REALIZAREA UNEI LUCRĂRI sTIINŢIFICE
Realizarea unei lucrari stiintifice este un proces intelectual complex care are în vedere informarea si documentarea pe tema propusa, redactarea lucrarii si realizarea aparatului critic urmata de comunicarea rezultatelor în forme specifice.
Documentarea în vederea realizarii lucrarii stiintifice
Documentarea pentru partea teoretica si metodologica a lucrarii se refera la consultarea literaturii de specialitate cu privire la subiectul abordat în lucrare. De obicei, odata cu definitivarea planului lucrarii se stabileste si bibliografia initiala care urmeaza a fi consultata. Pentru realizarea eficienta a documentarii pentru partea teoretica si metodologica propunem câteva repere:
Avantajul de a întocmi fise de lectura consta în faptul ca este foarte usor de a le grupa, fie în functie de sursele bibliografice, fie în functie de capitole sau paragrafe. Gruparea dupa domeniu este necesara atunci când trebuie elaborata partea teoretico-metodologica a lucrarii, iar gruparea dupa autori este necesara atunci când se elaboreaza aparatul stiintific al lucrarii.
O lucrare stiintifica, în cele mai multe cazuri, trebuie sa se finalizeze cu o aplicatie practica, aplicatie care demonstreaza capacitatea autorului de a valorifica cunostintele de natura teoretico-metodologica într-un domeniu operational. Documentarea pentru partea aplicativa se refera la culegerea datelor empirice necesare exemplificarii demersului teoretic din primele capitole ale lucrarii. Aceasta documentare se face diferit, independent de gradul de abordare a temei. De exemplu, în cazul studierii temei la nivel international sau national, documentarea empirica se va face în baza documentelor, a publicatiilor care contin sau analizeaza astfel de date. Daca tema lucrarii abordeaza situatia la nivelul unei firme, organizatii, institutii, atunci sursele de date empirice necesare analizei trebuie preluate sau împrumutate de la sursa respectiva (firma, organizatie, institutie).
Dupa investigarea bibliografiei trebuie sa se faca selectia documentelor dupa anumite criterii:
Exemplu:
BLUCHER, Gebhard. Contributii la istoria tiparului, cu privire
speciala asupra tiparului chirilic din tara noastra în secolul al XVI-lea. În: "Târgoviste cetate a culturii românesti: lucrarile sesiunii stiintifice din 21-23 decembrie 1972: partea I: studii si cercetari de bibliofilie"/ Muzeul Judetean Dâmbovita. Bucuresti: Editura Litera, 1974, p. 159-175.
MARINOIU, Costea. Istoria cartii vâlcene: sec. XVII-XVIII. Craiova: Editura: Scrisul românesc, 1981, 140 p.
CĂPRARU, stefan. Tratat de drept civil. 5 vol.- Bucuresti: Editura Academiei, 1989.
POLITOLOGIE : [pentru studenti] / Calin Vâlsan, Alexe Andris, Emil Racila ... [et al.] . - Bucuresti : Editura Didactica si Pedagogica, 1992 . - 188 p
În mod special este nevoie de consultarea materialelor de referinta: enciclopedii, lexicoane, glosare, vocabulare, dictionare. Aceste lucrari pot fi considerate mijloace de documentare generale sau speciale.
Ţinând cont de importanta informatiei care o poate oferi lucrarile de referinta, cercetatorul are nevoie de anumite cunostinte referitoare la structura, scopul si modul de utilizare a acestora. Am putea defini aceste lucrari ca documente destinate pentru regasirea cât mai rapida a informatiei si în care aceasta este aranjata într-o ordine, ce faciliteaza consultarea ei. Lucrarile de referinta contin rezultatele teoretice, elementele stiintifice fundamentale, datele esentiale pentru toate domeniile sau pentru unele dintre acestea cu scopul de a le furniza operativ. n asemenea lucrari apar, sub forma condensata, date, fapte extrase din documentele primare cu un nivel de generalizare mai redus.
