Ingrasaminte chimice

- productia vegetala

- productia animala

Suprafata cultivata

Sursa datelor: Comisia Nationala pentru Statistica, Evolutia sectorului privat in economia romaneasca in perioada 1990 – 1998

Datele pentru anul 1998 sunt date provizorii.

Trasatura preponderent cerealiera a structurii productiei este un aspect negativ al agriculturii romanesti. Ponderea suprafetelor cultivate cu cereale in toate regiunile este foarte ridicata, chiar daca acestea nu au un sol agricol si o clima favorabila cultivarii speciilor amintite.

Productiile medii la hectar raman inferioare celor realizate in alte tari. Spre exemplu, in Romania, productia medie la hectar la cultura de grau si secara a fost in 1998 de peste 2500 kg, nivelul productiei medii la grau fiind de peste 8000 kg/ha in Belgia-Luxemburg, peste 7000 kg/ha in Danemarca, Franta, Germania, Irlanda. La porumb, tara noastra inregistra un nivel al productiei medii la hectar de peste 2700 kg in 1998, in timp ce in unele tari cum ar fi: Italia, Austria, Franta, Grecia, Germania, Spania productiile medii la hectar depaseau 8000 kg.

Productia animala a evoluat oscilant de la un an la altul la toate categoriile de animale. Productia animala din anul 1998 a fost in scadere cu peste 10% comparativ cu anul 1989, in timp ce sectorul privat a inregistrat majorari de aproximativ 46% in aceeasi perioada. La sfarsitul anului 1998, sectorul privat dispunea de peste 90% din efectivele de bovine si ovine, peste 80% din numarul total de pasari si peste 65% din efectivul total de porcine. Efectivele de animale detinute de gospodariile private au fost in scadere, in anul 1998, la aproape toate categoriile de animale.

Comparativ cu 1989, s-a inregistrat o reducere considerabila a septelului. Reducerea s-a manifestat, de asemenea, la stocul de animale de prasila, ceea ce constituie o tendinta alarmanta. Cu toate ca se constientizeaza faptul ca scaderea sub nivelul existent, care reprezinta un minim tehnologic, poate afecta fondul genetic al animalelor de prasila, in practica agricola curenta nu se pune un accent deosebit pe rolul calitatii materialului biologic pentru obtinerea de randamente mari.

Suprafata agricola in anul 1998 s-a mentinut aproximativ la nivelul anului precedent, reprezentand circa 62 % din suprafata totala a tarii.

Dupa modul de folosinta, peste 60% din suprafata agricola erau terenuri arabile, aproximativ 33% pasuni si fanete, restul reprezentand vii si livezi. Sectorul privat detinea in anul 1998, peste 70% din suprafata agricola totala si peste 80% din cea arabila

Suprafata ocupata cu vii si pepiniere viticole si cea plantata cu livezi si pepiniere pomicole s-a redus incepand din anul 1994 ca urmare a renuntarii la cele slab productive, concomitent crescand suprafetele ocupate cu pasuni si fanete. Sectorul privat detinea in 1998 peste 30% din totalul pasunilor, peste 90% din suprafata ocupata cu fanete si ponderi de peste 65% din suprafetele cultivate cu vii si livezi.

Desi proportia utilajelor detinute de sectorul privat in totalul utilajelor agricole a fost in crestere comparativ cu anul 1990, mecanizarea sectorului privat este inca redusa, acesta detinand circa 70% din numarul total de tractoare, pluguri pentru tractor, peste 60% din numarul total de semanatori si cultivatoare cu tractiune mecanica, in conditiile in care aproximativ 90% din productia agricola este realizata in acest sector.

In prezent, in Romania nivelul dotarii tehnice este scazut. Agricultura intampina dificultati in cresterea ratei mecanizarii proceselor tehnologice, din cauza structurii ofertei interne de masini agricole, care nu este potrivita marimii gospodariilor agricole; aceste dificultati se datoreaza, de asemenea, dificultatilor financiare (legate de costul utilajelor agricole si de posibilitatile reduse de achizitie).

Cantitatea de ingrasaminte chimice utilizata in agricultura in anul 1998 a fost de aproape 3 ori mai mica decat in 1989, scadere semnalata si la ingrasamintele naturale. Consumul de pesticide a scazut semnificativ in ultimii ani.

La un hectar teren arabil reveneau in anul 1998, 40 kg ingrasaminte chimice, cantitate in scadere de la un an la altul, ca urmare a dificultatilor financiare. Acest lucru se rasfrange insa negativ asupra calitatii solului prin diminuarea continutului nutritiv al acestuia, influentand implicit si calitatea culturilor. Sectorul privat a utilizat peste 70% din cantitatea totala de ingrasaminte chimice, ponderea fiind in crestere. Cantitatea de ingrasaminte chimice utilizata la 1 hectar suprafata cultivata, in sectorul privat a fost de circa 38 kg, iar pe total agricultura cantitatea respectiva a fost de aproape 43 kg. Suprafata agricola amenajata pentru irigat reprezenta aproximativ 22% din suprafata agricola totala, iar suprafata efectiv irigata numai 4% din suprafata agricola amenajata pentru irigat, scazand foarte mult ca urmare a costurilor ridicate pe care le implica extinderea sistemelor de irigatii si mentinerea in functiune a celor existente.

In anul 1999 acoperirea necesarului intern de consum s-a realizat si prin importul unor cereale. Astfel, la cereale, importurile CIF au insumat 34,2 milioane dolari in anul 1999 (0,3% din total importuri) si aproximativ 27 milioane dolari in 1998 (+27% in 1999 comparativ cu 1998), importul fiind influentat de cresterea cantitatii importate de orz, porumb, orez. De asemenea, s-a reusit si crearea unor disponibilitati pentru exportul, in principal de cereale pentru boabe, care insuma peste 94 milioane dolari (86,6 miloane dolari in 1998), ponderea acestei grupe de produse in total exporturi fiind in usoara crestere.

Investitiile totale din agricultura s-au diminuat dupa o crestere semnificativa in anul 1994 comparativ cu anul precedent. In 1999 investitiile din agricultura si silvicultura reprezentau circa 12% din investitiile totale din economie. Investitiile private din agricultura au inregistrat, de asemenea, scaderi in anul 1997, dar ponderea acestora in total investitii a fost in crestere.

In ultimii ani producatorii particulari si-au orientat investitiile indeosebi spre achizitionarea de utilaje agricole si mijloace de transport, confruntandu-se in continuare cu lipsa resurselor financiare.

