizatiei responsabile pentru serviciul ocazional;
Tipul de serviciu de exemplu, "Serviciul ocazional de transport international";
Locul si tara de plecare si de destinatie;
Detalii de calatorie cu privire la locurile unde s-au produs avarii/pene, precum si la locurile de unde au fost luati si lasati pasagerii. Pentru fiecare segment al calatoriei, trebuie înregistrate: data, punctele de plecarea si sosire, numarul de pasageri si kilometrii prevazuti;
Punctele de transfer (daca este cazul) cu un alt caraus din acelasi grup;
Detalii cu privire la excursiile locale planificate;
Spatiu pentru schimbari neprevazute;
Conformarea este luata în serios. În Franta, s-au aplicat amenzi de 900 FF pentru fiecare contraventie.
Foaia de parcurs tip ASOR s-a creat înainte de foaia de parcurs tip UE. Este actualmente folosit pentru a îngloba serviciile ocazionale care se extind dincolo de teritoriul UE.
Este utilizat în UE, Norvegia, Elvetia, si Turcia. În momentul de fata se poarta negocieri cu 13 tari nemembre în vederea extinderii influentei sale.
Este recomandabil a se lua legatura cu Ministerele de Transport aferente pâna când tratatul va fi modificat.
Foaia de parcurs tip ASOR nu trebuie folosita pentru calatoriile din cadrul UE.
Regulamentele ASOR cuprind 3 tipuri de servicii ocazionale:
"Closed Door Tours" (voiaje/excursii în circuit închis) pâna la 90 de zile;
"Outward laden/return unladen"(încarcat la plecare/gol la retur);
Outward unladen/return laden (gol la ducere/încarcat la înapoiere).
1) Excursii/Voiaje în circuit închis ("Closed Door Tours")
Aceasta înseamna ca, pasagerii sunt preluati si adusi înapoi în acelasi loc într-o perioada de 90 de zile. Foaia de parcurs trebuie purtata în vehicul si daca este permanent completat în întregime se ofera exceptie de la cerintele de autorizatie din partea tarilor vizitate. Acest tip de serviciu ofera libertate de deplasare în cadrul UE si în partile Europei de Est unde este recunoscut.
Daca nu exista nici un tratat bilateral între tara emitenta si tara vizitata se pot cere autorizatii separate, asa ca mai înainte luati legatura cu ministerele de resort. Documentul trebuie sa fie completat în 2 exemplare, de catre operator înainte de plecare iar primul exemplar trebuie tinut în autovehicul. Pasagerii înscrisi în foaia de parcurs trebuie sa fie prezenti la punctele de frontiera si în timpul verificarilor.
În cazul 1) de mai sus, operatorul trebuie sa poarte o copie dupa contract mentionând tara, locul si data încheierii voiajului, tara si data preluarii pasagerilor precum si locul debarcarii.
În cazul 2) trebuie purtata foaia de parcurs folosita la cursa anterioara.
În cazul 3) se cere o scrisoare de invitatie.
Se poate folosi si lista separata de pasageri în loc de a scrie numele pasagerilor în foaia de parcurs. Lista trebuie sa fie lipita de foaia de parcurs si stampilata/semnata cu jumatate de stampila/semnatura pe fiecare document.
Carnetul trebuie sa fie pastrat timp de 12 luni de la completare. Copia soferului trebuie sa fie returnata la Ministerul de Transport.
Daca sunt schimbari neprevazute în lista pasagerilor, de exemplu, un pasager ia avionul înapoi spre casa ca urmare unei îmbolnaviri aparute brusc, aceasta situatie trebuie mentionata imediat de catre sofer, în document.
Nu este necesar sa se înregistreze în foaia de parcurs detalii cu privire la ghizii turistici.
