1.1 CARACTERISTICILE GEOGRAFICE ALE REGIUNII

Regiunea Sud-Muntenia, cu o suprafata de 34.453 kmp reprezentand 14,45 % din suprafata Romaniei, este situata in partea de Sud-Sud Est a acesteia, invecinandu-se la Nord cu Regiunea Centru, la Est cu Regiunea Sud-Est, la Sud cu Bulgaria, limita fiind data de granita naturala - fluviul Dunarea iar la Vest cu Regiunea Sud-Vest.

Prezenta in Sudul regiunii a fluviului Dunarea ii confera acesteia posibilitatea de a avea comunicatii cu cele 8 tarii riverane, iar prin intermediul canalului Dunare-Marea Neagra de a avea iesire la Marea Neagra si deci acces la Portul Constanta- principala poarta maritima a tarii.

Existenta in centrul regiunii dar nefacand parte din aceasta a capitalei tarii, Bucuresti, parte componenta a Regiunii Bucuresti-Ilfov, constituie prin infrastructura sociala si institutionala existenta si prin aeroportul international Otopeni, un real avantaj.

Nefiind o structura administrativa, Regiunea Sud-Muntenia este formata din: 7 judete (Arges, Calarasi, Dambovita, Ialomita, Giurgiu, Prahova si Teleorman), 16 municipii, 32 orase si 509 comune cu 2018 sate.

Relieful Regiunii caracterizat prin varietate si dispunere in amfiteatru cuprinde trei forme majore de relief : munte 9,5 %, deal 19,8%, campie si lunca 70,7%.

Daca pentru cele 4 judete din Sud (Ialomita, Calarasi, Giurgiu, Teleorman) forma caracteristica de relief este campia, celelalte 3 judete din Nord (Arges, Dambovita, Prahova) cuprind atat campia cat si dealurile si muntii, im aceasta zona gasindu-se cele mai mari altitudini mutoase ale tarii - varfurile Moldoveanu (2544m) si Negoiu (2535m) din Masivul Fagaras si varful Omu (2505m) din Masivul Bucegi.

Reteaua hidrografica destul de bogata este dominata de fluviul Dunarea in care se varsa principalele rauri ale regiunii (Olt, Arges, Dambovita, Ialomita si Prahova). Aceasta este completata de o serie de lacuri naturale si antropice cu folosinta complexa.

Clima luata in ansamblu este temperat-continentala moderata, cu temperaturi medii anuale intre 10 ⁰-12 ⁰ C in partea de Sud si 2 ⁰-6 ⁰ C in partea de Nord si cu un regim al precipitatiilor atmosferice caracterizat de urmatoarele cantitati medii anulae: 504 mm-600 mm in zona de campie si 1000 mm-1300 mm in zona montana.

Varietatea formelor de relief si complexitatea geologica a acestora fac ca resursele naturale ale regiunii sa fie destul de diversificate.

Zona montana si de deal concentreaza resurse naturale ale subsolului (petrol, gaze naturale, carbune, minereuri radioactive si metalifere, sare, marne calcaroase, sulf, acumulari de gips si izvoare minerale) importante pentru industria energetica, chimica si a materialelor de constructii.

Alaturi de resursele subsolului, de o importanta deosebita si cu influente directe in dezvoltarea anumitor sectoare economice se afla resursele solului.

Astfel, suprafata agricola concentrata preponderent in judetele din Sud detine 71,1% din suprafata totala a regiunii si din care 80,6% reprezinta teren arabil.

Regiunea dispune de resurse bogate si importante de apa (3,4% din suprafata regiunii), care prin utilizarea in diferite domenii, au un rol deosebit in dezvoltarea economica a acesteia.

Flora si fauna de o mare diversitate constituie o alta bogatie naturala a regiunii.

Terenurile ocupate cu paduri si vegetatie forestiera detin 19,6% din suprafata regiunii, reprezentand o sursa importanta de masa lemnoasa si un mediu propice pentru fauna de interes cinegetic.

1.2 Resursele umane

1.2.1 populatia si forta de munca

In numar de 3,342 mil. locuitori (15,4% din populatia tarii) populatia regiunii, cu o densitate de 97 locuitori/km ², se caracterizeaza din punct de vedere al repartizarii pe medii de trai prin faptul ca 41,4% traieste in mediul urban iar 58,6% in mediul rural.

In comparatie cu judetele din sud, judetele din nordul regiunii concentreaza un numar mai mare atat de populatie cat si de centre urbane.

Evolutia structrii pe varste a regiunii releva aparitia unui proces lent dar constant de imbatrinire demogarfica, fenomen caracteristic tuturor judetelor componente cat si tarii, generat de scaderea natalitatii.

Cu privire la forta de munca, populatia activa, pe fondul unei tendinte de scadere, era la sfarsitul anului 2004 de 1,183 mii. persoane cu 110, 8 mii persoane mai putin decat in anul 2000.

Caracteristic fortei de munca ocupate este faptul ca un procent substantial din aceasta (39,4%) lucreaza in agricultura, restul de 51,6% fiind impartita aproape egal intre sectoarele industrie si constructii (29,4%) si servicii comerciale si sociale (31,2%).

Dezechilibrele economice din perioada de tranzitie au influentat substantial fenomenul de somaj, astfel ca in regiune la sfarsitul anului 2004 s-au inregistrat 94,7 mii someri reprezentand 17,0% din total tara, din care 39,6% erau femei.

Rata somajlui de 7,4% inregistrata la sfarsitul anului 2004 nu difera cu mult de rata existenta la nivel national (6,3%), insa aceasta inregistreaza in judetele Prahova si Teleorman valori ridicate de 21,7% respectiv 14,6%.

In randul femeilor rata somajului de 6,5% este mai mica in comparatie cu cea din randul barbatilor.

Generat in mare parte de restructurarea unor intreprinderi importante, fenomenul de somaj nu a putut fi echilibrat prin locurile de munca nou create, dinamica realativ crescatoate a acestora nefiind suficienta.

1.2.2 infrastructura sociala

Structura educationala in Regiunea Sud-Muntenia poate asigura scolarizarea la toate nivelurile, in cadrul acesteia existand un numar de gradinite, 1092 scoli primare si gimnaziale, 176 licee, 12 scoli profesionale si de ucenici, 13 scoli postliceale si 5 institutii de invatamant superior.

Daca reteaua scolilor primare si gimnaziale acopera intr-un grad suficient nevoile educationale, nu acelasi lucru se poate spune si despre invatamantul liceal a carui structura educationala nu este orientata si acopera partial nevoile pietei muncii.

Un avantaj major pentru regiune cu privire la formarea superioara il constituie existenta in cadrul acesteia , pe langa institutiile mentionate, a celui mai mare centru universitar din tara-Bucuresti.

Reteaua unitatilor sanitare din cadrul regiunii se caracterizeaza printr-o accesibilitate buna in mediul urban in comparatie cu mediul rural.

Asistenta sanitara a populatiei regiunii este asigurata de unitati din sectorul public si din cel privat, acesta din urma dezvoltandu-se pe parcursul ultimilor ani.

Caracteristic actului de asistenta sanitara este faptul ca personalul medical cu studii superioare este mult sub nivelul necesar si ca dotarea unitatilor sanitare cu aparatura medicala si cu medicamente este necorespunzatoare.

Sistemul serviciilor de protectie sociala nu este suficient dezvoltat si acopera o arie relativ restransa a grupurilor care necesita ingrijiri speciale, in schimb in ultimii ani domeniul protectiei copiilor insitutionalizati a inregistrat un trend pozitiv.

In prezeent facilitatile culturale existente satisfac in mica masura nevoile populatiei, la nivelul regiunii inregistrandu-se o scadere a interesului public fata de actul de cultura organizat, datorat in mare masura impactului mass-media asupra timpului dedicat de individ formarii si educatiei permanente. Acest lucru a determinat restrangerea activitatilor specifice domeniului si a dus la schimbarea destinatiei unui mare numar de asezaminte culturale. Totodata s-au manifestat in ultimii ani aspecte negative legate de managementul culturii, reflectate in scumpirea actului cultural si in indiferenta unor administratii locale fata de dotarea si intretinerea bunurilor culturale de folosinta publica.

Regiunea poseda un fond cultural istoric deosebit si destul de bogat, reprezentat de importante vestigii arheologice, cetati medievale, monumente cultural-istorice si muzee locale si judetene.

1.3 economia

Spatial, structura economica a regiunii este caracterizata de dominarea industriei in cele 3 judete (Prahova, Dambovita si Arges) din nordul acesteia si agriculturii in cele 4 judete (Teleorman, Giurgiu, Calarasi si Ialomita) din sud.

Dupa anul 1989 economia regiunii a avut in general o evolutie descendenta, datorata dezechilibrelor mostenite a neconcordantei dintre componentele reformei economice si a utilizarii nerationale a resurselor naturale si umane, cu impact negativ asupra productivitatii, eficientei si ratei de angajare.

Fenomenul de declin economic, generator a unor probleme sociale, precum reducerea gradului de ocupare a fortei de munca, persistenta somajului de lunga durata, accentuarea unor dezechilibre structurale, reducerea nivelului de trai si deteriorarea calitatii vietii, s-a atenuat pe parcursul ultimilor ani inregistrandu-se in aceasta perioada o evolutie lenta dar pozitiva a economiei, avand efecte benefice asupra mediului social.

Compexa si diversificata, industria a carei contributie la PIB-ul regional a fost la sfarsitul anului 2004 de 28,2%, este reprezentata prin toate ramurile ei, ponderea insa detinand-o industria chimica si petrochimica (judetele Prahova si Arges), industria constructiei de masini , echipamente si mijloace de transport (judetele Prahova , Arges si Dambovita), industria textila , a confectiilor si alimentara, forta de munca ocupata in cadrul acestora fiind de 25,3%.

In productia de utilaj petrolier si chimic, de frigidere, lampilor electrice cu incandescenta si in productia de automobile Dacia si Aro, regiunea detine suprematia la nivel de tara.

Prezenta in toata egiunea, industria are o pondere ridicata in judetele din Nord, aici aflandu-se si importantele centre urbane ale acesteia: Ploiesti, Pitesti si Targoviste-care au constituit si constituie in continuare poli de dezvoltare si centre de polarizare pentru noi activitati industriale pe langa cele traditionale existente si pentru investitiile straine.

Urmarea procesului de privatizare inca nefinalizat si de trecere la economia de piata, s-a inregistrat un declin fundamental al numarului si marimii intreprinderilor de stat concomitent cu cresterea numarului de societati comerciale private.

Sectorul privat caracterizat de o evolutie in timp lenta dar constant pozitiva, este relativ bine reprezentat la nivelul regiunii, fiind sustinut de crearea si dezvoltarea continua a Intreprinderilor Mici si Mijlocii (IMM).

In cadrul regiunii, dintr-un total de 9056 societati active existente la sfarsitul anului 2004, 8811 erau IMM-uri, domeniile de activitate ale acestora acoperind majoritatea ramurilor economiei.

Tabloul societatilor din cadrul regiunii, care activeaza in sectorul privat se prezinta astfel:

Sectorul serviciilor, slab dezvoltat inainte de 1990, a inregistrat in ultimii ani o evolutie pozitiva in anumite domenii, cu precadere in activitatile comerciale si de desfacere, numarul populatiei ocupate in acest domeniu fiind de 20,9 mii persoane la sfarsitul anului 2004.

Tendinta oscilanta in evolutia acestui sector la nivel regional si dimensiunile relativ reduse ale acestuia, constituie una din principalele deficiente ale structurii economice din regiune, ceea ce reflecta o dezvoltare subdimensionata atat in raport cu nevoile populatiei cat si in raport cu celelalte sectoare ale economiei regionale.

Potentialul economic si uman, resursele bogate ale solului si gradul sporit de urbanizare si industrializare, caracteristici dominante in special zonei de Nord si mai putin zonei de sud, au constituit conditiile favorizante de atragere si patrundere in regiune a investitiilor straine, care pe departe poate fi considerat suficient.

In ceea ce priveste agricultura, conditiile naturale ale regiunii si calitatea solului sunt favorabile dezvoltarii tuturor ramurilor din domeniul acesta.

Suprafata agricola de 2.449 mii ha, reprezinta 71,1% din suprafata totala a regiuniii, restul fiind ocupata de paduri (19,3%) si de ape si balti (3,4%).

Din totalul acestei ponderea cea mai mare este detinuta de terenul arabil (80,6%) urmat de pasuni si fanete (16%) si de vii si livezi (3,4%).

Caracteristic este productia vegetala, orientata spre cultura cerealelor, plantelor uleioase, plantelor de nutret si legumelor.

In prezent peste 96,2% din suprafata agricola apartine sectorului privat, forta de munca ocupata fiind de 39,4%.

Cu toate ca exista conditii natiurale deosebite, in prezent nu se poate spune ca exista o productivitate agricola competitiva si eficienta, acest aspect fiind determinat atat de dotarile tehnice necorespunzatoare cat si de modul de exploatare practicat.

Regiunea detine si in domeniul zootehnic un real potential, dar care ca si celelalte sectoare nu este suficient exploatat.

1.4 infrastructura

1.4.1 infrastructura de transport

In prezent in cadrul regiunii, transportul pe drumuri, aflat in ultimii ani intr-o continua dezvoltare, tinda sa devina lider in domeniu pe fondul declinului inregistrat de transportul feroviar.

Strabatuta de 4 cai rutiere internationale si de viitorea autostrada Constanta-Bucuresti-Oradea-parte a retelei pan-europene de transport, regiunea beneficiaza de o buna deschidere interna si internationala.

Reteaua de drumuri nationale (21,9% din 11.999 km lungime totala drumuri), in mare parte modernizate, asigura o buna comunicare in special intre centrele urbane din regiune, facilitand totodata accesul din si inspre diverse centre importante cum ar fi: Bucuresti-capitala tarii, portul maritim Constanta etc.

Comunicarea cu teritoriul tarii aflat in interiorul arcului carpatin este asigurata de 4 culuoare si anume:

Ø      Valea Prahovei (rutier si feroviar)

Ø      Valea Oltului (rutier si feroviar)

Ø      Rucar-Bran (rutier)

Ø      Transfagarasan (rutier-accesibil numai pe perioada verii)

In comparatie cu starea tehnica in general satisfacatoare a drumurilor nationale, drumurile judetene si comunale a caror pondere este de 77,1% sunt in marea lor majoritate necorespunzatoare, fapt ce inpiedica sau ingreuneaza traficul rutier, acest aspect avand un impact negativ major in special in zonele rurale.

Transportul rutier este sustinut de transportul feroviar, din reteaua de cai ferate a regiunii facand parte 4 magistrale care asigura legatura cu toate regiunile istorice: Moldova, Dobrogea, Transilvania si Banat.

In cadrul regiunii nu functioneaza nici un aeroport civil pentru transport aerian de calatori si marfa, dar se beneficiaza de serviciile celui mai mare aeroport din Romania-Bucuresti Otopeni, amplasat la minimum 60 km si maximum 120 km de capitalele judetelor regiunii.

Transportul naval, aflat intr-un declin continuu dupa 1990, este asigurat de fluviul Dunarea principala cale de navigatie transeuropeana pe care, in cadrul regiunii, sunt situate 4 importante porturi.

Legatura cu Bulgaria se face prin intermediul a 3 puncte de trecere a frontierei, cel mai important fiind cel de la Giurgiu-Ruse datorita podului rutier-feroviar existent, prin acest punct realizandu-se una din legaturile principale ale Vestului Europei cu Orientul Apropiat.

1.4.2 infrastructura tehnica

In cadrul regiunii sursele de alimentare cu apa potabila provin din captarile apelor de suprafata si a apelor subterane, un numar de 305 localitati (municipii, orase, comune) din cadrul acesteia beneficiind de alimentare cu apa, reteaua de distributie aferenta avand o lungime de 7.854 km.

Caracteristic retelei de alimentare cu apa in special din mediul urban, este faptul ca unele conducte prezinta un grad avansat de degradare si uneori de subdimensionare in comparatie cu volumul de apa solicitat in prezent.

Retelele de canalizare a apelor uzate menajere in numar destul de redus in cadrul regiunii, subdimensionate si in mare parte degradate , sunt prezente in 92 localitati, din care 46 orase.

Epurarea apelor uzate menajere constituie o alta problema majora, generata de utilizarea in mare parte a unor echipamente si tehnologii depasite.

Alimentarea cu energie electrica nu constituie o problema, aceasta fiind asigurata la nivelul regiunii in proportie de 99%, in mediul urban aceasta fiind de 100%.

Regiunea dispune de o buna retea de telecomunicatii, cu un grad ridicat de acoperire, fapt ce permite accesul populatiei la sistemele de comunicatii moderne.

Reteaua de gaze naurale in lungime de 3.792 km asigura alimentarea unui numar de 108 localitati din care 32 municipii si orase, extinderea acesteia fiind destul de lenta, datorita costurilor ridicate pe care le necesita un astfel de proces.

Distibutia energiei termice in sistem centralizat, prezenta cu precadere in centrele urbane si aflata in declin in ultimii ani, datorita costurilor ridicate de productie si transport, tinde sa fie inlocuita de sisteme mai mici, performante si eficiente

1.5 mediul

Calitatea mediului, functie de evaluarea gradului de poluare a componentelor sale individuale (aer, apa, sol, paduri etc.) difera de la o zona la alta, fiind determinata de specificul si particularitatile acestora.

Dupa anul 1990 conditiile de mediu au inceput sa fie gradual imbunatatie prin, cresterea investitiilor de protectie a mediului, imbunatatirea si aplicarea legislatiei in domeniu si prin reducerea si chiar stoparea productiilor industriale poluante.

Gradul ridicat de industrializare a zonei din nordul regiunii si concentrarea in cadrul acesteia a unor activitati industriale poluante, fac ca in aceasta zona sa existe cele mai mari probleme pentru toate componentele de mediu, cu un impact negativ asupra calitatii vietii si a conditiilor de trai.

In cadrul acestei zone, judetul Prahova, caracterizat prin nivelul cel mai inalt de industrializare din tara, inregistreaza o poluare ridicata atat a aerului, cu sulfati in suspensie, aerosoli de acid sulfulric si pulberi cat si a solului, in special cu produse petroliere.

Starea tehnica necorespunzatoare a statiilor de tratare a apelor uzate menajere si industriale si folosirea unor tehnologii depasite, determina existenta unei poluari biologice si microbiologie avansate a raurilor colectoare.

Zonele agricole din sudul romaniei, datorita gradului scazut de industrializare sunt mai putin afectate de factorii poluanti caracteristici acesteia, dar in schimb suporta actiunea unor factori de mediu limitativi, cum sunt: eroziunea, saracia in substante nutritive si poluarea chimica, a caror efecte negative in productivitatea agricola si calitatea mediului de trai sunt evidente.

Folosirea pe scara larga a substantelor chimice pentru tratarea solurilor si a culturilor in contextul practicarii de-a lungul timpului a unei agriculturi intensive, a influentat negativ calitatea apelor subterane, gradul de poluare al acestora fiind destul de ridicat.

O problema deosebita o constituie depozitarea deseurilor menajere si nemenajere, regiunea dispunand de un numar mic de locuri de depozitare ecologica a acestora si care in general sunt localizate in centrele urbane.

Pana in prezent, in cadrul acesteia nu exista un sistem complex si modern, capabil sa realizeze separarea, procesarea, utilizarea si lichidarea deseurilor, inclusiv incinerarea acestora.

O alta problema actuala este gradul de constientizare si nivelul de educatie scazut al populatiei cat si implicarea practica a acesteia in protejarea naturii si a mediului.

1.6 turismul

In prezent turismul tinde sa devina unul dintre cele mai dinamice sectoare economice cu potential de dezvoltare pe termen lung, acesta putand contribui substantial la revigorarea soci-economica a regiunii.

Aceasta dispune de un potential considerabil, cu precadere in partea de nord, pentru dezvoltarea turismului si a activitatilor de recreere datorita conditiilor naturale favorabile si a traditiilor culturale si istorice existente.