Tabel 21

Investitiile sectorului privat din agricultura, pe elemente de structura %

* inclusiv mijloace de transport

Sursa datelor: Comisia Nationala pentru Statistica, Evolutia sectorului privat in economia romaneasca in perioada 1990 - 1997

Datele pentru anul 1998 sunt date provizorii.

In anul 1997, numarul intreprinderilor agricole se ridica la aproape 11000, aproape trei sferturi dintre acestea avand intre 0 – 9 salariati, iar 16% intre 10 – 49 salariati.

La data de 30 septembrie 1999 existau peste 30000 agenti economici activi cu activitate principala de agricultura, economia vanatului si silvicultura, cea mai mare parte a acestora fiind organizati in societati cu raspundere limitata (circa 66%), iar 23% erau persoane fizice si asociatii familiale.

Daca in tarile occidentale europene, sistemul cooperatist se practica in “avalul” sau in “amontele” productiei agricole, in Romania acesta se afla, in principal, in sectorul productiv. Comportarea asociativa a proprietarilor din tara noastra este determinata de rata scazuta a inzestrarii tehnice a gospodariilor agricole individuale, de capacitatea de lucru scazuta ca urmare a varstei inaintate a proprietarilor pamantului si de starea precara a sanatatii acestora, ca si de lipsa unor abilitati manageriale.

Toate aspectele structurale si tehnice prezentate mai sus confera agriculturii romanesti un caracter extensiv, de subzistenta. Randamentele sunt de 2-3 ori mai mici, comparativ cu cele din tarile dezvoltate, desi apropiate ca valoare de cele obtinute in tarile vecine.

1.2.2. Industrie

Economia romaneasca este foarte dependenta de industrie pentru asigurarea cresterii economice si crearea de locuri de munca. In perioada de tranzitie, industria romaneasca a inregistrat un declin semnificativ, ca pondere in formarea PIB si ca numar de salariati.

Participarea industriei la crearea valorii adaugate brute a scazut semnificativ in cursul anilor ’90   ( 31% in 1999 fata de 43% de anul 1990). Exista semne de redresare in ultimul an.

Evolutia productiei industriale nu a fost uniforma. Intre 1990-1992 s-a inregistrat o scadere a productiei, fiind urmata de o crestere pana in anul 1996, pentru ca dupa aceasta data sa scada semnificativ.

Productia industriala in anul 1999 a inregistrat o scadere cu peste 20% fata de 1995, declinul fiind determinat de subutilizarea multor intreprinderi si de existenta unor disponibilizari masive, precum si de reducerea cererii. Scaderea productiei industriale a avut loc in toate cele trei sectoare (in industria extractiva si in sectorul energiei electrice si termice, gaze si apa cu peste 26%, iar in industria prelucratoare cu aproximativ 20%).

Evolutia productiei industriale, pe total si pe sectoare in perioada 1996 - 1999

Sursa datelor: Comisia Nationala pentru Statistica

Industria extractiva detinea in anul 1998 aproape 7% din totalul productiei industriale, procentul fiind in scadere (aproape 9% in 1991). Declinul inregistrat in acest sector s-a datorat scaderilor de productie inregistrate la toate tipurile de exploatari (carbune, gaze naturale, minereuri metalifere).

Industria prelucratoare avea in anul 1998 un aport de aproximativ 80% la crearea productiei industriale, contributie in scadere cu circa 3 puncte procentuale fata de anul 1991, iar ponderea sectorului de energie electrica si termica, gaze si apa a fost de 14,5% (aproape 7,6% in 1991).

Capacitatile de productie sunt inca excedentare in Romania, in principal din cauza pierderii pietelor traditionale din Europa de Est si a programelor de restructurare initiate de guvern in industriile metalurgica, chimica si petrochimica, ce au condus la o reducere drastica a productiei si la disponibilizari semnificative.

Valoarea adaugata din industrie a fost creata in proportie de peste 48% de sectorul privat (5,7% in 1990). Dezvoltarea sectorului privat in industrie a evoluat mai lent comparativ cu alte sectoare de activitate.

Cea mai mare parte a intreprinderilor industriale private au pana la 10 salariati; intreprinderile de dimensiuni mai mari (10 - 49 salariati) au cunoscut o expansiune rapida. Procesul de privatizare a intreprinderilor publice cu peste 250 salariati s-a derulat mai greu, in totalul intreprinderilor private ponderea acestora fiind foarte mica. In anul 1999 din volumul total al productiei industriale sectorul privat realiza peste 31%.

Populatia ocupata in industrie insuma la finele anului 1998, peste 2300 mii persoane, reprezentand peste 26% din totalul populatiei ocupate in economie, dintre acestia aproximativ 30% lucrau in sectorul privat.

Populatia ocupata in sectorul industrial a cunoscut schimbari semnificative dupa 1991:

in industria extractiva populatia ocupata a scazut cu peste 30% in intervalul 1991 - 1997;

in industria prelucratoare populatia ocupata a scazut cu aproape 40%;

in industria de energie electrica si termica, gaze si apa populatia ocupata a crescut cu peste 20%.

Cele mai mari reduceri ale fortei de munca au fost inregistrate in industriile in care existau capacitati de productie excedentare si performante scazute (industria extractiva, industria chimica) precum si in industriile care datorita competitiei straine puternice au parcurs un proces dur de restructurare (industria textila, radio-TV, echipamente de comunicatii ).

Tabel 22

Evolutia numarului de salariati in

ramurile industriale cu cele mai importante disponibilizari

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica – Anuarul Statistic al Romaniei, 1993 si 1998

In perioada 1991-1998 numarul mediu de salariati din industria romaneasca a scazut cu peste 37%. Disponibilizari semnificative au avut loc in acele industrii a caror productie a continuat sa scada.

Evolutia efectivului de salariati in unele ramuri industriale,

in perioada 1998 – 1999 (mii persoane)

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica, Buletin Statistic de Industrie nr. 1/1999 si nr.1/2000

Livrarile directe de produse industriale la export reprezentau in 1999 peste 27% din livrarile totale de produse industriale, fiind sustinute aproape integral de intreprinderile din industria prelucratoare. Cu toate ca productia industriei prelucratoare a fost in scadere in 1999 fata de 1998, ponderea exporturilor produselor acestei industrii, in total livrari s-a majorat. Produsele industriale romanesti continua sa nu intruneasca standardele internationale de calitate si raman necompetitive in ce priveste costurile, in pofida existentei unei forte de munca bine calificate si a traditiei industriale.

Investitii in industrie

Investitiile realizate in industria romaneasca au fluctuat dupa 1990: in anul 1994 s-au situat la un nivel de pana la 90% din investitiile realizate in 1990, au crescut moderat intre 1995-1996, dupa care au inceput din nou sa scada, astfel incat datele pentru 1999 indica o reducere a investitiilor comparativ cu 1990 de aproximativ 20%.

