Obiective:
Prezentarea succinta a probei, inclusiv analiza psihologica a itemilor.
Mentionarea câtorva rezultate ale adaptarii si aplicarii acestei probe la populatia de elevi hipoacuzici din Cluj-Napoca.
Cuvinte cheie:
perceptie vizuala, spirit de observatie, memorie imediata, perceperea si reproducerea structurilor si succesiunilor spatio-temporale, organizarea logica a materialului memorat, atentie concentrata, coordonare oculo-motorie, achizitia conceptului de numar
Aceasta scala a fost elaborata n scopul examinarii copiilor cu deficit auditiv. O prima evaluare a scalei a fost facuta n 1954 pe o populatie de copii surzi. Versiunea definitiva a lucrarii contine acum, n afara unei revizuiri a etalonului pentru copiii surzi, un etalon pentru copiii auzitori. Ac 232j919c easta extindere a c mpului de aplicare a scalei vine sa raspunda cerintelor practicienilor at t din domeniul medical, c t si din domeniul educativ. Aceasta scala este un test nonverbal de dezvoltare aplicabil la v rstele mici pentru care, dupa cum se stie, probele de acest tip sunt putin numeroase.
Desi poate fi aplicata la toate categoriile de copii, este n special utila pentru cei cu probleme de comunicare (orice nt rziere n dezvoltarea limbajului) la care aplicarea testelor este mai dificila. S-a constatat ca, subiectii care n mod obisnuit refuza sau au rezultate foarte slabe la probele verbale sunt usor de antrenat n rezolvarea acestei scale.
Scala nu necesita, datorita specificului continutului sau, recurgerea la utilizarea limbajului oral si elimina dificultatile legate de comunicarea instructiunilor (prin apelul la sarcini relativ simple si prin recurgerea la ncercari preliminarii).
Autorii acestei probe au elaborat un etalon pe o populatie de copii auzitori. Acest lucru este considerat util pentru raportarea rezultatelor individuale ale copiilor surzi, fapt care permite aprecierea gravitatii handicapului lor. Exista de asemenea un etalon elaborat pe o populatie de copii surzi care permite situarea subiectului n interiorul grupului sau (aprecierea gradului deficientei) ceea ce este mult mai util pentru interventia de specialitate: psihopedagogica, psihologica.
n examinarea copiilor auzitori scala are aceeasi utilitate ca orice alta proba de performanta. ntruc t permite compararea rezultatelor obtinute n situatiile verbale cu cele nonverbale, este un sprijin valoros pentru realizarea demersurilor de diagnostic diferential.
2.1. Borelli (1951) a cercetat geneza operatiilor logice la copiii surzi cu vârsta 5-8 ani. Constata ca nu exista diferente semnificative între capacitatile logice elementare ale copiilor surzi si auzitori. Autorul arata ca "limbajul ar interveni ca element fixator al proceselor, contribuind la constientizarea lor si dându-le mai multa stabilitate si eficacitate; la nivelul operatiilor formale ale gândirii rolul limbajului creste considerabil".
Testul Borelli-Oleron se încadreaza alaturi de testele Kohs, Labirintele Porteus, Scala Grace-Arthur în grupa testelor de performanta. Datorita introducerii unor probe diverse, studiul detaliat al performantelor fiecarui subiect la acest test este deseori o contributie la fel de importanta ca si rezultatul global. Este primul test neverbal etalonat pentru copiii surzi francezi în anul 1974. Testul Borelli -Oleron a fost aplicat în Italia de Ferrara-Mori (1963) la 86 de copii surzi cu vârstele între 5 si 9 ani. Utilizarea scalei pentru examenul copiilor auzitori se încadreaza în aceleasi perspective teoretice si practice ca ale oricarei scale de performanta. Acest test permite realizarea unei comparatii între rezultatele obtinute de catre subiecti în situatiile verbale si respectiv nonverbale ceea ce are utilitate ca element de diagnostic diferential (Borelli, 1960).