Principalele puncte de atractie turistica pentru practicarea sporturilor de iarna si a turismului de weekend le constituie statiunile montane de pe Valea Prahovei-Masivul Bucegi, acestea dispunand de o retea hoteliera care acopera in mare parte necesitatile de cazare si de o infra 828d37i structura turistica adecvata.

Turismul balnear se poate practica in cadrul a 3 statiuni balneoclimaterice, spatiile de cazare si bazele de tratament existente cat si calitatea serviciilor fiind in mare parte necorespunzatoare.

Comparativ cu zona de nord, zona de sud a regiunii si in special zona riverana fluviului Dunarea detine un potential turistic neexploatat suficient pana in prezent, dar care in timp poate deveni prin investitii sustinute o alternativa la turismul clasic montan.

Regiunea este atractiva din punct de vedere turistic si datorita existentei in cadrul acesteia a unor valori culturale, a unor monumente cultural-istorice si a unor parcuri naturale situate in Muntiii Bucegi si Muntii Piatra Craiului.

O problema cheie pentru dezvoltarea potentialului turistic al regiunii si pentru atragerea unui numar cat mai mare de turisti o constituie imbunatatirea serviciilor turistice si dezvoltarea centrelor de informare si promovare turistica.

2.1 INTRODUCERE

Procesul elaborarii in parteneriat a Planului de Dezvoltare Regionala al Regiunii Sud Muntenia a avut ca punct de plecare analiza si prelucrarea datelor si informatiilor obtinute din urmatoarele surse:

• Parteneriatul regional larg
• Profilul socio – economic al judetului Arges
• Profilul socio – economic al judetului Calarasi
• Profilul socio – economic al judetului Dambovita
• Profilul socio – economic al judetului Giurgiu
• Profilul socio – economic al judetului Ialomita
• Profilul socio – economic al judetului Prahova
• Profilul socio – economic al judetului Teleorman
• Anuarul statistic al Romaniei –Editia 2005
• Planul economic de preaderare al Romaniei
• Date statistice ale Camerelor de Comert judetene si Agentiilor

Judetene de Formare si Ocupare

• Publicatii ale Institutului National de Statistica

Punct de plecare in elaborarea strategiei de dezvoltare a regiunii, analiza situatiei sociale, economice si institutionale are drept scop identificarea problemelor cheie cu care se confrunta regiunea si a potentialului acesteia, in vederea stabilirii unei orientari strategice care este conforma si sprijina scopul general al acestui Plan de Dezvoltare.

METODOLOGIA UTILIZATA

Dezvoltarea informatiilor la nivel regional, utilizand contributia parteneriatului, alaturi de toate sursele de informatii disponibile, este esentiala in elaborarea de analize economice si sociale viabile.

Dezvoltarea unui parteneriat adevarat este un proces de durata, iar acesta a fost initiat in luna mai 2002, continuand si in acest moment la nivelul regiunii. Grupuri Locale de Parteneriat au fost constituite in cadrul fiecarui judet, iar la nivel regional, s-au constituit Grupurile de Lucru pe Prioritati, alcatuite din membrii Grupurilor Locale de Parteneriat, create pentru fiecare prioritate regionala identificata de catre parteneriate. In ciuda caracterului embrionic al acestor grupuri, ele au contribuit in mod semnificativ, la procesul de planificare.

Conceptul de Regiune de Dezvoltare in context european, impune in vederea identificarii si cunoasterii aprofundate a situatiei existente, efectuarea analizei tuturor domeniilor economice si sociale ale regiunii.

Analizele efectuate in fiecare dintre cele 7 judete care compun regiunea, cu ajutorul Grupurilor Locale de Parteneriat, au permis dezvoltarea unei viziuni parteneriale asupra particularitatilor economice si sociale ale fiecarui Judet, prin identificarea arborelui problemelor si efectuarea analizelor SWOT.

Aceste analize locale au fost reunite si imbunatatite pe prioritati regionale de catre Grupurile Locale de Parteneriat, fiind utilizate ca baza de plecare in vederea definirii analizei SWOT regionala si analizei sociale, economice si institutionale la nivel regional.

Utilizarea unei astfel de analize permite identificarea, pe de o parte, a:

• disparitatilor existente in dezvoltarea economica si sociala a Judetelor,
• domeniilor de interventie
• spatiilor geografice caracterizate prin probleme si procese comune,

iar, pe de alta parte, faciliteaza formarea unei imagini clare a perceptiei parteneriatului asupra necesitatilor de dezvoltare la nivel regional. Identificarea necesitatii de sprijinire a acestor perceptii regionale reprezinta un proces continuu care este in legatura cu dezvoltarea unor retele si structuri parteneriale in viitor, conform dispozitiilor H.G. nr. 1115/2004 privind elaborarea in parteneriat a Planului National de Dezvoltare

Analiza acestor domenii permite identificarea stadiului de dezvoltare si a resurselor necesare pentru asigurarea unei dezvoltari durabile.

Pentru a efectua aceasta analiza complexa cu un inalt grad de obiectivitate, fiecarui domeniu i s-a atribuit un set de criterii care pot evidentia problemele existente in cadrul acestuia. Criteriile au fost evidentiate in practica prin folosirea unui ansamblu de indicatori care permit examinarea intensitatii fenomenului si proceselor observate si identificarea tendintelor de evolutie.

Domeniile si criteriile de analiza pentru acesta sunt urmatoarele:

Demografia

populatia

densitatea populatiei

structura populatiei

factorii de crestere a populatiei

Educatia

numarul institutiilor educationale

gradul de cuprindere a populatiei

Piata fortei de munca

populatia ocupata pe sectoare si ramuri

numarul mediu de salariati

structura si rata somajului

castigul salarial

Economia

P.I.B.

potential industrial

potential agricol

sector privat

serviciile

Infrastructura

transport feroviar

transport rutier

transport naval

alimentarea cu apa

alimentarea cu gaze naturale

retelele de telecomunicatii

Mediul rural

populatia

forta de munca

infrastructura fizica si sociala

Turismul

numar unitati de cazare

grad de ocupare

fondul turistic si cultural

Mediul

calitatea aerului

calitatea apei

calitatea solului

paduri

2.2.1 demografia

Analiza acestui domeniu pe baza criteriilor stabilite urmareste furnizarea unei imagini cuprinzatoare a caracteristicilor si evolutiilor cu privire la capitalul uman - resursa de baza si creatoare a fiecarei societati.

Dinamica populatiei, indicator de definire a resurselor de munca necesare procesului de planificare, arata ca populatia regiunii a carui numar de locuitori este de 3.342,0 mii, reprezentand 15,42% din populatia tarii, a avut in ultimii ani o tendinta de scadere continua, in acest context aceasta reducandu-se fata de anul 2000 cu 123,5 mii locuitori, cauza principala a acestui fenomen fiind sporul natural negativ.

Analizata pe medii de trai si in contextul preponderent agrar al regiunii, se constata o pondere ridicata a populatiei din spatiul rural 58,6% valoare cu mult peste media pe tara de 45,1%, populatia urbana fiind de 41,4% .

Intr-o situatie opusa acestui aspect se afla judetul Prahova, singurul din cele 7 judete componente in care populatia urbana este preponderenta (50,9%) in comparatie cu populatia rurala (49,1%).

Densitatea populatiei, analizata valoric, in timp si din punct de vedere al distributiei teritoriale, se caracterizeaza prin:

superioritate fata de valoarea densitatii la nivel de tara: 97,0 locuitori/km² - Regiune, 90,9 locuitori /km² – tara

scaderea fata de anul 2000 cu 3,6 locuitori/km²

diversitate in distributia reala a populatiei, concretizata prin valori mari in judetele din nordul regiunii comparativ cu judetele din sud (judetele Prahova cu 175,8 locuitori/km² si Dambovita cu 132,7 locuitori/km² aflandu-se pe primele locuri, iar judetele Calarasi cu 62,6 locuitori/km² si Ialomita cu 65,8 locuitori/km², pe ultimele locuri).

Structura pe sexe a populatiei se caracterizeaza printr-o usoara predominare numerica a populatiei feminine       - 51,15% fata de 48,85% barbati.

Evolutia structurii pe varste a populatiei regiunii releva din 1992, atat scaderea ponderii populatiei tinere cat si aparitia unui proces lent dar constant de imbatranire demografica, fenomene caracteristice tuturor judetelor componente cat si tarii.

Aceste aspecte sunt sintetizate in tabelul de mai jos:

Tabel nr.1

Imaginea detaliata a structurii populatiei pe grupe de varste este redata in tabelul urmator:

Tabel nr.2

Dezechilibrul in structura pe varste determinat de scaderea natalitatii si de fenomenul de migratie al populatiei tinere, are influente sociale majore determinand schimbarea raportului dintre persoanele active ocupate si cele intretinute si inactive.

Un alt factor demografic cu impact major asupra dinamicii populatiei si a dimensiunii comunitatilor il constituie sporul natural, a carui caracteristica dupa 1992 a fost una negativa.

Miscarea naturala a populatiei regiunii dupa 1992 a fost caracterizata de scaderea continua a natalitatii concomitent cu cresterea mortalitatii, ambele fenomene incadrandu-se in tendinta nationala.

In profil teritorial, trei judete (Ialomita, Calarasi si Dambovita) inregistreaza o rata a natalitatii superioare celei regionale (9,4 nascuti vii la 1000 locuitori), judetele Teleorman si Giurgiu inregistrand cele mai mari rate ale mortalitatii (16,5, respectiv 15,9 decedati la 1000 locuitori), cu mult peste media regionala de 13,0 ⁰/₀₀.

Mortalitatea infantila, indicator indirect al nivelului de trai, s-a mentinut din 1992 si pana in prezent peste media pe tara, evolutia ei in aceasta perioada avand tendinta de scadere.

Evolutia numarului de familii in perioada 1996-2004 a fost influentata de tendinta de reducere a nuptialitatii, deci de constituire a unor familii noi, cat si de cea de disolutie a casatoriilor prin divort.

In anul 2004 rata bruta a nuptialitatii a fost de 5,8 casatorii la 1000 locuitori, inregistrand o tendinta de scadere fata de 1996 (6,4‰) si o crestere fata de anul precedent (5,6‰). Cea mai scazuta rata a nuptialitatii s-a inregistrat in judetul Teleorman (4,6‰) si cea mai ridicata in judetul Arges (6,6‰).

In perioada 1996-2004 divortialitatea a avut o evolutie oscilanta, tendinta generala fiind de crestere. In anul 2004 rata divortialitatii a fost de 1,62 divorturi la 1000 locuitori, mai mare fata de cea din anul precedent (1,44‰) si fata de cea inregistrata in anul 1996 (1,49‰). Valoarea cea mai ridicata a divortialitatii s-a inregistrat in judetul Calarasi (1,98‰), iar cea mai scazuta in judetul Giurgiu (0,60‰).

Sub raport etnic 96,9% din populatia regiunii era la Recensamantul din 18 martie 2002 de nationalitate romana, minoritatiile nationale reprezentand 3,1% din care 2,9% romi.

Structura confesionala indica faptul ca 97,8% din populatia regiunii era la Recensamantul din 18 martie 2002 ortodoxa, 0,7 % adventista, 0,4 % penticostala, 0,3 % crestina dupa evanghelie, 0,3 % evanghelica si 0,2 % romano-catolica (diferenta - alte confesiuni, atei, fara religie sau cu religie nedeclarata).

Pe fondul transformarilor de ordin social, politic, economic, cultural sau ale mentalitatii, unul din fenomenele grave cu care se confrunta societatea il reprezinta manifestarile de comportament deviant. Criminalitatea, fenomen social complex, alaturi de alte fenomene infractionale, a manifestat in ultimii ani o usoara tendinta de scadere.

In anul 1996 rata criminalitatii la nivelul Regiunii Sud, a fost de 428 condamnati definitiv la 100 mii locuitori, in 2004 ajungand la 267 condamnati la 100 mii locuitori. Cele mai mari rate de criminalitate in anul 2004 s-au inregistrat in judetele Calarasi si Dambovita, iar cele mai mici in judetele Giurgiu si Arges.

Din analiza efectuata rezulta faptul ca potentialul populatiei constituie un punct relativ tare al regiunii, dar care poate fi si sursa unor viitoare probleme legate de procesul transformarii economice.

Imaginea furnizata de analiza demografica pe baza grupului de criterii mentionate, se caracterizeaza prin:

Þ    scaderea numarului populatiei

Þ    densitate superioara mediei pe tara

Þ    dominarea populatiei rurale

Þ    spor natural negativ

Þ    dominarea populatiei de nationalitate romana si de confesiune ortodoxa

2.2.2 educatia

Premergator analizei situatiei curente a sistemului educational al regiunii si implicatiile lui in evolutia pietei muncii si in dezvoltarea economica a regiunii, trebuie mentionat faptul ca acesta este parte componenta a sistemului educational national.

Analizat in contextul numarului de institutii de invatamant existente in regiune, actul educational este sustinut de o retea relativ buna care poate asigura scolarizarea la toate nivelele.

Caracterizata printr-o diversitate de repartizare geografica redusa, structura unitatilor de invatamant din cadrul regiunii in numar de 1.892, prin numarul semnificativ al gradinitelor (594) si al scolilor primare si gimnaziale (1.092) asigura un grad bun de acoperire a nevoilor de pregatire primara.

Nu acelasi lucru se poate spune despre invatamantul liceal si profesional care prin localizarea celor 176 licee si a celor 12 scoli profesionale si de ucenici cu precadere in centrele urbane determina un nivel mai redus de accesare de catre tinerii din mediul rural.

Dotarea partial corespunzatoare a acestora ingreuneaza practicarea unui proces educational si de formare modern si performant si orientarea profesionala neconcordanta cu solicitarile pietei muncii a unor institutii, influenteaza pe de o parte gradul de pregatire al elevilor iar pe de alta parte posibilitatea gasirii unui loc de munca.

Educatia superioara asigurata la nivelul regiunii de cele 5 institutii de invatamant superior si de 13 scoli postliceale, este suplimentata si sustinuta de institutiile celui mai mare Centru universitar din tara – Bucuresti, aflat in centrul regiunii.

Evolutia in timp a numarului institutilor pentru fiecare nivel de scolarizare este caracterizata de tendinta de scadere a acestora, exceptie facand institutiile din mediul liceal si universitar.

Populatia scolara in anul scolar 2004/2005 – Regiunea Sud Muntenia

Tabel nr.3

Rata bruta de cuprindere scolara (%) a populatiei in diverse forme de invatamant la nivel de regiune fata de tara, era in anul scolar 2004/2005 urmatoarea:

In anul de invatamant 2004/2005, 596.270 copii, elevi si studenti au fost cuprinsi intr-o forma de invatamant organizata, reprezentand 68,1% din populatia de varsta prescolara si scolara, ponderea populatiei scolare in populatia totala fiind in aceasta perioada de 17,8%.

Rata bruta de cuprindere scolara la toate nivelurile in anul scolar 2004/2005 a fost de 65,2%, in crestere constanta pe perioada analizata (61,4% in 2000/2001), judetul Giurgiu inregistrand valoarea cea mai scazuta ( ), iar judetul Arges cea mai ridicata (75,6%).

In invatamantul general obligatoriu primar si gimnazial rata bruta de cuprindere a fost de 101,7% in anul scolar 2004/2005, in ultimii cinci ani inregistrandu-se o tendinta de crestere atat la nivel regional cat si la nivelul fiecarui judet component al regiunii, exceptie facand anul scolar 2001/2002 cand s-a inregistrat o usoara scadere.

Rata bruta de cuprindere scolara in invatamantul liceal este mult mai scazuta, in anul 2004/2005 fiind de 72,7%, constatandu-se insa si la acest nivel o crestere comparativa cu anul scolar 2000/2001 cand rata bruta de cuprindere a fost de 68,2%. Valoarea cea mai mica a fost inregistrata de judetul Giurgiu – 45,4%, iar judetul Arges a inregistrat valoarea cea mai ridicata de 87,8%.

In anul scolar 2004/2005, in invatamantul primar si gimnazial reveneau 13,4 elevi la un cadru didactic. In ultimii cinci ani s-a constatat o usoara crestere a numarului studentilor si a elevilor din invatamantul profesional si de ucenici.

Concluziile relevante pentru acest domeniu rezultate din analiza efectuata sunt:

Þ    retea buna a institutiilor de invatamant

Þ    numar redus al institutiilor de invatamant postliceal si superior

Þ    grad ridicat de cuprindere al elevilor in invatamantul primar si gimnazial

Þ    tendinta de crestere a gradului de cuprindere al elevilor in invatamantul liceal

Þ    lipsa unei orientari strategice a unor institutii educationale pentru acoperirea nevoilor pietei fortei de munca

O concluzie privind situatia sistemului educational si a legaturii acestuia cu modernizarea, diversificarea si restructurarea economica va fi posibila numai dupa analiza potentialului fortei de munca a regiunii.

2.2.3 piaTa forTei de muncA

Transformarea sociala, economica si politica, componente caracteristice perioadei de tranzitie si trecerii la economia de piata au produs o serie de schimbari in structura pietei fortei de munca, cu consecinte majore atat in domeniul social cat si in cel economic.

Faptul ca piata fortei de munca este o problema controversata, imaginile si situatia de suprafata ascunzand probleme carora economia si mediul social trebuie sa le faca fata in viitor, impune o analiza atenta si identificarea majoritatii problemelor din acest domeniu.

Sugestiv, situatia pietei muncii din regiune este redata in tabelul urmator:

Tabel nr. 4

- mii persoane -

Tendinta perioadei 2000 - 2004 a fost reducerea numarului persoanelor active (1.277,7 mii persoane in 2004, cu 11,54% mai mic decat in 2000) in favoarea celor inactive, fapt datorat in special fenomenului de imbatranire al populatiei, sporului negativ si persoanelor cu alte surse de existenta.

Aceeasi tendinta de scadere a avut-o si populatia ocupata civila, care la sfarsitul anului 2004 era de 1.183,0 mii persoane cu 110,8 mii persoane mai putin decat in 2000, acest fenomen fiind generat de procesul de restructurare economica.

Pe sectoare de activitate, in perioada 2000-2004, scaderi ale populatiei ocupate s-au produs cu precadere in agricultura, vanatoare, silvicultura, piscicultura (de la 628,0 mii persoane in 2000 la 466,3 mii persoane in 2004), in acelasi timp inregistrandu-se o crestere a ponderii populatiei ocupate in constructii (de la 43,0 mii persoane in 2000 la 51,3 mii persoane in 2004), in comert (de la 98,9 mii persoane in 2000 la 115,2 mii persoane in 2004) si servicii sociale (de la 14,8 mii persoane in 2000 la 20,9 mii persoane in 2004).

Ponderea femeilor in populatia ocupata a fost la sfarsitul anului 2004 de 47,8%.

Structura pe grupe de varste a populatiei ocupate indica ponderea ridicata detinuta de persoanele intre 25-34 ani (27,2%), urmata de cele in varsta de 35-44 ani (24,1%) si 45-54 ani (21,9%), ponderea populatiei tinere de 15 - 24 de ani reprezentad 9,9% din populatia ocupata.

La nivelul Regiunii Sud Muntenia, din totalul populatiei ocupate civile, 60% erau salariati, 1,3% patroni, 24,2% lucratori pe cont propriu si 14,2% lucratori familiali neremunerati.

Dupa nivelul de instruire, populatia ocupata civila cu studii superioare detine un procent destul de scazut de numai 8,7%, cea cu studii postliceale si tehnice reprezinta 4,5%, cea cu studii liceale detine 30,6%, iar cea cu studii profesionale si gimnaziale 45,2%.

Numarul mediu al salariatilor din economia regiunii a inregistrat pe durata perioadei analizate o scadere continua, ajungand in anul 2004 la 570.523 persoane, cu 46.124 persoane mai putin fata de anul 2000.

Comparativ cu acelasi an, numarul salariatilor din industrie a scazut cu 21.859 persoane, ajungand in 2004 la 250.474 persoane, ceea ce reprezinta 43,9% din numarul total de salariati.

