Religia fenicienilor
A) Istoria arata ca fenicienii aveau o inegalabila maiestrie în
practicarea mestesugurilor, negot si navigatie. Ei au creat scrierea
alfabetica. Erau renumiti în lumea antica pentru numeroasele lor calatorii
pe mare si colonizarile ce le-au urmat. Cea mai înfloritoare colonie a
fenicienilor era Cartagina, în secolul al IX-lea î. Hr., colonie a orasului
Tyr. Fenicienii au ridi 555b19f cat si trei însemnate orase-cetati: Byblos, Ugarit si
Tyr. Orasele feniciene erau independente (de exemplu: Cartagina sau
localitati în Malta ori Sardinia). În ceea ce priveste orasele-cetati
întemeiate, fenicienii preferau promontorii sau insule apropiate de tarm.
Istoria fenicienilor, ca si a canaaneenilor de pe coastele Marii Mediterane,
începe în mileniul al III-lea î. Hr.
B) Dintre izvoarele scrise ale fenicienilor se disting: Cosmogonia
fenica a lui Philon din Byblos, poemele si Tablitele de la Ugarit, numite
si Textele de la Ras Shamra (Capul Mararului), cuprinzând povestiri si
poeme mitologice, dintre care în special Legenda lui Keret si Miturile lui
Baal. Lor li se adauga si scrieri ale evreilor si helenilor, precum si
inscriptii din orasele feniciene.
C) Cosmogonia avea mai multe variante la fenicieni. Una dintre ele
arata ca la început au existat Timpul, Dorinta si Muma tuturor lucrurilor.
S-au nascut apoi Aerul si Aura. O alta cosmogonie se refera la existenta
Eterului si Aerului, care l-au nascut pe zeul Ulomos, ce a dat nastere
Oului cosmic, care, spart în doua, a creat cerul si pamântul.
D) Ca doctrina religioasa în religia fenicienilor se distinge
politeismul.
E) Pantheonul zeilor era dominat de Baal. Acest zeu avea foarte
numeroase apelative. Unul dintre ele era Baal-Hammon, numit "stapânul
altarelor cu miresme". El fusese asimilat cu Chronos de la vechii greci si
cu Saturn de la romani. Avea coarne de berbec. Era zeul cerului si al
fertilitatii. Lui i se sacrificau copii. Sacrificiile erau clasificate în functie
de scopul lor si erau asemanatoare cu cele ale iudeilor (jertfa de împacare,
jertfa de rascumparare a unui pacat si jertfa de iertare etc.), dupa cum
arata Constantin Daniel209. În alta ipostaza, ca stapân al pamântului, el s-a
luptat cu Yam, printul marii. A fost omorât de acesta, dar razbunat de
sotia sa Anat, sora lui Baal. Aceeasi poveste fusese reluata cu Baal omorât
de Mot si razbunat de Anat, care l-a ucis pe Mot. Melkart, "regele
cetatii", zeu principal în Tyr, era identificat cu Hermes de la vechii greci.
Asherat aparea ca si la canaaneeni si era zeita fecunditatii si a razboiului.
Sepesh era zeita soarelui, identificata cu Shamash de la asiro-babilonieni.
Alti zei erau Reshef (cel luminos), cunoscut si în mitologia egipteana, zeu
al fulgerului si al focului, asimilat de heleni lui Apollo si Eshmun, având
un templu la Tyr, zeu al vindecarii, asimilat lui Asclepios de la heleni.
Noron era un zeu vindecator si aparator, adorat în Ugarit. Yarih era zeul
lunii, în timp ce Yamm era zeul marii tot la Ugarit. Zeul mortii era Mot
prezent si el la canaaneeni. Adonis adon însemnând "domn"), se afirma
ca un zeu foarte popular la fenicieni, fiind preluat si de vechii greci.
Exista si o triada Baal-Anat-Adonis. Zeita Tanit era a cerului si avea drept
simboluri: rodia, urechea si porumbelul. Ea forma un cuplu cu zeul Baal.
Foarte interesant era faptul ca în locul numelui zeilor se preferau porecle
sau alte apelative, caci cunoasterea numelui dadea puteri miraculoase
omului respectiv. De asemenea, se remarca migratia atributelor la zeii
fenicieni, ca si în hinduismul vedic. Fenicienii adorau si râuri, arbori sau
munti ca sacri.
F) Cultul se desfasura în templele pe care le-au construit fenicienii
sub influenta egiptenilor. Ele erau ridicate pe înaltimi. Regele era si
marele preot. Se aduceau ofrande zeilor. Acestea constau în fructe,
prajituri si carne de animale si pasari. Jertfa primilor nascuti era la mare
cinste la fenicieni, ca si la canaaneeni si evrei. Ei aveau obiceiul sa-si
jertfeasca preotii, caci ei erau mai aproape de zei si sacrificiul lor dadea o
mai mare certitudine. Functia cea mai însemnata a preotilor la fenicieni
era pazirea cu strictete a tabuurilor si a specificului ritualurilor. Raderea
parului era considerata un semn de puritate rituala, la fel ca si vesmântul
de in si picioarele fara încaltari. Magia si mantica erau si ele reprezentate
la fenicieni. Ca si babilonienii si canaaneenii, fenicienii cunosteau
prostitutia sacra, ritualul întretinerii unei relatii sexuale cu un strain era
raspândit. Herodot scrie ca: "orice femeie autohtona este obligata sa se
aseze macar o data în viata în templul zeitei Venus si sa se dea unui
strain"210. Exista si prostitutie masculina, banii câstigati fiind numiti
"banii câinelui". Ei erau dati templului canaaneean.
Daca în cazul canaaneenilor defaimarea a venit din partea evreilor
(vizând în principal prostitutia sacra), la fenicieni a izvorât din ostilitatea
purtata fata de ei de catre heleni si romani (accentul punându-se pe
condamnarea sacrificiilor de copii).
|
