Posibile explicatii pentru calatoriile in timp
Aproape ca nu exista alt concept care sa captiveze imaginatia mai mult decīt ideea de a calatori īn timp si posibilitatea de a vedea cu propriii ochi orice moment din trecut sau viitor. Ce poate fi mai fantastic decīt atīt? Am putea sari īn masina timpului si sa ne īntoarcem sa vedem evenimente majore īn istorie, sa vorbim cu oamenii care au fost acolo, cu Iulius Cezar, Leonardo da Vinci, Elvis Presley. Am putea sa ne īntoarcem si sa ne cunoastem pe noi īnsine la o vīrsta mai mica sau mai īnaintata. Toate aceste posibilitati au facut calatoriile īn timp subiectul multor carti si filme de stiinta si fictiune.
Dintr-un anumit punct de vedere, noi toti calatorim īn timp. Chiar in momentul in care stati si cititi revista sau mīnuiti mouse-ul, timpul se deplaseaza īn jurul dumneavoastra. Viitorul se afla īntr-o continua transformare īn trecut, iar prezentul nu dureaza decīt o secunda. Tot ceea ce faceti exact īn acest moment se transforma usor īn trecut, ceea ce īnseamna ca va deplasati īn mod constant īn timp.
Ideea calatoriei īn timp exista de secole, dar cīnd Albert Einstein a lansat teoria relativitatii, el a pus bazele teoreti 21121q165v ce ale posibilitatii ca īn viitor sa putem calatori īn timp. Pina in prezent, nimeni nu a reusit sa demonstreze cu succes posibilitatea de a calatori īn timp, dar nici contrariul.
Cum trebuie īnteles timpul Astronomul Carl Sagan a avut dreptate cīnd a spus ca timpul nu poate fi definit īntr-un singur mod. Multi dintre noi cred ca stiu ce e timpul, dar luati la īntrebari nu vor putea vorbi decīt despre efectele lui vizibile. Dovada ca ne deplasam īn timp este faptul ca īmbatrīnim, cladirile se deterioreaza si se darīma, copacii cresc.
Timpul este definit ca fiind a patra dimensiune a Universului, celelalte trei fiind spatiale. Timpul nu poate exista fara spatiu si nici spatiul fara timp, ceea ce creeaza un continuum spatio-temporal: nimic nu poate exista īn Univers īn afara acestor doua coordonate.
Potrivit teoriei relativitatii a lui Einstein, timpul se misca din ce īn ce mai īncet pe masura ce un obiect se apropie de viteza luminii. Aceasta i-a condus pe multi cercetatori sa creada ca depasirea vitezei luminii ar deschide posibilitatea de a calatori īn trecut si īn viitor. In prezent, se crede ca viteza luminii nu poate fi depasita, ceea ce face ca īntoarcerea īn trecut sa fie improbabila. Pe masura ce un obiect se apropie de viteza luminii, masa sa relativa creste pīna cīnd, la atingerea pragului, devine infinita. Acceleratia unei mase infinite nu poate creste mai mult, cel putin asa se crede acum.
Calatoria īn timp īn directia cealalta, īn viitor, pare insa a fi mult mai simpla.
Fenomene spatiale care pot transporta in timp Desi scriitorii au avut niste idei geniale de-a lungul anilor despre cum trebuie construita o masina a timpului, un asemenea aparat nu a fost niciodata construit īn viata de toate zilele. De fapt, cele mai multe teorii privind calatoria īn timp nici nu se bazeaza pe vreun fel de aparat. Īn loc de asta, este posibil ca īntr-o buna zi sa calatorim īn timp prin intermediul unor fenomene naturale care ar putea sa ne transporte instantaneu dintr-un moment īn altul. Printre aceste fenomene spatiale, a caror existenta nu a fost insa demonstrata cu certitudine, se afla gaurile negre, gaurile de vierme si corzile cosmice.
Ce sint gaurile negre Cīnd stele de patru ori mai mari decīt Soarele nostru ajung la capatul existentei lor si si-au ars tot combustibilul, ele fac implozie sub presiunea propriei greutati. Acest fenomen creeaza gaurile negre, care au cīmpuri gravitationale atīt de puternice īncīt nici macar lumina nu le poate scapa. Tot ceea ce intra īn contact cu o gaura neagra va fi absorbit de aceasta.
Forma unei gauri negre este asemanatoare unui cornet de īnghetata sau unui con. Vīrful conului se numeste singularitate si īn acest punct legile fizicii nu mai sīnt valabile, iar materia este īn asemenea mod transformata īncīt nu mai poate fi recunoscuta. Acest fel de gaura neagra se numeste Schwarzschild, dupa astronomul german Karl Schwarzschild.