Evolutia negativa a principalilor indicatori ai fortei de munca este ilustrata de raportul de dependenta economica, exprimat prin numarul de persoane inactive si someri la 1000 persoane ocupate. care a crescut de la an la an ajungand in anul 2004 la 1.821,8 persoane.

Dezechilibrele economice din perioada de tranzitie, disponibilizarile din industrie si incapacitatea altor sectoare economice de a absorbi forta de munca, au constituit cauzele care au determinat aparitia si cresterea somajului.

Principalele caracteristici ale acestui fenomen in timp sunt prezentate in urmatorul tabel:

Tabel nr.5

Caracteristicile somajului la nivel de regiune nu difera cu mult fata de cele la nivel de tara asa cum rezulta din tabelul anterior, insa distributia acestora in profil teritorial este diferita.

La 31 decembrie 2004, rata somajului era de 7,4% la nivelul regiunii Sud Muntenia, cu o diferentiere intre sudul si nordul regiunii, cele mai ridicate rate ale somajului inregistrandu-se in judetele Ialomita (10,4%) si Calarasi (8,8%), iarcele mai reduse in judetele Prahova (6,6%) si Dambovita (6,7%). Lipsa locurilor de munca in zonele rurale determina plecarea catre Bucuretti si migratia tinerilor catre Europa de Vest, astfel incat satele si orasele mici se depopuleaza.

Valorile principalilor indicatori de somaj sunt evidentiate in tabelul urmator:

Tabel nr.6

Rezultat al dezechilibrului cantitativ si calitativ existent intre cerere si oferta fortei de munca, fenomenul somajului se mentine in continuare.

Regiunea se confrunta cu probleme majore in domeniul ocuparii fortei de munca datorita ritmului scazut de revitalizare al intreprinderilor din sectorul industrial, agricol si al serviciilor, dezvoltarii lente al sectorului IMM si datorita existentei “pietei negre”, deloc neglijabile.

Castigul salarial net lunar a fost in anul 2004 de 5.789.398 RON, cu 3,3% mai mic decat castigul salarial mediu pe tara (locul 5 in cadrul celor 8 regiuni de dezvoltare), cele mai mari valori inregistrandu-se in domeniul financiar-bancar si de asigurari (13.435.831RON), in domeniul industriei extractive (9.397.157 RON) si in domeniul energiei eletrice si termice, gaze si apa (8.275.844 RON), comparativ cu domeniul serviciilor hoteliere si restaurante (3.338.483 RON), al comertului (4.066.921 RON), agriculturii, vanatorii si silviculturii (4.813.347 RON), constructiilor (4.947.765 RON), sanatatii si asistentei sociale (4.758.138 RON) in cadrul carora s-au inregistrat cele mai mici valori.

Completarea situatiei curente a pietei fortei de munca si perspectivele acesteia pentru viitor, necesita mentionarea unor aspecte legate de calificarea si recalificarea fortei de munca.

Conditiile socio-economice ale regiunii si necesitatile de pregatire si de formare a fortei de munca in conformitate cu specificul si cerintele economiei de piata, au determinat crearea in cadrul regiunii si in special in resedintele de judet a unor centre si organizatii cu profilul activitatii orientat spre rezolvarea problemelor specifice fortei de munca.

Acestea si totodata institutiile implicate in procesul de dezvoltare economica, precum Camerele de Comert si Industrie ale judetelor, Agentiile de Dezvoltare Economica Locala, Agentiile Judetene de Ocupare si Formare etc. furnizeaza programe de instruire si reconversie profesionala atat persoanelor disponibilizate cat si celor angajate.

Succesul modernizarii economiei regiunii va depinde de cresterea calitatii fortei de munca, de promovarea, generalizarea si consolidarea culturii antreprenoriale si de dezvoltarea unei culturi educationale, care sa nu fie bazata in exclusivitate pe sistemul educational traditional.

In concluzie piata fortei de munca din regiune se caracterizeaza prin:

Þ    tendinta de scadere a populatiei active si ocupate

Þ    ponderea ridicata a populatiei ocupate in judetele din nordul regiunii fata de cele din sudul regiunii

Þ    scaderea populatiei ocupate in agricultura paralel cu cresterea acesteia in constructii, comert si in domeniul serviciilor

Þ    predominarea fortei de munca tanara si cu pregatire medie

Þ    rata somajului mai mare decat cea nationala

2.2.4 ECONOMIA

Cadrul economic al regiunii este caracterizat prin urmatoarele aspecte generale:

• valori ale unor indicatori ai dezvoltarii economice sub cele existente la nivel de tara
• concentrarea principalelor sectoare industriale in partea de nord a regiunii
• declinul unor sectoare industriale traditionale

Reducerea activitatilor economice, dezechilibrele din ultimii ani si influenta procesului de tranzitie la economia de piata a determinat dupa 1989 evolutia negativa a economiei regiunii.

Produsul Intern Brut

Economia regiunii, analizata pe baza principalului indicator de evaluare al cresterii economice – PIB-ul regional, a avut in perioada 1998-2003 tendinta evidentiata in graficul de mai jos, a ponderii de participare la realizarea PIB-ului national.

In cadrul perioadei 1998-2003, ca un efect al cresterii economice, PIB-ul regional a crescut de la 49.675,0 miliarde lei in 1998 la 247.760,3 miliarde lei in anul 2003, acest aspect situand regiunea pe locul III la nivel de tara.

Din analiza la nivel de tara al indicatorului de comparare a nivelurilor de dezvoltare economica – PIB-ul/loc. rezulta pozitionarea regiunii in anul 2003 pe penultimul loc dintre cele 8 regiuni. Cu toate ca aceasta pozitie s-a mentinut pe perioada 1998-2003, valoarea PIB-ului/loc. a crescut in anul 2003 fata de 1998 de aproximativ 6 ori.

Imaginea oferita de cei doi indicatori, indica existenta unui decalaj economic fata de celelalte regiuni, atenuarea lui implicand o dezvoltare accelerata bazata pe cresterea competitivitatii economiei regionale – factor generator al unor salturi de productivitate si eficienta.

Analiza PIB-ului pe domenii economice si a gradului de contributie al acestora la realizarea PIB-ului regional a facut posibila identificarea unor aspecte legate de starea si modul de functionare a economiei regionale.

Caracterizata de o evolutie pozitiva, industria regiunii detine primul loc in economia acesteia, avand o pondere de 28,2% in PIB-ul regional, superioara mediei pe tara de 25,0%.

In contextul unei structuri preponderent agrara a regiunii, participarea in anul 2003 a agriculturii la realizarea PIB-ului regional cu un procent de numai 14,4% superior totusi nivelului national de 11,6%, indica existenta unor reale probleme si disfunctionalitati in cadrul acesteia.

Perioada 1998-2003 este caracterizata pe de o parte de o scadere continua a contributiei agriculturii la realizarea PIB-uluii regional (in 1998 ponderea fiind de 18,4% comparativ cu 14,4% in 2003), iar pe de alta parte de cresterea valorii PIB-ului (de aproximativ 4 ori) realizat de catre aceasta.

O situatie deloc satisfacatoare si care nu difera mult fata de nivelul national se inregistreaza in domeniul constructiilor, care in anul 2003 participa la realizarea PIB-ului regional cu un procent de 5,4% (nivelul national fiind de 5,8%). Valoric, PIB-ul regional realizat de domeniul constructiilor a crescut in anul 2003 de aproximativ 5,9 ori fata de anul 1998, perioada 1998-2003 fiind caracterizata de o crestere a ponderii acestuia in PIB-ul regional.

Domeniul serviciior, caracterizat in general de o evolutie pozitiva dupa 1989, a inregistrat in perioada 1998-2003 o crestere valorica a contributiei la realizarea PIB-ului regional si o evolutie fluctuanta a ponderii de participare in cadrul acestuia. Daca in 1998 ponderea realizata a fost de 39,3%, in anul 2003 aceasta a crescut la 40,8%.

Imaginea de ansamblu pe perioada analizata a dinamicii principalelor domenii ale economiei regiunii, privind ponderea contributiei acestora la realizarea PIB-ului regional si valoarea lor in PIB-ul regional, este prezentata in urmatoarele doua grafice:

EVOLUTIA PONDERII IN PIB-ul REGIONAL

EVOLUTIA VALORII IN PIB-ul REGIONAL

Industria

A.    Caracteristici generale

• Complexa si diversificata, industria regiunii acopera toate domeniile componente bazandu-se totodata pe bogatia si varietatea resurselor naturale existente.
• Zonele industriale sunt localizate si apartin in general comunitatilor mari cum sunt municipiile si orasele, ele fiind concentrate in special in cele trei judete din nordul regiunii: Prahova, Dambovita si Arges.
• Parte din industria regiunii se afla inca sub influenta declinului din economia nationala determinata de: mostenirea unei structuri bazata pe industria grea; dependenta unor ramuri de importul de materii prime; consumuri energetice relativ ridicate; eficienta si competitivitate redusa; masuri de restructurare economica neperformante.
• Lipsa unei politici coerente de stimulare a relatiilor de cooperare intre intreprinderi si domeniul cercetarii, in contextul existentei in cadrul acestuia a unui potential uman specializat.
• Promovarea insuficienta a industriilor locale si a cooperarii interne si internationale a intreprinderilor din regiune.
• Reducerea si intreruperea activitatii unor capacitati de productie din diverse sectoare ale industriei, a facut ca aceasta sa devina principala ramura generatoare de somaj, din cadrul economiei.
• Dependenta unor comunitati de existenta unei singure industrii si localizarea investitiilor straine preponderent in partea de nord a regiunii.

B. Structura si potential de dezvoltare

Bazata in mare parte pe activitati traditionale si orientata spatial in functie de localizarea resurselor naturale, industria regiunii acopera toate domeniile componente, avand urmatoarea structura:

• extractia si prelucrarea petrolului si gazelor naturale, carbunelui, calcarului, argilei si sarii
• producerea energiei electrice si termice
• fabricarea de utilaj petrolier si chimic
• producerea si prelucrarea otelului
• fabricarea de masini unelte si echipamente electrice
• fabricarea de aparatura electrica si electrocasnica
• fabricarea autoturismelor si a masinilor de teren
• prelucrarea lemnului
• prelucrarea produselor agro-alimentare
• confectionarea produselor textile
• fabricarea cauciucului si a maselor plastice
• producerea ingrasamintelor chimice pentru agricultura
• fabricarea rulmentilor     
• fabricarea materialelor de constructii.

Activitatile specifice celor mai sus prezentate se desfasurau in anul 2004 la nivelul regiunii in cadrul a 9.056 intreprinderi, structura acestora in functie de principalele ramuri industriale, de clasele de marime si de numarul de salariati prezentandu-se astfel:

Tabel nr.7

Imaginea furnizata de acesta conduce spre doua concluzii relevante si anume ponderea ridicata ( 67,42%) a intreprinderilor din industria prelucratoare si a celor cu mai putin de 250 de salariati.

Comparativ cu anii anteriori, cand in sectoare traditionale precum: chimie si petrochimie, siderurgie si metalurgie neferoasa, energetica, constructii de masini si celuloza si hartie s-a inregistrat, pe fondul unui grad redus de folosire a capacitatilor de productie o productivitate redusa, in prezent evolutia este satisfacatoare atat in sectoarele mentionate cat si in cele nou aparute sau dezvoltate.

Aceasta situatie, generata de dinamica crescatoare a procesului de privatizare, de restructurarea si orientarea intreprinderilor spre cerintele economiei de piata, indica existenta in cadrul regiunii a unui potential si a unor oportunitati reale de dezvoltare.

Dezvoltarea culturii industriale si competitivitatea crescanda a intreprinderilor, a determinat ca sectoarele industriei orientate spre fabricarea de: echipamente electrice si electronice, autoturisme, confectii textile, materiale de constructii, mobilier din lemn, anvelope si produse chimice sa cunoasca un progres substantial, acestea prin rezultatele obtinute (marirea productivitatii, noi locuri de munca) contribuind la imbunatatirea climatului economic si social al zonelor in care s-au dezvoltat.

Industria reprezinta cea mai importanta ramura economica a regiunii tinand cont de faptul ca intreprinderile din sectorul industrial au realizat 47,55% din cifra de afaceri totala din regiune in anul 2004. In regiune exista 11 parcuri industriale, stiintifice si tehnologice (o treime din numarul total de parcuri existente in Romania), 5 dintre acestea fiind localizate in judetul Prahova.

In regiune s-au realizat importante investitii straine directe: Renault – Pitesti, Holcim – Campulung Muscel, Samsung COS – Targoviste.

Imaginea generata de intreprinderile nou create este completata si totodata sustinuta de existenta unor intreprinderi reprezentative atat pentru regiune cat si pentru tara si care polarizeaza majoritatea activitatilor din zonele aferente.

Dintre acestea se pot mentiona:

SC Petrobrazi SA; SC Petrotel-Lukoil SA; SC Rafinaria Astra Romana SA; SC Upetrom SA; SC Uzuc SA; SC Neptun SA; SC Derolever SA – Judetul Prahova

SC Arpechim SA; SC Dacia-Renault SA; SC Aro-Campulung SA – Judetul Arges

SC Artic SA; SC Steaua Electrica; SC Romlux SA; SC Victoria SA; Combinatul de Oteluri Speciale Targoviste – Judetul Dambovita

Agricultura

Sector important al economiei regionale, agricultura este prezenta in toate judetele regiunii, ponderea cea mai mare fiind detinuta de cele 4 judete din sudul acesteia (Ialomita, Calarasi, Giurgiu si Teleorman).

Suprafata agricola de 2.448.272 ha reprezentand 71,1% din suprafata totala a regiunii si 16,6% din suprafata agricola totala a tarii, determina pe de o parte caracterul agrar si potentialul agricol ridicat al acesteia iar pe de alta parte pozitionarea pe primul loc in cadrul celor 8 regiuni de dezvoltare.

Structura suprafetei agricole care inseamna 80,6% teren arabil, 16,1% pasuni si fanete, 3,3% vii si livezi si conditiile naturale favorabile, au determinat dezvoltarea in cadrul regiunii a tuturor ramurilor agriculturii.

Ditributia geografica pe judete a acesteia si modul ei de utilizare rezulta din urmatoarea prezentare:

Tabel nr.8

Legenda

Productia de vegetale are un rol important, fiind orientata in special spre cultura cerealelor pentru boabe, a plantelor uleioase, a plantelor de nutret si a legumelor.

In anul 2004, agricultura regiunii a realizat 18,4 din productia agricola de bunuri si servicii agricole a tarii din valoarea productiei vegetale, 17,2% din valoarea productiei animale si 27,8% din valoarea serviciilor agricole).

In acelasi an in cadrul regiunii s-a produs: din productia de grau si secara din productia de orz si orzoaica din productia de porumb din productia de floarea soarelui si 43,3% din productia de soia in productia totala la nivel de tara

In prezent suprafata agricola a regiunii apartine in proportie de sectorului privat.

Conditiile pedo-climatice, costurile necesare pregatirii si intretinerii culturilor au constituit factorii care in perioada 1998-2004 au influentat nivelul si variatia productivitatii la majoritatea culturilor agricole vegetale.

Evolutia productiei de cereale si a principalelor culturi din cadrul acestora in aceasta perioada este prezentata in graficele urmatoare:

EVOLUTIA PRODUCTIEI DE CEREALE

EVOLUTIA PRODUCTIEI PRINCIPALELOR CULTURI AGRICOLE VEGETALE, STRUGURI SI FRUCTE

Aspectele redate de cele doua grafice trebuie completate cu mentionarea absentei din paleta de culturi a plantelor tehnice si a nivelului scazut al cultivarii sfeclei de zahar.

In prezent se poate afirma ca nu exista o productivitate agricola competitiva si eficienta, acest aspect fiind determinat atat de dotarile tehnice necorespunzatoare cat si de modul de exploatare practicat.

In conditiile in care structura suprafetelor arabile din diferite zone ale regiunii este asemanatore, productia agricola vegetala inregistreaza diferente mari intre acestea.

Imaginea de ansamblu a productie principalelor culturi agricole vegetale inregistrata la nivelul tarii, regiunii si judetelor componente, locul ocupat de acestea si ponderea de participare a regiunii in total tara este redata in tabelul urmator:

Tabel nr.9

Legenda

Productia pomicola si viticola a regiunii este semnificativa, suprafetele aferente acestor culturi situandu-se pe primul loc si respectiv al patrulea in cadrul regiunilor.

Productia de struguri si fructe inregistrata la nivelul tarii, regiunii si judetelor componente, locul ocupat de acestea si ponderea de participare a regiunii in total tara este redata in tabelul urmator

Tabel nr.10

Legenda

Regiunea detine si in domeniul zootehnic un real potential, dar care ca si celelalte sectoare nu este suficient exploatat.

Numarul de animale, a inregistrat o crestere pe total fata de 2001, acesta fiind la sfarsitul anului 2001 de: 412 mii capete bovine (locul III), 732 mii capete porcine (locul II), si 752 mii capete ovine (locul VI), iar la 1 decembrie 2004 de: 412 mii capete bovine (locul III), 1.216 mii capete porcine (locul I), si 708 mii capete ovine (locul VI)

Numarul de pasari a inregistrat o crestere fata de anul 2001, acesta fiind la sfarsitul anului 2001 de 16,5 milioane (locul I), iar la 1 decembrie 2004 de 18,5 milioane (locul I).

Productia agricola animala a regiunii realizata in proportie de aproximativ 98 in cadrul sectorului privat a furnizat in anul 2004, 19,2% din productia de carne a tarii (locul I), 15,9% din productia de lapte (locul III), 17,5% din productia de oua (locul I), 11,1% din productia de lana (locul VI), 15,3% din productia de miere (locul II).

Luata in ansamblu, agricultura regiunii caracterizata printr-un real potential de dezvoltare si aflata inca sub influenta procesului de tranzitie la economia de piata se confrunta cu multiple probleme, reducerea si eliminarea acestora necesitand eforturi sustinute.

Sectorul privat

Factor vital pentru functionarea economiei de piata, sectorul privat din economia regionala a evoluat relativ lent, fiind orientat preponderent spre unitati mici din cadrul sectoarelor producatoare de bunuri de consum, atractive din punct de vedere al vitezei de rotatie a capitalului si al perspectivelor de acces pe piata interna si externa.

Accelerarea procesului de privatizare din ultimii ani a avut un impact deosebit asupra evolutiei intregii economii regionale, favorizand crearea unui mediu de afaceri sanatos, competitiv si concurential.

Climatul institutional favorabil din ultimii ani a permis o dezvoltare accentuata a sectorului privat, bazat in mare parte pe crearea de intreprinderi mici si mijlocii.

Dinamica si distributia teritoriala a IMM-urilor este influentata de o serie de factori precum: puterea economica a zonei, existenta unui potential de forta de munca cu o buna pregatire profesionala, posibilitatea accesului la capitalul disponibil, structura economica si cererea corespunzatoare.

Lipsa unei strategii de dezvoltare globala a sectorului IMM, corelata cu necesitatile de dezvoltare economica si sociala ale regiunii, a determinat infiintarea IMM-urilor in general in mediul urban si mai putin in cel rural.

Structura IMM-urilor in functie de marime, indica inca predominarea micilor intreprinderilor in contextul in care, in multe zone ale regiunii s-au creat si dezvoltat IMM-uri reprezentative atat ca marime cat si importanta.

Structura IMM-urilor pe domenii de activitate, pe clase de marimi si ponderea lor in totalul societatilor care activeaza in sectorul privat in anul 2004, este prezentata in tabelul urmator:

Tabel nr.11

Potentialul economic si uman, cadrul geografic si gradul sporit de urbanizare si industrializare specific cu precadere zonei de nord a regiunii, au constituit conditiile favorizante atragerii si patrunderii investitiilor straine.

Totodata oportunitatile de afaceri oferite de regiune, au determinat orientarea si decizia unor cunoscute firme straine de a investi in cadru acesteia.

