PROTECTIA IMPOTRIVA RISCURILOR BIOLOGICE MAJORE

PROTECTIA IMPOTRIVA RISCURILOR BIOLOGICE MAJORE

Introducere

Riscurile biologice declansate in cursul istoriei au produs cele mai multe victime, in raport cu celelalte tipuri de riscuri.

Multe din riscurile biologice se manifesta dupa producerea riscurilor naturale indeosebi, dar si tehnologice.

Conform unui raport al Federatiei Internationale a Crucii Rosii, fenomenele naturale au produs in perioada 1994-2004 aproximativ 275.000 victime. Seceta si foametea au produs peste jumatate din numarul de victime.

Concepte cheie: asistenta medicala de urgenta; prim ajutor calificat si/sau necalificat; descarcerarea; urgenta medicala; unitate (structura) de primire a urgentelor; serviciu mobil de asistenta medicala de urgenta si descarcerare – SMURD.

REZUMAT

1. Riscuri biologice, tipuri si indici de gravitate

Riscurile biologice sunt determinate de aparitia si evolutia rapida a unor boli infectioase si contagioase.

Paleta de boli infectioase si contagioase este foarte mare si cuprinde diferite boli sau categorii de boli cum sunt: ciuma sau pesta, holera, variola, SIDA, gripa, influenta aviara, febra tifoida, tifosul exantematic, scarlatina, rujeola, rubeola, difteria, meningita, encefalite, salmoneloze, dizenteria, poliomelita, septicemia, botulismul, bruceloza, tetanusul, rabia sau turbarea, febra aftoasa, trichineloza, antraxul, omitoza, toxiinfectii alimentare, morva, boala de Newcastle ori pseudopesta aviara, boala vacii nebune -ESB etc.

O mare parte din aceste boli, de-a lungul timpului, au facut obiectul armei biologice sau al unor actiuni teroriste. Amenintari cu antrax au avut loc si in ultimii ani.

Gama de agenti patogeni este si mai larga si 454e42e cuprinde bacterii (bacili, coci, vibrioni, spirocheti), virusuri, rickettsi, toxine microbiene, ciuperci patogene etc.

Efectele principale ale riscurilor biologice asupra oamenilor si animalelor sunt infectarea biologica, afectarea functiilor vitale si moartea. Ele se manifesta rapid, de regula dupa o perioada de incubatie specifica fiecarei boli. In multe cazuri este afectat si mediul inconjurator.

Ciuma este provocata de bacteria Yersinia pestis purtata de purici. Vectorul purtator al puricilor este sobolanul. Ciuma se manifesta sub trei forme: bubonica, pulmonara si septicemica. Toate aceste forme ataca sistemul limfatic al organismului, provocand umflarea glandelor, ameteala puternica, dureri de cap, voma si dureri cumplite in incheieturi. La ciuma pulmonara apare tusea si expectoratia. La ciuma septicemica pielea capata o culoare purpurie, intrucat toate celulele corpului au hemoragie. Moartea persoanelor survine rapid in toate cazurile: la forma septicemica - 100%, la cea pulmonara - 90% iar la cea bubonica - 30 - 75%.

Gripele sunt produse de virusuri, avand tulpini specifice, care pot suferi mutatii. Se combat prin vaccinuri antigripale. In cazul gripei aviare, virusul periculos frecvent este H5N1.

SIDA este provocata de virusul imunodeficientei umane - HIV, care infecteaza sangele uman. Boala ataca sistemul imunitar al omului prin trei procese de imbolnavire: imunodeficienta; autoimunitatea; disfunctia sistemului nervos. Nu s-au gasit modalitati de vindecare a SIDA. Tratamentele moderne transforma boala in maladie cronica.

Variola este generata de un virus specific si are efecte devastatoare indeosebi asupra oamenilor lipsiti de aparare biologica. Pot fi persoane infectate care nu se imbolnavesc, dar pot avea rol de agenti de contaminare.