Vernon (dupa Preda, 1973) afirma ca testele de performanta comporta "o parte notabila a factorului k (spatial care este asociat cu factorul mecanic m)". Se face apel în special la aspectele vizuale ale proceselor functiilor cognitive: perceptie, memorie si atentie. Pe baza testului se pot cunoaste calitatile gândirii subiectului: plasticitatea, rapiditatea, claritatea gândirii, consecventa riguroasa, caracterul critic al observatiei. Rezolvarea testului implica si aptitudinea tehnica care are urmatoarele componente principale: dexteritatea manuala, perceptia spatiala, gândirea tehnica (Rosca, 1972). Scala este sensibila la aptitudinea de a percepe si analiza forme, marimi, distante, ritm, la însusirea notiunii de numar, a reprezentarilor perspectivei si a cunoasterii schemei corporale. La rezolvarea testului îsi aduc contributia factorii nonintelectuali: emotiv─activi (atitudini fata de sarcina, perseverenta, motivatie) influentele cultural-educative. În rezolvarea acelorasi sarcini contributia factorilor de personalitate variaza de la un om la altul. La unii, functiile psihice implicate se organizeaza, se structureaza în mod adecvat sarcinii, asigurând astfel reusita chiar si în conditiile unor aptitudini mai modeste. La altii, insuccesul, în pofida factorilor intelectuali mai dezvoltati, se datoreaza autoreglarii-autocontrolului, organizarii-planificarii, motivatiei-orientarii deficitare a personalitatii (Kulcsar, 1974).
Autorii recomanda folosirea unei anumite tehnici n cazul copiilor auzitori sau cu un nivel al limbajului care le permite ntelegerea indicatiilor verbale foarte simple, care sunt prevazute n test.
O alta varianta este cea destinata lucrului cu copiii cu probleme de auz sau cu cei care au o grava nt rziere n domeniul comprehensiunii verbale. Trebuie mentionat ca cele doua variante difera foarte putin una de alta, materialul si demonstratiile destinate ntelegerii solicitarilor probei sunt aceleasi. Instructiunile verbale, aplicate chiar si n cazul copiilor cu deficit auditiv, sunt menite sa creeze o atmosfera c t mai apropiata de situatiile de cotidiene.
3. Structura scalei de performanta Borelli-Oléron. Analiza psihologica a itemilor
PROBA I
Proba I solicita punerea în lucru a capacitatii de perceptie spatiala, orientarea în spatiul tridimensional, spirit de observatie, operationalitatea conceptului de numar, reprezentari mintale reproductive si anticipative, memorie vizuala de scurta durata, atentie concentrata, coordonare motorie, punerea în lucru a lateralitatii si a schemelor motorii deja formate.
PROBA II
Proba II solicita atentie concentrata, spirit de observatie, stapânirea schemei corporale, achizitia structurii perceptiv motrice de forma, rationamentul prin analogie, discriminarea identicului de simetric, lateralitatea.
PROBA III
Incastre
Proba III solicita achizitia structurii perceptiv motrice de forma, observatia, organizarea spatiului apropiat, imitatia motorie, capacitatea de analiza, sinteza, comparatie si transfer a experientelor asemanatoare, reprezentare anticipativa.
PROBA IV
Puzzle
Proba IV solicita achizitia structurii perceptiv motrice de forma, organizarea spatiului apropiat, orientarea în spatiu plan, operatiile gândirii (analiza, sinteza, comparatie), observatia, reprezentari anticipative, memorie vizuala si tactil-kinestezica.
PROBA V
Cuburile Knox
Proba V solicita perceptie vizuala, spirit de observatie, memorie imediata, perceperea si reproducerea structurilor si succesiunilor spatio-temporale, organizarea logica a materialului memorat, atentie concentrata, coordonare oculo-motorie, achizitia conceptului de numar.
PROBA VI
Desenarea figurilor geometrice
Proba VI solicita coordonare oculo-motorie, achizitia structurii perceptiv motrice de forma, cunoasterea figurilor geometrice, organizarea spatiului grafic, lateralitatea, discriminarea simetricului de identic, perceperea pozitiei si orientarii liniilor drepte, curbe si a unghiurilor, comparatia.