Localizate preponderent in partea de nord a regiunii, in prezent isi desfasoara activitatea urmatoarele firme: SHELL, UNILEVER, RENAULT, MAY–MELNHOF–Austria, D.B.W.-Germania, LUKOIL, P.C.C. – SUA., COCA – COLA, EFES – PILSNER, KOYO SEIKO etc.

Serviciile

Sectorul serviciilor a inregistrat in ultimii ani o evolutie pozitiva in anumite domenii. Orientat initial cu precadere spre activitati comerciale, in prezent acesta acopera o gama larga de activitati, fiind orientat spre domenii precum: financiar-bancar, asigurari, transport, tranzactii imobiliare, posta si telecomunicatii, turism, educatie, sanatate si asistenta sociala, consultanta etc.

La nivelul regiunii activitatatile in acest domeniu este asigurata de un numar de 34.027 institutii, societati si organizatii, forta de munca ocupata fiind in numar de 172.143 angajati.

Tendinta oscilanta in evolutia sectorului de servicii la nivel regional si dimensiunile relativ reduse ale acestuia constituie una din principalele deficiente ale structurii economice din regiune, ceea ce reflecta o dezvoltare subdimensionata atat in raport cu nevoile populatiei, cat si in raport cu celelalte sectoare ale economiei regionale.

In ultimii ani o evolutie pozitiva au avut-o activitatile din sectoarele financiar-bancar, de asigurari si de comert.

In prezent 23 banci romanesti si straine opereaza la nivelul regiunii, prin intermedilul sucursalelor, filialelor, reprezentantelor sau agentiilor deschise, acestea oferind agentilor economici si persoanelor fizice o gama larga, dar nu suficienta de produse si servicii specifice.

Creditele acordate se indreapta spre industrie, agricultura, activitati de import – export si constructii, sistemul de creditare nefiind secondat de un sistem de servicii care sa asigure derularea rapida a operatiunilor.

Majoritatea bancilor au introdus sistemul de plati prin intermediul cartilor de plata de tip VISA, MASTER CARD, PRIMA etc. Printre alte servicii oferite de sistemul bancar se mai numara : sistemul de decontare al salariilor intre persoanele juridice si angajatii acestora prin conturi curente personale, asigurarea consultantei in domeniul financiar si studii de rentabilitate.

Societatile de asigurari sunt caracterizate de o dinamica pozitiva atat in privinta volumului asigurarilor cat si in gama serviciilor oferite, activitatile fiind realizate de firme de prestigiu si cu traditie in domeniu.

Serviciile de posta si telecomunicatiilor au cunoscut in urma liberalizarii pietei din acest domeniu o evolutie rapida, agentii economici si persoanele fizice beneficiind intr-un numar din ce in ce mai mare de mijloace moderne si rapide de transmitere a corespondentei si informatiei.

Serviciile comerciale se caracterizeaza prin orientarea spre activitati de alimentatie publica, hoteliere, turism, agentii de voiaj si transporturi.

O evolutie ascendenta au avut-o in ultimii ani serviciile din domeniul sanatatii si cele menite sa sprijine dezvoltarea economica cum ar fi : servicii de consultanta de afaceri, consultanta tehnologica, servicii de reclama si publicitate, servicii de contabilitate, servicii de intermedieri de afaceri etc., promovate atat de societati private cat si de ONG-uri.

Concluziile relevante rezultate din analiza domeniului economic al regiunii sunt:

Þ    cresterea contributiei valorice ale unor sectoare economice in PIB-ul regional

Þ    nivelul scazut al ponderii de participare la realizarea PIB-ului regional al agriculturii si constructiilor

Þ    diversitatea si complexitatea industriei

Þ    ponderea ridicata a societatilor cu capital strain sau mixt in partea de nord a regiunii

Þ    pozitionarea regiunii pe primul loc privind suprafata arabila, productia principalelor culturi vegetale si productia de carne

Þ    ponderea ridicata a sectorului privat in agricultura

Þ    reprezentare buna a sectorului de servicii

2.2.5 INFRASTRUCTURA

Transportul feroviar

Reteaua de cai ferate a regiunii este bine dezvoltata, liniile aflate in exploatare insumand la sfarsitul anului 2004 o lungime de 1.703 km, regiunea situandu-se din acest puct de vedere pe locul II in tara.

In raport cu suprafata regiunii , liniile de cale ferata au o densitate de 49,4 Km /1000 Km² fiind superioara mediei pe tara de 46,4 Km/1000 Km². Cea mai densa retea de cale ferata exista in judetele Prahova (73,6 Km/1000 Km²) si Ialomita (62,2 Km/1000 Km²), judetul Giurgiu inregistrand din acest punct de vedere cea mai scazuta valoare (31,5 Km/1000 Km²).

Liniile de cale ferata electrificate din cadrul regiunii au o lungime de 623 km (locul II la nivelul tarii), ponderea acestora de 36,6% in totalul liniilor de cale ferata, fiind superioara mediei pe tara.

Traversata de principalele magistrale feroviare ale tarii, regiunea are un real avantaj datorita facilitarii de catre acestea a legaturii cu importante zone si centre urbane ale tarii si asigurarii unui transport rapid.

Magistrala cu lungimea cea mai mare care traverseaza regiunea este aceea care asigura legatura cu principala poarta maritima a tarii Constanta.

Transportul rutier

Lungimea drumurilor publice la sfarsitul anului 2004 era de 11.999 Km, situand regiunea pe locul II din tara.

In structura retelei de drumuri publice, drumurile nationale a caror lungime este de 2.753 km (locul I) au o pondere de 22,9%, restul de 77,1% fiind drumuri judetene si comunale.

Densitatea drumurilor publice este de 34,8 Km/100 Km², valoarea cea mai mare a acesteia inregistrandu-se in judetele Prahova (46,6 Km/100Km²) si Dambovita (43,2 Km/100 Km²) , iar cea mai mica in judetele Calarasi (25,2 Km/100 Km²) si Ialomita (25,7 Km/100 Km²).

Starea tehnica a retelei de drumuri publice este in general nesatisfacatoare, drumurile modernizate in lungime de 3.496 km reprezentand 29,1% din lungimea totala a acestora, iar cele cu imbracaminti usoare rutiere 28,5% (3.416 Km).

Drumurile nationale din cadrul regiunii sunt modernizate in proportie de 95,3%, iar cele judetene si comunale in proportie de 9,4%.

Reteaua de drumuri existenta si pozitia geografica a regiunii asigura acesteia o buna deschiderea interna si internationala.

Principalele cai rutiere internationale care strabat regiunea, si care faciliteaza accesul din si inspre aceasta la nivel national si international sunt :

E70 – Bucuresti – Pitesti – Craiova – Timisoara

E60 – Constanta – Bucuresti – Ploiesti – Brasov – Oradea

E85 – Giurgiu – Bucuresti – Bacau – Suceava

E81 – Bucuresti – Pitesti – Sibiu – Cluj-Napoca – Satu-Mare

E574 – Bacau - Onesti - Brasov - Pitesti - Craiova

Regiunea beneficiaza si de avantajele oferite de autostrazile A1 (Bucuresti – Pitesti) si A2 (Bucuresti – Constanta).

Legatura cu principala poarta maritima a tarii Constanta si accesul spre aceasta peste Fluviul Dunarea, este asigurat de podul feroviar rutier Fetesti – Cernavoda si de podul rutier Giurgeni – Vadu Oii.

Legatura Regiunii cu teritoriul tarii aflat in interiorul arcului carpatic este asigurata de urmatoarele patru culoare:

Valea Prahovei si Valea Oltului (auto si feroviar)

Rucar – Bran (auto)

- Transfagarasan – practicabil pe o perioada limitata (in special vara) si folosit preponderent pentru activitati turistice.

Regiunea beneficiaza de puncte de control si trecere a frontierei cu Bulgaria pentru trafic auto si feroviar, localizate in judetele Teleorman, Giurgiu si Calarasi.

Dintre toate cel mai important este punctul de control trecere frontiera si terminal vamal pentru marfuri Giurgiu – Ruse, prin care, datorita podului rutier feroviar se asigura legatura intre tarile din centrul si nord – vestul Europei si Orientul Apropiat.

In regiune nu functioneaza nici un aeroport civil pentru transport aerian de marfa si calatori, dar aceasta beneficiaza de serviciile celui mai mare aeroport din Romania (aeroportul Otopeni) amplasat la minimum 60 Km si maximum 120 Km de capitalele judetelor regiunii.

Transportul naval

Reteaua hidrografica a regiunii nu permite transportul naval, singura cale de navigatie existenta in regiune fiind Fluviul Dunarea.

Principala artera de navigatie europeana, Dunarea asigura si faciliteza prin intermediul porturilor fluviale Giurgiu, Oltenita, Calarasi, Zimnicea si Turnu Magurele schimburile comerciale cu tarile europene riverane.

Infrastructura nesatisfacatoare a porturilor fluviale si reducerea treptata a activitatii acestora, sunt factori care au contribuit la scaderea gradului de utilizare a potentialului existent.

Alimentarea cu apa

Majoritatea localitatilor regiunii sunt alimentate cu apa in sistem centralizat, sursele de alimentare fiind apele de suprafata si subterane.

Din totalul de 557 localitati (municipii, orase, comune) ale regiunii, 305 sunt echipate cu instalatii centralizate de alimentare cu apa potabila, ceea ce reprezinta 54,76 % la nivel de regiune si 16,4 % la nivel de tara.

Reteaua regionala de distributie a apei potabile are o lugime totala de 7.854 km, reprezentand 17,46 % din lungimea retelelor existente la nivel national.

La nivel de regiune, judetul Prahova cu o lungime a retelei de distributie a apei potabile de 2.651 km si cu un numar de 78 localitati beneficiare detine primul loc.

O caracteristica generala a retelelor de alimentare cu apa potabila in special a celor din mediul urban o constituie vechimea si gradul avansat de uzura, cu implicatii majore in ceea ce priveste asigurarea necesarului de apa potabila a populatiei.

In ceea ce priveste retelele de canalizare publica lungimea totala a acestora este de 2.156 km, beneficiare fiind 92 de localitati, din care 46 orase.

La nivelul regiunii, judetele care inregistreaza o situatie mai buna din punct de vedere al lungimii retelelor de canalizare si a numarului de localitati beneficiare sunt Prahova si Arges.

Alimentarea cu gaze naturale

In ceea ce priveste alimentarea cu gaze naturale, in cadrul regiunii sunt racordate la sistemul national de distributie a gazelor un numar de 108 localitati reprezentand 15,79% fata de total tara, din acestea 32 fiind municipii si orase.

Lungimea retelei de distributie a gazelor la nivelul regiunii este de 3.792 km, ceea ce reprezinta 14,65% din totalul retelei din tara.

Judetele din nordul regiunii si anume Prahova, Dambovita si Arges inregistreaza o situatie mai buna din punct de vedere al alimentarii cu gaze naturale comparativ cu judetele din sudul acesteia, unde distributia de gaze este asigurata doar pentru 8 localitati.

Retelele de telecomunicatii

Caracterizat de o evolutie pozitiva pe perioada ultimilor ani atat din punct de vedere al ariei de acoperire cat si din punct de vedere calitativ, sistemul de telecomunicatii regional asigura in prezent un acces sporit si rapid al locuitorilor regiunii la reteaua nationala si internationala de telecomunicatii.

Programul amplu de investitii din acest domeniu, a condus prin dotarea cu echipamente moderne si performante a centralelor telefonice si prin modernizarea infrastructurii de transport a informatiilor la cresterea numarului de beneficiari si a volumului de informatii.

Comparativ cu anul 2000 cand in regiune s-au inregistrat un numar de 494.351 abonamente telefonice, in prezent numarul acestora a crescut la 539.241, reprezentand 12,43% din totalul abonamentelor la nivel de tara, respectiv 16,14 abonamente la 100 locuitori.

O evolutie spectaculoasa care se inscrie in tendinta existenta la nivel national a avut-o telefonia mobila, gradul de acoperire asigurat de acesta in cadrul regiunii fiind de aproximativ 90%

Concluziile relevante rezultate din analiza acestui domeniu sunt:

Þ    reteaua feroviara este bine reprezentata atat din punct de vedere al lungimii cat si al densitatii, raportat la nivel national

Þ    lungimea si modernizarea drumurilor nationale situeaza regiunea pe primul loc

Þ    starea tehnica a drumurilor judetene si comunale este nesatisfacatoare

Þ    dotari tehnico – edilitare, nesatisfacatoare in mediul urban si insuficiente in mediul rural

2.2.6 MEDIUL RURAL

Mediul rural al regiunii era alcatuit din punct de vedere administrativ in anul 2004 din 509 comune care aveau in componenta lor 2.018 sate. Diferit de mediul urban prin profilul activitatilor economice, al structurii ocupationale si al resurselor disponibile, mediul rural prin potentialul de dezvoltare de care dispune joaca un rol deosebit in viata economica si sociala a regiunii.

Populatia

Resursa potentiala deosebit de importanta pentru dezvoltarea comunitatilor rurale, populatia din mediul rural al regiunii era in 2004 in numar de 1.957.136 persoane, ceea ce reprezenta 58,56% din totalul populatiei acesteia.

Populatia rurala a regiunii caracterizata de o scadere continua se inscrie in tendinta existenta la nivel national, numarul locuitorilor din mediul rural fiind in anul 2004 cu 7% mai mic decat in 1992.

Ponderea populatiei rurale in total populatie regiune a avut aceiasi tendinta, aceasta scazand de la 59% in 1992 la 58,56% in 2004.

DINAMICA POPULATIEI RURALE

Factorul cel mai important care a determinat reducerea populatiei rurale a fost migratia, fenomen demografic, social si economic complex cu implicatii majore in evolutia numarului persoanelor domiciliate in mediul rural si in structura demografica a acestuia.

Un alt factor demografic care a avut un impact major asupra dinamicii populatiei rurale si a dimensiunii comunitatilor rurale din cadrul regiunii l-a constituit sporul natural negativ .

Scaderea populatiei mediului rural a fost totodata insotita de imbatranirea acesteia determinata de o serie de factori demografici si socio-economici.

Forta de munca

Forta de munca din mediul rural poarta amprenta specificului economiei rurale dominata de sectorul primar, aceasta constituind una din resursele cheie ale dezvoltarii rurale.

Populatia din mediul rural este ocupata preponderent in agricultura, cu statut de lucrator familial si dispune de un nivel de educatie mai redus comparativ cu mediul urban.

In mediul rural, asa cum reiese din tabelul de mai jos, rata de ocupare este mai ridicata decat in mediul urban, iar nivelul somajului mai redus.

Tabel nr.12

Efectul pozitiv furnizat de rata ridicata de ocupare si de niveul redus al ratei somajului nu poate compensa alti factori specifici ocuparii, cu influenta negativa asupra nivelului de trai, precum ponderea mare a populatiei ocupate in agricultura, sezonalitatea acestei activitati etc.

Rata ridicata de ocupare intalnita in prezent in mediul rural este determinata de nivelul scazut al inzestrarii tehnologice din agricultura, ceea ce determina populatia rurala sa desfasoare activitati cu productivitate redusa, generatoare de venituri mici.

Pe grupe de varsta, rata de ocupare este mult mai ridicata in mediul rural pentru categoriile de tineri (15-24 ani) si varstnici (peste 50 ani).

In mediul rural, proportia tinerilor ocupati (15-24 ani) era in anul 2004 de 35,5%, fata de numai 19,9% in cel urban, aspectele comparative intre mediul rural si cel urban cu privire la structura populatiei, dupa participarea la activitatea economica, pe grupe de varsta fiind ilustrate in graficul urmator:

STRUCTURA POPULATIEI, DUPA PARTICIPAREA LA ACTIVITATEA ECONOMICA, PE GRUPE DE VARSTA

In mediul rural, agricultura domina ca activitate principala, ponderea detinuta de aceasta la nivelul regiunii fiind de 39,4% din totalul populatiei ocupate in anul 2004.

O alta caracteristica a fortei de munca din mediul rural o constituie nivelul redus de pregatire a acesteia, cu influente majore asupra productivitatii si a nivelului de trai.

Un ultim aspect legat de forta de munca din mediul rural, rezultat in urma analizei distributiei pe grupe de varsta il constituie tendinta de imbatranire a acesteia.

Infrastructura fizica si sociala

In general mediul rural se confrunta cu lipsa unei retele de drumuri satisfacatoare, care ar putea asigura populatiei servicii utile pentru un mediu de viata modern.

Reteaua drumurilor publice judetene si comunale au o lungime de 9.246 km reprezentand 77,1% din totalul retelei publice de drumuri.

Drumurile judetene si comunale modernizate au o pondere de 7,79% (872 km), iar cele acoperite cu imbracaminti usoare rutiere 35,9% (3.319 km).

Sub aspectul starii tehnice majoritatea acestora sunt necorespunzatoare, fapt ce determina ca accesul la reteaua nationala de drumuri a populatiei rurale din unele comunitati (in special in partea de sud a regiunii) sa fie destul de scazut.

Din punct de vedere al mijloacelor de comunicatii, este de remarcat faptul ca reteaua unitatilor de posta si de telefonie asigura un volum redus de servicii specifice acestui domeniu.

Acest aspect se datoreza in principal faptului ca la nivelul comunitatilor rurale infrastructura necesara conectarilor individuale lipseste sau este prea putin dezvoltata.

Accesul mai redus al populatiei rurale la aceste mijloace moderne de comunicatie, ingradeste posibilitatile locuitorilor din mediul rural de a dispune de informatii necesare si de a asigura acestora un nivel de educatie corespunzator.

In ceea ce priveste reteaua si distribuirea apei potabile, dintr-un total de 2.527 comunitati rurale existente in regiune in anul 2004, 258 sunt alimentate cu apa potabila in sistem centralizat.

Reteaua publica de distribuire a apei potabile, capacitatea instalatiilor si volumul de apa potabila distribuita consumatorilor casnici, nu pot asigura necesitatile edilitare ale populatiei rurale, atat ca numar de locuitori beneficiari, cat si ca proportie de localitati rurale dotate.

Sub acest aspect, populatia rurala nu este asigurata cu conditii acceptabile de trai, ea fiind dependenta de obtinerea apei potabile din alte surse (fantani, izvoare) care nu in toate cazurile asigura o apa potabila corespunzatoare.

Si din punct de vedere al retelei de canalizare a apelor uzate populatia din mediul rural este dezavantajata, in regiune beneficiind de o astfel de retea un numar de 46 comune.

Seviciile de distribuire a gazelor naturale sunt asigurate pentru un numar de 76 localitati rurale situate preponderent in judetele din nordul regiunii.

Aceasta situatie se datoreaza existentei in acea zona a resurselor de gaze naturale.

Una din problemele mediului rural o constituie infrastructura sociala, care la nivelul multor comunitati rurale este slab dezvoltata.

Daca infrastructura pentru educatie din mediul rural este bine reprezentata la nivelul regiunii si poate sustine desfasurarea in conditii relativ bune a actului educational, nu acelasi lucru se poate spune despre infrastructura de asigurare a asistentei medicale, care necesita investitii majore.

Concluziile relevante ale analizei mediului rural sunt:

Þ    tendinta de scadere si inbatranire a populatiei rurale

Þ    ponderea ridicata a fortei de munca cuprinsa in activitati agricole

Þ    rata de ocupare a fortei de munca superioara mediului urban

Þ    rata de ocupare ridicata a fortei de munca tinere

Þ    nivel redus de pregatire a fortei de munca

Þ    starea nesatisfacatoare a retelelor de drumuri

Þ    gradul scazut de dotare cu utilitati publice

Þ    infrastructura pentru educatie satisfacatoare

Þ    grad scazut al infrastructurii si serviciilor de asistenta medicala

2.2.7 TURISMUL

Regiunea Sud Muntenia, datorita formelor variate de relief, conditiilor naturale deosebite si peisajului pitoresc are       un potential turistic considerabil.

Existenta in cadrul regiunii a unor valori si monumente cultural - istorice si a parcurilor naturale din Muntiii Bucegi si Piatra Craiului determina gradul sporit de atractivitate turistica a acesteia.