Acordul AETR
Acesta este acordul european cu privire la activitatea echipajelor de vehicule în transportul international rutier. El cuprinde tarile UE, plus Belarus, Bosnia-Herzegovina, Bulgaria, Croatia, Republica Cehia, Estonia, Letonia, Moldova, Norvegia, Polonia, România, Rusia, Slovacia, Slovenia.
Reglementarile se aplica unui vehicul înregistrat într-o tara semnatara care trece în sau
printr-un stat semnatar pe toata durata calatoriei.
Regulile privind orele de conducere ale soferilor sunt identice cu regulile UE (Uniunii Europene).
Atunci când se trece printr-un stat nesemnatar, cum ar fi Elvetia sau Turcia, trebuie sa fie respectate reglementarile tarilor respective. Se pot aplica legi locale si în alte tari.
Documentele soferilor
Permisul de conducere
Atunci când se calatoreste în strainatate este esential a se purta un permis de conducere original.
Modelul de permis de conducere UE trebuie sa fie recunoscut oriunde pe teritoriul UE. Atunci când se calatoreste în afara UE trebuie sa se poarte un permis de conducere international(de exemplu, în Polonia, Ungaria).
Pasaport
Toata lumea trebuie sa poarte un pasaport, care trebuie sa fie valabil pe toata perioada excursiei (sa nu expire în timpul voiajului).
Împuternicire
Aceasta este necesara daca numele si adresa soferului nu sunt aceleasi cu ale proprietarului de vehicul. Împuternicirea trebuie facuta pe antetul firmei proprietarului, care împuterniceste soferul sa conduca vehiculul. Trebuie semnata de catre un director executiv sau de proprietar.
Diagrame de tahograf
Un sofer trebuie sa aiba pe toata durata voiajului suficiente diagrame goale/necompletate care sa fie compatibile cu aparatul. Se va justifica defectarea accidentala.
soferul trebuie sa detina diagrame completate pentru ultima zi a saptamânii anterioare si pentru fiecare zi a saptamânii în curs. Daca el nu are nici o diagrama anterioara -de exemplu, tocmai s-a întors din vacanta, el trebuie sa aiba o scrisoare de atestare care sa explice motivul, de preferinta si în limba franceza.
Diagramele trebuie sa fie returnate patronului în termen de 21 de zile de la utilizare.
Articolele din vehicul
Organizatii voluntare
Autovehiculele care au peste 9-locuri care sunt în proprietatea unei autoritati locale, organizatii voluntare, scoala sau facultate/colegiu trebuie sa se conformeze reglementarilor de transport din strainatate.
Daca organizatia poseda un vehicul, este posibil sa se obtina un certificat pe cont propriu/ "Own account Certificate" dând detalii cu privire la voiaj, în dublu exemplar, unul pentru birou altul pentru autovehicul.
Daca organizatia nu poseda un vehicul - de exemplu, este închiriat, va fi nevoie de foaia de parcurs tip UE sau foaia de parcurs tip ASOR ?
Accidente în traficul rutier
Peste tot în lume se aplica regula bunului simt - de exemplu, oprirea motorului, prevenirea incendiului, primul ajutor si luarea de notite de la martori.
Tratament medical
Este recomandabil sa va scoateti o asigurare medicala completa pe perioada când calatoriti în strainatate. Polita de asigurare trebuie sa acopere repatrierea de urgenta. De exemplu, elicopterul salvare.
În cadrul UE, este posibil sa obtineti formularul E111 care da dreptul vizitatorului la tratament ca si cum acesta ar fi un cetatean local. Aceasta nu va acoperi costurile pe care localnicii trebuie sa le suporte si nu va acoperi repatrierea.
Cerintele specifice tarilor
Participantii sunt rugati sa verifice informatiile furnizate
Va rog faceti orice fel de ajustari necesare
Va rog adaugati orice alte informatii relevante, de exemplu:
Detalii privind limitele de viteza nationale pentru autovehiculele de pâna la 8 locuri;
Detalii cu privire la limitele de viteza (pe tipuri de sosele) pentru autovehiculele cu peste 8 locuri.