PROBA VII
Constructii din cuburi
ProbaVII solicita transpunerea figurilor din plan bidimensional în plan tridimensional, perceptia structurii, a configuratiei si a dimensiunilor, perceperea relatiilor dintre elemente, atentie distributiva, coordonare oculo-motorie, reprezentari mintale reproductive si anticipative.
Investigatii realizate cu proba Borelli-Oleron pe populatia româneasca
4.1. Elaborarea etalonului orientativ
În anul 1976 a fost elaborat un etalon orientativ de catre Elena Pop, în cadrul cercetarii realizate pentru elaborarea lucrarii de licenta.
Subiectii cuprinsi în cercetare au fost 261 de copii de ambele sexe cu vârsta cuprinsa între 4 si 9 ani, dintre care 137 deficienti auditivi si 124 auzitori. Subiectii deficienti de auz proveneau de la Centrul de Reabilitare a Auzului si Limbajului, Cluj-Napoca si scoala Speciala din Satu Mare. Subiectii auzitori apartin scolii Generale Nr. 17, Cluj-Napoca.
4.2. Investigatii recente
4.2.1. Testul Borelli-Oleron a fost aplicat în anul 1998 de catre studentii anului III Psihopedagogie Speciala. A fost investigat un lot de 48 subiecti dintre care 16 subiecti frecventau Centrul de Recuperare si Reabilitare a Auzului si Limbajului iar 32 subiecti frecventau clasele I si respectiv a II-a din scoala de Surzi nr. 1, Cluj-Napoca.
Repartitia subiectilor în functie de sex : 29 baieti si 19 fete. Repartitia în functie de media pierderii auzului este de 70 - 120 dB, ceea ce corespunde deficitului auditiv sever, respectiv profund.
Consideratii privind efectuarea probelor de catre subiecti
Prima proba implica realizarea unei constructii din cuburi pe baza unui model tridimensional prezentat de catre examinator. În urma aplicarii probei se poate afirma ca, în general, elevii înteleg relativ usor instructajul pe baza demonstratiei efectuate de catre examinator fara a necesita multe semne ajutatoare. Copiilor le place sarcina data, cei mai multi sunt nerabdatori sa înceapa constructia cu cuburile. Uneori, au tendinta sa înceapa prea repede rezolvarea, fara sa astepte expirarea termenului destinat expunerii modelului. În astfel de cazuri este necesara temperarea lor si directionarea atentiei spre modelul expus.
În ceea ce priveste performantele executiei, cei mai multi subiecti obtin rezultate bune (scoruri medii si superioare) terminând constructia înaintea expirarii celor doua minute alocate fiecarui model. S-au remarcat cazuri de subiecti care recurg la scheme de explorare, respectiv scheme motorii de constructie, bine puse la punct. Astfel, acesti subiecti numara cuburile situate în plan vertical si orizontal, spatiile libere etc., atât pe constructia model, cât si pe propria lor constructie, comparând tot timpul modelul executat de ei cu reprezentarea mintala a figurii de pe plansa expusa anterior. Cel mai mare procent de esecuri se constata la ultimele modele, care de altfel sunt cele mai complexe.
Exista si cazuri de copii care nu sunt suficient de atenti la figura prezentata, sau care prezinta slabe capacitati de memorare si reprezentare vizuala, acestia nereusind sa-si aminteasca modelul care trebuie executat. Printre cauzele esecului putem enumera: explorarea superficiala a modelului, probleme de concentrare a atentiei, de memorare. De asemenea, exista si subiecti la care pare sa primeze bucuria jocului, acestia construind propriile modele din cuburi, total diferite de cele prezentate, neîntelegând sau nerespectând instructajul.
La unii subiecti se constata o slaba inhibitie de diferentiere a stimulilor. Ei manifesta tendinta de a repeta unul sau doua modele. Mai exista un procent de subiecti, destul de redus, la care se observa lipsa motivatiei, neimplicarea în sarcina, enervare sau refuzul de a continua.