Holera este o boala infecto-contagioasa acuta deosebit de severa, cauzata de exotoxina vibrionului holeric. Se manifesta prin diaree, deshidratare accentuata, colaps algid si alterare profunda a starii generale, care poate duce la moarte in cateva ore. Transmiterea bolii se face prin circuit fecal-oral, prin contact direct sau indirect, prin apa de baut, alimente, legume si fructe contaminate.

Febra tifoida este provocata de bacilul tific. Pericolul aparitiei bolii este marit pe timpul si in urma inundatiilor catastrofale si de durata.

Foametea, saracia si mizeria sunt factori favorizanti principali pentru aparitia riscurilor biologice.

Riscurile biologice majore, adica cu indici de gravitate mari, sunt urmatoarele:

epidemia - boala infecto-contagioasa cu propagare subita si rapida
care atinge un mare numar de persoane dintr-o anumita regiune sau
zona geografica specifica;

epizootia - boala contagioasa care atinge un mare numar de
animale dintr-o anumita regiune sau zona geografica specifica;

zoonoza - boala infectioasa care atinge animale si se poate
transmite la om intr-o anumita regiune sau zona geografica
specifica.

Riscurile biologice majore care se intind pe unul sau mai multe continente se numesc pandemii.

Principalii indici de gravitate ai riscurilor biologice declansate sunt:

numarul de persoane: periclitate, infectate si/sau decedate;

numarul de animale: periclitate, infectate si/sau moarte;

numarul de focare biologice: suspicionate, confirmate si/sau
neutralizate (stinse).

Foarte importanti sunt si alti parametri ai focarelor biologice cum sunt numarul de persoane sau animale existente, densitatea acestora, concentrarea lor in colectivitate, marimea unitatii epidemiologice, numarul si marimea fluxurilor de circulatie.

Dezastrele biologice pot sa apara si in urma unor dezastre naturale cum sunt inundatii, cutremure, tsunami, uragane, cicloane etc. sau a unor conflicte militare.

Efecte foarte grave si rapide asupra sanatatii si securitatii oamenilor o au substantele toxice de lupta (STL), care fac in general obiectul armei chimice, dar unele au fost utilizate si in actiuni teroriste. In functie de actiunea lor, aceste substante se clasifica in urmatoarele categorii; neuroparalitice (tip Vx, soman, sarin, tabun), cu actiune generala pot fi hematice (hidrogenul arseniat, oxidul de carbon) ori nervoase (clorcian, acid cianhidric), vezicante (iperita, azotiperita, levizita), sufocant-asfixiante (fosgen, difosgen), iritante lacrimogene (cloracetofenona, C.S.), stranutatoare (adamsita, clorarsina) ori vomitive (etil carbozol), psihochimice (LSD-25, BZ).

Decontaminarea biologica cuprinde operatiunile cunoscute sub numele de Dezinfectie, Dezinsectie si Deratizare (DDD).

2. Mari dezastre biologice

Ciuma este boala care a provocat de-a lungul timpului cele mai multe victime omenesti. Cele mai mari dezastre produse de panderniile de ciuma au avut loc:

in Europa, in perioada 1347-1351, pandemia afectand aproape
toate tarile europene si a fost denumita Moartea Neagra. S-au
inregistrat 75 de milioane de morti.

in China, unde a izbucnit in 1333 dupa o seceta cumplita si
foamete, urmate de inundatii, cutremure si tsunami, pana in 1347.
Din cele 9 milioane de victime se estimeaza ca 5 milioane de
oameni au decedat datorita ciumei. Din China, sobolanii cuibariti
in corabii, avand purici in blana lor au ajuns in 1347 la
Constantinopol.

la Constantinopol, in anul 542, denumita si Ciuma lui Iustinian,
izbucnita se pare initial in Egipt si Etiopia. Au murit 300.000 de
oameni, reprezentand circa 60% din populatia Constantinopolului.
Boala s-a extins apoi in vestul si nordul Europei.

in Tara Romaneasca, a izbucnit la 10 decembrie 1812 in
Teleorman si s-a manifestat in perioada 1813-1814, indeosebi in
Bucuresti. Au murit pana la 40.000 de oameni, iar dupa alte surse
peste 90.000, adica aproape 300 de oameni pe zi. Anterior, s-au
imbolnavit si multi soldati rusi, participanti la razboiul ruso-turc.

