PROIECT - APE
SUA - UN NOU INCEPUT
O data cu schimbarea de la Casa Alba, noul presedinte Barack Obama, a abordat total diferit fata de predecesorul sau politica externa a SUA.
Impactul noului lider de la Casa Alba asupra relatiilor internationale va fi unul decisiv, el exprimandu-si intentia de a schimba raporturile existente si de a ameliora imaginea Statelor Unite in lume.
Politica Americana se afla intr-un real impas dupa guvernarea Bush. In acest sens, imediat dupa preluarea administratiei, pentru detensionarea relatiilor cu federatia rusa, presedintele Barack Obama, a trimis la Moscova pe Hillary Clinton in calitate de secretar de stat, ca un gest de deschidere completa in relatiile bilaterale americano-ruse.
Datorita pozitiei de lider detinuta de-a lungul anilor si implementata de regimul Bush, Barack Obama s-a vazut nevoit sa schimbe imaginea de “ jandarmul lumii” pe care o capatase Statele Unite, printr-o politica de apropiere si conciliere aratata fata de Uniunea Europeana.
Tot in sprijinul acestei idei, de a scapa de aceasta etichetare a unei imagini dure, Barack Obama intentioneaza sa retraga fortele americane din Irak, ba mai mult, incearca prin politica sa democrata in contradictie cu politica republicana a lui Bush, un dialog cu Iranul, incercand sa devina astfel mediator in coflictul din oriental mijlociu, ajungand astfel la imbunatatirea imaginii SUA si contrastand astfel cu politica de forta care a adoptat-o Bush in politica cu Iranul.
Investitura lui Barack Obama, devenit primul presedinte de culoare al Statelor Unite, a oferit incredere si speranta majoritatii liderilor politici din lume, unii fiind insa sceptici cu privire la capacitatea sa de a face fata provocarilor imense cu care se va confrunta.
“ Cred ca nu am vazut niciodata comunitatea internationala sa astepte atat de la alegerea unui presedinte American”, a declarat Madeleine Albright,secretar de stat in timpul mandatului de presedinte al democratului Bill Clinton.
Presedintele francez, Nicolas Sarkozy, s-a declarat “hotarat sa lucreze mana in mana” cu el, pentru a “ infrunta impreuna provocarile immense “ din lume.
Presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a facut apel la Europa si SUA sa “ isi reuneasca eforturile pentru a se ocupa de marile provocari ale epocii noastre “.
“Este un moment extraordinar nu numai pentru poporul Americii, ci si pentru toti cei din lume care cred in democratie, in libertate si progres “, a declarat premierul australian, Kevin Rudd.
Cancelarul german, Angela Merkel, a afirmat ca doreste o cooperare marcata de
“ ascultare reciproca “, apreciind ca “ o tara nu poate rezolva singura problemele lumii”, desi a subliniat ca Statele Unite sunt “cheia” pentru depasirea crizei economice.
Premierul rus, Vladimir Putin, si-a exprimat la randul sau scepticismul, declarandu-se “ profound convins ca cele mai mari deceptii genereaza mari sperante “.
China si-a exprimat de asemenea asteptarile, cerandu-i lui Barack Obama sa ridice
“ obstacolele “ care afecteaza cooperarea militara cu Washingtonul.
“Stiu ca in masura in care va reusi sa scoata Statele Unite din problema lor economica, ne va ajuta si pe noi, mexicanii”, a indicat presedintele Mexicului, Felipe Calderon, rezumand astfel si sperantele altor tari.
Papa Benedict al XVI-lea a afirmat ca isi doreste ca Obama sa fie “ promotorul pacii si cooperarii intre natiuni “.
In cadrul relatiilor UE-SUA intotdeauna au detinut suprematia, datorita decalajului tehnologic existent intre SUA si statele europene, astfel daca la americani fondurile alocate cercetarii reprezinta 27-28 % din bugetul alocat apararii , in Marea Britanie procentual sunt alocati doar 7 % din bugetul apararii.
La nivelul Uniunii Europene este cunoscut faptul ca Franta si Germania sunt lideri, Franta prin pozitia de lider politic traditional, iar Germania prin pozitia de lider economic, astfel Barack Obama isi propune dezvoltarea si imbunatatirea relatiilor politice, economice, culturale si militare cu UE, in mod deosebit cu aceste doua state.
Din punct de vedere militar SUA are o relatie foarte apropiata cu Marea Britanie, lider militar de necontestat al europei, datorita inaltului grad de performanta al tehnicii militare engleze si interoperabilitatii cu tehnica militara americana, lucru dovedit in interventiile commune din Kosovo.
Presedintele American Barack Obama nu a ezitat sa se amestece in problemele interne ale UE, sustinand fatis, la Praga cu ocazia summitului, aderarea Turciei la organizatia europeana, demersul presedintelui american nefiind unul intamplator.
Sustinerea indirecta de catre Barack Obama a Turciei pentru aderarea la UE, avand interesul american doar pentru votul favorabil al acestora in vederea alegerii in functia de secretar general al NATO a danezului Anders Fogh Rasmussen. In cadrul acestei vizite efectuate in Turcia, Obama a garantat turciei ca Danemarca nu v-a mai permite atacarea ideilor musulmane; totodata a obtinut promisiunea din partea autoritatilor daneze ca v-a obtine inchiderea postului de radio curd cu sediul la Copenhaga.