Erorile cele mai frecvente sunt lipsa din constructie a unuia sau mai multor cuburi, asezarea lor altfel decât în model, îmbinarea defectuoasa a cuburilor, si mai rar, executia altei constructii.
A doua proba, cea de asamblare a manechinului, place mult copiilor. Multi subiecti au tendinta sa se apuce imediat de lucru. La aceasta proba instructajul pare aproape inutil, copiii întelegând imediat care este solicitarea.
Rezultatele obtinute sunt superioare mediei, subiectii termina lucrul cu mult înainte de expirarea timpului limita, fapt care atesta o cunoastere relativ buna a propriei scheme corporale.
Printre erori se remarca: îmbinarea defectuoasa a segmentelor (datorate lipsei de atentie sau grabei); inversarea mâinilor sau a picioarelor (neconsolidarea lateralitatii, dificultati în perceperea formelor de detaliu, comparatii defectuoase, neatentie, lipsa de motivare); mai rar au fost observate absurditati în asamblarea manechinului - inversarea mâinilor cu picioarele (slaba cunoastere a schemei corporale).
Proba a treia, cea de încastrare se dovedeste, la fel ca si instructajul, a fi cea mai dificila. La plansa B, de incastru (compusa dintr-un patrat si un triunghi, ambele alcatuite din câte doua triunghiuri), mai frecvent este realizat patratul unde copiii observa modul de îmbinare a triunghiurilor. Mult mai dificil este incastrul triunghi unde se observa mai greu modul de asezare a pieselor componente. Multi copii aseaza în mod eronat una dintre piesele triunghiului în contur, încercând apoi sa introduca fortat a doua piesa, desi este evident ca nu se potriveste. Unii persista în aceasta încercare. Dificultatea mare a acestei probe este data de asemanarea de forma între conturul incastrului si elementele mobile ce trebuie asamblate, diferenta este doar la nivelul dimensiunilor. În consecinta punctajul obtinut la subproba B se încadreza în tipul inferior mediu.
La Plansa C de incastru (o cruce compusa din doua dreptunghiuri si doua patrate, respectiv un patrat compus dintr-un patrat si patru triunghiuri) rezultatele obtinute sunt relativ mai mari decât la plansa B. Nu sunt diferente relevante între cele doua figuri ale plansei C. Confuziile între piesele celor doua modele sunt rare, din cauza ca diferentele sunt evidente. De obicei subiectii prefera sa înceapa cu crucea întrucât aceasta pare a fi mai usor de executat. Numarul cel mai mare de erori apare la figura "patrat", datorate asemanarii de forma dintre contur si piesa mobila pe care copiii o introduc gresit încercând apoi sa forteze introducerea celorlalte piese. De remarcat ca cele mai rapide executii sunt cele în care subiectul începe prin a aseza una din piesele triunghi în mod adecvat, ceea ce îl ajuta la sesizarea logicii dupa care este alcatuit incastrul. Dintre subiectii care au obtinut scoruri mai mari la aceasta proba, unii încearca asamblarea pieselor mai întâi pe masa si apoi în contur sau schiteaza cu degetul pe masa conturul pieselor. Acest fapt semnaleaza implicarea reprezentarilor anticipative, precum si a factorului tactil-kinestezic. Esecul la aceasta proba denota achizitia incompleta a structurii perceptiv-motrice de forma. Contrar opiniei autorilor testului, consideram ca plansa B prezinta un grad mai înalt de dificultate decât plansa C, fapt ilustrat de scorurile obtinute de catre subiecti. Explicatia ar consta în asemanarea mare a formelor - atât a pieselor mobile între ele, cât si a acestora cu conturul - în cazul plansei B, ceea ce îi deruteaza pe copii.