Propaedia (1 volum) reprezinta un ghid sistematizat pentru utilizarea enciclopediei;
Micropaedia (12 volume) contine articole de referinta, aranjate în ordine alfabetica fara bibliografii;
Macropaedia (17 volume) contine articole de sinteza, înzestrate cu bibliografii de carti si articole în diferite limbi;
- Dictionare lingvistice sau dictionare lexicografice sunt dictionare care se alcatuiesc cu scopul prezentarii lexicului si a normelor gramaticale ale limbii literare. În aceasta categorie de dictionare se includ: dictionarele generale ale limbii, dictionare de sinonime, antonime, neologisme, dictionare explicative, ortografice, frazeologice, etimologice, dictionare de maxime, de rime, de argouri, dictionare de frecventa etc.
sĂINEANU, Lazar. Dictionar universal al limbii române. Bucuresti : Editura Litera, 1998. Prima aparitie în 1896. Aceasta editie include 77.000 de articole care se refera la vocabularul general al limbii române.
La aceste dictionare se adauga dictionarele terminologice care, de asemenea, sunt surse de documentare speciale. Dictionarele terminologice explica pe scurt sensul termenilor din anumite ramuri ale stiintei, tehnicii si activitatii practice: matematica, fizica, chimie, economie, informatica, sociologie, istorie, politologie etc.
Toate aceste dictionare sunt monolingve, dar exista dictionare bilingve si multilingve, care ofera posibilitatea de traducere în mai mult de doua limbi. Dictionarele bilingve si multilingve pot constitui si ele mijloace de documentare generale sau speciale.
- Dictionarele biografice prezinta date biografice referitoare la viata si activitatea diverselor personalitati si dictionarele biobibliografice ofera date privitor la biografia anumitor persoane (din sfera stiintei, culturii, artei etc.), care sunt urmate de bibliografia publicatiilor acestor persoane si literatura despre ele. Exista o varietate foarte mare de dictionare biografice si biobibliografice care sunt instrumente necesare în procesul de documentare: Dictionarul scriitorilor români, Dictionar de poeti etc. Unele dintre cele mai cunoscute tipuri de dictionare de acest gen sunt dictionarele Who's who .
MATEI, Horia C. Civilizatia lumii antice : mic dictionar biografic . - Bucuresti : Editura Eminescu, 1983 . - 560 p.
Astfel, introducerea are menirea:
Notele folosesc pentru:
Anexele au rolul de a aduce o informatie originala si pertinenta si de a completa continutul informational al lucrarii propriu- zise. Se pot constitui, de exemplu, din texte care nu au fost niciodata publicate, din chestionarul folosit pentru ancheta privitoare la tema, texte legislative sau documente de alta natura.
Glosarul
Rostul unui glosar este de a-l ajuta pe cititor sa înteleaga sensul termenilor de specialitate folositi în cercetare. Acesta este plasat dupa anexe, înaintea listei bibliografice.
Conform standardului de prezentare redactionala pentru carti si brosuri, STAS 8660 - 82, standard care ar trebui utilizat pentru realizarea unei lucrari care se doreste a fi publicata, ordinea de asezare a partilor dintr- un volum este:
a) coperta I-II;
b)foaia sau foile de titlu;
c) prefata sau coespondentele ei (cuvânt înainte, studiu introductiv etc);
d) rezumatul si cuprinsul în limba de expunere (putând fi trecute înainte de prefata sau la urma volumului);
e) lista de simboluri si abrevieri folosite;
f) lucrarea (sau, pe rând, fiecare lucrare) de la introducere la concluzii (inclusiv tabele, material ilustrativ, note etc);
g) diferitele anexe (texte, tabele, ilustratii, când se dau separat de lucrare), la sfârsitul fiecarei lucrari;
h) notele finale, la sfârsitul fiecarei lucrari (sau capitol);
i) bibliografia (când se da o lista), la sfârsitul lucrarii (sau capitol);
j) indici (de autori, de materii etc);
k) postfata;
l) lista ilustratiilor din volum;
m) nota bibliografica, rezumatul si cuprinsul, într-o limba straina (grup repetat de fiecare limba);
n) rezumatul si cuprinsul, în limba de expunere (când se dau la sfârsit);
o) "addenda et corrigenda" sau erata (cand apare în ultima coala tiparita);
p) nota tipografica (caseta tehnica);
q) planse si pliante, când se aseaza la sfârsit;
r) erata (când nu se tiparette în ultima coala);
s) coperta III- IV.
Realizarea lucrarii în forma de prezentare presupune competente de analiza si sinteza, de integrare a elementelor informationale colectate într-o forma coerenta si unitara care sa expuna si sa argumenteze un punct de vedere, un aspect al unui subiect etc., evitându-se plagiatul si parafrazarea.