Investitiile totale din economie au fost orientate spre industrie in proportie de 41% in anul 1999. Industria prelucratoare detinea peste 73% din totalul investitiilor efectuate in industrie, 3% din fonduri fiind alocate sectorului extractiv si indeosebi in extractia si prepararea carbunelui.

Evolutia investitiilor in industrie

Sursa: CNS – Anuarul Statistic al Romaniei, 1997 si 1998

Investitiile din industrie s-au facut in principal pentru achizitionarea de utilaje (inclusiv mijloace de transport ) si pentru lucrari de constructii. In sectorul energiei electrice si termice investitiile s-au diminuat continuu incepand cu anul 1996, astfel incat in 1997 reprezentau aproximativ 80% din investitiile realizate in acest sector in anul 1990. In anul 1999 ponderea investitiilor realizate in acest sector reprezenta aproape 10% din totalul investitiilor din economie si 23% din investitiile realizate in industrie.

Productivitatea muncii

Productivitatea muncii pe salariat, in industria romaneasca, a fluctuat semnificativ in perioada 1990-1998: in 1992 a cunoscut o scadere fata de 1990, a urmat o usoara crestere intre 1993-1996, dupa care trendul a fost din nou descrescator. In perioada 1996-1998, numai cateva ramuri ale industriei prelucratoare au inregistrat cresteri semnificative ale productivitatii muncii. Este vorba despre industriile de inalta tehnologie, cum ar fi cele producatoare de masini si aparate electrice (+50,5% comparativ cu 1995), industria mijloacelor de transport rutier (+113,6%) si industria altor mijloace de transport (+34,9%). Foarte multe ramuri industriale in care s-au semnalat cresteri de productivitate in anul 1997 comparativ cu 1995, au inregistrat in anul urmator scaderi ale productivitatii muncii pe salariat.

Productivitatea a continuat sa scada in anul 1998, comparativ cu 1995 cu peste 20% in unele ramuri prelucratoare, cum ar fi: confectii din textile, blanuri si piele, chimie si fibre sintetice si artificiale, prelucrarea cauciucului si a maselor plastice, constructii metalice si produse din metal. Aceasta scadere a productivitatii este consecinta pregatirii manageriale nesatisfacatoare, a insuficientei calificarii fortei de munca si unei intelegeri inadecvate a standardelor internationale de calitate a productiei.

Cu toate ca in anul 1998 productia a fost mai mica in ramurile extractive comparativ cu 1995, datorita reducerii efectivului de salariati, productivitatea pe salariat a inregistrat cresteri cu 13 procente, in timp ce in celelalte 2 sectoare aceasta a scazut. Cu mici exceptii, aproape in toate ramurile industriei prelucratoare care au inregistrat cresteri de productie, aceasta a fost asociata cu o crestere corespunzatoare a productivitatii muncii pe salariat. In celelalte ramuri, in care aceasta corelatie nu se verifica, explicatia consta in reducerea efectivelor de personal care a avut loc in aceasta perioada.

Intreprinderi mici si mijlocii din industrie

In perioada 1996 - 1998 se manifesta o tendinta de crestere a ponderii intreprinderilor active mici si mijlocii, atat ca numar, cat si ca valoare a cifrei de afaceri. Procesul de privatizare a intreprinderilor cu capital public de dimensiuni mari se deruleaza lent, aproape jumatate din cifra de afaceri a intreprinderilor active din economie fiind obtinuta in intreprinderile cu 250 salariati si peste, desi numarul acestor unitati este foarte redus (aproape 1% din totalul unitatilor active, in anul 1998).

Structura numarului total de intreprinderi active, pe grupe de marime si pe activitati ale economiei nationale , in anul 1998

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica

In Romania, IMM-urile reprezentau, in 1998, peste 95% din totalul intreprinderilor industriale active. Evolutia numarului de IMM-uri din industrie a fost crescatoare in perioada 1992 - 1998, la sfarsitul intervalului numarul unitatilor active dublandu-se. In industrie, majoritatea IMM-urilor functioneaza in ramurile: alimentara si bauturi, industria confectiilor din textile, blanuri si piele, in prelucrarea lemnului si productia de mobilier.

Structura pe activitati ale economiei nationale, arata atractivitatea deosebita a activitatii comerciale pentru micii intreprinzatori si accesul relativ facil in acest domeniu.

Tabel 23

Structura IMM-urilor pe principalele activitati ale economiei nationale, in anul 1998

Sursa datelor: Comisia Nationala pentru Statistica

Ponderea personalului din intreprinderile industriale mici si mijlocii in personalul total al intreprinderilor din industrie a fost in permanenta crestere in perioada 1992-1998, de la aproximativ 9%, la peste 25%. In aceeasi masura a evoluat si ponderea cifrei de afaceri realizata de IMM-urile active in totalul cifrei de afaceri din industrie.

Tabel 24

Structura intreprinderilor active din industrie, a numarului de salariati, a cifrei de afaceri si a investitiilor brute, dupa marimea intreprinderilor , in anul 1998

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica

Spre deosebire de societatile comerciale mici si foarte mici, care se concentreaza in proportie de peste 70% in sectorul tertiar (indeosebi comert), societatile de dimensiuni mijlocii desfasoara preponderent activitati de industrie si constructii (peste 60%), dar si activitati de comert, agricultura, transport si depozitare. Trei sferturi din societatile comerciale private de dimensiuni mari - cu 250 salariati si peste - sunt concentrate in sectorul industrial si constructii. Pe ramuri industriale, indiferent de marime, societatile comerciale cu capital privat care desfasoara activitati industriale apartin, de regula, ramurilor alimentara si bauturi, industrie usoara, prelucrarea lemnului si productia de mobilier.

Tabel 25

Densitatea intreprinderilor cu mai putin de 250 salariati

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica

Totusi, este recunoscut faptul ca IMM-urile, desi genereaza noi locuri de munca, nu functioneaza eficient sau efectiv, majoritatea fiind mai degraba in faza de supravietuire, decat in faza de crestere.

Principalele probleme carora IMM-urile trebuie sa le faca fata sunt:

Accesul dificil la sursele financiare (capital insuficient, nivel ridicat al garantiilor cerute de sistemul bancar, nivel ridicat al dobanzilor).

Acces dificil la sedii si la infrastructura de baza (inclusiv infrastructura fizica).

Nivel scazut al transferului tehnologic si al implementarii inovarilor.

Politici de marketing inadecvate.