Proba a patra, puzzle, este proba cea mai dificila a testului, ceea ce coincide cu opinia autorilor. Majoritatea subiectilor obtin la aceasta proba rezultate inferioare mediei. Instructajul nu pune probleme deosebite, probabil din cauza asemanarii cu proba anterioara. Subiectii iau în considerare doar asemanarea de forma dintre piesa si locul gol, ori concordanta dintre dimensiuni, ceea ce denota o slaba capacitate de reprezentare anticipativa, incompleta achizitie a conceptelor de forma si dimensiune. Uneori copilul aseaza în mod gresit prima piesa încercând apoi sa le aseze pe celelalte în functie de aceasta. Acest lucru denota rigiditate si probabil dificultatea de a-si reorganiza schemele motorii. S-au întâlnit cazuri în care subiectul a încercat sa introduca piesele prin lovire, sau sa le puna în pozitii absurde.
Proba a cincea, cuburile Knox, este mai usoara decât proba anterioara. Instructajul pune uneori probleme, copiii nu înteleg de prima data ce au de facut. Primele trei serii, în care se folosesc doar trei cuburi, sunt, în general, corect executate de subiecti. Dificultati mai mari pun urmatoarele opt serii, alcatuite din câte patru cuburi, si , mai ales, seriile de la final, care implica mai multe loviri ale cuburilor. Esecul constatat la aceasta proba poate semnala atentie deficitara, câmp restrâns de actiune a memoriei de lucru, incapacitatea de a reproduce structuri spatio-temporale, de a respecta ordinea si succesiunea. Pot sa apara greseli din caza unei motivatii insuficiente, sau o antrenare în sarcina realizata doar pe parcurs. Au fost remarcate cazuri de repetare a unei serii anterioare.
Proba a sasea, cea de desen, este o proba de tipul "creion-hârtie". Multi dintre copii deseneaza în graba, ceea ce duce la erori. Diferentele dintre primul si cel de-al doilea desen nu sunt semnificative, deci nu se poate remarca un efect pe termen scurt al antrenamentului asupra reusitei. Desenele mai reusite sunt primele care corespund primelor figuri geometrice achizitionate de catre copii în ontogeneza (cerc, patrat, cruce). Cele mai mari probleme le ridica realizarea stelei cu patru colturi, posibil datorita problemelor legate de perceptia unghiurilor, multe la numar, de desenarea lor, de îmbinarea corecta a elementelor si orientarea adecvata în spatiu. Semnaleaza o coordonare perceptiv-motorie precara.
Proba a saptea, consta în constructii de cuburi pe baza plansei model. Rezultatele la aceasta proba difera. Ultimele figuri ridica dificultati datorita numarului de cuburi sau structurii complexe a constructiei. Se remarca deficiente în perceperea corecta a pozitiilor, a asezarii cuburilor în plan apropiat sau mai departat, sau în întelegerea relatiilor dintre elemente. Exista cazuri în care copilul nu intuieste existenta "cuburilor ascunse" situate în planul din spate, care nu apar în figura. Acest fapt denota slabe capacitati de reprezentare, respectiv de utilizare a generalizarii, precum si lipsa experientei concrete în acest gen de activitati (absenta perspectivei spatiale, dificultati de depasire a datelor perceptiv-directe, intuitive, dificultati de reprezentare a gestalt-ului). Exista copii care pun în lucru veritabile strategii, începând constructia sistematic (fie din plan îndepartat, fie din fata), numarând cuburile din figura si din constructie, prin raportare permanenta la model.
Din comportamentul subiectilor pe parcursul probelor se pot desprinde trasaturi temperamentale si caracteristici ale stilului de munca.
4.2.2. Elaborarea unui etalon orientativ recent pe populatia de elevi cu deficit auditiv din Cluj-Napoca
În anul 2000, cu ocazia elaborarii lucrarii de licenta, Eva Laszlo, a aplicat proba Borelli-Oleron pe un lot de 70 de subiecti cu deficiente de auz din Cluj-Napoca, dintre care 18 subiecti frecventau Centrul de Reabilitare a Auzului si Limbajului, 12 subiecti de la Gradinita si scoala Speciala pentru Surzi numarul 2, 40 de subiecti frecventau clasele I-IV de la scoala Speciala pentru surzi numarul 1. Toti subiectii examinati prezentau hipoacuzie profunda bilaterala de tip neurosenzorial, media pierderii auzului fiind între 100-120 dB.
|