Ciuma in toate formele ei nu a fost complet eradicata. In luna februarie 2002 a fost confirmata in India.

Gripa s-a manifestat puternic la nivel mondial in perioada 1918-1919. A aparut prima data la San Sebastian in Spania, fiind denumita si Gripa Spaniola. S-a extins in Europa occidentala si a traversat Atlanticul raspandindu-se in America. Numarul de persoane decedate este estimat intre 22 si 40 de mii.

SIDA - Sindromul Imunodeficientei Dobandite a inceput sa se manifeste la sfarsitul anilor 70, dupa alte surse inca din anii '50, cu punct de pornire in Africa.

Intr-un raport din iunie 2001 al Centrului pentru Controlul Bolii din Atlanta - SUA se arata ca peste 40 de milioane de oameni au HIV/SIDA, din care 37,2 milioane sunt adulti, 17,6 milioane femei si 2,7 milioane copii sub 15 ani. Aproximativ 95% din persoanele infectate traiesc in tarile in curs de dezvoltare. Numai in anul 2001, SIDA a provocat moartea a aproximativ 3 milioane de oameni, din care 1,1 milioane de femei si 580.000 de copii sub 15 ani. In anul 2005 au contractat virusul 4,1 milioane de oameni.

La Organizatia Mondiala a Sanatatii s-au raportat pana in iunie 2006, peste 25 milioane de persoane decedate din cauza SIDA.

La nivelui intregii lumi, SIDA este pe locul patru ca extindere.

Variola a provocat cel mai mare dezastru in perioada 1520-1521 dupa expeditia lui Cristofor Columb, in Mexic si alte tari din America Centrala. Numarul mortilor este estimat la 4 milioane, acestia fiind nativi azteci. In 1977 epidemia a aparut in Somalia.

Gripa aviara a aparut ca epidemie la pasari in tarile asiatice, a devenit zoonoza, iar in anul 2005 a lovit Europa si Africa incepand cu Turcia si Egiptul. Focare de gripa aviara s-au identificat ulterior in Romania si alte tari europene. Pe langa milioanele de pasari eutanasiate, grav este faptul ca boala s-a transmis si la om, inregistrandu-se victime omenesti. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, din 2003 pana la 12 mai 2006 s-au inregistrat, la nivel mondial, 208 cazuri de gripa aviara la om, dintre care 115 persoane au decedat, indeosebi in Vietnam (42), Indonezia (25), Thailanda (14), China (12). In prima parte a anului 2006, in Turcia au murit 4 persoane iar in Egipt 5 persoane.

In anul 2009 a aparut gripa porcina provocata de virusul A H1N1 inregistrandu-se victime pe mai multe continente.

3. Protectia impotriva riscurilor biologice - problema vitala

Potrivit primelor dispozitii generale din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii (modificata in 2008) sanatatea publica este un obiectiv de interes social major (art.l) iar asistenta de sanatate publica are drept scop promovarea sanatatii, prevenirea imbolnavirilor si imbunatatirea calitatii vietii (art.2). In continuare se stipuleaza ca „protectia sanatatii publice constituie o obligatie a autoritatilor administratiei publice centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice (art.3).

In cadrul functiilor principale ale asistentei de sanatate publica de la art.5 sunt incluse si functii care privesc riscurile biologice:

monitorizarea starii de sanatate a populatiei;

supravegherea epidemiologica;

prevenirea si controlul bolilor;

asigurarea capacitatii de raspuns la dezastre si la amenintarile la
adresa vietii si sanatatii populatiei, inclusiv prin introducerea de
restrictii de circulatie a persoanelor si bunurilor.