Aflat la reuniunea UE-SUA de la Praga, Obama a sustinut ca aderarea Turciei la blocul comunitar ar constituui un semnal important trimis acestei tari de religie musulmana si un mijloc de “ ancorare ferma “ a acestui stat in sfera europeana, fapt pentru care Sarkozy s-a opus categoric :
“ Lucrez in deaproape cu presedintele Obama, dar in legatura cu UE este datoria statelor member sa decida; M-am opus intotdeauna acestei aderari si continuu sa o fac. Cred ca pot spune ca o imensa majoritate a statelor membre ale uniunii este pe pozitia Frantei. Turcia este o tara foarte mare, aliat al Europei si aliat al Statelor Unite.Ea trebuie sa ramana un partener privilegiat, pozitia mea nu s-a schimbat. “
Pe de alta parte, in cadrul discursului rostit la Praga, presedintele Barack Obama a pledat pentru schimbarea sistemului financiar si impotriva protectionismului.
Optimismul dezvoltat dupa cum se vede, se bazeaza de altfel si pe imaginea pozitiva pe care presedintele american Barack Obama a reusit sa si-o construiasca in timpul campaniei electorale. Obama devenit presedinte trebuia sa faca fata provocarilor. Binenteles una din ele a fost summitul G20 din aprilie 2009 desfasurat la Londra.
Presedintele Barack Obama a cerut tarilor member G20 in cadrul summitului, masuri indraznete, extinse si coordinate, pentru a stopa criza economica mondiala.
“ Daca vom continua sa lasam institutiile financiare din intreaga lume sa actioneze de o maniera imprudenta si iresponsabila, vom ramane prizonieri intr-un ciclu “ similar celui care a declansat actuala criza, sustine liderul American.Traversam o perioada de provocari economice mondiale care nu pot fi depasite prin semi-decizii sau prin eforturi izolate din partea unui numar limitat de natiuni.”
In perspectiva Summitului G20 care uneste liderii tarilor industrializate si ai economiilor emergente – Washingtonul a cerut majorarea cheltuielilor pentru relansarea economica, in timp ce statele europene au insistat pe nevoia unei supervizari mai stranse a sectorului bancar.
Barack Obama a minimizat insa dezacordurile dintre Statele Unite si Europa, notand ca si alte tari au adoptat planuri de relansare :”Doar o actiune coordonata poate impiedica asumarea unor riscuri iresponsabile care au cauzat aceasta criza.De aceea vreau sa profit de aceasta ocazie pentru a impulsiona reformele in ceea ce priveste cadrul de reglementare si de control”.
Politica americana s-a bazat pe flexibilitate si pe intelegere fata de provocarile internationale ale momentului.
Statele Unite au promis in privinta Tratatului de la Kyoto sa reactioneze pozitiv si sa se implice pentru diminuarea incalzirii globale recunoscand ca “ avem o problema in acest sens “. In privinta crizei economice pozitia administratiei SUA a fost una de implicare pentru a sprijini economiile tarilor celor mai afectate, pozitie sustinuta de Guvernul Gordon al Angliei, de presedintele Sarkozy sau de Cancelarul German. De asemenea implicarile Americii in Orientul Mijlociu au insistat pentru sprijinirea construirii unui regim stabil, social si politic in Palestina, ca piesa importanta pentru pacifizarea zonei.
Imediat dupa Summitul G20 urmatoarea provocare a Presedintelui Barack Obama si a echipei sale a reprezentat-o Summitul aniversar a 60 de ani al Organizatiei Nord Atlantice.Nevoile Aliantei si problemele majore cu care se confrunta au reiesit la iveala in timpul discutiilor, divergentele de opinie intre principalii actori de structura ai NATO fiind in general aceleasi. Opozitia fata de o implicare globala a organizatiei fara un fundament care sa-i permita, in contextual crizei financiare acest fundament fiind foarte vizibil. Cu toate acestea SUA si-au consolidat pozitia in NATO insistand asupra suplimentarii fondurilor pentru Afganistan, subliniind importanta stabilizarii acestei tari.
Reusita interventiei SUA este una pe jumatate intrucat chiar daca au obtinut ceea ce vroiau, ca valoare nu acopera necesarul de pe teren ( au reusit sa obtina fonduri de 450 milioane de dolari dintr-o estimare de peste 5.5 miliarde ).
Desi a fost o provocare reala pentru Obama se pare ca dorinta lui de schimbare a invins, reusind sa convinga Turcia sa accepte la conducerea Aliantei un personaj nedorit, danezul Anders Fogh Rasmussen.Vizita fulger a presedintelui American in Turcia i-a adus si prima victorie diplomatica personala. Statele Unite “ nu sunt si nu vor fi niciodata in razboi cu islamul”, a afirmat Obama.” Vrem sa ne demonstram prin actiuni concrete angajamentul pentru o lume mai buna “. Obama a cerut Teheranului sa aleaga intre arma nucleara si un viitor mai bun pentru poporul sau “.
Un viitor incert poate, dar un nou inceput este cu siguranta. Noua politica strategica Americana vizeaza o schimbare de perceptie a SUA. Niciodata in istoria ei, Statele Unite nu au avut o imagine mai proasta ca aceea de la sfarsitul erei Bush. Obama are toate atuurile sa o schimbe si mai mult beneficiaza de un capital de incredere manifestat de principalii actori.
Ca presedinte are sansa sa intre in istorie, ca stat are sansa sa redescopere si sa redefineasca mirajul american. Visul tuturor oamenilor de a ajunge in tara tuturor posibilitatilor. America nu trebuie sa inspire frica si ura. America trebuie sa simbolizeze in continuare speranta, dorinta oamenilor de a avea o lume mai buna.
Bibliografie
1. www.adevarul.ro
2. www.cotidianul.ro
3. www.ziua.ro
4. www.mediafax.ro
5. The economist
6. www.gardianul.ro
|