Teoretic, este admisa existenta unui alt tip de gauri negre, de tip Kerr, care se rotesc si ar putea fi folosite ca portaluri pentru calatoriile īn timp si īn universuri paralele. Īn 1963, neo-zeelandezul Roy Kerr a propus prima teorie realista a gaurii negre care se roteste. Potrivit acesteia, stelele muribunde ar face implozie īn jurul unui inel rotitor de neuroni care ar produce o forta centrifuga destul de mare pentru a preveni formarea unei singularitati. Din moment ce gaura neagra nu are o singularitate, Kerr este de parere ca un obiect poate intra īn aceasta fara ca forta gravitationala din centrul ei sa-l distruga.
Exista si gauri albe Daca gaura neagra a lui Kerr exista cu adevarat, ar fi posibil sa se treaca prin ea si sa se ajunga īntr-o gaura alba, care ar avea o actiune contrarie celei negre. Astfel, īn loc sa atraga absolut totul cu forta sa gravitationala, gaura alba ar folosi un fel de materie necunoscuta īncarcata cu energie negativa pentru a respinge totul din preajma ei. Gaurile albe ar fi drumul nostru spre alte timpuri si alte lumi.
Avīnd īn vedere cīt de putine se stiu despre gaurile negre, existenta gaurilor lui Kerr nu este exclusa. Totusi, fizicianul Kip Thorne de la Institutul de Tehnologie din California este de parere ca legile fizicii īmpiedica formarea unui asemenea fenomen si ca orice obiect care īncearca sa intre īntr-o gaura neagra ar fi atras si distrus cu mult īnainte de a atinge singularitatea.
Cum arata gaurile de vierme Thorne este de parere ca ar mai putea exista un tip de structura cu forma de tunel īn Univers si care ar putea fi folosita pe post de portal de timp. Gaurile de vierme, numite si Poduri Einstein-Rosen, sīnt considerate ca avīnd cel mai mare potential pentru calatoriile īn timp, desi existenta lor nu este foarte sigura. Ele ar permite nu numai calatoria īn timp, ci si calatorii īn spatiu mult mai rapide decīt cele facute cu mijloacele conventionale. Existenta gaurilor de vierme este posibila daca ne bazam pe teoria relativitatii lui Einstein, care spune ca masa curbeaza continuumul spatio-temporal. Pentru a īntelege acest lucru, gīnditi-va la doua persoane care tin īntins un cearsaf. Daca punem o bīta īn centrul cearsafului, acesta se curbeaza īn acel punct. Daca punem un alt obiect la unul din capetele cearsafului, acesta va aluneca spre bīta, din cauza curbei create de aceasta. Daca ne imaginam spatiul ca un un plan bidimensional curbat, asemenea gaurii de vierme s-ar forma ca rezultat a doua mase care aplica asupra continuumului tempo-spatial o forta suficient de mare pentru a crea un tunel īntre diferite puncte din Univers. Īn acest exemplu, spatiul este descris mai degraba ca avīnd doua dimensiuni, nu patru. Imaginati-va ca acest cearsaf este īmpaturit, lasīnd un oarecare spatiu īntre cele doua bucati. Daca punem bīta de baseball pe partea de deasupra, aceasta se va curba. Daca punem un obiect pe cealalta parte a cearsafului, īn punctul corespunzator locatiei bītei, īn cele din urma cea de a doua masa se va īntīlni cu prima. Gaurile de vierme se formeaza īntr-un mod similar.
Calatoria prin gaura de vierme Īn spatiu, masele care aplica presiune asupra unor parti diferite ale Universului ar putea forma un tunel, adica o gaura de vierme. Atunci am putea calatori de pe Pamīnt īn alta galaxie si īnapoi īntr-un timp relativ scurt. Sa ne imaginam ca vrem sa calatorim pe Sirius, o stea din constelatia Canis Major, sub Orion. Sirius se afla la o distanta de 9 ani lumina de Pamīnt (90 de trilioane de kilometri), ceea ce īnseamna ca nu se poate calatori pīna acolo si apoi reveni pe Pamīnt, pentru ca nu este de ajuns o viata de om pentru asta. Pīna acum, oamenii au juns cel mai departe pe Luna, care se afla la doar 400.000 de kilometri de Pamīnt. Daca am gasi o gaura de vierme care sa uneasca spatiul dintre Terra si Sirius, am reduce considerabil distanta de parcurs si timpul necesar calatoriei. Asa cum spuneam mai devreme, teoria relativitatii spune ca pe masura ce un obiect se apropie de viteza luminii, timpul īsi īncetineste īnaintarea. Cercetatorii au descoperit ca chiar si numai la viteza unei navete spatiale, astronautii pot calatori cu cīteva nanosecunde īn viitor. Pentru a īntelege acest lucru, imaginati-va doi oameni, A si B. A ramīne pe Pamīnt, īn timp ce B pleaca cu o naveta spatiala. La decolare, ceasurile lor sīnt perfect sincronizate. Pe masura ce B se apropie de viteza luminii, timpul va trece mai īncet pentru el fata de ritmul cu care trece pentru A. Daca B calatoreste doar cīteva ore cu jumatate din viteza luminii, cīnd se īntoarce acasa va fi evident ca A a īmbatrīnit mai repede decīt B. Aceasta diferenta se explica prin faptul ca timpul a trecut mai repede pentru A decīt pentru B. Pentru A se poate sa fi trecut ani, īn timp ce pentru B nu au trecut decit cīteva ore.