De asemenea, printre domeniile principale de interventie ale asistentei de sanatate publica enuntate la art.6 se afla:

prevenirea, supravegherea si controlul bolilor transmisibile si
netransmisibile, constand in:

asigurarea imunizarilor;

controlul epidemiilor;

supravegherea bolilor;

supravegherea factorilor de risc comportamentali si

prevenirea accidentelor;

Inspectia Sanitara de Stat depisteaza si evalueaza riscurile pentru sanatate si impun masurile necesare. In situatii de risc epidemiologic -inspectorii pot dispune masuri speciale pentru bolnavi, suspecti, contactari de boli transmisibile sau purtatori de germeni patogeni, precum si alte masuri de limitare a circulatiei (art.26 alin. 1).

In cadrul Institutului de Sanatate Publica functioneaza Centrul National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile.

Persoanele fizice si juridice care au calitatea de angajatori au obligatia de a aplica masurile: de igiena, dezinfectie, dezinsectie si deratizare periodica

In Ordonanta Guvernului nr.42/2004 privind organizarea activitatii veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobata prin Legea nr.215/2004 si modificata prin Legea nr. 1/2008;

La art.l se precizeaza ca „apararea sanatatii animalelor, protectia animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, siguranta alimentelor de origine animala, destinate consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale si protectia mediului, in raport cu cresterea animalelor, constituie o problema de stat si o indatorire pentru toti locuitorii tarii'.

La art.2 se arata ca „statul sprijina activitatea de aparare a sanatatii animalelor, de supraveghere, prevenire si control al bolilor ce se pot transmite de la animale la om, prin asigurarea cadrului institutional si juridic, a resurselor financiare, a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfasurarea in conditii optime a activitatilor in domeniul veterinar.

La nivel european, Uniunea poate decide sa desfasoare actiuni de sprijin, de coordonare sau complementare pentru asigurarea unui nivel inalt de protectie a sanatatii umane prin completarea politicilor nationale , avand in vedere:

imbunatatirea sanatatii publice;

prevenirea imbolnavirilor;

eliminarea surselor de risc pentru sanatatea fizica si mentala;

combaterea epidemiilor prin promovarea cercetarii cauzelor, a
transmiterii lor si a modului de prevenire;

informarea si educatia in materie de sanatate;

reducerea efectelor nocive ale drogurilor;

incurajarea cooperarii, inclusiv cu tarile terte si cu organizatiile
internationale.

Prin reglementari ale UE se stabilesc masuri privind domeniile veterinar si fitosanitar, precum si pentru combaterea epidemiilor transfrontaliere.

In cadrul Comisiei Europene este constituit si functioneaza Comitetul Veterinar Permanent pentru Sanatatea Animala si Lantul Alimentar.

Adunarea Mondiala a Sanatatii, printr-o rezolutie din 24 mai 2006, a adoptat Regulamentul sanitar veterinar. Aceasta reglementare a OMS se aplica de statele membre obligatoriu de la 1 ianuarie 2007.

4. Asistenta medicala de urgenta

In noua Lege privind reforma in domeniul sanatatii (nr. 95/2006), in Titlul IV se prevede constituirea si functionarea „Sistemului national de asistenta medicala de urgenta si de prim-ajutor calificat'. Unele dispozitii s-au modificat prin O.U.G. nr. 93/2008.

Sistemul este conceput ca un ansamblu de structuri, forte, mecanisme si relatii organizate dupa aceleasi principii si reguli, care utilizeaza proceduri integrate de management specializat si/sau calificat (art.86 alin.l lit.a).