Nivel si calitate scazute a activitatii asociatiilor de intreprinzatori.

1.2.3. Constructii

Activitatea de constructii contribuia in anul 1999 cu 5,3% la crearea valorii adaugate brute pe total economie (5,7% in 1990). Ponderea sectorului privat in valoarea adaugata bruta aferenta acestei activitati a crescut continuu, de la 1,9% in 1990 la 78% in 1999. Valoarea lucrarilor de constructii realizate in anul 1999 a inregistrat o scadere, in conditii comparabile, cu aproximativ 30 procente fata de 1990. Aceasta reducere a fost determinata de activitatea mai slaba desfasurata de agentii economici din sectorul public, dar si a celor din sectorul privat, acesta din urma detinand cea mai mare pondere in valoarea totala a lucrarilor de constructii.

Productivitatea muncii pe un salariat din unitatile de constructii a fost in crestere pana in 1996, in 1997 diminuandu-se usor.

Evolutia lucrarilor de constructii si a productivitatii muncii in constructii

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica, Anuarul Statistic al Romaniei, 1997 si 1998

Sectorul privat, desi are ponderea cea mai mare in totalul lucrarilor de constructii (peste 81% in 1999 fata de 13% in 1992) s-a confruntat cu o reducere de activitate imediat dupa 1996. Aceasta scadere

s-a corelat cu diminuarea investitiilor in acest sector, chiar daca in 1997 numarul de salariati din sectorul privat din constructii a fost mai mare cu 2000 persoane comparativ cu 1996.

In anul 1997 constructiile noi si reparatiile capitale detineau o pondere majoritara, cele mai multe fiind realizate in antrepriza, iar restul fiind lucrari de intretinere si reparatii curente.

In desfasurarea activitatii de constructii exista inca unele dificultati in aprovizionarea cu materiale de constructii, productia principalelor materiale de constructii fiind in scadere in 1998 comparativ cu anul 1997.

In anul 1999 s-au construit si s-au dat in folosinta un numar de 29342 locuinte, cu 1384 mai multe decat in 1991; evolutia numarului de locuinte terminate a fost oscilanta in acest interval. Dintre acestea, locuintele finantate din subventii bugetare reprezentau in 1999 putin peste 5% din numarul total de locuinte terminate (fata de 77% locuinte din fonduri publice in 1991). Ponderea locuintelor terminate din fonduri private a fost in crestere de la 23% in 1991 la circa 93% in anul 1999. Majoritatea acestor locuinte private au fost construite din fondurile populatiei.

Tabel 26

Evolutia numarului de locuinte terminate, pe medii

- numar -

Sursa datelor: CNS – Anuarul Statistic al Romaniei, 1997, 1998

Cea mai mare parte a locuintelor terminate din fonduri private se situau in mediul rural. Numarul locuintelor terminate din fonduri private, si indeosebi din fondurile populatiei, a fost in crestere atat pe total, cat si in mediul urban. Locuintele terminate in mediul rural in anul 1997 au fost finantate aproape integral din fonduri private, fondurile publice avand in continuare un aport redus.

Fondul de locuinte, pe forme de proprietate,

in perioada 1991 – 1997

Sursa datelor: CNS – Anuarul Statistic al Romaniei, 1997, 1998

In mediul urban s-au construit din fonduri private cu aproape 5600 locuinte mai mult comparativ cu anul 1991. Aceasta crestere s-a datorat majorarii veniturilor populatiei urbane, fiind de remarcat calitatea constructiilor atat din punct de vedere al materialelor utilizate la realizarea acestora, cat si al confortului, concretizat in cresterea suprafetei si a numarului camerelor de locuit. Ca urmare a reducerii cheltuielilor efectuate de la buget pentru finalizarea locuintelor, ponderea locuintelor terminate din fonduri publice in mediul urban s-a redus de la peste 94% din totalul locuintelor terminate in mediul urban in 1991, la aproximativ 32% in anul 1997.

In cursul anului 1997, peste 65% din numarul total de locuinte terminate erau cu 3 camere si peste, circa 26% erau cu doua camere si numai 7% reprezentau locuinte cu o singura camera. Suprafata medie locuibila a unei locuinte terminate a fost in 1997 de 53,7 mp., in crestere fata de anul 1991, cand era de 41,4 mp.

1.2.4. Servicii

Reconsiderarea serviciilor, ca un sector economic important, aflat in centrul preocuparilor politicii de dezvoltare economica, este o conditie vitala pentru Romania, in optiunea de a se integra in noile structuri si fluxuri economice internationale.

Regandirea rolului serviciilor in dezvoltarea economica a tarii presupune alinierea caracteristicilor calitative si structurale ale serviciilor ce le poate oferi Romania, la cerintele consumatorilor interni si a partenerilor externi.

Comertul international cu servicii1 inglobeaza o mare varietate de activitati:

transporturile

turismul, inclusiv deplasarea fortei de munca in strainatate

servicii profesionale in domeniul bancar, al asigurarilor, al contabilitatii, in domeniul juridic si alte servicii.

Evolutia serviciilor comerciale externe in perioada 1993-1996

In aceasta perioada exporturile de servicii au crescut cu 95,6%, respectiv de la 799 milioane dolari in 1993 la 1.563 milioane dolari in 1996.

Importurile de servicii in perioada analizata au crescut de la 914 milioane dolari in 1993 la 1.948 milioane dolari in anul 1996, inregistrandu-se o majorare de 113,1%.

In conditiile in care volumul exporturilor romanesti de servicii a fost mai mic decat volumul importurilor, soldul balantei serviciilor a inregistrat deficite in perioada analizata, ceea ce a contribuit la agravarea echilibrului balantei de plati.

In totalul exporturilor de servicii, in 1997, ponderea cea mai mare au detinut-o: serviciile de turism, (37,2%), urmate de transporturi (34,4%) si alte servicii (28,4%).

Alte servicii cuprind: servicii de comunicatii, constructii, asigurari financiare, informatice, audio-vizuale, servicii culturale, sportive etc.

In totalul importurilor de servicii, transporturile au detinut in anul 1997 o pondere de 35,0%, urmate de serviciile din turism cu 34,2% si alte servicii cu 30,3%.

Ponderea exporturilor de servicii (1.413 milioane dolari) in totalul exporturilor de bunuri materiale si servicii al Romaniei (9.842 milioane dolari) pe anul 1997 a reprezentat 14,4%, iar ponderea volumului importurilor de servicii (1.964 milioane dolari) in volumul total de importuri a fost de 15,9%.