Fondul turistic natural este format din varietatea formelor de relief montan si masive cu caracter alpin (Bucegi, Fagaras, Iezer, Leaota, Ciucas), cu peisaj carstic (pesteri, chei).

Fondul cultural este alcatuit din monumente ale evului mediu, muzee memoriale ale unor cunoscute personalitati (Nicolae Grigorescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Liviu Rebreanu), castele si conace etc.

Judetele Prahova, Arges si Dambovita, al caror grad de dezvoltare turistica este mai ridicat comparativ cu judetele din sudul regiunii, ofera o gama variata de servicii turistice, asigurand totodata practicarea urmatoarelor forme de turism: sejur, cura si tratament balnear, sporturi de iarna in statiunile montane, vizitarea oraselor si zonelor de interes turistic, pescuit si vanatoare.

Principalele puncte de atractie turistica pentru practicarea sporturilor de iarna si a turismului de weekend le constituie statiunile montane de pe Valea Prahovei - Masivul Bucegi, acestea dispunand de o retea hoteliera care acopera in mare parte necesitatile de cazare si de o infrastructura turistica adecvata.

Tratamentul balnear este asigurat in cadrul regiunii de catre 3 statiuni balneoclimaterice (Slanic - Prahova, Pucioasa si Amara), conditiile de cazare, dotarea bazelor de tratament si calitatea serviciilor oferite de catre acestea satisfacand intr-o mica masura cerintele turistilor.

Zona din sudul regiunii, riverana fluviului Dunarea detine un potential turistic neexploatat suficient pana in prezent, dar care in timp poate deveni prin investitii sustinute o alternativa la turismul clasic montan.

In anul 2004 reteaua de cazare turistica a regiunii cuprindea 394 unitati, din care 117 hoteluri si moteluri, 5 hanuri turistice, 27 cabane turistice, 6 campinguri si unitati tip casuta, 58 vile turistice si bungalouri, 24 tabere de elevi si prescolari, 51 pensiuni turistice urbane, 98 pensiuni turistice rurale, 1 hotel pentru tineret, 3 hosteluri, 1 popas turistic si 3 spatii de cazare pe nave.

Capacitatea de cazare existenta in regiune in anul 2004 a fost de 22.494 locuri, indicele de utilizare neta a capacitatii in functiune fiind de 27,7 %.

In anul 2004 Regiunea Sud Muntenia detinea 11,9% din capacitatea de cazare in functiune a tarii.

Concluziile relevante rezultate din analiza acestui domeniu sunt:

Þ    grad redus de valorificare a potentialului turistic

Þ    grad redus de utilizare a capacitatilor de cazare

Þ    infrastructura turistica bine dezvoltata in partea de nord a regiunii

Þ    posibilitatea practicarii majoritatii formelor de turism

Þ    conditii neadecvate practicarii turismului balnear

2.2.8 MEDIUL

In Regiunea Sud Muntenia, ca de altfel in toata tara, calitatea mediului este afectata de impactul negativ al unor activitati economice, precum si de poluarea transfrontaliera in sud.

Calitatea mediului, functie de evaluarea gradului de poluare a componentelor sale individuale (aer, apa, sol, paduri etc.) difera de la o zona la alta, fiind determinata de specificul si particularitatile acestora.

Dupa anul 1990 conditiile de mediu au inceput sa fie gradual imbunatatie prin cresterea investitiilor de protectie a mediului, imbunatatirea si aplicarea legislatiei in domeniu si prin reducerea si chiar stoparea intreprinderilor poluante.

Problemele/aspectele de mediu prioritare identificate in Regiunea Sud - Muntenia sunt urmatoarele:     

a. Calitatea necorespunzatoare a aerului ambiental

In Regiunea Sud Muntenia principalele probleme/aspecte privind calitatea necorespunzatoare a aerului ambiental se refera la: poluarea generata de traficul rutier, poluarea generata de desfasurarea activitatilor industriale cu impact transfrontier, diminuarea fondului forestier, existenta depozitelor de deseuri menajere amenajate necorespunzator.

Traficul rutier constituie o sursa de poluare importanta in regiune datorita numarului mare de autovehicule existente, precum si faptului ca, datorita absentei drumurilor ocolitoare ale localitatilor, traficul de tranzit, deosebit de intens pe drumurile nationale, are loc in interiorul ariilor locuite. Din acest motiv, un procent semnificativ din populatia regiunii (locuitorii din zonele limitrofe cailor de trafic) este expus la poluarea generata de traficul rutier. Dominanta din acest punct de vedere este axa E-V.

Impactul asupra sanatatii umane: efectele asupra sanatatii umane sunt legate de nocivitatea gazelor de esapament care contin NOx, CO, SO2, CO2, compusi organici volatili, particule incarcate cu metale grele (plumb, cadmiu, cupru, crom, nichel, seleniu, zinc). Aceste noxe impreuna cu pulberile antrenate de pe carosabil pot provoca probleme respiratorii acute si cronice, precum si agravarea altor afectiuni. Traficul greu, generator al unor niveluri ridicate de zgomot si vibratii, precum si fondul sonor permanent determina conditii de aparitie a stresului, cu implicatii uneori majore asupra starii de sanatate.

Impactul asupra mediului: gazele emise din trafic contribuie atat la cresterea aciditatii atmosferei, cat si la formarea ozonului troposferic, cu efecte directe si/sau indirecte asupra tuturor componentelor de mediu (vegetatie, fauna, sol, apa). Prezenta metalelor in gazele de esapament afecteaza calitatea solului si apelor, starea de sanatate a florei si faunei. De asemenea, are loc poluarea solului cu diferite deseuri, in special in locurile de parcare, cu produse petroliere provenite de la unele defectiuni ale autovehiculelor, precum si cu diferite substante provenite din accidente rutiere.

Impactul asupra calitatii vietii: traficul produce disconfort locuitorilor din zonele cailor rutiere importante prin gazele de esapament si prin zgomot si vibratii, scaderea valorilor estetice ale peisajului generata de emisiile de gaze arse si de fum, cresterea costurilor pentru ingrijirea medicala si pentru intretinerea locuintelor.

b. Poluarea generata de surse industriale majore si riscul unor accidente majore

In Regiunea Sud Muntenia sursele industriale majore de poluare a mediului sunt reprezentate de activitatile din urmatoarele domenii: extractia si procesarea titeiului, chimie si petrochimie, producerea energiei electrice si termice in centrale de mare putere, constructii de masini, materiale de constructii, procesarea metalelor feroase.

Printre sursele industriale majore din Regiunea Sud Muntenia se numara:

Rafinariile si uzinele petrochimice apartinand SNP Petrom S.A.: Sucursala ARPECHIM – Pitesti si Sucursala PETROBRAZI – Ploiesti;

Uzina pentru producerea ingrasamintelor chimice S.C. TURNU S.A. – Turnu Magurele;

Centralele electrotermice de la Giurgiu, Pitesti, Ploiesti si Doicesti;

Combinatul de oteluri speciale S.C.COS S.A. – Targoviste.

Impactul asupra sanatatii umane: domeniile industriale majore fiind diverse pot produce efecte multiple asupra populatiei expuse, efecte generate de emisiile de poluanti in apa, aer, sol. Astfel apele uzate au caracteristici asemanatoare substantelor utilizate in procesul tehnologic si pot avea efecte negative asupra sanatatii umane prin contaminarea apelor de suprafata si a celor subterane. Sursele industriale evacueaza in atmosfera un complex de poluanti, organici si anorganici cu diferite grade de toxicitate. Unii dintre poluantii emisi reactioneaza in atmosfera, generand asa-numitii poluanti secundari, ale caror grade de toxicitate si arii de influenta pot fi mai mari decat cele specifice poluantilor primari. Un exemplu in acest sens este formarea ozonului troposferic, poluant puternic reactiv. Ca urmare exista posibilitatea aparitiei, in randul populatiei aflate in zonele de influenta, a numeroase afectiuni generate de expunerea pe scurta si/sau pe lunga durata. Deseurile produse de industrie sunt considerate in general reziduuri periculoase care pot provoca imbolnaviri de orice fel.

Impactul biologic al emisiilor radioactive trebuie sa tina seama de faptul ca absorbtia lor in organism se face concomitent cu descarcarea energiei radiante. In manifestarea influentei radiatiilor, deosebit de important este modul cum acestea actioneaza asupra organismului, din exteriorul sau din interiorul acestuia. Sursele de radiatii interne sunt mult mai periculoase pentru organism. Tipul radiatiilor (alfa, beta, gama) au o deosebita insemnatate. De exemplu radiatiile beta iradiate din exterior, desi strabat in aer o distanta de cativa metri sunt absorbite de haine si sticla astfel incat, cu exceptia ochilor, nu au nici un efect asupra organelor sensibile din interior. Daca sunt ingerate (prin intermediul alimentelor contaminate) aceste radiatii sunt foarte daunatoare, descarcand o energie totala mare intr-un volum de cativa milimetri cubi.

Impactul asupra mediului: activitatile industriale majore afecteaza toti factorii de mediu. In regiune, impactul negativ asupra mediului datorat acestor activitati este in scadere ca urmare a preocuparilor si investitiilor realizate in domeniul protectiei mediului inconjurator, precum si a reducerii sau disparitiei unor activitati.

Din punct de vedere al radioactivitatii, un fenomen important este legat de introducerea radionuclizilor in emisari si apoi al preluarii si concentrarii radioizotopilor de catre organismele acvatice. La acest fenomen iau parte toate inelele lantului trofic dezvoltand in acesta o concentratie a elementelor stabile si instabile mai mare decat in mediul acvatic.

Impactul asupra calitatii vietii: consta in crearea disconfortului locuitorilor, in special al acelora care locuiesc in vecinatatea platformelor industriale. Din punct de vedere al radioactivitatii, expunerea organismelor la radiatii poate conduce la boli grave si efecte ireversibile.

Activitati industriale: nivelul de impurificare a atmosferei generat de desfasurarea activitatilor industriale in regiune a fost in scadere in perioada 1995-2002.

Impactul asupra sanatatii umane: Datorita noxelor provenite de la activitatile industriale (industrie, agricultura, instalatii mari de ardere etc.) pot aparea numeroase afectiuni specifice tipului de poluant la care sunt expuse organismele umane. Cele mai frecvente sunt afectiunile respiratorii, dar si afectiuni mai grave, uneori ireversibile, provocate de expunerea la poluanti toxici sau periculosi. Expunerea de lunga durata sau permanenta la poluanti atmosferici genereaza sensibilizarea puternica a organismelor, facilitand instalarea unor afectiuni care nu sunt legate direct de efectele induse de poluare.

Impactul asupra mediului: Prin scaderea calitatii mediului inconjurator sunt afectate toate formele de viata (cu influente negative asupra productiilor, dar si cu efecte asupra habitatelor, migrarii sau disparitiei speciilor, diminuarii populatiilor). De asemenea toate noxele emise isi aduc contributia la intretinerea unor fenomene globale ca: distrugerea stratului de ozon stratosferic, efectul de sera, ploile acide.

Impactul asupra calitatii vietii este important datorita crearii unei stari de disconfort generale prin afectarea tuturor factorilor de mediu, prin afectarea valorilor estetice ale mediului natural si construit, prin cresterea costurilor pentru ingrijiri medicale.

c. Neasigurarea cantitatii si calitatii apei prelevate si evacuate

In Regiunea Sud Muntenia exista sisteme de alimentare cu apa, canalizare si statii de epurare in majoritatea localitatilor urbane care nu asigura insa cantitatea si calitatea corespunzatoare pentru apa prelevata si evacuata. Pe de alta parte, in cea mai mare parte a localitatilor din mediul rural si in unele localitati din mediul urban nu exista sisteme de canalizare si statii de epurare. Alimentarea cu apa se face fie prin intermediul unor sisteme stradale, fie prin surse proprii ale fiecarei gospodarii.

Impactul asupra sanatatii umane include boli infectioase, boli hidrice in cazul consumului accidental de apa din surse contaminate. Sistemele de alimentare invechite pot permite contaminarea microbiologica a apei (bacterii, virusi, protozoare) prin eventualele fisuri sau neetanseitati existente. Pentru apa potabila o sursa de poluare o reprezinta apa subterana contaminata si utilizarea ei din puturi/fantani fara luarea masurilor corespunzatoare de protectie. Avand in vedere numarul locuitorilor expusi, riscul este evaluat ca fiind semnificativ.

Impactul asupra mediului: apele uzate menajere din sistemele orasenesti de canalizare, insuficient epurate, provoaca poluarea majoritatii raurilor din regiune, modificand conditiile pentru ecosistemele acvatice. Apar modificari ale compozitiei chimice si microbiologice a apelor de suprafata afectate. Datorita cresterii cantitatii de nutrienti apare fenomenul de eutrofizare, cu efecte extrem de grave asupra ecosistemelor acvatice.

Impactul asupra calitatii vietii: este semnificativ, include afectarea fondului piscicol (a pescuitului), imposibilitatea folosirii cursurilor de apa respective pentru activitati de agrement, costuri foarte ridicate pentru potabilizarea apei.

d. Gestionarea necorespunzatoare a deseurilor menajere si industriale

In Regiunea Sud Muntenia exista depozite de deseuri menajere in majoritatea localitatilor urbane dar, acestea nu indeplinesc conditiile necesare din punct de vedere al protectiei sanatatii umane si a mediului. La nivelul regiunii s-a elaborat insa un plan de gestionare a deseurilor. In ceea ce priveste intreprinderile industriale, trebuie precizat faptul ca in unele dintre acestea exista depozite ecologice pentru deseurile industriale si, de asemenea, exista preocupari serioase pentru colectarea selectiva a deseurilor.

Impactul asupra sanatatii umane: Depozitarea necorespunzatoare a deseurilor poate conduce la contaminarea cu diferite substante, precum si la contaminarea microbiologica a solului si a apelor subterane. In cazul depozitelor sau a containerelor pentru deseuri menajere, contaminarea microbiologica a atmosferei genereaza riscul unor boli infectioase pentru locuitorii din vecinatate. Compusii de ardere incompleta formati datorita autoaprinderilor din depozitele de deseuri menajere au un impact negativ puternic asupra organismelor umane. Datorita numarului de locuitori expusi se apreciaza ca riscul asupra sanatatii umane este mare.

Impactul asupra mediului: solul, apele de suprafata si subterane, precum si atmosfera sunt cele mai grav afectate de reziduuri, efectele acestora fiind regasite la mari distante. In afara afectarii componentelor de mediu, prezenta depozitelor de deseuri de orice fel creaza o stare de disconfort extrema locuitorilor din zonele adiacente.

Impactul asupra calitatii vietii: se manifesta deosebit de variat. Depozitele de deseuri amenajate si operate necorespunzator sau depozitarea necontrolata a deseurilor afecteaza grav valorile estetice ale peisajului, determina un disconfort puternic populatiei, afecteaza procesul educational al tinerei generatii, determina cresterea costurilor pentru refacerea mediului si pentru ingrijirea sanatatii.

e. Poluarea solului si a apelor subterane

Poluarea solului si a apelor subterane este generata in special de depozitarea necontrolata a deseurilor, de exfiltratiile de la depozitele de deseuri, de rezidurile zootehnice depozitate necontrolat in bataluri neamanajate in vederea fermentarii. De asemenea, poluarea solului si a apelor subterane se datoreaza traficului rutier (poluare cu metale grele) si activitatilor de extractie a petrolului (poluarea cu produse petroliere).

De asemenea poate fi mentionata si poluarea datorita utilizarii nerationale a ingrasamintelor – in special poluarea cu azotati, azotiti si fosfati.

Pentru Regiunea Sud Muntenia, activitatile de extractie a titeiului si cele din domeniul agricol au avut si au o pondere deosebit de importanta in economia regiunii. Aceste activitati au generat o poluare istorica a solului si a apelor subterane, continuand si in prezent sa afecteze calitatea acestor componente ale mediului.

Impactul asupra sanatatii umane consta in aparitia imbolnavirilor datorita consumului de apa provenita din surse subterane de mica adancime (fantani particulare) poluate datorita depozitarii necorespunzatoare a deseurilor menajere, evacuarii necontrolate a apelor uzate si deseurilor provenite din activitatile zootehnice, aplicarii ingrasamintelor si activitatilor de extractie a petrolului. Contaminarea microbiologica a atmosferei genereaza riscul unor boli infectioase in cazul locuitorilor din vecinatatea fermelor zootehnice. Avand in vedere numarul de locuitori expusi, riscul a fost evaluat ca fiind semnificativ.

Impactul asupra mediului : sursele de poluare fac parte din doua categorii si anume surse de poluare-degradare interioare a caror origine are legaturi directe cu natura si evolutia suprafetei in cauza si surse de poluare exterioare a caror origine trebuie cautata in exteriorul suprafetei in cauza. Din prima categorie fac parte eroziunea solului, desertificarea, saraturarea, exces de umiditate s.a. Din a doua categorie fac parte surse de poluare cum ar fi irigarea cu ape uzate orasenesti sau industriale insuficient epurate, emisiile nocive rezultate din procese industriale, circulatia auto, chimizarea agriculturii s.a.

Impactul asupra calitatii vietii este semnificativ si se datoreaza poluarii solurilor si apelor subterane utilizate ca surse de apa potabila. De asemenea, mirosurile datorate activitatilor zootehnice si depozitarii necorespunzatoare a deseurilor menajere au un impact semnificativ asupra calitatii vietii.

f. Protectia naturii

Vegetatie periclitata cantitativ si calitativ

In regiune aceasta problema se datoreaza diminuarii rolului de protectie al padurilor ca urmare a activitatilor antropice, afectarii tuturor habitatelor naturale prin activitati antropice, practicarii turismului neorganizat si neecologic, precum si lipsei de administrare a ariilor protejate.

Impactul asupra sanatatii umane se manifesta prin disconfort generat de afectarea vegetatiei, aparitia unor afectiuni generate de reducerea functiilor de protectie ale padurilor, de ingerarea unor produse contaminate.

Impactul asupra mediului: afectarea vegetatiei naturale se poate produce fie direct (diminuarea numarului de specii si/sau a numarului de indivizi dintr-o specie ca urmare a poluarii aerului, taierilor necontrolate, incendiilor s.a.), fie indirect, prin schimbarea proprietatilor fizico-chimice ale solului. In acest fel se produc dezechilibre ecologice care afecteaza buna functionare a ecosistemelor terestre si acvatice .

Impactul asupra calitatii vietii apare ca o consecinta negativa a acestei probleme, manifetandu-se pe doua cai si anume: diminuarea resurselor naturale prin reducerea productiei de biomasa si crearea disconfortului generat de neindeplinirea functiilor de protectie, a functiilor estetice si recreative ale vegetatiei naturale (in special paduri).

Fauna periclitata cantitativ

In regiune aceasta problema se datoreaza afectarii speciilor si populatiilor faunei salbatice terestre si acvatice de diferite activitati antropice (braconaj, distrugerea habitatelor).

Impactul asupra sanatatii umane. Diminuarea numarului de specii si de indivizi determina disfunctii grave ale ecosistemelor. Degradarea ecosistemelor conduce la afectarea tot mai puternica a functiilor de protectie ale mediului natural, cu repercusiuni, in timp, asupra sanatatii umane. De asemenea, pot aparea afectiuni generate de ingerarea unor produse animale contaminate cu poluanti. Impactul asupra mediului este semnificativ in sensul ca poate conduce la micsorarea unor populatii de animale salbatice sau chiar la disparitia unor specii, cu efecte negative asupra biodiversitatii regiunii si echilibrului ecologic.

Impactul asupra calitatii vietii se materializeaza prin disconfort fizic si psihic generat de un mediu tot mai antropizat, prin cresterea costurilor pentru ingrijirea sanatatii.

Afectarea habitatelor naturale inclusiv diminuarea fondului forestier se datoreaza activitatilor antropice si taierilor abuzive care se desfasoara mai ales in paduri particulare unde lipsesc atat un sistem corespunzator de gospodarire, cat si un sistem eficient de paza si control.