SCUZE !
Autorul îsi cere sincer scuze daca nu a inclus informatii cu privire la tara dumneavoastra. Acestea sunt toate informatiile disponibile în Marea Britanie. Va rog sa adaugati datele dumneavoastra utilizând informatiile de mai jos ca model:
Bulgaria
Dimensiuni maxime 12m lungime, 2,5m latime, 4 m înaltime.
Greutatea maxima 16 tone pe 2 axe; 25 tone pe 3 axe.
Se aplica regulile AETR cu privire la orele de conducere ale soferilor.
Serviciile regulate si cele de naveta trebuie aprobate. Voiajele/cursele în regim de circuit închis("closed door tours") nu trebuie autorizate daca se afla la bordul vehiculului o lista a pasagerilor.
Nu este necesar sa se înregistreze vehiculul la intrarea si la iesirea din tara.
soferul trebuie sa detina asupra lui un pasaport valabil si o viza, permisul de conducere international, împuternicire în cazul în care el nu este proprietarul autovehicului, diagrame de tahograf si un formular european de accidente (procurabil de la companiile de asigurare). Certificatul de înmatriculare al vehiculului, placuta nationala, lista pasagerilor/autorizatia si cartea verde trebuie sa existe în masina.
Trebuie purtateîn vehicul un triunghi de avertizare si o trusa de prim ajutor
Toleranta cu privire la bauturile alcoolice = 0.
Republica Cehia
Dimensiuni permise: 12m x 2,55m x 4m.
Se aplica regulile AETR.
Pentru cursele cu circuit închis nu este nevoie de autorizatie.
TVA se aplica la autocarele înregistrate în strainatate.
Urmatoarele articole trebuie purtate de catre sofer: pasaport, permis de conducere tip UE, împuternicire daca soferul nu este proprietarul autovehicului, diagrame de tahograf si un formular de accidente european.
La bordul vehiculului trebuie sa se afle certificatul original de înmatriculare al vehiculului, o placuta de identificare a nationalitatii, lista pasagerilor si cartea verde.
Toleranta privind conducerea sub influenta bauturilor alcoolice este = 0.
Becuri de far, trusa de prim ajutor si triunghiul de avertizare trebuie sa fie purtate permanent.
Estonia
Dimensiuni permise: 12m x 2,55m x 4m.
Se aplica regulile AETR.
Pentru cursele cu circuit închis nu este nevoie de autorizatie dar trebuie purtat o foaia de parcurs.
Serviciile de naveta si cele regulate trebuie autorizate.
Toleranta privind conducerea sub influenta bauturilor alcoolice este = 0.
soferul trebuie sa porte un pasaport valabil, permis de conducere personal si international, împuternicire daca autovehiculul nu este proprietatea soferului si diagrame de tahograf.
La bordul vehiculului trebuie sa se afle placuta de identificare a nationalitatii, certificatul de înmatriculare al vehiculului, foaia de parcurs tip ASOR si cartea verde.
Ungaria
Dimensiuni permise: 12m x 2,5m x 4m.
Greutatea maxima admisa 20 tone pe 2 axe, 24 tone pe 3 axe.
Se recomanda respectarea reglementarilor UE cu privire al orele de conducere ale soferilor, desi se aplica legea nationala.
Serviciile de naveta si cele de curse regulate trebuie autorizate.
Serviciile ocazionale nu trebuie sa fie autorizate daca se efectueaza în baza foii de parcurs tip ASOR. Lista de pasageri trebuie sa includa numele, datele de nastere, nationalitatea pasagerilor si numerele de pasapoarte.
soferul trebuie sa poarte asupra sa un pasaport valabil, un permis de conducere tip UE, o împuternicire în cazul în care soferul nu este proprietarul autovehicului, diagrame pentru tahograf, si un formular de accidente european.