Daca s-ar descoperi gauri de vierme, ar fi posibil sa calatorim īn timp si spatiu. Sa zicem ca gura gaurii de vierme ar fi deplasabila, atunci B din exemplul anterior, care caltoreste cu jumatate din viteza luminii timp de cīteva ore, ar putea transporta o gaura de vierme īn spatiu, īn timp ce cealalta iesire ar ramīne cu A, pe Pamīnt. Cei doi ar avea posibilitatea sa se vada unul pe celalalt, īn timp ce B ar calatori īn spatiu. Cīnd B s-ar īntoarce pe Pamīnt, dupa cīteva ore, pentru A este posibil sa fi trecut cītiva ani. Cīnd A s-ar uita prin gaura de vierme care a calatorit īn spatiu, s-ar vedea pe sine la o vīrsta mai mica, aceea pe care o avea cīnd B si-a īnceput calatoria īn spatiu. A ar putea pasi īn trecut intrīnd pur si simplu īn gaura de vierme, īn timp ce B ar putea pasi īn acelasi fel īn viitor.
Corzile cosmice O alta teorie privind calatoriile īn timp foloseste ideea corzilor cosmice, propusa de fizicianul J. Richard Gott īn 1991. Acestea sīnt obiecte de forma unor sfori despre care unii fizicieni sīnt de parere ca s-au format la īnceputul Universului. Corzile cosmice ar strabate īntregul Univers si ar fi sub o presiune imensa, de milioane de tone. Mai subtiri decīt un atom, corzile cosmice ar genera o gravitatie foarte mare, exercitata asupra tututor obiectelor pe līnga care trec. Obiectele atasate unei corzi cosmice ar calatori la viteze incredibile si pentru ca forta lor gravitationala distorsioneaza continuumul spatio-temporal, ele ar putea fi folosite pentru a calatori īn timp.
O naveta spatiala ar putea fi transformata īntr-o masina a timpului folosind gravitatia produsa de doua corzi cosmice, sau de o coarda cosmica si o gaura neagra, pentru a se propulsa īn trecut. Pentru a face acest lucru, naveta ar trebui sa faca bucle īn jurul corzilor cosmice. Totusi, exista multe speculatii asupra existentei acestor corzi. Īnsusi Gott a afirmat ca pentru a calatori īnapoi īn timp, chiar si numai un an, ar fi necesare bucle īn jurul unei corzi care sa contina jumatate din energia unei īntregi galaxii. Īn plus, nu s-ar putea regresa īn timp decīt pīna la momentul īn care a fost creata masina.
Paradoxurile calatoriilor īn timp Daca am putea dezvolta o teorie viabila privind calatoriile īn timp, am deschide perspectiva crearii unor foarte complicate probleme, numite paradoxuri. Un paradox este definit ca fiind ceva ce se contrazice cu sine īnsusi. Iata doua dintre cele mai comune paradoxuri. Sa zicem ca A ar putea calatori īn timp pīna īntr-o perioada dinaintea nasterii sale. Simplul fapt ca A ar exista īntr-un timp īn care nu exista este un paradox. Daca A s-a nascut īn 1960, cum ar putea el exista īn 1955?
Unul dintre cele mai celebre paradoxuri este acela al bunicului. Ce s-ar īntīmpla daca un calator īn timp s-ar īntoarce īnapoi pīna īnainte de nasterea sa si si-ar ucide unul dintre stramosi? Daca persoana ucisa ar fi bunicul lui A, atunci cum ar fi posibil ca A sa se fi nascut totusi si sa se īntoarca īn timp? Daca putem schimba trecutul, acest lucru ar crea un numar infinit de paradoxuri.
Teoria universurilor paralele O alta teorie privind calatoriile īn timp aduce ideea universurilor paralele sau a istoriilor alternative. Sa spunem ca A se īntoarce īn timp si īsi īntīlneste bunicul pe vremea cīnd acesta era copil. Potrivit teoriei universurilor paralele, se poate calatori īn alte lumi, similare cu cea īn care traim, dar cu o succesiune diferita a evenimentelor. De exemplu daca A se īntoarce īn timp si īsi ucide bunicul, nu īl ucide decīt īn acel univers, īn care A nu va mai exista. Daca apoi A īncearca sa calatoreasca īnapoi īn timpul lui, poate ajunge īn alt univers paralel si poate ca nici nu va mai reusi vreodata sa ajunga īn universul din care a pornit.
Ideea este ca fiecare actiune creeaza un nou univers si ca exista un numar infinit de universuri.
|
