UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI
SPECIALIZAREA:I.M.C.
Continutul învatamântului prin care se face educatia tehnologica a elevilor, are ca obiectiv fundamental integrarea tineretului în civilizatia epocii sale, întelegerea profunda si logica a rolului pe care îl are tehnica în existenta omului si în progresul social.
Disciplinele tehnice au un rol foarte important in cadrul activitatii de realizare a educatiei elevilor.Aceste discipline ajuta la dezvoltarea capacitatii de a retine mai usor informatiile prezentate de profesori,deoarece este necesara demonstratia intuitiva,fie ea cu ajut 242g69c orul modelelor abstracte,simbolice(grafice,diagrame),fie cu ajutorul obiectelor tehnice ca:dispozitive,mecanisme,utilaje,instalatii.
Corelarea învatamântului teoretic cu cel practic, colaborarea permanenta profesor - maistru instructor, repetarea bazelor teoretice la orele de instruire practica sunt esentiale în realizarea obiectivului fundamental al deprinderilor corecte de munca.
Elevii observand practic cum functioneaza un mecanism le este mult mai usor sa inteleaga ceea ce li se explica.
Folosirea metodelor moderne de învatamânt este imperativ determinata de cerintele actuale ale învatamântului tehnic care urmareste sa ofere elevilor, pe lânga acumularea de cunostinte , o gândire logica , capacitatea de a folosi în mod creator notiunile însusite si de a-si pune în valoare aptitudinile specifice meseriei pe care o va exercita în viitorul apropiat.
Pentru atingerea acestor deziderate este necesar sa se foloseasca metode de învatamânt active care sa solicite gândirea elevilor în mod activ pe tot parcursul lectiilor, folosirea unui bogat material didactic , elevii având obligatia în acest sens de a desfasura o larga activitate de observare si prelucrare.
Disiplinele tehnice au rolul de a arata elevului/studentului mecanismele de functionare ce stau la baza lucrurilor ce ne inconjoara,lucrurile ce ne sunt utile in viata de zi cu zi.
De exemplu eu nu as fi aflat niciodata ca la baza unui simplu cric sta un mecanism destul de complicat,acest lucru l-am aflat cu ajutorul unei discipline tehnice.
Prin predarea disciplinelor de specialitate in liceele industriale se urmareste ca elevii sa-si insuseasca un sistem de cunostinte, un mod de a actiona, de a gandi si de a se raporta la realitate, care sa asigure premisele competentei si responsabilitati profesionale, calificarea intr-un domeniu de activitati corespunzator fiecarui profil de pregatire in liceu (mecanic, electric).
In afara fondului de cunostinte teoretice generale, a gradului de cultura si educatie, elevi trebuie sa dispuna de cunostinte ce stau la baza pregatiri lor profesionale.
Sistemul de invatamant romanesc asigura posibilitatea de a se aborda atat cultura generala cat si cea de specialitate, astfel incat instruirea profesionala se realizeaza pe diferite trepte la diferite nivele.
Lectia este modalitatea prin care activitatea de predare-inavatare este organizata astfel incat pornind de la un continut de invatare delimitat se asigura pe o perioada de timp data, realizarea obiectivelor pedagogice.
Modul de organizare si desfasurare a lectiei depinde de sarcina didactica principala.
Sarcina didactica depinde de urmatoarele atributii:
transmiterea cunostintelor sau comunicare;
formarea deprinderilor;
recapitularea si consolidarea cunostintelor;
verificarea si aprecierea cunostintelor;
Actiunile intreprinse de catre profesor pentru asigurarea si mentinerea conditiilor invatarii se numesc evenimente ale instrurii.
Aceste evenimente sunt:
captarea atentiei
comunicarea obiectivelor
reactualizarea cunostintelor
dirijarea invatarii si obtinerea performantelor
asigurarea feed - back-ului
asigurea retentiei si transferul de cunostinte
Tipuri de lectie
Lectia de comunicare, transmitere a cunostintelor
Lectia de formare a deprinderilor
Lectia de recapitulare si consolidare a cunostintelor
Lectia de verificare si apreciere a rezultatelor
Lectia mixta
Daca mai tarziu as alege cariera de profesor as dori sa predau tehnologia materialelor. Ca profesor as fixa anumite obiective care trebuiesc atinse in timpul lectiei, de exemplu:
daca as fi profesor intr-un liceu o ora s-ar desfasura in felul urmator: primul meu obiectiv ar fi acela de a face o mica recapitulare a cunostintelor anterioare pentru a vedea ceea ce au inteles elevii din materia abordata pana in acel moment si prin acest lucru as observa nivelul de pregatire al fiecarui elev (15 minute) ; al doilea obiectiv ar fi acela de a parcurge noua lectie(25 minute) ;al treilea obiectiv ar fi acela de a discuta cu elevii pe baza noilor cunostinte acumulate (10 minute).
daca as fi profesor intr-o universitate as desfasura un curs in felul urmator: primul obiectiv ar fi acela de predare a noilor cunostinte ; al doilea obiectiv ar fi acela de a imbina procesul de predare cu o comunicare interactiva intre mine si student; al treilea obiectiv a fi acela de a da un mic test din cursul respectiv, prin acest lucru observand atentia pe care au acordat- o studentii cursului.