Lucrarea sau proiectul trebuie realizate în concordanta cu forma de comunicare aleasa : comunicare orala, scrisa, multimedia sau sub forma de pagina Web. Utilizarea WWW ca mediu de comunicare necesita transpunerea textului în limbaj HTLM.
Autorii trebuie sa cunoasca, de asemenea, si aspectele legale si etice care însotesc informatia ; sa prezinte sursele de informare în note de picior, note finale si bibliografii.
Stilul si limbajul de redactare
O lucrare de cercetare trebuie sa tina cont de anumite exigente ale stilului stiintific. Lucrarea trebuie redactata într-un limbaj academic impersonal, caracteristic lucrarilor de cercetare. Exista câteva conditii si principii impuse textelor redactate în acest registru stilistic. Lucrarile stiintifice se prezinta în linii mari ca o serie de consideratii si demonstratii. Exactitatea acestora depinde de multilateralitatea cercetarii obiectului sau fenomenului dat. Criteriile care trebuie respectate sunt: rigurozitatea argumentarii logice, exactitatea faptelor studiate, multilateralitatea cercetarii si obiectivitatea expunerii ce se caracterizeaza prin tendinta de standardizare a mijloacelor de exprimare.
Expunerea stiintifica se remarca si prin lexicul terminologic, special, livresc, neutru din punct de vedere stilistic, utilizat pentru redarea general-abstracta a materialului, pentru definirea exacta a notiunilor, a fenomenelor si a proceselor, fara de care ar fi cu neputinta reproducerea exacta si obiectiva a rationamentelor si definitiilor. Utilizarea terminologiei de specialitate este un indiciu al competentei profesionale. Baza oricarei expuneri stiintifice o constituie elementele lexicale de uz general, comune si altor stiluri functionale ale limbii literare. S-a constatat ca elementele lexicale de uz general alcatuiesc o jumatate din componenta lexicala a unei opere stiintifice, formând scheletul ei. Ele reprezinta tesutul neutru al textului stiintific sau al vorbirii profesionale. O circulatie larga au, mai ales, unitatile lexicale ce exprima operatiile gândirii logice.
Terminologia de specialitate serveste pentru redarea cât mai exacta a diverselor notiuni stiintifice, pentru argumentarea si expunerea obiectiva într-un anumit domeniu stiintific .
În stilul stiintific propriu-zis se face, de obicei, abstractie de persoana autorului, textele stiintifice caracterizându-se printr-o frecventa mai mare a pronumelor nepersonale, situatie impusa de caracterul impersonal al comunicarii. Deoarece în stilul stiintific toata atentia este concentrata asupra continutului si a caracterului logic al comunicarii, iar nu asupra subiectului, modul principal de exprimare este impersonal.
Aparatul stiintific al lucrarii
Prin aparatul stiintific se întelege ansamblul notelor explicative (care nu fac parte integranta a textului lucrarii) precum si trimiterile bibliografice la ideile altor autori, comentariile, citatele etc. Menirea aparatului stiintific al lucrarii consta în urmatoarele:
[1]De asemenea, se face distinctie între bibliografia folosita la finalul lucrarii si utilizata pentru lucrare ca întreg (se recomanda a fi trecuta sub forma unei liste la finalul lucrarii), si bibliografia incidentala utilizata sub forma notelor de subsol sau de capitol.
Aparatul stiintific al lucrarii poate fi prezentat sub diverse forme:
"Tiparirea cartilor slavone nu-si putea gasi un adapost în Balcani, în acel sfârsit al veacului al XV-lea, când ultimele ramasite de stapânire crestina se înecau în noianul turcesc. Mesterii trebuiau sa-si caute un sprijin, un ocrotitor, dincoace de Dunare, unde se pastrau vechile forme de stat. Aceasta îndreptare spre noi era cu atât mai impusa, cu cât Venetia nu mai voi sa se ocupe cu lucrul tipografic pentru slavi..."1
N. Iorga. Istoria literaturii românesti. Ed. a 2-a. Bucuresti: Editura Pavel Suru, 1925, p.138.
"Clasarea alfabetica fata de clasarea cronologica are avantajul ca numele poate arata relatiile dintre actele unei colectii, cum si între autori si destinatari"(43, p. 171)
În fiecare capitol, trimiterile de subsol se numeroteaza începând cu cifra 1. Avantajul acestei metode este acela ca indicatia bibliografica poate fi vizualizata imediat.