Serviciile comerciale interne, conform metodologiei practicate de tarile Uniunii Europene se impart pe urmatoarele categorii:

servicii comerciale prestate pentru populatie;

servicii comerciale prestate pentru operatorii economici;

servicii de transporturi, posta si telecomunicatii.

Din analiza indicatorilor privind serviciile comerciale prestate pentru populatie, pe activitati, in perioada 1993-1996 se constata ca ponderea cea mai mare in cadrul acestor servicii o detin grupele hoteluri si restaurante, servicii recreative, culturale si sportive, acestea fiind in scadere de la 71,3% in 1993, la 67,3% in 1996.

Intreprinderile cu capital privat detin ponderea cea mai mare in cadrul serviciilor prestate pentru populatie, aceasta fiind in crestere de la 42,6% din total in 1993, la 59,8% in anul 1996.

Grupele care detin cea mai mare pondere in cadrul serviciilor comerciale prestate pentru agentii economici sunt: tranzactiile imobiliare cu o pondere in crestere de la 15,9% in anul 1994 la 22,1% in anul 1996 si serviciile de arhitectura, inginerie si alte consultatii tehnice cu o pondere in scadere de la 25,7% in anul 1994 la 18,3% in anul 1996.

Intreprinderile cu capital privat au contribuit in anul 1993 cu 28,0% din totalul serviciilor prestate pentru agentii economici, contributia sectorului privat crescand continuu, aceasta ajungand la 53,5% in anul 1996.

In perioada 1993-1996, sectorul public detine cea mai mare pondere in cadrul serviciilor de transporturi, posta si telecomunicatii, respectiv 81,1% in 1993 si 70,9% in anul 1996, datorita transporturilor feroviare, a celor prin conducte si a serviciilor de posta, curier si telefonie, telegrafie, care sunt in totalitate in proprietatea statului (respectiv circa 98% servicii de telefonie, telegrafie).

Transporturile detin ponderea cea mai mare din totalul acestor servicii, dar au tendinta de scadere de la 85,0% in anul 1994 la 78,1% in anul 1996.

Ponderea sectorului privat in activitatea de transporturi a fluctuat de la 26,5% in anul 1994, la 28,1% in anul 1995, reducandu-se la 25,6% in anul 1996.

Serviciile de posta si telecomunicatii au detinut 15,0% din totalul serviciilor de transporturi, posta si telecomunicatii in anul 1994, ajungand la 21,9% in anul 1996.

In cadrul acestei grupe, ponderea cea mai mare o detin serviciile de telefonie, telegrafie, transmisie de date cu 63,2% in anul 1994, 71,2% in 1995 si 68,3% in 1996. Serviciile de posta si curier detin o pondere in scadere de la 20,3% in anul 1994 la 15,2% in anul 1996, iar cele de radiocomunicatii au o pondere de circa 13,0% din total.

Ponderea sectorului privat in activitatea de posta si telecomunicatii a fost de 13,3% in anul 1994, crescand pana la 16,8% in anul 1996.

a. Turism

Romania dispune de un potential remarcabil de dezvoltare turistica, datorita elementelor de atractivitate cu care este inzestrata:

topografie diversificata, peisaj pitoresc, traditii locale puternice si un patrimoniu cultural original;

capacitate de cazare semnificativa (mai mult de   280.000 locuri);

dezvoltarea recenta a initiativelor antreprenoriale in turism, ca de exemplu privatizarea unitatilor existente (in 1998 peste 25% din capacitatea de cazare in functiune era in proprietate privata) si diversificarea ofertei turistice.

In perioada 1994 - 1998, a continuat tendinta de crestere a numarului unitatilor de cazare turistica, prin construirea sau reintegrarea in circuitul turistic a unor hoteluri, moteluri, cabane, pensiuni turistice si agroturistice si prin cresterea numarului de spatii de cazare pe nave. Desi numarul unitatilor de cazare turistica a crescut, capacitatea de cazare existenta a fost in scadere, ca urmare a reducerii numarului de locuri din unitatile de cazare turistica. Cresterea numarului de unitati de cazare turistica, dar scaderea capacitatii lor de cazare se explica prin faptul ca unitatile nou infiintate au avut un numar de locuri mult mai mic decat cele iesite din circuitul turistic.

Tabel 27

Evolutia principalilor indicatori din activitatea de turism, in perioada 1994 - 1998

Sursa datelor: Comisia Nationala pentru Statistica

La indicatorii caracteristici acestui domeniu se constata o usoara imbunatatire a activitatii agentilor economici cu capital privat la toate tipurile de unitati de cazare. Ca forma de turism preferata din ce in ce mai mult, pensiunile din sectorul privat detineau in 1998 ponderi de peste 80% ca numar de turisti si capacitate de cazare in functiune.

Evolutia numarului de turisti in perioada 1991 – 1998

Turismul international a inregistrat in anul 1997 o scadere a activitatii, numarul sosirilor vizitatorilor straini in Romania fiind mai mic cu peste 200 mii comparativ cu anul 1991. Din totalul turistilor sositi, peste 95% proveneau din tarile europene, ponderea cea mai mare au avut-o turistii proveniti din Republica Moldova, Ungaria, Ucraina, Bulgaria. Peste 50% din vizitatorii straini au venit la noi in tara pentru odihna, recreere si vacante.

Turismul international al Romaniei

Numarul plecarilor turistilor romani in strainatate a crescut incepand cu anul 1996, dar comparativ cu 1991 numarul plecarilor in strainatate a fost cu peste 30% mai mic. Scopul principal al vizitelor a fost pentru odihna, recreere, vacante. Majoritatea plecarilor au fost inregistrate catre tarile din Europa. Dupa tara de destinatie a turistilor romani, pe primele locuri se situeaza Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, Turcia, Germania.

Cu toate progresele inregistrate in acest sector, turismul se confrunta cu o serie de probleme cum ar fi:

cotare slaba in ce priveste indicele european de destinatie pentru vacante, coborand de la pozitia 30 in 1990, la 36 in 1997 si pana la un loc estimativ 40 in prezent;

scaderea numarului total de turisti romani si straini si o balanta comerciala dezechilibrata in ce priveste turismul, datorita ponderii mari a turistilor romani care calatoresc in strainatate, in special in Grecia si Turcia, in concedii. Situatia are ca rezultat un sold negativ al fluxului comercial din veniturile turistice de 257 milioane dolari in 1997;

cheltuieli medii pe turist strain si pe sejur mai mici decat media UE-15 (220 dolari, fata de media de 780 dolari in UE-15).

o supra-oferta de unitati/complexe hoteliere mari, cu facilitati si dotari invechite sau inadecvate, cu indici de utilizare a capacitatilor de cazare turistica in functiune in scadere de la aproximativ 50% in 1991 la circa 36% in 1998;

scaderea numarului de innoptari turistice la hoteluri, moteluri, campinguri si vile turistice si o crestere corespunzatoare a celor care isi petrec vacantele in pensiuni turistice si agroturistice;

o infrastructura de sprijin a turismului inadecvata;

servicii inexistente sau ineficiente de informare si promovare a turismului;

forta de munca putin numeroasa, in mare parte instabila sau cu program redus de lucru, slab pregatita sau instruita necorespunzator pentru serviciile turistice si servirea clientilor;

intreprinzatorii privati cu activitate de turism sunt organizati sub forma asociatiilor familiale sau persoane independente, in proportie aproximativ egala.