Pornind de la ideea ca nu exista "elev bun sau elev slab", instruirea diferentiata se bazeaza pe o reala cunoastere a potentialului elevilor si pe abordarea activitatilor de invatare.
Instruirea diferentiata conduce la formarea capacitatilor de autoinstruire, astfel prin instruirea diferentiata se valorifica potentialul fiecarui elev.
Asigurarea obiectivitatii in notare se poate face prin stabilirea cu rigurozitate a obiectivelor generale si operationale ale
disciplinei. Profesorul poate stabili nivelul minim si maxim al performantei elevilor, precum si nivelul de performanta corespunzator fiecarei trepte de notare pe scara de la 1...10.
Un profesor poate aplica obiectivitatea in notare comunicandu-le elevilor obiectivele si nivelul dintre performante si note, verificand ritmic si divers elevii, dandu-le posibilitatea sa-si puna in valoare potentialul intelectual cat si cel afectiv. Acest tip de profesor implica elevul in evaluare prin prezentarea criteriilor si grilelor de corectare.
Pornind de la ideea ca nu exista "elev bun sau elev slab", instruirea diferentiata se bazeaza pe o reala cunoastere a potentialului elevilor si pe abordarea activitatilor de invatare.
Instruirea diferentiata conduce la formarea capacitatilor de autoinstruire, astfel prin instruirea diferentiata se valorifica potentialul fiecarui elev.
Filtrarea critica a sistemului tradtional de evaluare i-a evidentiat o serie de inadvertente stiintifice concretizate într-un numar mare de obiectii dintre care cele mai importante sunt urmatoarele :
a. Nota scolara este, de multe ori, o încercare de a cantifica impresii subiective cu privire la cuantumul de cunostinte pe care îl poseda elevul în raport cu o întrebare si modul în care îl exprima (ecuatia personala a examinatorului).
b. Atribuirea notei scolare în cazul examinarilor orale, este de fapt un sondaj aleatoriu care nu cuprinde întreaga masa de elevi, fapt însotit de un dublu risc: cel a profesorului de a concluziona diametral opus si cel al elevului de a fi evaluat diametral opus.
c. Intervalul dintre doua cifre (exemplu: 3-4 sau 7-8) de pe scala de masurare (uzual 1-10) nu are aceeasi semnificatie la toate cadrele didactice si nici chiar la acelasi profesor.
d. Limita inferioara a intervalului de promovare (nota 5) nu are o definire clara. Mai mult, datorita ecuatiei personale a examinatorului, sunt profesori exigenti care încep notarea cu nota 2 (ceea ce înseamna un randament de 37,5%), în vreme ce profesorii mai indulgenti încep notarea de la nota 4 (adica un randament de 12,5%).
e. Nu sunt precizate elementele pe care le evalueaza nota scolara. Într-adevar, în spatele unei note nu se pot identifica elementele evaluate, una si aceeasi cifra putând corespunde unei reproduceri fidele a unor date memorate, unei inter-ventii spontane-creative a elevului, unei rezolvari pentru o problema dificila sau chiar unor elemente de comportament exterior (sunt bine cunoscute situatiile în care unele notari insuficiente sunt atribuite unor abateri disciplinare).
Aceasta eterogenitate a elementelor evaluate corespund la diferite tipuri de comportamente si nu urmaresc toate actiunile elevului.
f. Nu s-a putut demonstra niciodata ca valoarea comportamentala dobândita de un elev la o anumita disciplina si apreciata printr-o anumita cifra este identica cu a tuturor elevilor notati de diferiti profesori la aceeasi disciplina cu aceeasi cifra. Altfel spus, aceeasi nota nu apreciaza valori identice.
g. Pregatirea profesionala a viitorului cadru didactic nu include capitole speciale de teoria si practica masurarii si evaluarii rezultatelor scolare si de aceea instrumentele pe care le elaboreaza si aprecierile pe care le face îi sunt conditionate de: practica sa de învatamânt, nivelul colectivului de elevi cu care lucreaza, de factori care nu au legatura cu actul evaluarii: efectul "halo" (influentat de statutul socio-economic, cultural si etno-lingvistic al elevului), prejudecatile profesorului despre posibilitatile intelectuale ale unor elevi (efectul "oedipian" determinat de înfatisarea, tinuta si comportamentul elevului), modul în care noteaza acelasi elev profesorii altor discipline (efectul de contaminare), ajustarea notelor astfel încât sa aiba elevi buni, slabi si mediocri în raportul sau de activitate (efectul "curbei lui Gauss") etc.
Datorita acestor obiectii a aparut necesitatea perfectionarii sistemului traditional de evaluare.
Acest curs ofera o solutie originala elaborata de cercetatorii Alexandru Gheorghiu si Mircea-Mihail Popovici
(1970), publicata prima oara într-un material de uz intern al Institutului de Cercetari Pedagogice si Psihologice (1976)
, revizuita si adaptata utilizarii pe calculator de catre Mircea-Mihail Popovici (2002).
|