Impactul asupra sanatatii umane: Degradarea padurilor face ca acestea sa nu mai poata indeplini normal functiile legate de sanatatea umana. Astfel nu se mai poate imbogati aerul cu ioni negativi, nu se mai elimina in aceeasi proportie fitocide, respectiv substante antimicrobiene cu efect distructiv asupra unor virusi si a altor microorganisme, se diminueza cantitatea de dioxid de carbon absorbita. De asemenea functiile recreative si estetico-peisagistice sunt reduse pana la anulare de taierea padurilor.

Impactul asupra mediului: Diminuarea fondului forestier reduce atat productia de biomasa, cat si functiile de protectie a mediului inconjurator si anume: functia hidrologica, functia de protectie a solului si de asigurare a stabilitatii terenurilor, functia de ameliorare a factorilor climatici si aceea de purificare a atmosferei.

Impactul asupra calitatii vietii: Pierderea unor valori cum sunt starea de bine indusa de contactul cu natura, aerul curat, frumusetea peisajului, dezvoltarea contactelor dintre oameni, au o importanta si o semnificatie aparte.

g. Zgomot si vibratii in aglomerari urbane

In aglomerarile urbane din regiune zgomotul si vibratiile se datoreaza in principal traficului si, mai putin, diferitelor activitati productive.

Impactul asupra sanatatii umane poate fi direct asupra urechii si asupra intregului organism. Impactul asupra urechii poate conduce la tulburari acute rezultate in urma unor zgomote prelungite de mare intensitate care provoaca traumatisme ale timpanului sau ale urechii medii, materializandu-se prin infundarea sau spargerea timpanului, hemoragii, surditate etc. La copiii mici zgomotele de mare intensitate produc numeroase tulburari cu urmari negative in dezvoltarea ulterioara a organismului. In cazul impactului asupra intregului organism, patrunderea zgomotului se face nu numai pe calea nervului auditiv, ci si prin piele, muschi, oase etc. Ca urmare apare accelerarea pulsului, cresterea tensiunii arteriale, cresterea frecventei si amplitudinii respiratorii, scaderea atentiei, aparitia oboselii rapide, a cefaleei si a asteniei nervoase. Dintre maladiile cauzate de zgomot mai pot fi citate: nevrozele, psihastenia, gastrita, ulcerul gastric si duodenal, colita, diabetul, hipertiroidismul etc.

Impactul asupra mediului: zgomotele si vibratiile produc dereglari de intensitati diferite asupra tuturor organismelor vii.

Impactul asupra calitatii vietii prin existenta unui zgomot de fond permanent se creaza o stare de disconfort locuitorilor din asezarile urbane, dar si celor din asezarile rurale care sunt strabatute de drumuri intens circulate.

h. Fenomene naturale si dezastre

La nivelul regiunii principalele aspecte legate de aceasta problema se refera la terenuri afectate de fenomenul de eroziune, zone cu alunecari de teren, zone ce pot fi afectate de inundatii, precum si lipsa fondurilor pentru intretinerea lucrarilor care au fost efectuate in scopul diminuarii aspectelor anterioare.

Impactul asupra sanatatii umane: fenomenele amintite conduc la diminuarea suprafetelor productive si, implicit, la diminuarea apreciabia a productiilor, in special in domeniul agricol. Scaderea productiei agricole afecteaza grav populatia. De asemenea anumite fenomene naturale cu proportii de dezastru, cum sunt inundatiile, pun in pericol direct viata unora dintre locuitorii judetului.

Impactul asupra mediului: conduce la degradarea solului, afectarea/distrugerea unor habitate, periclitarea vietii unor indivizi ai faunei.

Impactul asupra calitatii vietii este direct prin distrugeri diverse: terenuri agricole, paduri, drumuri, locuinte, asezari omenesti.

Concluziile relevante a acestui domeniu sunt:

Þ    grad ridicat de poluare a tuturor componentelor in judetele din nord

Þ    poluare accentuata a solului in judetele din sud

Þ    calitate relativ corespunzatoare a apelor raurilor

Þ    poluare ridicata a apelor subterane

Introducere

Acest capitol prezinta in linii generale contextul care a stat la baza fundamentarii Planului de Dezvoltare Regional 2007-2013. Pe baza datelor si concluziilor rezultate din analiza socio-economica se urmareste furnizarea unei imagini clare a punctelor tari, punctelor slabe, oportunitatilor si riscurilor caracteristice regiunii.

Analiza SWOT, nu este o simpla prezentare a factorilor care descriu situatia economica si sociala curenta si conditiile de potential ale regiunii Sud Muntenia, ea fiind un instrument de baza in procesul de identificare a celor mai importante directii strategice si prioritati care sa conduca la dezvoltarea economica si coeziunea sociala a regiunii in perioada 2007-2013.

La baza elaborarii analizei SWOT au stat pe de o parte datele si analiza socio-economica prezentata in capitolul anterior, iar pe de alta parte informatiile furnizate de specialisti ai institutiilor si organizatiilor membre ale Grupurilor de parteneriat local existente si functionale la nivelul fiecarui judet al regiunii.

In dezvoltarea analizei SWOT au fost analizate si dezbatute o serie de probleme specifice, in scopul identificarii influentei acestora asupra performantelor locale.

Procesul abordat a permis partenerilor identificarea unor importante concluzii legate de directiile strategice care trebuie luate in considerare in vederea unei mai bune exploatari a potentialului economic, social si de mediu al regiunii.

Pentru a acoperi domeniul larg al problemelor, cele patru elemente care definesc structura analizei SWOT sunt prezentate in legatura cu:

Infrastructura Locala si Regionala

• Economia
• Mediul Rural

Resursele Umane

Puncte Tari
Infrastructura Locala si Regionala	Economia	Mediul Rural	Resursele Umane
Puncte Slabe
Infrastructura Locala si Regionala	Economia	Mediul Rural	Resursele Umane
Neutilizarea retelelor de cai ferate la intreaga capacitate Starea tehnica necorespunzatoare a retelelor de drumuri judetene si locale Eficienta scazuta a sistemului de transport urban si a transportului public Siguranta redusa a traficului pe drumurile publice Infrastructura redusa a porturilor fluviale Infrastructura redusa de sustinere a serviciilor publice Retele de gaze naturale insuficiente in partea de sud a regiunii Acces limitat la TIC Insuficienta infrastructurii sociale si de sanatate	Dezechilibru economic intre zonele regiunii Nivel scazut al PIB locuitor Valoare adaugata scazuta Declinul industriei traditionale Infrastructura de sustinere a activitatilor economice redusa Capacitate redusa a serviciilor sociale Facilitati reduse pentru dezvoltarea sectorului IMM Initiativa antreprenoriala scazuta Existenta de zone monoindustriale Cooperare redusa intre cercetare si industrie Pondere mica a tehnologiilor moderne in industrie si agricultura Eficienta scazuta a activitatilor de atragere a investitiilor straine Calitate scazuta a managementului industrial si agricol Predominarea productiei cu valoare adaugata mica Competitivitate si eficienta scazuta a agriculturii Nivel scazut privind procesarea si marketingul produselor agricole Practicarea in multe zone a agriculturii de subzistenta Numar redus al IMM-urilor cu activitati in domeniul prelucrarii si valorificarii superioare a produselor agro-alimentare Capital investitional redus in agricultura Lipsa marketingului si promovarii regionale Acces si nivel scazut al folosirii TIC	Conditii tehnice necorespunzatoare      a retelei de drumuri comunale Nivel scazut de dezvoltare al infrastructurii sociale, serviciilor si utilitatilor publice Numar redus al IMM-urilor Lipsa oportunitatilor de angajare Pondere redusa a activitatilor nongricole in partea de sud a Regiunii Lipsa fortei de munca specializate in alte domenii (nonagricole) Nivel scazut al educatiei si conditiilor de trai Productivitate si profitabilitate scazuta Grad redus de accesibilitate Putere financiara scazuta a populatiei rurale	Declinul general al populatiei Declinul populatiei active si ocupate Sporul natural negativ Pondere ridicata a populatiei varstnice Pondere scazuta a populatiei ocupate cu studii superioare Nivel educational scazut al populatiei rurale Nivel scazut al oportunitatilor de angajare in special in mediul rural Mobilitate scazuta a fortei de munca Dezechilibrul pietei muncii Necorelarea educatiei si instruirii cu cerintele pietei muncii Oportunitati reduse pentru invatarea permanenta Nivel scazut al instruirii profesionale Nivel scazut al investitiilor angajatorilor in dezvoltarea resurselor umane Oportunitati
Infrastructura Locala si Regionala	Economia	Mediul Rural	Resursele Umane
Amenintari
Infrastructura Locala si Regionala	Economia	Mediul Rural	Resursele Umane
CAPITOLUL 4 STRATEGIA DE DEZVOLTARE REGIONALA SCOP SI STATUT Dezvoltata sub coordonarea Agentiei pentru Dezvoltare Regionala Sud Muntenia in colaborare cu partenerii regionali, strategia furnizeaza cadrul coerent pentru dezvoltarea viitoare a regiunii. Ea urmareste ghidarea intr-o maniera pragmatica a comunitatilor din regiune, astfel incat interventiile si activitatile necesare crearii unei regiuni dinamice si prospere sa se concentreze asupra domeniilor cheie de dezvoltare. Procesul de fundamentare si dezvoltare al strategiei se bazeaza pe luarea in considerare a urmatoarelor aspecte specifice si importante ale regiunii: existenta unor zone caracterizate de un mediu adecvat, care contribuie la atractivitatea acesteia pentru rezidenti si turisti si la competitivitatea ei avand in de vedere localizarea afacerilor; natura si caracterul divers al regiunii care necesita masuri si activitati specifice; existenta unor asezari policentrice, incluzand importanti poli de crestere care ofera conditii bune pentru concentrarea investitiilor productive; faptul ca un procent semnificativ al populatiei traieste in orase mici, comune si sate, caracterizate de o dezvoltare modesta si care necesita interventii care sa sustina dezvoltarea si diversificarea economica caracterul preponderant agrar al zonei de sud si problemele generate de acest aspect; retele de drumuri cu calitate nesatisfacatoare pentru transportul public si de bunuri. Bazata pe concluziile analizei socio-economice si SWOT, pe avantajele comparative ale regiunii, pe punctele tari si oportunitatile acesteia, strategia prin structura si continut urmareste dezvoltarea economica si echilibrata a Regiunii, concomitent cu dezvoltarea capacitatii acesteia de a se adapta si a putea raspunde schimbarilor economice cheie. Strategia se adreseaza unei game largi de probleme economice, sociale si de mediu ale comunitatilor, care sunt relevante pentru a defini si furniza obiectivele necesare obtinerii dezvoltarii durabile si cresterii coeziunii economice si sociale in Regiune. Scopul ei este de a obtine efecte economice si sociale pozitive in beneficiul intregii regiuni, prezentand intr-o abordare integrata directiile strategice, obiectivele tintite si activitatile necesare indeplinirii lor. Strategia nu trebuie privita ca un plan general, ci ca un cadru de planificare strategic care defineste viziunea regiunii, caile care conduc la obtinerea ei si pe baza caruia sectorul public si privat poate actiona eficient in ceea ce priveste folosirea resurselor locale, obtinerea de beneficii si asigurarea unei valori adaugate reale. Totodata, aceasta poate constitui baza dezvoltarii planurilor de actiune pentru organizatiile partenere si pentru programele de finantare nationale si europene care sprijina furnizarea Planului Regional. Concluzionand, strategia este o expresie a viziunii, valorilor si principiilor identificate pe baza procesului de consultare cu partenerii regionali si furnizeaza o abordare echilibrata si integrata privind dezvoltarea Regiunii cu accent pe: imbunatatirea infrastructurii de baza facilitarea cresterii economice promovarea dezvoltarii echilibrate a tuturor comunitatilor regiunii imbunatatirea serviciilor sociale la nivelul comunitatilor rurale si urbane si cresterea nivelului de ocupare protejarea si imbunatatirea conditiilor de mediu Strategia se concentreaza pe provocarile si oportunitatile de dezvoltare caracteristice si existente la nivelul regiunii, urmarind totodata eliminarea barierelor cu privire la progresul economic si social. In construirea consensului regional pentru o abordare echilibrata si coordonata cu privire la dezvoltarea fizica si economica a regiunii, strategia raspunde punctelor de vedere ale comunitatilor referitoare la faptul ca egalitatea si echitatea trebuie sa fie factori dominanti ai dezvoltarii pe termen lung. Elementele constitutive ale strategiei urmaresc obtinerea unei dezvoltari echilibrate a tuturor zonelor regiunii, a comunitatilor urbane si rurale si oferirea de oportunitati egale pentru toti locuitorii acesteia. Suplimentar, intentia este de a creste potentialul intregii regiuni si de a optimiza contributia principalelor zone si comunitati ale regiunii la dezvoltarea pe ansamblu a acesteia si la obtinerea coeziunii regionale. STRUCTURA STRATEGIEI Din punct de vedere al structurii, prima parte a strategiei de dezvoltare cuprinde viziunea, principalele caracteristicei ale regiunii, provocarile cheie carora regiunea trebuie sa raspunda, contextul national si european. A doua parte a acesteia cuprinde scopul si obiectivele strategice, principiile de planificare si obiectivele orizontale sub care strategia regiunii a fost dezvoltata. Sugestiv, figura de mai jos prezinta legatura dintre viziune, obiective strategice, prioritati de dezvoltare si implementare. VIZIUNEA STRATEGIEI Cresterea nivelulului de competitivitate si atractivitate al regiunii Obiectiv 1 Cresterea capacitatii inovatoare si competitivitatii mediului de afaceri al regiunii Obiectiv 2 Dezvoltarea economica, sociala si culturala durabila si echilibrata a comunitatilor rurale Obiectiv 3 Cresterea stabilitatii sociale si eficientizarea potentialului fortei de munca al regiunii Obiectiv 4 Prioritati de dezvoltare Implementare si Monitorizare VIZIUNEA DE DEZVOLTARE Viziunea se bazeaza pe recunoasterea faptului ca viitorul regiunii este dependent de factorii sociali, economici si de mediu precum si de activitatile care vor fi intreprinse de autoritatile locale, organizatii, institutii si parteneriate la nivelul intregii regiuni. Acestea au propriile scopuri si obiective, dar printr-un efort conjugat si orientat catre sustinerea viziunii, pot contribui la obtinerea ei. Recunoasterea beneficiilor pe care le poate aduce parteneriatul regional, conduce la ideea ca acesta este elementul cheie privind viziunea, dezvoltarea si implemntarea strategiei. In contextul de mai sus si pe baza aportului parteneriatului regional, a fost dezvoltata si definita viziunea pentru Regiunea Sud Muntenia, care furnizeaza cadrul necesar coordonarii pe termen lung al gandirii, planificarii si activitatilor strategice comune ale parteneriatului cu privire la dezvoltarea pe ansamblu a regiunii. Conceptul pentru viitor este exprimat in urmatorul angajament care constituie viziunea strategica privind dezvoltarea regiunii: “Regiunea Sud Muntenia va fi o regiune cu o puternica identitate nationala si europeana, capabila sa ofere locuitorilor sai o inalta calitate a vietii”. Cadru de ghidare al regiunii catre un viitor prosper, viziunea constituie punctul de plecare in ceea ce priveste structura si continutul strategiei de dezvoltare. Luand in considerare conditiile sociale, economice si de mediu existente in prezent, viziunea reflecta aspiratiile pe termen lung ale comunitatilor regiunii, fiind rezultatul procesului de consultare al partenerilor regionali. Prin continut viziunea defineste drumul pe care regiunea trebuie sa-l urmeze in procesul de dezvoltare, indicand un sens clar al directiei. Intr-o economie schimbatoare, viziunea cuprinde un angajament de regenerare continua a regiunii, bazat pe punctele tari si pe oportunitatile de crestere economica ale acesteia. Sud Muntenia in contextul viziunii exprimate, va fi o regiune cu o capacitate care sa-i permita dezvoltarea de noi oportunitati si sa genereze importante avantaje economice. Pe baza unui set comun de valori, viziunea va contribui la asigurarea unor conditii bune de viata pentru populatia regiunii, la cresterea competitivitatii mediului de afaceri, la cresterea nivelului de pregatire si flexibilitate al fortei de munca. Atingerea viziunii pe baza unei participari eficiente si semnificative a comunitatilor, va conduce la cresterea economica si prosperitatea regiunii cu un impact real in ceea ce priveste cresterea coeziunii economice si sociale si reducerea disparitatilor existente in interiorul acesteia. In esenta viziunea ilustreaza un viitor unde: populatia regiunii va genera prin activitati concentrate si inovative oportunitati noi de ocupare si prosperitate economica; populatia regiunii va avea acces deplin la oportunitatile de ocupare, educare si perfectionare care le va permite dezvoltarea potentialului personal si contributia la obtinerea bunastarii economice si sociale a comunitatilor; populatia si comunitatile regiunii vor avea un sens real si confident al identitatii, scopului si puterii de decizie; populatia si comunitatile regiunii vor sustine pe termen lung bunurile, mostenirea culturala si mediul inconjurator al regiunii. Totodata aceasta va contribui la cresterea capacitatii regiunii, necesara dezvoltarii economice durabile si echilibrate a acesteia, ca viitoare parte a Uniunii Europene. Transformarea viziunii in realitate necesita un efort real, conjugat si concentrat al tuturor comunitatilor si populatiei regiunii. OBTINEREA VIZIUNII Strategia are un rol important in definirea initiativelor, propunerilor si politicilor complementare necesare pentru obtinerea viziunii. Problemele sociale complexe, cele economice si de mediu caracteristice regiunii si carora aceasta trebuie sa le faca fata, necesita actiuni comune ale autoritatilor publice, organizatiilor si diverselor agentii in acord cu planurile de actiune si strategiile proprii. In ansamblul ei strategia sublinieaza necesitatea dezvoltarii economiei bazata pe cunoastere, a fortei de munca calificata, construirea si dezvoltarea culturii antreprenoriale, cresterea nivelului aspiratiilor si a ratei de ocupare. Obtinerea viziunii regionale necesita implicarea membrilor comunitatilor in dezvoltarea de planuri, strategii si programe la toate nivelurile, in scopul asigurarii ca punctele lor de vedere sunt luate in considerare. In contextul in care viziunea furnizeaza perspectivele de dezvoltare pe termen lung a regiunii si ghideaza procesul de schimbare al acesteia, obtinerea ei nu este un proces usor, fiind necesara fundamentarea de prioritati regionale si locale, luand in considerare problemele si necesitatile urgente. Viitorul regiunii depinde de cei care locuiesc si isi desfasoara activitatea in cadrul acesteia: locuitori, autoritati locale, asociatii si agentii regionale, organizatii si institutii. In acest context si pentru obtinerea viziunii de dezvoltare va fi necesara, printr-un proces de consultare, coordonarea si complementarea actiunilor care vor fi intreprinse si consensul tuturor structurilor implicate. Obtinerea viziunii implica o abordare realista de catre strategie in ceea ce priveste potentialul disponibil al resurselor regionale si al oportunitatilor de dezvoltare. PROVOCARI CHEIE Procesele de natura economica si sociala precum si conditiile si calitatea mediului sunt factori determinanti care influenteaza si conduc schimbarea la nivelul regiunii, avand totodata un real impact in ceea ce priveste capacitatea de adaptare si de dezvoltare a acesteia. Strategia nu exclude aceste interactiuni, furnizand ratiunea de baza cu privire la necesitatea abordarii principiilor dezvoltarii durabile in scopul asigurarii succesului economic al regiunii, cresterii atractivitatii culturale si de mediu al acesteia si perfectionarii bazei proprii de resurse umane. Sub aceste principii, interesele economice, sociale si de mediu ale regiunii necesita o abordare comuna si sustinere reciproca. Luarea in considerare a obiectivelor dezvoltarii durabile, inseamna ca toate schimbarile trebuie facute intr-o maniera pragmatica cu privire la dezvoltarea viitoare a regiunii. Asigurarea succesului regiunii in procesul sau de dezvoltare, impune fundamentarea planurilor si strategiilor locale a diverselor organizatii si institutii pe baza principiilor dezvoltarii durabile. Conservarea si cresterea continua a conditiilor de mediu, aducerea in sfera productiva a zonelor cu reale probleme de mediu, reducerea impactului dezvoltarii asupra mediului, asigurarea cresterii durabile si ridicarea nivelului incluziunii sociale, constituie elemente cheie care conduc la obtinerea prosperitatii si calitati sporite a vietii in regiunea Sud Munternia. In contextul celor de mai sus, apare necesitatea flexibilitatii si adaptarii continue a regiunii la mediul economic competitiv si crescator al globalizarii. Cu toate ca in prezent la nivelul regiunii este in desfasurare procesul de restructurare economica, sociala si de mediu al acesteia, multiple probleme si nevoi sunt inca existente si nerezolvate. Atenuarea sau eliminarea lor necesita interventii radicale si concentrate, bazate pe consensul dintre principalii factori regionali cu privire la modelul optim de dezvoltare al regiunii si asigurarea continuarii sanatatii economice, sociale si de mediu a acesteia. Pentru a face posibila obtinerea dezvoltarii durabile si a rezultatelor de impact dorite, regiunea trebuie sa raspunda urmatoarelor provocari cheie: Reducerea disparitatilor regionale - investitii care sa imbunatateasca performantele economice, sociale si de mediu ale zonelor sarace din regiune. Cresterea Produsului Intern Brut pe locuitor, veniturilor si prosperitatii – cresterea ratei de activitate economica; cresterea nivelului oportunitatilor de angajare in sectoare cu valoare adaugata ridicata; dezvoltarea afacerilor performante. Imbunatatirea retelelor de transport si nivelului de accesibilitate - imbunatatirea infrastructurii de transport; reducerea nivelului de impact al infrastructurii de transport cu privire la mediu, sanatate si calitatea vietii; imbunatatirea transportului public si serviciilor; cresterea nivelului de acces al populatiei; eficientizarea sistemului de transport in contextul prioritatilor locale, regionale si nationale; promovarea alternativelor de transport. Protejarea si imbunatatirea conditiilor de mediu - securizarea si cresterea calitatii si diversitatii mediului natural si cultural; cresterea nivelului de protejare al zonelor de interes local, national si international; protejarea si cresterea biodiversitatii; securizarea conservarii, cresterii si folosirii resurselor naturale (apa, energie, paduri, minerale, peisaj, pamant agricol, etc.); cresterea eficientei si eficacitatii managementului deseurilor; promovarea surselor de energie regenerabila; reducerea gradului de poluare al aerului, apelor si solului. Impactul si adaptarea la schimbarile climatice – necesitatea reducerii emisiilor de gaze de sera si adaptarea la impactul probabil al schimbarii climatice; cresterea eficientei energiei si resurselor folosite; prevenirea riscurilor generate de fenomene extreme precum inundatii, seceta, etc. Imbunatatirea competitivitatii si performantelor economice - promovarea, sustinerea si concentrarea dezvoltarii economice in domenii si locatii care pot contribui cel mai bine la rezolvarea nevoilor locale, regionale si nationale; sustinerea si atragerea de investitii directionate catre sectoare economice cheie; cresterea ratei de participare si a culturii antreprenoriale in vederea cresterii economice; cresterea performantelor economice bazate pe inovare si creativitate; intarirea sectorului de servicii specifice si imbunatatirea accesului la informatii; cresterea nivelului de implicare al cercetarii si mediului universitar in activitati specifice si de sustinere a mediului de afaceri. Abordarea problemelor specifice dezvoltarii rurale - sustinerea regenerarii comunitatilor rurale; diversificarea activitatilor economice bazate pe folosirea resurselor locale; cresterea nivelului oportunitatilor de angajare; imbunatatirea nivelului de performanta al agriculturii; promovarea protectiei mediului si a mostenirii culturale. Cresterea competitivitatii fortei de munca si gradului de ocupare – imbunatatirea calitatii si nivelului de performanta al fortei de munca; cresterea nivelului oportunitatilor de angajare; cresterea si imbunatatirea facilitatilor de educare si formare; modernizarea sistemului educational si a infrastructurii de sustinere. Imbunatatirea nivelului de sanatate – imbunatatirea serviciilor de sanatate si a accesului la acestea; furnizarea de facilitati care sa contribuie la cresterea calitatii vietii CONTEXTUL EUROPEAN Strategia urmareste in termeni de crestere economica si dezvoltare sociala atingerea politicii si obiectivelor strategiei Lisabona. Aceasta promoveaza o directie strategica clara si o abordare integrata cu privire la dezvoltarea economiei bazata pe cunoastere, promovarea dezvoltarii durabile, angajarii, coeziunii teritoriale si oportunitatilor egale. Sub aceste circumstante sinergiile dintre nivelul regional si instrumentele politicii Uniunii Europene pot fi corect exploatate. Ghidul de programare al Comisiei Europene pentru perioada 2000-2006 si noile orientari cu privire la politica de coeziune economica si sociala au constituit un real suport pentru procesul de planificare si coordonare al parteneriatului pe perioada de elaborare a Planului. Planul in ansamblul urmareste sa contribuie la promovarea coeziunii economice si sociale prin atenuarea principalelor dezechilibre existente la nivelul regiunii si prin crearea de locuri de munca durabile. Obiectivele vizate sunt: Crestera competitivitatii intreprinderilor prin investitii durabile si imbunatatirea standardului infrastructurii pentru cresterea atractivitatii regiunii Dezvoltarea cercetarii si inovarii Dezvoltarea societatii informationale Dezvoltarea investitiilor turistice si culturale Protejarea si imbunatatirea mediului Oportunitati egale Cooperarea regionala, transfrontaliera si transnationala Ghidul de programare al Comisiei pentru perioada 2000-2006 mentioneaza responsabilitatea statelor si regiunilor in ceea ce priveste definirea prioritatilor de dezvoltare, conditionand aceast aspect de luarea in considerare a politicilor comunitare in vederea asigurarii coeziunii economice si sociale. In concordanta cu prioritatile cuprinse in Regulamentele relevante ale Comisiei, se accentueaza faptul ca principala schimbare structurala ramane crearea de locuri de munca. Scopul este reducerea disparitatilor in si dintre regiuni si stabilirea conditiilor care sa asigure, prin crestere durabila si imbunatatirea competitivitatii dezvoltarea pe termen lung. SUD MUNTENIA – O REGIUNE ROMANEASCA Acest paragraf are rolul de a furniza o imagine clara privind pozitia si situatia prezenta a regiunii in context local, national si european, de a prezenta problemele cheie cu care se confrunta aceasta, oportunitatile existente si principalii factori care au determinat structura si orientarea strategiei de dezvoltare a regiunii. Caracteristicile principale ale regiunii si conditiile economice si sociale ale acesteia, prezentate si analizate detaliat in capitolul 1 sunt reluate pe scurt ca un set simplu de elemente care definesc legatura dintre situatia prezenta a regiunii si strategia pentru perioada 2007-2013. In contextul de mai sus abordarea se va concentra pe patru domenii de interes considerate ca forte conducatoare reale, care impreuna influenteaza si contribuie la dezvoltarea viitoare a regiunii. Cele patru domenii care prin structura contribuie la definirea provocarilor de dezvoltare pentru regiune sunt: Social Economic Transport Mediu Indicatorii principali ai regiunii Sud - Muntenia Principalii indicatori care furnizeaza imaginea de ansamblu a regiunii Sud Muntenia sunt prezentati in urmatorul tabel: Localizata geografic in partea de Sud a Romaniei, regiunea Sud Muntenia acopera 14,5% din suprafata totala a tarii si cuprinde ca numar de locuitori 15,4% din totalul acesteia. Formata din: 7 judete (Arges, Calarasi, Dambovita, Ialomita, Giurgiu, Prahova si Teleorman), 16 municipii, 32 orase si 509 comune cu 2018 sate, Sud Muntenia nu este o structura administrativa, fiind o regiune de dezvoltare de nivel NUTS II. NUTS I (Stat) NUTS II (Regiune de dezvoltare) NUTS III (Judet) SUPRAFATA TOTALA (Km2 POPULATIE la 31 Dec. 2004 (mii locuitori) DENSITATE Loc km2 Romania Sud Muntenia Arges Calarasi Dambovita Giurgiu Ialomita Prahova Teleorman Marginita in trei parti de alte regiuni si la sud de catre fluviul Dunarea care formeaza granita cu Bulgaria, regiunea Sud Muntenia inconjoara dar nu include capitala tarii Bucuresti, care impreuna cu judetul Ilfov alcatuiesc separat regiunea Bucuresti-Ilfov. Accesul direct la Dunare si la Marea Neagra prin canalul navigabil Dunare – Marea Neagra impreuna cu importantul drum si calea ferata de la Giurgiu (principalul punct de frontiera cu Bulgaria) si viitoarele feriboturi Calarasi-Silistra si Turnu Magurele-Nicopole stabileste Sud Muntenia ca o importanta poarta de acces spre Romania. Regiunea este dominata de campie (70,7%), dar relieful ei este extrem de variat, 9,5 % din suprafata totala fiind muntoasa iar restul de 19,8% fiind acoperita de dealuri. Diversa prin topografie, structura economica si sociala, mediul natural si istoric, regiunea are un caracter predominant rural, generat de ponderea mare a suprafetei agricole (70,7% din suprafata totala) si a populatiei rurale (58,6% din total populatie). Regiunea, caracterizata printr-un grad inalt al biodiversitatii are un bun potential forestier, din suprafata totala fiind acoperita de paduri. Acestea constituie o importanta sursa de furnizare a materiei prime necesara industriei de profil si totodata un mediu propice pentru fauna locala, deosebit de atractiva pentru turisti si vanatori. Social Acest domeniu acopera aspecte legate de factorii demografici, de educatie si calitatea vietii in contextul tendintelor de dezvoltare prezente si viitoare. Legat de o serie de aspecte sociale precum nivelul de concentrare al populatiei, declinul acesteia inclusiv infrastructura educationala exista un contrast intre zona mai urbanizata din nordul regiunii si cea rurala din sudul acesteia. Comparativ cu alte regiuni cu caracter rural din Europa, baza urbana a regiunii este saraca fiind exemplificat de faptul ca 58,6% din populatia regiunii traieste in comunitati rurale, procentul depasind cu mult media pe tara care este de 45,1%. Un argument suplimentar cu privire la cest aspect constituie faptul ca 19,15% din populatie traieste in comunitati urbane de dimensiuni mici ca numar de locuitori (sub 10.000 locuitori si pana la 40.000 locuitori ) Nivelul de urbanizare este mai ridicat in zona de nord a regiunii, unde sunt localizate principalele centre urbane Ploiesti si Pitesti, care cuprind 12,1% din populatia regiunii. In contextul preponderent agrar al regiunii densitatea populatiei este de 97 locuitori/km2 superioara mediei nationale de 90,9 locuitori/km2. Privind distributia teritoriala a acesteia, judetele din nordul regiunii inregistreaza valorile cele mai ridicate ( judetul Prahova cu 175,8 locuitori/km2 si Dambovita cu locuitori/km2 ) iar cele din sud inregistreaza valorile cele mai scazute ( judetul Calarasi cu locuitori/ km2 si Ialomita cu 65,8 locuitori/ km2 ). Combinatia oraselor de dimensiuni mici, dispersia populatiei si structura agriculturii constituie importante constrangeri pentru economia regiunii cu privire la identificarea si dezvoltarea de factori cheie necesari pentru sustinerea cresterii economice si sociale. Populatia regiunii incepand cu anul 1990 a inregistrat un declin continuu, ca urmare a schimbarilor economice si sociale specifice perioadei de tranzitie la economia de piata, ajungand ca in 2004 sa scada cu 6,67%. Judetele unde acest proces este mai accentuat si inregistreaza valorile cele mai ridicate sunt Teleorman, Giurgiu si Calarasi. Sursa: INS, Statistica teritoriala Structura demografica pe ansamblu a populatiei regiunii prezinta anumite dezechilibre generate de scaderea natalitatii, constand in scaderea populatiei tinere si cresterea ponderii celei adulte si varstnice. Fenomen comun intregii regiuni si sensibil prin efectele produse, scaderea natalitatii afecteaza intr-o proportie mai mare judetele Teleorman, Prahova, Calarasi si Ialomita. Imaginea de ansamblu al fenomenului la nivelul intregii regiuni este prezentat in tabelul urmator Sursa: INS, Statistica teritoriala Un alt fenomen caracteristic atat regiunii cat si tarii si care are influente reale in ceea ce priveste structura fortei de munca si cresterea economica il constituie migratia interna a populatiei, in 2004 fiind afectata 1,65% din cadrul acesteia. Cu o valoare sub media nationala de 1,71%, aceasta afecteaza intr-o mai mare masura nordul regiunii, judetele Arges, Prahova si Dambovita inregistrand valorile cele mai mari. Ca