Prin lege s-a stabilit intelesul unor termeni si expresii, cum sunt:

asistenta publica integrata de urgenta, destinata in principal salvarii
si pastrarii vietii;

asistenta medicala privata de urgenta, cu scop umanitar, nonprofit
sau comercial;

asistenta medicala de urgenta, acordata de personal medical
calificat;

primul ajutor de baza, acordat de personal necalificat aflat sau
ajuns la fata locului;

primul ajutor calificat, acordat de personal calificat medical;

urgenta medicala si pacientul critic;

transportul medical asistat de personal medical;

transportul medical neasistat, de personal medical;

spitale de urgenta: locale (municipale si orasenesti), judetene si
regionale;

tipuri de ambulante, in ordinea crescatoare a complexitatii Al, A2,
B si C (de terapie intensiva);

- dispecerat medical de urgenta, coordonat de personal cu pregatire medicala superioara, in serviciu permanent;

dispecerat integrat de urgenta, care pe langa prelucrarea apelurilor
de urgenta, asigura alarmarea si coordonarea echipelor de
interventie ale tuturor serviciilor specializate de interventie, cu
caracter medical si nemedical din aceeasi locatie fixa. Are
coordonator medical cu studii superioare din SMURD, in serviciu
permanent;

- centru unic de apel de urgenta (112).

Prin urgenta medicala se intelege accidentarea sau imbolnavirea acuta, care necesita acordarea primului ajutor calificat si/sau a asistentei medicale de urgenta, cu sau fara pericol vital. Este evident faptul ca urgenta medicala este o situatie de urgenta specifica care ameninta viata si sanatatea uneia sau mai multor persoane. Gravitatea acesteia depinde de numarul de pacienti critici, ale caror functii vitale sunt instabile sau pot avea complicatii ireversibile.

Asistenta medicala de urgenta se asigura prin unitati specializate de urgenta si transport sanitar publice si private, precum si prin structurile de primire a urgentelor, organizate in acest scop (art.31).

Unitatile si structurile din Sistemul National sunt in principiu organizate ca dispecerate, servicii, centre sau unitati de primire si spitale.

Serviciul mobil de urgenta, reanimare si descarcerare - SMURD -este o unitate de asistenta si interventie publica integrata de importanta strategica, fara personalitate juridica, avand in structura echipe integrate de reanimare, specializate in acordarea asistentei medicale si tehnice de urgenta, precum si echipe cu personal paramedical, specializat in acordarea primului ajutor calificat (art.86 alin.(l) lit.t).

Primul serviciu municipal de urgenta si reanimare s-a infiintat la Targu Mures in anul 1990 pe baza de voluntariat si din 1991 in cooperare cu pompierii militari.

In prezent SMURD functioneaza in Municipiul Bucuresti si in aproape jumatate din municipiile resedinta de judet.

S-a conturat cadrul legislativ. Pregatirea specifica a personalului si resursele materiale si financiare s-au asigurat intr-o mare masura prin programe de cooperare si de parteneriat, donatii si sponsorizari, locale, nationale si internationale.

Potrivit actualelor reglementari, se prevede ca SMURD functioneaza in cadrul inspectoratului teritorial pentru situatii de urgenta, avand in unele cazuri ca operatori aerieni structuri de aviatie ale Ministerului Administratiei si Internelor, in colaborare cu spitalele judetene si regionale si cu autoritatile publice locale. Pe langa misiunile efectuate cu ambulantele terestre specializate si cu autospecialele de descarcerare, in cazurile respective executa si misiuni de salvare aeriana, salvare navala si de ambulanta aeriana.

In cadrul SMURD sunt constituite:

echipe integrate de terapie intensiva, formate din 4 persoane, dintre
care un conducator auto pompier si un medic special pregatit in
urgente;

echipe pentru prim ajutor calificat, formate din 3 persoane cu
pregatire paramedicala;

echipe de salvare aeriana;

echipe de descarcerare.

Pentru acordarea primului ajutor calificat sunt stabilite in lege bareme de timp maxim de sosire la locul interventiei, de la primirea apelului de urgenta (112), astfel:

8 minute in zone urbane, la cel putin 90% din cazurile de urgenta;

12 minute in zonele rurale, la cel putin 75% din cazurile de
urgenta.