Al. Oprea. În cautarea lui Eminescu gazetarul. Bucuresti: Minerva, 1983, p. 37.
Apud. Ibidem, p.193
Ibidem
Id (lat. idem) "acelasi". Se foloseste pentru a nu mai repeta numele autorului când urmatoarea referinta difera de ce precedenta numai prin titlu si celelalte date specifice ale acesteia (se foloseste când se citeza mai multe lucrari ale aceluiasi autor, neintercalate cu lucrari de alti autori).
T. Cipariu. Principia. În: "Organul luminarei", nr. XXV, 21 iunie 1847, p. 130.
Idem. Crestomatia, p. 16
Op. Cit.(lat. Opere citato) "în lucrarea citata". Se foloseste pentru a nu mai repeta titlul si celelelte elemente ale referintei bibliografice. Aceasta prescurtare este precedata de numele autorului si se foloseste când se citeaza aceeasi lucrare alternativ cu lucrari de alti autori.
G. Calinescu. Opera lui Mihai Eminescu. Bucuresti: Minerva, 1970, p. 8-9.
L. Blaga. Spatiul mioritic. Bucuresti: s.n., 1978, p. 180-181.
G. Calinescu, op. cit. , p. 20-21.
Loc. Cit "la locul citat". Se foloseste când lucrarea a mai fost citata si când între cele doua citari sunt trecute alte referinte bibliografice. Este un indicativ care urmeaza titlului.
G. Mihaila. Istoria culturii românesti. Bucuresti, 1971, p. 80-86.
G. Pârnuta. Istoria învatamântului românesc. Iasi: Junimea, 1968, p.105.
G. Mihaila, op. cit., loc. cit.
Supra "mai sus; mai înainte"
Infra "mai jos; mai departe" Se folosesc la trimiteri din lucrare în locuri anterioare, respectiv ulterioare locului unde apar. Daca aceste trimiteri nu se refera la aceeasi pagina sau la acelasi paragraf, cuvântul este completat cu locul citarii.
Sup. p. 342, nota 1.
Inf., cap. V, p. 16
Cf.(lat. confer) Pentru trimiteri în care autorul nu arata legatura.
Comp. "compara cu" Pentru trimiteri în care autorul nu arata legatura.
v. "vezi" Pentru trimiteri în care autorul nu arata legatura.
Conf. "în conformitate cu"
pro "pentru" în sensul acestei teze
contra se prezinta o teza contrara
Descrierea bibliografica recomandata pentru întocmirea bibliografiilor
Principala sursa a informatiei continute în referinta bibliografica este documentul. Prima sursa de informare în cadrul documentului este pagina de titlu sau echivalentul ei (de exemplu, eticheta de pe o înregistrare audio, imaginea titlului unui microformat etc.). Când documentul nu are pagina de titlu sau un echivalent al acesteia, o alta sursa, cum ar fi coperta, caseta, antetul unei microfise etc. poate furniza informatia necesara.
[2] bibliografia dispune de cinci forme pentru caracterizarea unui document:
Descrierea bibliografica
Treptele bibliografice
/J. Thorhauge, G. Larsen, H.P. Thun, H. Albrechtsen; coord. trad. si recenzie stiintifica /Doina Banciu.- Bucuresti: ABBPR, 1998.
Lucrarea "Bibliotecile publice si societatea informatiei" reprezinta un raport elaborat pentru Directia Generala XIII/E/4 a Comisiei Europene, Luxemburg, sub controlul PROLIB/PLIS 10340 si prezinta rezultatele studiului cu acelasi nume.
Acesta urmareste accelerarea procesului de schimbare la diferite nivele prin analizarea cerintelor, tipurilor de servicii posibile, barierelor si oportunitatilor în diferite comunitati europene. În atingerea acestor scopuri studiul a definit un set de modele si scenarii care ofera bibliotecilor publice un ghid practic, cuplat cu recomandari pentru Comisia Europeana si institutiile la nivel national sau regional responsabile pentru biblioteci, pentru actiuni în sprijinul modernizarii bibliotecilor publice în Europa.