Evaluarea industriei turistice si a resurselor sugereaza ca turismul poate deveni o puternica industrie de export pentru Romania, competitiva pe plan international.

b. Cercetare stiintifica, dezvoltare tehnologica si inovare

Acest sector are o importanta deosebita in dezvoltarea economica a unei tari, avand o pozitie transversala in ansamblul economiei, fiind in conexiune cu toate ramurile importante ale acesteia.

Rezultatele obtinute prin cercetarea stiintifica si implementate in sfera productiva sau sociala contribuie direct la cresterea economica, respectiv la imbunatatirea conditiilor de trai, conferindu-i acestui sector un rol major in relansarea economiei romanesti .

Sistemul de cercetare-dezvoltare si de inovare din Romania poate fi caracterizat ca un sistem in care predomina cercetarea cu caracter aplicativ si care, in ciuda unor deficiente, datorate in special slabei finantari, prezinta un potential stiintific si tehnologic (uman, dar si ca rezultate) important.

In continuare sunt prezentate coordonatele principale ale sistemului:

cuprinde peste 30.000 de cercetatori, la un total de cca. 57.000 personal de cercetare-dezvoltare. Tendinta inregistrata pana in anul 1997 (in prezent stabilizata) a fost de scadere a numarului de cercetatori (in general prin plecarea in alte sectoare), dar si de cantonare la o medie de varsta relativ avansata (prin dificultatea de atragere / mentinere a tinerilor in activitati de cercetare-dezvoltare);

potentialul stiintific uman al Romaniei acopera majoritatea domeniilor stiintei si tehnologiei: in stiintele ingineresti si tehnologice sunt 63,6% din total cercetatori, in stiintele naturale si exacte 17,3%, in stiintele agricole 7%, in stiintele umaniste 5,2%, in stiintele medicale 3,8%, iar in stiinte sociale 3,1%;

caracteristic pentru specialistii romani este faptul ca, datorita taxelor mari pentru brevetare (mai ales in strainatate), precum si pentru mentinerea drepturilor legate de brevet, nu se solicita brevet pentru toate rezultatele obtinute;

Din punct de vedere al finantarii, nivelul cheltuielilor efectuate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare in Romania a inregistrat o continua scadere: ele au reprezentat 0,71% din PIB, in 1996, si 0,34% in 1999. Acest trend se constata atat la fondurile alocate din bugetul de stat cat si la alte fonduri, in special ale intreprinderilor.

Comparatiile internationale releva faptul ca Romania cheltuia un procent foarte mic din PIB – 0,47% in 1998 -, in timp ce tarile aflate in tranzitie alocau, in aceeasi perioada, intre 0,6 – 1,15%, iar tarile europene cca. 1,6% din PIB. Cheltuielile pentru activitatea de cercetare – dezvoltare pe cap de locuitor (1998) evidentiaza aceleasi discrepante intre Romania (9 USD) si tarile in tranzitie (40-109 USD), respectiv cu Statele Membre ale Uniunii Europene (343 USD).

1.3. Asezarile umane

Asezarile umane din Romania suporta, in prezent, influenta a doua categorii de factori:

efectele cumulative pe termen lung ale modelului nedurabil practicat in perioada comunista, bazat pe setul de procese urbanizare-industrializare-cooperativizare, avand un singur comandament - cel al cantitatii;

efectele stagnarii sau chiar regresului in structurile de productie, structurile urbane, structurile demografice din perioada de tranzitie, lipsa de actiune degradand si mai mult habitatul sub aspectul calitatii.

Aceasta se traduce prin suprapunerea unor manifestari critice pe un teren aflat in mare parte in criza, efectul fiind o acutizare a starii nesatisfacatoare in care se afla in prezent multe asezari umane din Romania

Actiunea combinata ne controlata a acestor factori indeparteaza societatea romaneasca de un model durabil al localizarii spatiale a activitatilor si persoanelor, al utilizarii teritoriului si resurselor, fiind necesare, in consecinta, actiuni de ingradire, reglementare, protejare si dezvoltare in interiorul si exteriorul asezarilor umane.

1.3.1. Reteaua de localitati

Reteaua de localitati este organizata (in anul 1999) in 2951 unitati administrativ-teritoriale de baza: 263 urbane (orase, din care 84 cu statut de municipii) si 2688 rurale (comune care grupeaza circa 13 mii de sate). Dupa 1990, reteaua a suferit modificari sub aspect numeric si structural:

a continuat declararea de orase (3) si mai ales de municipii (28) prin decizii administrative, in lipsa unor principii si criterii legal stabilite;

au aparut noi comune (6) prin divizarea unora existente;

a crescut numarul oraselor mici, intre 5 si 20 mii locuitori, cu rol mai mic in sustinerea retelei de asezari (de la 149 la 153);

s-a redus, de la 26 la 24, numarul oraselor mari, de peste 100 mii locuitori - polii de sprijin ai retelei de localitati.

1.3.2. Procesul de urbanizare

In primii ani de dupa 1990, in contextul descresterii populatiei tarii, ponderea populatiei urbane a continuat sa creasca usor - de la 54,3% in 1990 la 55,0% in 1997, dar numai datorita scaderii pe cale naturala a populatiei rurale. Pentru prima data dupa foarte multe decenii, se constata o relativa stagnare a procesului de urbanizare si chiar o reducere a numarului efectiv de locuitori urbani. In ultimii 2 ani, ponderea populatiei urbane a inceput sa regreseze, fiind la 1 ianuarie 1999 de 54,9%.

In aceeasi perioada populatia rurala a scazut continuu. Anul 1999 marcheaza o schimbare de tendinta, constatandu-se o usoara crestere numerica a populatiei de la sate.

Se manifesta o accentuare a procesului de imbatranire demografica in orase, mai ales in cele mari. Bucuresti este cel mai imbatranit oras al tarii, cu 13,4% persoane peste 65 ani.