La bordul vehiculului trebuie sa se afle urmatoarele documente: certificatul de înmatriculare al vehiculului, placuta de identificare a nationalitatii, lista de pasageri, autorizatia/ foaia de parcurs si cartea verde .
La frontiera trebuie raportata paguba creata urmare unui eventual accident.
În permanenta trebuie folosite farurile lasate în jos.
Becuri de rezerva, un triunghi de avertizare si o trusa de prim ajutor trebuie de asemenea sa existe la masina.
Toleranta privind conducerea sub influenta bauturilor alcoolice este = 0.
Letonia
Dimensiunile permise: 12 m x 2,5m x 3,8 m.
Se aplica regulamentul local cu privire la orele de conducere pentru soferi dar se recomanda respectarea regulamentului UE.
Serviciile de naveta si cele de curse regulate trebuie autorizate.
Pentru cursele cu circuit închis nu este nevoie de autorizatie daca se efectueaza cu o foaie de parcurs tip ASOR. Lista pasagerilor trebuie sa cuprinda numele, datele de nastere, nationalitatea si numerele de pasaport.
soferul trebuie sa poarte un pasaport valabil, un permis format UE, împuternicire daca soferul nu este proprietarul masinii, diagrame de tahograf.
La bordul vehiculului trebuie sa se afle urmatoarele documente: certificatul de înregistrare al vehiculului, placuta de identificare a nationalitatii, lista de pasageri, autorizatia/foaie de parcurs si cartea verde .
Un triunghi de avertizare trebuie sa existe la masina.
Toleranta privind conducerea sub influenta bauturilor alcoolice este = 0.
Lituania
Dimensiunile permise: 12 m x 2,5m x 3,8 m.
Se aplica regulamentul local cu privire la orele de conducere pentru soferi dar se recomanda respectarea regulamentului UE.
Serviciile de naveta si cele de curse regulate trebuie autorizate.
Pentru cursele cu circuit închis nu este nevoie de autorizatie daca se efectueaza cu o foaie de parcurs tip ASOR. Lista pasagerilor trebuie sa cuprinda numele, datele de nastere, nationalitatea si numerele de pasaport.
soferul trebuie sa poarte un pasaport valabil, un permis format UE, împuternicire daca soferul nu este proprietarul masinii, diagrame de tahograf.
La bordul vehiculului trebuie sa se afle urmatoarele document: certificatul de înregistrare al vehiculului, placuta de identificare a nationalitatii, lista de pasageri, autorizatia/foaie de parcurs si cartea verde.
Un triunghi de avertizare trebuie sa existe la masina.
Toleranta privind conducerea sub influenta bauturilor alcoolice este = 0.
Polonia
Dimensiunile maxime admise: 12m x 2,5m x 4m.
Se aplica regulamentul AETR.
Pentru cursele cu circuit închis nu este nevoie de autorizatie daca se efectueaza cu o foaie de parcurs tip ASOR. Lista pasagerilor trebuie sa cuprinda numele, datele de nastere, nationalitatea si numerele de pasaport.
Serviciile de naveta si cele de curse regulate trebuie autorizate.
Pentru tranzit se cere autorizatia/foaie de parcurs tip ASOR. soferul trebuie sa poarte asupra sa un pasaport valabil, permis de conducere UE sau permis de conducere international, împuternicire daca soferul nu este proprietarul masinii, diagrame de tahograf, si un formular de accidente european ( se poate procura de la companiile de asigurare) La bordul vehiculului trebuie sa se afle în permanenta urmatoarele: certificatul de înregistrare al vehiculului, placuta de identificare a nationalitatii, foaie de parcurs tip ASOR si cartea verde.
Alcoolemia (limita de alcool în sânge) permisa în timpul conducerii este redusa = 20mg alcool per 100 ml de sânge.
Triunghiurile de avertizare trebuie purtate în masina.