In general, privind asistenta medicala publica de urgenta, pentru acordarea acesteia in faza prespitaliceasca, baremele maxime de timp sunt mai mari, adica 15 si respectiv 20 de minute, respectand procentele mentionate mai sus.

Salvamontul, Salvamarul, Jandarmeria montana, Unitatea Speciala de Interventie in Situatii de Urgenta din subordinea Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta si alte institutii publice similare, pot avea personal instruit in primul ajutor calificat, care actioneaza in cadrul misiunilor specifice de salvare asigurate de aceste institutii (art.87 alin. 10).

Asistenta publica medicala si tehnica de urgenta si prim ajutor medical este coordonata la nivel judetean si regional de dispeceratele medicale specializate, cu ajutorul sistemului national unic de apeluri de urgenta (indexul medical).

O noutate pentru sistemul romanesc de urgenta este si faptul ca „centrele de apel unic de urgenta (112) si dispeceratele medicale pot avea in structura lor centre de expertiza regionala, in vederea furnizarii de informatii specifice, precum si in vederea coordonarii la distanta a echipelor de prim ajutor calificat aflate in misiune, pe baza informatiilor obtinute telefonic sau prin sisteme de transmisie date' (art.91 alin.4). Bineinteles ca ambulantele respective si aparatura medicala utilizata trebuie sa aiba dotarea necesara racordarii Ia sistemele de comunicatii respective.

Un proiect realizat de SMURD Mures intitulat „Solutia de telemedicina' se va implementa si la SMURD din alte judete.

Pregatirea personalului paramedical se face in cadrul unitatilor Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta si in centre de formare, pe baza acreditarii si autorizarii de Ministerul Sanatatii Publice. Competentele personalului sunt supuse certificarii si recertificarii.

Asistenta medicala privata de urgenta se asigura:

in faza prespitaliceasca, prin servicii de ambulanta, inclusiv
aeriana;

in faza spitaliceasca, in spitale private.

Serviciile medicale private de urgenta se organizeaza in structura spitalelor private.

Primul ajutor calificat consta in actiuni de salvare efectuate de personal paramedical, pregatit si organizat in echipe institutionalizate, dotate cu defibrilator semiautomat. Pentru realizarea managementului integrat al urgentelor, potrivit legii se va intreprinde un set de masuri de organizare institutionale printre care;

crearea unor retele regionale de spitale, cate un spital in fiecare
regiune de dezvoltare economico-sociala;

constituirea in structurile fiecarui spital regional si judetean a
unitatii de primire a urgentelor (UPU);

plasarea echipajelor publice de interventie prespitaliceasca terestra
(SMURD) in cadrul unitatilor de primire a urgentelor (UPU);

constituirea in responsabilitatea spitalelor regionale de urgenta a
echipajelor integrate publice de salvare aeriana;

permisivitatea constituirii sau organizarii la spitalele municipale si
orasenesti a unor compartimente de primire a urgentelor (CPU) sau
camere de reanimare.

Serviciile de ambulanta judetene si a municipiului Bucuresti, servicii deconcentrate cu personalitate juridica, au in compunere:

compartiment de asistenta medicala de urgenta si transport medical
asistat, dotat cu ambulante tip B si tip C;

compartiment de consultatii de urgenta si transport sanitar
neasistat, dotat cu ambulante tip A1 si tip A2.

5. Asistenta sanitar veterinara

In ceea ce priveste gestionarea situatiilor de urgenta determinate de epizootii/zoonoze, se actioneaza potrivit normelor sanitar veterinare emise de Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor – ANSVSA.

Asa de exemplu, notificarea si declararea oficiala a unor boli transmisibile ale animalelor se fac conform normelor aprobate de presedintele ANSVSA prin ordinul nr. 79/2008. In acestea: sunt definite expresiile: caz de boala, focar de boala, focar primar de boala, act sanitar veterinar, registru de epizootii si altele; se precizeaza modul de declarare oficiala si de stingere oficiala a bolii; se nominalizeaza bolile transmisibile comune si pe specii de animale.