Rezultatele se bazeaza pe 11 rapoarte de tara, care acopera Franta, Marea Britanie, Germania, Danemarca, Portugalia, Italia, Irlanda, Spania, Suedia si Finlanda, 5 studii de caz ( Croydon-Marea Britanie; Koln -Franta; Eindhoven- olanda; Silkeborg-Danemarca) referitoare la unele exemple semnificative de biblioteci publice, o analiza a cooperarii regionale între bibliotecile din Italia, precum si pe o cercetare documentara. Recomandarile se refera la modul în care pot îndeplini bibliotecile publice rolul lor de informare, prin redefinirea strategiei, stabilirea de noi competente si dezvoltarea unor noi servicii.
Concluzia care se desprinde din studierea acestui studiu vizeaza doua aspecte: rolul si locul bibliotecilor în contextul actual al societatii bazate pe informatie si pe tehnologizare, precum si modificarile survenite în activitatea bibliotecilor si în meseria de bibliotecar.
Se spera ca studiul sa serveasca ca sursa de inspiratie pentru dezvoltarile ulterioare ale bibliotecilor publice în Societatea informatiei.
Les Sciences de l Information et de la Communication . - 3-éme édition revue et mise á jour(2001) . - Paris: Hachette, 2001. - 160 p . - (Les Fondamentaux. La Bibliotheque de l tudiant. Sociologie/Communocation) . - ISBN : 2-01-145415-8.
Lucrarea Profesorului Alex Mucchielli, de o reala valoare stiintifica, sintetizeaza domeniile si problematica (problematicile) stiintelor Informarii si Comunicarii (SIC).
stiintele Informarii si Comunicarii (SIC) sunt considerate o necesitate obiectiva a Societatii contemporane numita "Societatea Informatiei", "Societatea Cunoasterii"; SIC reprezinta o reuniune de domenii interdisciplinare sau chiar transversale care ajuta toate celelalte stiinte sa-si structureze, comunice, utilizeze, evalueze informatia. Mai mult decât atât, SIC si-au definit propriul domeniu de cercetare (informatia; teoriile, procedeele si tehnologiile de comunicare; fenomenul media); propriile modele, metode si instrumente si prin urmare sunt asimilate disciplinelor si stiintelor recunoscute.
La nivel european SIC au dobândit recunoasterea mediului academic si social si si-au definit urmatoare domenii de cercetare:
Noile Tehnologii ale Informarii si Comunicarii (NTIC) - Sunt considerate în opinia lui Alex Mucchielli:[3] "un domeniu privilegiat de studiu, o preocupare pentru toti actorii vietii sociale". Analizâd influentele si mutatiile produse de NTIC asupra societatii în general precum si asupra sectoarelor sale observam ca sunt utilizate ca metode studiul comparativ si antiteza; se pot lua toate problemele: sociale, economice, politice, educationale, ecologice, etc. si sa fie puse în fata: "NTIC si." De fapt, în orice sector încercam sa observam cum s-a schimbat continutul activitatilor sub influenta NTIC si ce este absolut nou si va determina schimbari fara precedent.
Comunicarea de masa este un proces social, este un proces care se deruleaza într-un timp scurt si implica un spatiu public; un spatiu delocalizat sau multiplu; un spatiu care permite fiecaruia sa-si expuna ideile sau sa participe la dezbateri care vizeaza comunitatea careia îi apartine.Studiile privind comunicarea de masa sunt la originea stiintelor Informarii si Comunicarii ca domeniu stiintific. Conceptualizarile si teoretizarile ulterioare precum si influenta NTIC au dus la largirea domeniului.
Comunicarea de tip publicitar se bazeaza pe faptul ca mesajul transmis are un destinatar, un receptor bine precizat; încearca sa convinga un grup de indivizi de calitatile, meritele a ceva ce poate fi produs, om , obiect sau idee. Comunicarea de tip publicitar are la baza studii de psihologie aplicata, semiotica aplicata, etc. si a dezvoltat ca subdomenii comunicarea sociala si comunicarea politica.
Comunicarea sociala este utilizata de catre guvern, administratiile centrale si locale, agentii publice, asociatii, organizatii profit sau non-profit, etc., pentru a se adresa publicului larg si a-i aduce la cunostinta o problema, pentru a explica o masura luata sau pentru a induce o atitudine sau un comportament cetatenilor.