o particularitate a migratiei interne exista diferente reale intre comunitatile urbane si cele rurale, acestea din urma fiind afectate intr-o masura mai mare in special la nivelul judetelor Dambovita, Prahova si Arges. Problemele demografice in combinatie cu diferite aspecte de natura economica au contribuit in perioada anterioara la declinul pe ansamblu al regiunii. Nivelul redus al oportunitatilor economice si sociale si migratia relativa a fortei de munca au constituit impedimente in dezvoltarea economica a regiunii. Forta de munca ca si celelalte domenii a fost influentata de procesul de tranzitie la economia de piata, schimbarile produse in structura acesteia avand consecinte majore atat in domeniul social cat si in cel economic. Perioada 2000 - 2004 a fost caracterizata de reducerea numarului persoanelor active (1.277,7 mii persoane in 2004, cu 11,54% mai mic decat in 2000) in favoarea celor inactive, fapt datorat in special fenomenului de imbatranire al populatiei, sporului negativ si persoanelor cu alte surse de existenta. Aceeasi tendinta de scadere a avut-o si populatia ocupata civila, care la sfarsitul anului 2004 era de 1.183,0 mii persoane cu 110,8 mii persoane mai putin decat in 2000, acest fenomen fiind generat de procesul de restructurare economica. Pe sectoare de activitate, in perioada 2000-2004, scaderi ale populatiei ocupate s-au produs cu precadere in agricultura, vanatoare, silvicultura, piscicultura (de la 628,0 mii persoane in 2000 la 466,3 mii persoane in 2004), in acelasi timp inregistrandu-se o crestere a ponderii populatiei ocupate in constructii (de la 43,0 mii persoane in 2000 la 51,3 mii persoane in 2004), in comert (de la 98,9 mii persoane in 2000 la 115,2 mii persoane in 2004) si servicii sociale (de la 14,8 mii persoane in 2000 la 20,9 mii persoane in 2004). Ponderea femeilor in populatia ocupata a fost la sfarsitul anului 2004 de 47,8%. Dupa nivelul de instruire, populatia ocupata civila du studii superioare detine un procent destul de scazut de numai 8,7%, cea cu studii postliceale si tehnice reprezinta 4,5%, cea cu studii liceale detine 30,6%, iar cea cu studii profiterole si gimnaziale 45,2%. Educatia si pregatirea superioara a fortei de munca este asigurata la nivelul regiunii de 5 universitati (Pitesti (2); Targoviste (1); Ploiesti (1) si Alexandria (1)) localizate in judetele din nordul regiunii, de Colegiile universitare recent infiintate in judetele din sud si este totodata sustinuta de universitatile din cadrul celui mai mare Centru universitar din tara – Bucuresti, aflat in centrul regiunii. Totodata educatia si pregatirea fortei de munca este asigurata de cele 176 licee si 10 scoli profesionale, localizate cu precadere in centrele urbane. Gradul de dotare al acestora este in general destul de scazut, fapt ce conduce la practicarea unui proces educational si de formare mai putin modern si performant. Orientarea unor institutii de educatie si formare profesionala in neconcordanta cu solicitarile pietei muncii, influenteaza nivelul de pregatire si posibilitatea gasirii unui loc de munca. Dezechilibrele economice din perioada de tranzitie, disponibilizarile din industrie si incapacitatea altor sectoare economice de a absorbi forta de munca, au constituit cauzele care au determinat aparitia si cresterea somajului. Caracteristicile somajului la nivel de regiune nu difera fata de cele la nivel de tara, insa distributia acestora in profil teritorial este diferita. La 31 decembrie 2004, rata somajului era de 7,4% la nivelul regiunii Sud Muntenia, cu o diferentiere intre souls si nordul regiunii, cele mai ridicate rate ale somajului inregistrandu-se in judetele Ialomita (10,4%) si Calarasi (8,8%), iar cele mai reduse in judetele Prahova (6,6%) si Dambovita (6,7%). Succesul modernizarii economiei regiunii si dezvoltarea durabila a acesteia va depinde de cresterea calitatii fortei de munca, de promovarea, generalizarea si consolidarea culturii antreprenoriale si de dezvoltarea unei culturi educationale, care sa nu fie bazata in exclusivitate pe sistemul educational traditional. Economic Ca urmarea a declinului industriei traditionale si a economiei rurale, in prezent este necesara o concentrare a efortului economic in vederea crearii unei regiuni competitive concomitent cu dezvoltarea sectoarelor economice cu potential de crestere ridicat. In contextul dezvoltarii durabile viitoare, cresterea economica vizata de strategie trebuie orientata spre sustinerea regenerarii comunitatilor urbane si rurale si spre cresterea nivelului privind incluziunea sociala. Cadrul economic al regiunii se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte generale: valori ale unor indicatori ai dezvoltarii economice sub cele existente la nivel de tara concentrarea in partea de nord a regiunii a principalelor sectoare industriale declinul unor sectoare industriale traditionale In anul 2003, principalul indicator de evaluare al cresterii economice - PIB-ul regional a inregistrat o valoarea de 247.760,3 miliarde lei, trendul acestuia fiind in ultimii ani unul crescator. Analiza PIB-ului pe domenii economice si din puct de vedere al contributiei la PIB-ul regional ofera o imagine reala cu privire la starea si modul de functionare al economiei regionale. Industria regiunii a avut o evolutie pozitiva si detine primul loc in economia acesteia, avand o pondere de 28,2% in PIB-ul regional, superioara mediei pe tara de 25,0%. In contextul unei structuri preponderent agrare a regiunii, in anul 2003 agricultura a participat la realizarea PIB-ului regional cu un procent de numai 14,4% superior nivelului national de 11,6%. Acest aspect indica existenta unor reale probleme si disfunctionalitati in cadrul acesteia. Perioada 1998-2003 este caracterizata pe de o parte de o scadere continua a contributiei agriculturii la realizarea PIB-uluii regional (in 1998 ponderea fiind de 18,4% comparativ cu 14,4% in 2003), iar pe de alta parte de cresterea valorii PIB-ului (de aproximativ 4 ori) realizat de catre aceasta. O situatie deloc satisfacatoare si care nu difera fata de nivelul national o inregistreaza domeniul constructiilor, care in anul 2003 participa la realizarea PIB-ului regional cu un procent de 5,4% (nivelul national fiind de 5,8%). Valoric, PIB-ul regional realizat de acesta a crescut in anul 2003 de aproximativ 5,9 ori fata de anul 1998, perioada 1998-2003 fiind caracterizata de o crestere a ponderii in PIB-ul regional. Serviciile, sector caracterizat in general de o evolutie pozitiva dupa 1989, a inregistrat in perioada 1998-2003 o crestere valorica a contributiei la realizarea PIB-ului regional si o evolutie fluctuanta a ponderii de participare in cadrul acestuia. Daca in 1998 ponderea realizata a fost de 39,3%, in anul 2003 aceasta a crescut la 40,8%. Declinul usor al VAB (Valoarea Adaugata Bruta) din sectorul industrial, pe fondul unei cresteri in celelalte sectoare productive reprezinta un indicator primar privind fragilitatea sectorului traditional si dependenta lui de resursele naturale. In acest context se impune diversificarea industriilor traditionale bazate pe folosirea de resurse energetice nepoluante care pot contribui la cresterea pe ansamblu a regiunii. Industria regiunii, complexa si diversificata acopera toate domeniile componente, bazandu-se pe bogatia si varietatea resurselor naturale existente. Parte din industria regiunii se afla inca sub influenta declinului din economia nationala determinata de: mostenirea unei structuri bazata pe industria grea; dependenta unor ramuri de importul de materii prime; consumuri energetice relativ ridicate; eficienta si competitivitate redusa; masuri de restructurare economica neperformante. Concentrata preponderent in partea de nord a regiunii si in cadrul comunitatilor urbane, industria este sustinuta de existenta unui numar de 9.056 intreprinderi, structura acestora in functie de principalele ramuri industriale, de clasele de marime si de numarul de salariati prezentandu-se astfel: Nr. crt. Tip de activitate Total nr. de intreprinderi din care pe clase de marime dupa numarul de salariati 250 si peste TOTAL 9.056 din care Industria extractiva Industria prelucratore Energie electrica, termica, gaze si apa Constructii Bazata in mare parte pe activitati traditionale si orientata spatial in functie de localizarea resurselor naturale, industria regiunii acopera toate domeniile componente si are urmatoarele caracteristici generale: Lipsa unei politici coerente de stimulare a relatiilor de cooperare intre intreprinderi si domeniul cercetarii, in contextul existentei in cadrul acestuia a unui potential uman specializat; Promovarea insuficienta a industriilor locale si a cooperarii interne si internationale a intreprinderilor din regiune; Reducerea si intreruperea activitatii unor capacitati de productie din diverse sectoare ale industriei, a facut ca aceasta sa devina principala ramura generatoare de somaj, din cadrul economiei; Dependenta unor comunitati de existenta unei singure industrii si localizarea investitiilor straine preponderent in partea de nord a regiunii. Comparativ cu anii anteriori, cand in sectoare traditionale precum: chimie si petrochimie, siderurgie si metalurgie neferoasa, energetica, constructii de masini si celuloza si hartie s-a inregistrat, pe fondul unui grad redus de folosire a capacitatilor de productie o productivitate redusa, in prezent evolutia este satisfacatoare atat in sectoarele mentionate cat si in cele nou aparute sau dezvoltate. Aceasta situatie, generata de dinamica crescatoare a procesului de privatizare, de restructurarea si orientarea intreprinderilor spre cerintele economiei de piata, indica existenta in cadrul regiunii a unui potential si a unor oportunitati reale de dezvoltare. Dezvoltarea culturii industriale si competitivitatea crescanda a intreprinderilor, a determinat ca sectoarele industriei orientate spre fabricarea de: echipamente electrice si electronice, autoturisme, confectii textile, materiale de constructii, mobilier din lemn, anvelope si produse chimice sa cunoasca un progres substantial, acestea prin rezultatele obtinute (marirea productivitatii, noi locuri de munca) contribuind la imbunatatirea climatului economic si social al zonelor in care s-au dezvoltat. Industria reprezinta cea mai importanta ramura economica a regiunii tinand cont de faptul ca intreprinderile din sectorul industrial au realizat 47,55% din cifra de afaceri totala din regiune in anul 2004. In regiune exista 11 parcuri industriale, stiintifice si tehnologice (o treime din numarul total de parcuri existente in Romania), 5 dintre acestea fiind localizate in judetul Prahova. In regiune s-au realizat importante investitii straine directe: Renault – Pitesti, Holcim – Campulung Muscel, Samsung COS – Targoviste. Tabloul general al intreprinderilor nou create este completat si sustinut de existenta unor intreprinderi reprezentative atat pentru regiune cat si pentru tara si care polarizeaza majoritatea activitatilor din zonele aferente. Dintre acestea se pot mentiona: SC Petrobrazi SA; SC Petrotel-Lukoil SA; SC Rafinaria Astra Romana SA; SC Upetrom SA; SC Uzuc SA; SC Neptun SA; SC Derolever SA – Judetul Prahova SC Arpechim SA; SC Dacia-Renault SA; SC Aro-Campulung SA – Judetul Arges SC Artic SA; SC Steaua Electrica; SC Romlux SA; SC Victoria SA; Combinatul de Oteluri Speciale Targoviste – Judetul Dambovita Sectorul serviciilor a inregistrat in ultimii ani o evolutie pozitiva in anumite domenii. Orientat initial cu precadere spre activitati comerciale, in prezent acesta acopera o gama larga de activitati, fiind orientat spre domenii precum: financiar-bancar, asigurari, transport, tranzactii imobiliare, posta si telecomunicatii, turism, educatie, sanatate si asistenta sociala, consultanta etc. La nivelul regiunii activitatatile in acest domeniu sunt asigurate de un numar de 34.027 institutii, societati si organizatii, forta de munca ocupata fiind in numar de 172.143 angajati. Tendinta oscilanta in evolutia sectorului de servicii la nivel regional si dimensiunile relativ reduse ale acestuia constituie una din principalele deficiente ale structurii economice din regiune, ceea ce reflecta o dezvoltare subdimensionata atat in raport cu nevoile populatiei, cat si in raport cu celelalte sectoare ale economiei regionale. O evolutie ascendenta au avut-o in ultimii ani serviciile din domeniul sanatatii si cele menite sa sprijine dezvoltarea economica cum ar fi : servicii de consultanta de afaceri, consultanta tehnologica, servicii de reclama si publicitate, servicii de contabilitate, servicii de intermedieri de afaceri etc., promovate atat de societati private cat si de ONG-uri. Sectorul privat din economia regionala a evoluat relativ lent, fiind orientat preponderent spre unitati mici din cadrul sectoarelor producatoare de bunuri de consum. Dinamica si distributia teritoriala a IMM-urilor a fost influentata de o serie de factori precum: puterea economica a zonei, potentialul fortei de munca, posibilitatea accesului la capitalul disponibil, structura economica si cererea corespunzatoare. Lipsa unei strategii de dezvoltare globala a sectorului IMM, corelata cu necesitatile de dezvoltare economica si sociala ale regiunii, a determinat infiintarea IMM-urilor in general in mediul urban si mai putin in cel rural. Agricultura, unul din sectoarele importante ale economiei regionale este prezenta in toate judetele regiunii, ponderea cea mai mare fiind detinuta de cele 4 judete din sudul acesteia (Ialomita, Calarasi, Giurgiu si Teleorman). Regiunea detine conditii naturale favorabile si un important potential de dezvoltare al acesteia. Suprafata agricola de 2.449 mii ha reprezentand 71,1% din suprafata totala a regiunii si 16,6% din suprafata agricola totala a tarii, determina pe de o parte caracterul agrar si potentialul agricol ridicat al acesteia, iar pe de alta parte pozitionarea pe primul loc in cadrul celor 8 regiuni de dezvoltare. In prezent suprafata agricola a regiunii apartine in proportie de 96,2% sectorului privat. Caracteristic agriculturii regionale este faptul ca nu exista o productivitate agricola competitiva si eficienta, cauzata de dotarile tehnice necorespunzatoare si de modul de exploatare practicat. In conditiile in care structura suprafetelor arabile din diferite zone ale regiunii este asemanatore, productia agricola vegetala inregistreaza diferente mari la nivelul acestora. Luata in ansamblu, agricultura regiunii caracterizata printr-un real potential de dezvoltare si aflata inca sub influenta procesului de tranzitie la economia de piata se confrunta cu multiple probleme a caror reducere si eliminare necesita eforturi sustinute si conjugate. Turismul, datorita potentialului de care dispune regiunea tinde sa devina unul dintre cele mai dinamice sectoare economice, aportul acestuia la revigorarea socio-economica a regiunii fiind substantial. Principalele puncte de atractie turistica le constituie statiunile montane de pe Valea Prahovei, care dispun de o retea hoteliera capabila sa acopere in mare parte necesitatile de cazare si de o infrastructura turistica adecvata. Turismul balnear este asigurat in cadrul regiunii de catre 3 statiuni balneoclimaterice (Slanic - Prahova, Pucioasa si Amara), conditiile de cazare, bazele de tratament si calitatea serviciilor oferite satisfacand intr-o mica masura cerintele turistilor. Atractivitatea turistica a regiunii este data de existenta unor valori si monumente cultural-istorice si a unor parcuri naturale situate in Muntiii Bucegi si Muntii Piatra Craiului. Capitala tarii si principalul aeroport international al Romaniei constituie factori de sustinere privind practicarea turismului de afaceri. Zona de sud a regiunii si in special zona riverana fluviului Dunarea detine un potential turistic neexploatat suficient pana in prezent, dar care constituie o oportunitate de dezvoltare a turismului. In anul 2004 reteaua de cazare turistica a regiunii cuprindea 394 unitati, din care 117 hoteluri si moteluri, 5 hanuri turistice, 27 cabane turistice, 6 campinguri si unitati tip casuta, 58 vile turistice si bungalouri, 24 tabere de elevi si prescolari, 51 pensiuni turistice urbane, 98 pensiuni turistice rurale, 1 hotel pentru tineret, 3 hosteluri, 1 popas turistic si 3 spatii de cazare pe nave. Capacitatea de cazare existenta in regiune in anul 2004 a fost de 22.494 locuri, indicele de utilizare fiind de 27,7 %. In anul 2004 Regiunea Sud Muntenia detinea 11,9% din capacitatea de cazare in functiune a tarii. O problema cheie pentru dezvoltarea turismului si pentru cresterea numarului de turisti o constituie imbunatatirea serviciilor turistice si dezvoltarea centrelor de informare si promovare turistica. Transport Caracterizata de o infrastructura de transport saraca, regiunea Sud Muntenia beneficieaza de avantajul oportunitatilor oferite de prezenta in interiorul sau a capitalei tarii-Bucuresti prin aeroportul international Henri Coanda. Strabatuta de 4 cai rutiere internationale si de autostrada Constanta-Bucuresti (partial data in folosinta) parte a retelei pan-europene de transport, regiunea Sud Muntenia beneficiaza de o bun acces intern si international. Reteaua drumurilor nationale (22,9% din 11.999 km lungime totala drumuri), in mare parte modernizate, asigura o buna comunicare in special intre centrele urbane din regiune, facilitand totodata accesul din si inspre diverse centre importante cum ar fi: Bucuresti-capitala tarii, portul maritim Constanta etc. Fluviul Dunarea, cale navigabila si important culoar de transport european faciliteaza accesul catre principalul port maritim al tarii–Constanta, asigurand totodata o buna comunicare cu tarile din Europa de Vest. Comunicarea cu teritoriul tarii aflat in interiorul arcului carpatin este asigurata de 4 culuoare si anume: Valea Prahovei (rutier si feroviar) Valea Oltului (rutier si feroviar) Rucar-Bran (rutier) Transfagarasan (rutier-accesibil numai pe perioada verii) Regiunea beneficiaza de puncte de control si trecere a frontierei cu Bulgaria pentru trafic auto si feroviar, localizate in judetele Teleorman, Giurgiu si Calarasi. Densitatea drumurilor publice este de 34,8 Km/100 Km², valoarea cea mai mare a acesteia inregistrandu-se in judetele Prahova (46,6 Km/100Km²) si Dambovita (43,2 Km/100 Km²) , iar cea mai mica in judetele Calarasi (25,2 Km/100 Km²) si Teleorman (25,7 Km/100 Km²). Starea tehnica a retelei de drumuri publice este in general nesatisfacatoare, drumurile modernizate in lungime de 3.496 km reprezentand 29,1% din lungimea totala a acestora, iar cele cu imbracaminti usoare rutiere 28,5%. In comparatie cu starea tehnica in general satisfacatoare a drumurilor nationale, drumurile judetene si comunale (77,1% din reteaua de drumuri a regiunii) sunt in marea lor majoritate necorespunzatoare, fapt ce inpiedica sau ingreuneaza traficul rutier, acest aspect avand un impact negativ major in special in zonele rurale. Transportul rutier este completat de transportul feroviar, 4 magistrale asigurand legatura cu regiunile istorice Moldova, Dobrogea, Transilvania si Banat. Mediu Problemele de mediu si grija fata de acesta, impune luarea unor masuri concrete de protejare a acestuia si necesitatea conservarii biodiversitatii. Provocarea adresata mediului, impune o schimbare de atitudine a populatiei si o atentie sporita privind protejarea lui. Calitatea mediului, in functie de evaluarea gradului de poluare a componentelor sale individuale (aer, apa, sol, paduri etc.) difera in cadrul regiunii de la o zona la alta, fiind determinata de specificul si particularitatile acestora. Astfel, zona de nord a regiunii datorita gradului ridicat de industrializare si de concentrarea in cadrul acesteia a unor activitati industriale poluante, se caracterizeaza prin probleme la nivelul tuturor componentelor de mediu, cu un impact negativ asupra calitatii vietii si a conditiilor de trai. Starea tehnica necorespunzatoare a statiilor de tratare a apelor uzate menajere si industriale si folosirea unor tehnologii depasite, determina existenta unei poluari biologice si microbiologie avansate a raurilor colectoare. Partea de sud a regiunii, datorita gradului scazut de industrializare este mai putin afectata de factorii poluanti, dar in schimb suporta actiunea unor factori de mediu limitativi, cum sunt: eroziunea, saracia in substante nutritive si poluare chimica, a caror efecte negative in productivitatea agricola si calitatea mediului de trai sunt evidente. Folosirea pe scara larga a substantelor chimice pentru tratarea solului si a culturilor in contextul practicarii de-a lungul timpului a unei agriculturi intensive a influentat negativ calitatea apelor subterane, gradul de poluare al acestora fiind destul de ridicat. O problema deosebita o constituie depozitarea deseurilor menajere si nemenajere, regiunea dispunand de un numar restrans de spatii de depozitare corespunzatoare a acestora, localizate preponderent in centrele urbane. Pana in prezent, in cadrul regiunii nu exista un sistem complex si modern, capabil sa realizeze separarea, procesarea, utilizarea si lichidarea deseurilor, inclusiv incinerarea acestora. Un aspect sensibil si tot mai prezent il constituie schimbarea climatica, efectele generate avand implicatii asupra stilului de viata si al dezvoltarii in general. Fenomene precum incalzirea globala, inudatiile implica o planificare strategica a actiunilor de prevenire si diminuare a impactului pe care il produce. Mediul si calitatea vietii sunt probleme cheie in procesul de dezvoltare al regiunii. Luarea in considerare a acestora implica directionarea masurilor specifice catre imbunatatirea in ansamblu a calitatii factorilor de mediu. PRINCIPII OPERATIONALE Strategia pentru perioada 2007-2013 este concentrata pe cerintele economice, sociale si de mediu ale regiunii, necesare asigurarii unei dezvoltarii regionale durabile. In termeni de dezvoltare economica, aceasta va implica dezvoltarea unei abordari pe termen lung in contextul unui mediu economic schimbator si pusa in aplicare printr-o serie de mecanisme ce includ Programele Fondurilor Structurale ale Uniunii Europene (Programele Operationale Sectoriale si Regionale); finantari ale Uniunii Europene pentru cooperare interregionala (INTERREG); Politica Agricola Comuna a Uniunii Europene (PAC), incluzand Programul de Dezvoltare Rurala; Programe de Finantare Nationale si alte programe de ajutor. Strategia se va baza pe un numar de principii operationale care vor ghida la nivel regional actiunile de furnizare a acesteia. Principiile operationale sunt: parteneriat concentrare integrare si includere inovare Parteneriat Regenerarea economica si sociala a regiunii va fi obtinuta prin continuarea intaririi parteneriatului regional si mentinerea unei colaborari efective la nivel strategic si operational. Planul urmeza sa fie implementat si coordonat pe baza abordarii parteneriale care va asigura ca energia, resursele si experienta partenerilor regionali vor fi orientate spre dezvoltarea economica si sociala a regiunii. Concentrare Planul va urmari sa asigure concentrarea resurselor spre zonele cu necesitati si oportunitati sporite si pe activitatile care conduc la reducerea disparitatilor si la cresterea impactului si beneficiilor economice. Acest aspect se va baza pe evaluarea si prioritizarea oportunitatilor de dezvoltare si pe stabilirea unui mecanism care sa asigure orientarea noilor oportunitati economice catre comunitatile cu cele mai mari nevoi. Integrare & Includere Planul se va baza pe o abordare strategica care va urmari dezvoltarea economica pe termen lung a regiunii. Acest aspect va implica asigurarea unor legaturi efective si eficiente intre programe, printr-un cadru care sa sustina si sa contribuie la regenerarea socio-economica a regiunii. Totodata, Planul va asigura egalitatea oportunitatilor pentru toti rezidentii regiunii prin integrarea „orizontala” a acestei teme in toate interventiile propuse. Inovare Strategia se va baza pe o abordare care sa permita incurajarea si dezvoltarea la nivelul regiunii a unei culturi inovative si sa sustina dezvoltarea de idei si initiative, in special promovarea unei societati informationale pentru beneficiul socio-economic al regiunii. SCOPUL STRATEGIC Considerarea pe mai departe a viziunii, necesita stabilirea scopului si obiectivelor strategiei pentru a reflecta in context economic si social abordarile si schimbarile urmarite. Pe termen lung, scopul strategic principal de dezvoltare al Regiunii Sud Muntenia este: „cresterea capacitatii regiunii in vederea dezvoltarii economice si sociale durabile si echilibrate a acesteia, care sa conduca la reducerea disparitatilor si cresterea coeziunii economice si sociale, la cresterea prosperitatii si standardului de viata al locuitorilor regiunii” Acesta implica asigurarea unui standard de viata ridicat, prin crestere si dezvoltare economica bazata pe resursele si mediul regiunii.      Scopul strategic reflecta abordarea concentrata, integrata si flexibila pentru imbunatatirea competitivitatii si capacitatii inovatoare a economiei regiunii in vederea cresterii economice reducerea disparitatilor economice si sociale existente in interiorul regiunii si cresterea gradului de includere a grupurilor dezavantajate in viata economica a acesteia protejarea si imbunatatirea conditiilor de mediu si cresterea beneficiului economic folosirea rationala a resurselor naturale OBIECTIVE STRATEGICE Atingerea scopului strategic se va face printr-un set de obiective strategice de dezvoltare, care reflecta combinatia aspiratiilor sociale, economice si de mediu ale regiunii. Obiectivele strategice urmaresc reducerea inegalitatilor cu privire la nivelul cresterii economice, concentrandu-se pe problemele coeziunii economice si sociale. Prin obiectivele strategice Planul urmareste eliminarea factorilor care blocheaza dezvoltarea pe ansamblu a regiunii, exploatand totodata avantajele care furnizeaza oportunitati de dezvoltare. Impreuna, cele patru obiective strategice vor contribui la obtinerea prosperitatii regiunii, asigurand totodata o dezvoltare pe termen lung a comunitatilor acesteia. Obiectivele strategice care vor ghida implementarea Planului si care printr-o abordare cuprinzatoare si integrata urmaresc regenerarea economica si sociala a regiunii, sunt: Obiectivul 1 - Cresterea nivelulului de competitivitate si atractivitate al regiunii Obiectivul 2 - Cresterea capacitatii inovative si competitivitatii mediului de afaceri al regiunii Obiectivul 3 - Dezvoltarea economica, sociala si culturala durabila si echilibrata a comunitatilor rurale Obiectivul 4 – Cresterea stabilitatii sociale si eficientizarea potentialului fortei de munca a regiunii Sistemul Obiectivelor Strategice de Dezvoltare Scop Strategic Cresterea capacitatii regiunii in vederea dezvoltarii economice si sociale durabile si echilibrate a acesteia, care sa conduca la reducerea disparitatilor si cresterea coeziunii economice si sociale, la cresterea prosperitatii si standardului de viata al locuitorilor regiunii. Obiective Strategice de Dezvoltare Cresterea nivelulului de competitivitate si atractivitate al regiunii Cresterea capacitatii inovatoare si competitivitatii mediului de afaceri al regiunii Dezvoltarea economica, sociala si culturala durabila si echilibrata a comunitatilor rurale Cresterea stabilitatii sociale si eficientizarea potentialului fortei de munca a regiunii Prioritati „conducatorii schimbarii” Dezvoltarea infrastructurii locale si regionale