Religia hittitilor
A) În istorie hittitii erau cunoscuti ca fiii lui Het si numiti hetei. Ei
au trait în Cappadocia, Nordul Siriei si Anatolia. Cel mai important centru
era Hattus, azi Boghazköy în Turcia. Prehititii sau protohittitii sunt
preindo-europeni, hittitii apartinând neamului indo-european. 232f57c Hittitii au
fost influentati de asiro-babilonieni si de egipteni. Ei reprezentau o mare
forta politica si militara la vremea lor. Se ocupau cu cr"sterea vitelor, a
cailor si erau mesteri ai metalelor, regi ai fierului. Hatti înseamna, de fapt,
"argint". Hittitii au cunoscut doua perioade istorice: 1) vechiul imperiu
hittit pâna la Telepinus si 2) imperiul nou hittit (dupa Telepinus, din
secolul al XV-lea î. Hr. si pâna în secolul al XII-lea î. Hr.). Imperiul hittit
cunostea trei orase sacre: Arinna, Nerik si Zippalanda. Poporul era pios.
Regele din Hatti era si cel mai mare preot. Prin el comunicau zeii cu
oamenii, ca si la egipteni. Religia lor insista asupra laturii morale.
B) Izvoarele se compun din doua coduri de legi: Daca un om si
Daca viile. Sapaturile facute de Hugo Winckler în 1906 - 1907 la
Boghazköy au contribuit fundamental la cunoasterea acestui popor si a
religiei si culturii sale. Au fost descoperite 10000 de tablite reprezentând
arhivele regale hittite. Dintre surse citam texte religioase, magice,
mitologice si divinatorii. Exista mai multe alte texte care descriu
caracteristicile religiei hitttitilor, de exemplu: Mitul lui Telepinus
Regalitatea în cer Riturile de purificare sau Juramintele. Exista, de
asemenea, oracole pentru cercetarea mâniei zeilor, precum si unele rituri,
de pilda pentru purificarea zeului si a omului, pentru înaltarea unei case,
pentru pregatirea de lupta, contra certurilor în familie si contra impotentei.
C) Cosmogonia hittitilor avea la baza un interesant un mit de
origine intitulat Mitul sarpelui Illuyanka, cel care l-a atacat pe zeul
furtunii. Acesta a cerut zeilor sa-l pedepseasca pe sarpe. La un ospat,
unde fusese invitat de zei, sarpele si neamurile sale s-au îmbuibat. Drept
consecinta, el a fost prins cu o frânghie si omorât.
D) Ca doctrina religioasa, hittitii cunosteau politeismul. Ca si la
egipteni, se remarca si zoomorfismul.
424 Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucuresti, Editura
Stiintifica si Enciclopedica, 1980, p.12.
E) Pantheonul zeilor se caracteriza printr-o importanta exceptie la
popoarele indo-europene, patriarhale prin excelenta. Astfel, în frunte se
afla o zeita, Soarele din Arinna. Sotul ei era Teshub, zeul furtunii. În
Anatolia si la Nerik era adorat mai ales zeul furtunii, reprezentat în
numeroase basoreliefuri si statui, uneori cu barba si toiag în mâna. El era
stapânul Ţarii Hatti, regele cerului si sotul zeitei Soare din Arinna. Hittitii
adorau fortele naturii personificate. Soarele, stapânul cerului, era
reprezentat cu trei ochi. El vedea totul si detinea normele dreptatii.
Soarele cerului era si zeul dreptatii, dar exista si Soarele pamântului, care
avea misiunea de a îndeparta raul de pe pamânt si a-l duce în infern. Un
altul era Soarele din apa Telepinus, zeul fecunditatii si al vegetatiei,
murea simbolic în acord cu ciclul anotimpurilor. Era un zeu al
agriculturii, desigur, ce simboliza energia vitala din natura. Zeita Hepet
era reprezentata împreuna cu leul si fiul ei Sharma Rundas era zeul
norocului, pe când Kubaba patrona padurile. Potrivit credintei hittitilor,
zeii erau stapânii oamenilor, iar acestia erau servitorii lor si trebuiau sa-si
îndeplineasca îndatoririle prin cultul zeilor.
F) Cultul consta în spalarea, îmbracarea si hranirea zeului cu pâine
si bautura fermentata. Se aduceau ofrande de cereale, fructe, brânza,
pâine, lapte, uleiuri, pasari, porci si chiar vite. Templele erau marete, fiind
construite din blocuri de stânca. Asa era templul de la Boghazköy.
Templele aveau ferestre mari, ce ajungeau pâna în pamânt si largi ca sa
intre lumina. Strainii erau exclusi din cult. Marele preot era si marele rege
si preotul zeitei Soare din Arinna. Curatenia si puritatea preotilor erau
obligatorii. Preotii erau casatoriti, dar noaptea o petreceau în templu. Ei
jertfeau zeilor animale prin taiere. Aduceau si jertfe umane doar cu ocazia
înfrângerilor militare. Se faceau rugaciuni pentru rechemarea zeului
socotit absent la primejdiile abatute asupra poporului. Exista un cler
superior si un cler inferior. Preotii trebuiau sa-i hraneasca pe zei zilnic.
Sarbatorile erau fixe ori ocazionale. Anul Nou se sarbatorea iarna, iar nu
la venirea primaverii. Existau, de asemenea, în jur de 18 sarbatori, dintre
care cea a pamântului si cea a ogoarelor erau cele mai însemnate. Aratul
si secerisul erau muncile câmpului cele mai importante la hittiti. Magia se
practica mai ales pentru vindecarea de boli. Existau atât rituri de atragere
a zeului, cât si de izgonire a unor duhuri rele, rituri numite apotropaice.
Interpretarea viselor, cercetarea maruntaielor, a ficatului, a zborului
pasarilor si ghicitul în zaruri erau foarte apreciate. Extazul mistic era
interpretat ca intrarea zeului în corpul acelui om, de obicei preot.
G) Ritul funerar avea la hittitii incinerarea ca specific. Ulterior s-a
practicat înhumarea. Înmormântarea dura 13 zile, timp în care se
îndeplineau numeroase ceremonii funerare. Arderea cadavrului se facea
în primele doua zile.
|