Relatiile publice îsi afla locul în cadrul comunicarii sociale deoarece rolul lor este de a crea o imagine favorabila unei organizatii, structuri, institutii sau personalitate, în fata unui public potential care ar putea utiliza sau cumpara un serviciu sau produs.
Comunicarea politica este ansamblul de tehnici si procedee utilizate de actorii politici pentru a seduce, administra si influenta opinia.
Comunicarea organizationala sau de firma este un ansamblu de tehnici si tehnologii de gestionare a socialului; a relatiilor unei structuri institutionale cu mediul sau extern si intern. Obiectivele comunicarii organizationale sunt: afirmarea identitatii firmei; favorizarea si afirmarea unui nou management de lucru; participarea la modernizarea activitatilor (în principal sub influenta NTIC).
Valoarea deosebita a cartii lui Alex Mucchielli consta în faptul ca reuseste , la un înalt nivel academic, sa clarifice întreaga problematica a stiintelor Informarii si Comunicarii si sa fixeze locul acestui domeniu între celelalte domenii academice.
Recenzie de Conf. dr. Elena Tîrziman
Exemple de descriere bibliografica a documentelor
1. Carte cu un autor
IORGA, N. - Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea. - ed. a 2-a. -Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica, 1969. - 2 vol.
2. Carte cu doi autori
SIMONESCU, Dan; PETRESCU, Victor. -Târgoviste-vechi centru tipografic românesc.- Târgoviste: Muzeul Judetean Dâmbovita, 1972.- 135p.
3. Carte cu trei autori
LAZĂR, Dumitru; MARINOIU, Costea; MATEIESCU, Petre. -Catalogul preliminar al colectiilor de carte veche din judetul Vâlcea.- Râmnicu-Vâlcea: Editura Almarom, 2001. -97 p.
4. Carti care se descriu la titlu (fara autor)
TÂRGOVIsTE cetate a culturii românesti: lucrarile sesiunii stiintifice din 21-23 decembrie 1972: studii si cercetari de bibliofilie/ Muzeul Judetean Dâmbovita. -Bucuresti: Editura Litera, 1974. - 583p.
5. Dictionare sau enciclopedii
DICŢIONAR al presei literare românesti: / I. Hangiu ; argument de Ion Dodu Balan.- Bucuresti : Editura stiintifica si enciclopedica, 1987. - 511 p.
6. Articole din periodice
BĂNICĂ, Mariana. An jubiliar Matei Basarab: 350 de ani de la instaurarea ca domn al Ţarii Românesti. În: "Buridava" , 1982, nr. IV , p. 109-114.
7. Articole din culegeri
POPA, Atanasiu. Originile si circulatia unor motive ornamentale coresiene. În: "Târgoviste cetate a culturii românesti: lucrarile sesiunii stiintifice din 21-23 decembrie 1972: partea I: studii si cercetari de bibliofilie"/ Muzeul Judetean Dâmbovita. Bucuresti: Editura Litera, 1974, p.185-194.
9. Articole din publicatii continue
REGNEALĂ, Mircea. Integrarea bibliotecilor în fluxul informatiilor economice. În: Studii de bibliologie si stiinta informarii.- Nr. 7, 2003, p.9-19.
10. Descrierea unui capitol dintr-o lucrare
SACERDOŢEANU, Aurelian. Izvoarele si istoriografia arhivisticii. În: "Arhivistica". - Bucuresti: Editura didactica si pedagogica, 1971. - p. 17-35
11. Documente oficiale
ROMÂNIA.LEGI. DECRETE.CODURI DE LEGI
Legea nr.18/1991 privind fondul funciar.-Bucuresti:Guvernul României, 1991.-24 p.; 20 cm.
Citarea unui pasaj dintr-un fond arhivistic:
ARHIVELE Statului Bucuresti, Arhiva Istorica Centrala, fond scoala de Arhivistica, dosar nr. 32-1942, f.12.
13. Resurse Internet
- o monografie electronica, baze de date si programe de calculator (mentiunea de responsabilitate, titlul, tip suport, editie, loc publicare, editor, data publicare, data actualizarii, data citarii, disponibilitate si acces, numar standard )
UNESCO and an Information Society for all [online]. Paris: UNESCO, 1996. [cited 10-14-2005].