In ultimii ani, unele categorii de orase pierd din populatie, ca expresie a scaderii atractivitatii lor:

orasele mici (10-20 mii locuitori), care au avut un profil economic nediversificat, fiind dependente de o singura ramura sau chiar o singura unitate economica, aflata in declin;

orasele mari (peste 100 mii locuitori), unde costul vietii este foarte ridicat, in special la capitolul privind intretinerea locuintei; rezulta o tendinta de deconcentrare a populatiei urbane (de la 57,7% la 56,5% populatie in orase mari);

Municipiul Bucuresti care, in lipsa unui dinamism economic real, se vede lipsit de aportul migratoriu ce a contribuit in mod traditional la cresterea sa demografica; s-a redus astfel gradul de concentrare a populatiei urbane in capitala tarii, de la 16,9% la 16,3%.

1.3.3. Migratia

Dupa 1990, s-a schimbat contributia factorului migrational la distributia populatiei intre urban si rural. Fluxul migratoriu dinspre rural spre urban, care a alimentat cu 52% cresterea urbana in perioada 1966-1992, s-a diminuat pana la disparitie, manifestandu-se tendinte noi:

a scazut continuu si sever (de 2 ori) numarul plecarilor din rural spre urban;

a crescut semnificativ (de 3 ori) numarul persoanelor care au plecat din urban si s-au stabilit in rural.

Incepand cu 1966, pentru prima data dupa cateva decenii, fluxurile migratorii spre rural au fost mai mari decat cele spre urban (sold +2,3‰ pentru rural, in 1997). In 1998, populatia din cele mai importante elemente ale retelei de localitati - municipiile - a inregistrat un deficit migratoriu (-1,2‰). Cele mai afectate de emigrare sunt orasele dezvoltate exploziv prin industrializare (Alexandria, Botosani, Campulung Muscel, Focsani, Slobozia, Targoviste, Turnu Magurele, Vaslui - cu solduri intre -0,5 si -7,5‰ - si Petrosani cu -16,2‰).Doar cateva municipii au avut o atractivitate mai mare (sold peste +2,0‰): Caransebes, Carei, Fetesti, Oradea, Odorheiu Secuiesc, Satu Mare.

1.3.4. Locuintele

Numarul si nivelul calitativ al locuintelor continua sa se mentina deficitar in raport cu cererea populatiei si cu standardele de civilizatie. Se poate vorbi de o lipsa de locuinte, in general, si de locuinte cu nivel de confort ridicat, in special.

Fondul de locuinte. Desi intre 1991 si 1998 fondul de locuinte a crescut cu 2,7%, (de la 7,66 la 7,86 milioane locuinte) in timp ce populatia a scazut, numarul locuintelor si al camerelor ramane insuficient in raport cu cel al populatiei, daca se tine seama de recomandarile Cartei Urbane Europene ca fiecare persoana sa poata dispune de o camera si fiecare familie de o locuinta. O locuinta din fondul construit are in medie 2,5 camere, iar pe o locuinta revin 2,9 persoane; rezulta 1,2 persoane/camera, ceea ce inseamna ca circa 20% din populatia tarii continua sa locuiasca in conditii de supraaglomerare.

In actualul deceniu, ritmul de construire a locuintelor este inca mic si inconstant (a crescut pana in 1994, dupa care s-a redus si a ramas scazut). Incepand cu 1993, mediul urban a incetat de a mai detine intaietatea in privinta constructiei de locuinte. In 1998, doua treimi din locuintele noi s-au construit in rural; aceasta deoarece s-a redus finantarea din surse publice, din care se realizau majoritatea locuintelor din urban, fondurile private reprezentand, in prezent, sursa predominanta (87,4%) pentru noile locuinte.

Constructiile realizate in ultimii ani se caracterizeaza prin tipul de locuire esential modificat, revenindu-se la modelul de locuire unifamiliala sau cu putine familii impreuna, in cladiri mici. In 1997, numai 17% din cladirile nou construite aveau mai mult de un etaj, fata de 75% in 1991.

Se constata o tendinta usoara de imbunatatire a confortului locuirii la noile constructii, sub aspectul cresterii suprafetei si numarului mediu de camere pe o locuinta, de la 2,6 in 1991 la 3,2 in 1998 (superior locuintelor din fondul existent - 2,5 camere). Gradul de dotare cu instalatii a noilor locuinte (alimentare cu apa curenta, retea de canalizare, incalzire centrala)nu difera foarte mult de al celor din fondul existent, ceea ce face sa se mentina proportia scazuta a locuintelor care sunt dotate cu instalatiile necesare unui trai civilizat: 48,5% au instalatii de apa curenta din retea publica sau proprie, 48,5% sunt racordate la reteaua de canalizare, numai 44,7% au amenajate sali de baie in interior, 33,9% au incalzire centrala.

Cauza acestei stari este preponderenta locuintelor realizate in mediul rural, din fonduri ale populatiei. Dotarea cu instalatii a locuintelor nou construite variaza foarte mult in functie de sursa din care se realizeaza locuinta, in functie de regiunea in care se construieste si in functie de mediu (urban/rural).

Calitatea, in ansamblu, a fondului construit, mai ales cel aflat in blocuri, este influentata de faptul ca acesta se afla la momentul in care vechimea lui impune eforturi financiare deosebite pentru reparatii si reabilitare:

peste 2,5 milioane locuinte aflate in blocuri necesita imbunatatirea protectiei termice si a instalatiilor tehnice - de incalzire, sanitare;

peste 400 mii locuinte au fost afectate de cutremure, necesitand lucrari de consolidare a structurii.

Piata locuintelor. Stocul de locuinte excede numarul gospodariilor (cu circa 300 mii), mai ales in mediul rural. Desi populatia urbana nu creste, exista o mare presiune din partea cererii. In mediul urban, mai ales in orasele mari, exista o criza de locuinte generata de:

ritmul de formare de familii noi, care excede pe cel al sporului de locuinte;

degradarea fondului existent in structurile multifamiliale de tip bloc;

cresterea cererii pentru locuinte cu standard ridicat de confort.

Ritmul scazut de construire de locuinte noi a stimulat dezvoltarea pietei secundare de locuinte prin vanzarea din stocul existent. Nu exista un cadru bine reglementat pentru piata locuintelor cu chirie; principala oferta apartine sectorului privat, chiriile cerute avand un caracter speculativ, incurajand evaziunea fiscala.