România
Dimensiunile maxime admise: 12m x 2,5m x 4m.
Greutatea maxima 17 tone pe 2 axe, 22 tone pe 3 axe.
Se aplica regulamentul AETR.
Serviciile de naveta si cele de curse regulate trebuie autorizate. Cursele în circuit închis nu trebuie autorizate daca se poarta o lista de pasageri.
Pentru tranzit se cere o autorizatie/foaie de parcurs tip ASOR
soferul trebuie sa aiba la el un pasaport valabil si viza, permis de conducere international, împuternicire daca masina nu apartine soferului, diagrame de tahograf si un formular de accidente european (se poate procura de la agentii de asigurare).
La bordul vehiculului trebuie sa se afle urmatoarele: certificatul de înregistrare al vehiculului, placuta de identificare a nationalitatii, lista de pasageri, autorizatia si cartea verde.
Un triunghi de avertizare, becuri de iluminat/faruri si o trusa de prim ajutor.
Toleranta privind conducerea sub influenta bauturilor alcoolice este = 0
Republica Slovacia
Dimensiunile maxime admise: 12m x 2,55m x 4m.
Greutatea maxima 16 tone pe 2 axe, 24 tone pe 3 axe.
Se aplica regulamentul AETR.
Daca se poarta o foaie de parcurs, nu este nevoie de autorizatie pentru cursele cu circuit închis.
Pentru tranzit, servicii de naveta si pentru curse regulate este nevoie de autorizatie.
TVA se aplica pe autocarele înregistrate în strainatate.
Urmatoarele trebuie purtate de catre sofer: pasaport valabil, permis de conducere tip UE, împuternicire daca masina nu apartine soferului, diagrame tahograf si un formular de accidente european.
La bordul vehiculului trebuie sa se afle urmatoarele: certificatul de înregistrare al vehiculului,, o placuta de identificare a nationalitatii, lista de pasageri si cartea verde.
Toleranta privind conducerea sub influenta bauturilor alcoolice este = 0.
Becuri de iluminat, trusa de prim ajutor si un triunghi de avertizare sunt necesare.
Slovenia
Dimensiunile maxime admise: 12m x 2,55m x 4m.
Se aplica regulamentul AETR.
Daca se poarta o foaie de parcurs tip ASOR nu este nevoie de autorizatie pentru cursele cu circuit închis.
Pentru tranzit, servicii de naveta si pentru curse regulate este nevoie de autorizatie.
Se aplica taxa pe autocarele înregistrate în strainatate.
Urmatoarele trebuie purtate de catre sofer: pasaport valabil, permis de conducere tip UE, împuternicire daca masina nu apartine soferului, diagrame tahograf si un formular de accidente european.
La bordul vehiculului trebuie sa se afle: certificatul de înregistrare al vehiculului, o placuta de identificare a nationalitatii, lista de pasageri si cartea verde.
Limita de alcool în sânge este = 50 mg/100ml.
Politia trebuie sa fie chemata la locul accidentului.
Becuri de faruri, trusa de prim ajutor si un triunghi de avertizare trebuie sa existe la masina.
Ucraina
Dimensiunile maxime admise: 12m x 2,55m x 3.8m.
Se aplica regulamentul AETR.
Nu este nevoie de autorizatie pentru cursele cu circuit închis.
Pentru tranzit, servicii de naveta si pentru curse regulate este nevoie de autorizatie.
Urmatoarele trebuie purtate de catre sofer: pasaport valabil, permis de conducere tip UE, împuternicire daca masina nu apartine soferului, diagrame de tahograf si un formular de accidente european.
La bordul vehiculului trebuie sa se afle: certificatul de înregistrare al vehiculului, o placuta de identificare a nationalitatii, foaie de parcurs si cartea verde.
Toleranta privind limita de alcool în sânge este = zero.
Trebuie sa existe la masina si un triunghi de avertizare.
|