Available from web: https://www.unesco.org/webworld/telematics/gis.htm
MCCONNELL, W.H. Constitutional Historz. In: The Canadian Encyclopedia [CD-ROM] Macintosh version 1.1. Toronto: McClelland& Stewart, cop. 1993. [cited 17 01 2007]. ISBN 0-7710-1932-7.
D-Lib magazine [on line] produced by the Corporation for National Research Initiatives. [cited 15 01 2007]. Eleven times a year. Available from Internet: https://www.dlib.org/
LAWLOR, Debbie A.; EBRAHIM, Shah ; SMITH, George Davey. Socioeconomic position in childhood and adulthood and insulin resistance: cross sectional survey using data from British women's heart and health study. In: British Medical Journal [online]. 2002, Volume 325, Issue 7368[cited 10-14-2002]
Avaible from web: https://bmj.com/cgi/content/full/325/7368/805
Sistemul de e-learning:forum [on-line]. Târgoviste: Universitatea Valahia, decembrie 2004- [cited 6 ianuarie, 2007 ].
Available fon Internet: [email protected]
TÎRZIMAN, Elena. Re: Utilizarea cartii electronice în procesul de e-learnig. In: Sistemul de e-learning:forum [on-line]. Târgoviste: Universitatea Valahia, 12 ianuarie 2007; 14:28:32 [cited 6 ianuarie, 2004 ].
Available from Internet: [email protected]
Redactarea unei bibliografii
O lucrare stiintifica trebuie sa se bazeze în argumentarea punctelor sustinute pe o bibliografie solida. Aceasta corespunde unei liste de referinte întocmita referitor la tema respectiva. O bibliografie poate fi organizata astfel:
Din punctul de vedere al perioadei la care se refera si al completitudinii citarilor referitor la tema de cercetat, bibliografia poate fi:
exhaustiva (cuprinde toate referintele privitoare la tema cercetata)
selectiva (cuprinde numai anumite referinte privitoare la tema cercetata)
retrospectiva (cuprinde referinte ale unor lucrari care au aparut într-un anumit interval de timp)
curenta (cuprinde referinte ale unor lucrari care continua sa se editeze)
Întocmirea unui indice de publicatii
Indexul unei publicatii reprezinta o lista de subiecte, nume de persoane, denumiri geografice, denumiri de locuri, evenimente si a altor materii tratate, precizând locul în care pot fi gasite.[4]
Dupa modul de arnjare a vedetelor, indexurile pot fi clasate:
alfabetic (subiecte, nume de persoane etc)
sistematic (subiecte, nume de persoane etc)
cronologic, numeric, alfanumeric (evenimente istorice, brevete, rapoarte, indici CZU etc)
Indexurile nu vor repeta ordinea de asezare a materie: de exemplu, o lucrare sistematica nu poate avea un index sistematic.
Indexurile cu subordonari pot combina mai multe criterii. De exemplu, un index legislativ poate grupa actele normative în ordine ierarhica (legi, decrete, HG, standarde, norme interne), iar fiecare dintre aceste grupari în ordine cronologica, cele emise în aceeasi zi în ordine numerica sau alfabetica.
Dupa natura vedetelor, indexurile pot fi:
generale (o lista ce cuprinde toate categoriile de vedete care urmeaza sa figureze în index)
speciale
a. persoane fizice si colectivitati
b. toponime
c. alte subiecte
d. abrevieri, sigle, simboluri
e. citari
f. titluri de lucrari
g. anunturi
Dupa natura adreselor pot fi:
cu adrese la volum, prin indicarea paginilor
cu adrese la lucrare, prin aratrea celor mai mici diviziuni numerotate în continuare
Exemple de indexuri:
I. Drept
civil
constitutional; v. si ordinea de -
ul familiei
international
- privat
- public
Damaschin
Daniil Panonianul,
Divanul sau gâlceava înteleptului cu lumea
Dosithei, patriarhul Ierusalimului, 104, 107, 108, 109, 225
Dosoftei
Duca, Gh, 6, 107, 118, 120, 121, 122, 124, 170
D. Simonescu. Curs de teorie a bibliografiei: Lectii destinate Cursului postuniversitar de ziaristi si editori si Programe de reciclare / D.Simonescu; Academia stefan Gheorghiu, Facultatea de Ziaristica .- Bucuresti, 1976 .- 184 p.
|