Gestionarea fondului de locuinte. Cea mai mare parte a locuintelor din Romania se afla in proprietate privata (95% in 1998), dar situarea a 36% din ele in blocuri creeaza situatii deosebite in intretinerea lor. Dificultatile in gestionarea locuintelor sunt generate de:

vechimea si starea fondului construit inainte de 1990, agravata in conditiile lipsei cronice de intretinere si reparatii curente ca urmare a lipsei unor responsabilitati clare privind intretinerea lui;

lipsa, in continuare, a unui cadru clar de reglementare, adecvat noilor relatii de proprietate, in conditiile mentinerii conlocuirii in blocuri.

Intretinerea unor locuinte aflate in structuri locative cu multi proprietari si cu multe obligatii comune are nevoie de reglementari si sustinere financiara specifica, pentru ca beneficiarii locuintelor - proprietari si chiriasi - sa faca fata costurilor ridicate ale renovarilor necesare.

1.3.5. Probleme structurale ale localitatilor

Spatiile verzi urbane. Orasele tarii dispun de spatii verzi in suprafata mai mica decat in deceniul trecut, in special din cauza greselilor de gestiune a spatiului de catre administratiile locale si a atitudinii negative a populatiei fata de vecinatatile locuintelor. In 1997, erau 20,8 mii ha spatii verzi urbane, cu 1,1 mii ha mai putin decat in 1989. Totusi situatia din 1997 se imbunatatise fata de anul precedent, cu 150 ha.

Zone industriale dezafectate. Procesul de industrializare s-a concretizat in amplasarea in multe orase sau in imediata lor apropiere a unor structuri industriale cu actiune poluanta asupra tuturor factorilor de mediu si cu efecte dramatice asupra starii de sanatate a populatiei. Incetarea sau diminuarea activitatii dupa 1990 a adaugat o noua forma de agresiune asupra mediului prin zonele aflate in dezagregare.

Depozitarea deseurilor. Una din problemele severe, atat ale oraselor, cat si ale satelor, care se vad in fata unor situatii noi, este multiplicarea deseurilor industriale si menajere. Cresterea cantitatii si schimbarea sensibila a structurii deseurilor, combinata cu lipsa unei gestionari corecte a colectarii deseurilor si depozitarea necontrolata a lor constituie una din cele mai periculoase agresiuni asupra mediului din interiorul si din vecinatatea asezarilor, cu efecte nefaste asupra sanatatii populatiei.

Extinderea zonelor de actiune antropica. Dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole a avut efecte nedorite asupra acestora. S-au extins localitatile prin realizarea de constructii pe terenuri agricole, amplificand si mai mult dificultatile existente legate de asigurarea infrastructurii si serviciilor edilitare pentru asezari, extinzandu-se suprafetele cu agresiuni asupra mediului. Amplasarea de activitati economice (exploatare si prelucrarea resurselor naturale-lemn, materiale de constructie etc.), ca expresie a noului spirit antreprenorial se face de multe ori in mod neautorizat, deci nerational in raport cu capacitatea de suportare a mediului.

1.3.6. Factorii de risc natural

In ultimii ani s-a inmultit numarul calamitatilor naturale de genul alunecarilor si prabusirilor de teren, inundatiilor si furtunilor, secetelor; s-a marit aria de manifestare a acestora, numarul de localitati afectate si valoarea pagubelor produse.

Multe din ele sunt un raspuns al naturii la ruperea echilibrului intrinsec, cauzata de activitatile umane desfasurate in deceniile trecute dupa un model care a ignorat total principiile dezvoltarii durabile. Extinderea exploatarilor de resurse naturale (in subteran si la suprafata), in structuri geologice fragile, defrisarea unor paduri cu rol de protectie, devieri de rauri si desecari abuzive produc acum daune grave: distrugeri de asezari si locuinte, drumuri si infrastructuri, culturi agricole etc. Alt gen de pagube provin din nerespectarea 'pactului' de neagresiune cu natura din partea populatiei, care a amplasat fara aprobare, locuinte si alte utilitati in zone cu grad ridicat de risc natural.

1.3.7. Disparitati regionale si decalaje intre intre mediile de rezidenta (urban - rural)

Disparitatile regionale au radacini istorice, geografice, culturale, economice. In perioada comunista s-a fixat ca unic obiectiv al dezvoltarii economice - industrializarea, aceasta fiind considerata mijlocul sigur pentru dezvoltarea echilibrata (in sens egalitarist) a tuturor zonelor si eliminarea diferentelor dintre sat si oras. Rezultatul a fost exact opusul asteptarilor - adancirea diferentelor intre caracteristicile zonelor sarace si zonelor dezvoltate si accentuarea decalajelor structurale si de performanta intre orase si sate.

Bilantul negativ al acestei politici a avut efecte atat in plan regional, cat si asupra mediilor:

s-au irosit bani si resurse in zone a caror context economic nu era pregatit sa asigure eficienta investitiilor facute, fara a se reusi eliminarea handicapurilor; redistribuirea artificiala a resurselor nationale a generat incetinirea intregii dezvoltari economice;

au fost favorizate orasele in raport cu satele, orasele fiind considerate singurele capabile sa desfasoare activitati industriale, spre ele orientandu-se fondurile si atragandu-se populatia; orasele supuse unei cresteri rapide - fizice si demografice - nu au fost suficient sprijinite prin investitii in infrastructura tehnica si sociala, considerata fara prioritate; acestea s-au confruntat ulterior cu deficiente majore ale retelelor, degradarea mediului ambiant, manifestarea fenomenelor deviante.

Pe aceasta stare de fapt se suprapune impactul procesului de tranzitie, rezultand adancirea diferentelor in dezvoltare, pentru ca in sistemul economiei de piata resursele tind sa se orienteze catre zonele care ofera sanse rapide maximizarii profitului. In acelasi context, iese la iveala fragilitatea constructiei economice din zonele slab dezvoltate: dependenta totala de o ramura, gradul scazut de urbanism si de atractivitate a localitatilor (propulsate in mod artificial, fara a fi pregatite prin structura locativa, infrastructura, cultura, sa primeasca si sa transforme o populatie tributara altor modele cultural-comportamentale).

Zonele cu cel mai accentuat grad de saracie se dovedesc a fi zonele in care domina spatiul rural, care sunt puternic dependente de agricultura si sunt lipsite de populatia matura, emigrata spre orase in deceniile trecute.

Existenta acestor zone atesta faptul ca urbanul si ruralul au fost percepute de populatie ca doi poli diferiti (de putere economica, sanse sociale, conditii de viata), intre care exista relatii de opozitie. Contrar rolului pe care, teoretic, il au orasele in reteaua de localitati, majoritatea oraselor noastre nu au iradiat dezvoltare in jurul lor, ci au absorbit intreaga energie a zonei rurale invecinate, accentuand decalajul oras-sat.

Document Info

Accesari: 2913
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou