Religia în China antica
A) În istoria Chinei s-a ridicat adeseori întrebarea daca chinezii
erau un popor religios, pentru ca nu au cunoscut o mitologie bogata ca
alte popoare, nu s-a constituit o teologie stricta, iar clasa sacerdotala nu
avea atâta influenta. Dar înca din epoca Shang (secolul al XVI-lea -
secolul al XI-lea î. Hr.) existau cosmogonii si un cult, alaturi de mitologie,
samanism, mistica si divinatie. În istoria veche a Chinei, o mentiune
aparte se cuvine faimosului împarat Huangi, temut când era în viata, dar
si dupa moartea sa. El si-a construit mormântul protejat de o armata
impresionanta de soldati din teracota, iar camera mortuara aparata de
infuzii de mercur extrem de toxice, care au facut ca nici astazi sa nu fi
intrat nimeni acolo.
B) Izvoarele religiei în China antica apartineau mitologiei. Aceasta
era foarte bogata. În afara miturilor cosmogonice, Yuan Ke citeaza:
a) batalia dintre Hungdi, stapânitorul ceresc si cârmuitorul suprem al
Centrului si Chiyou, vazut ca o zeitate cereasca rea; b) printul Gun si fiul
sau Yu, un dragon cu coarne, ivit din pântecele tatalui, care domolesc
potopul; c) arcasul Yi, care ucide monstrul Yayu, giganticul boa, un
mistret urias si sageteaza sorii, iar sotia sa Chang'e fuge în luna si se
preschimba într-o broasca râioasa etc.344.
C) Cosmogonia avea mai multe variante. Universul a fost creat din
haosul primordial Hun Tun, prin moartea sa. La începuturi, când cerul si
pamântul erau un haos ce semana cu un ou, s-a nascut o fiinta
antropomorfa Pan-ku. Dupa moartea acestuia, din cap a aparut un munte
sfânt. Ochii sai erau soarele si luna. Din grasimea lui s-au ivit marile si
fluviile. Arborii si vegetatia au aparut din perii capului si ai corpului sau.
În alta ordine de idei, inscriptiile oraculare vorbesc despre
preeminenta unui zeu suprem al cerului, Di (Domnul) sau Shang Di
(Domnul de Sus). Di este cel care comanda ritmurile cosmice si
fenomenele naturale (ploaia, vântul sau seceta) si asigura bogatia
recoltelor. Tot el provoaca dezastrele naturale.
Într-un alt mit, un cuplu frate si sora, Fu Xi si Nu Wa, fiinte cu trup
de dragon, au facut lumea astfel: Nu Wa a refacut cerul albastru, cu pietre
de cinci culori diferite. Apoi a retezat picioarele unei broaste testoase si a
înaltat patru stâlpi în cei patru poli ai lumii. L-a omorât în cele din urma
pe Dragonul Negru (Kong Kong) si a oprit apele cu cenusa de trestie.
Într-un alt text, Nu Wa a creat cerul si pamântul, dupa care a modelat
oamenii nobili din lut galben, iar pe cei saraci din noroi.
O alta conceptie este legata de creatia universului prin interactiunea
dintre principiile fundamentale Yin (feminin, al întunericului) si Yang
(masculin, al luminii). Ele au creat cerul si pamântul, iar din substanta
tulbure ramasa între cer si pamânt s-au zamislit pasarile, animalele, pestii
si insectele, pe când din substanta pura s-au creat oamenii.
D) Doctrina religioasa predominanta era politeismul ca si în
majoritatea religiilor arhaice. Filosofia chineza si religiile Chinei nu pot fi
întelese în afara traditiei. Termenul jia înseamna "traditie" sau "clan". El
desemneaza, totodata, un curent de gândire. În China se învata ca traditia
intelectuala se transmite ca si traditia familiala.
E) Pantheonul zeilor nu era bogat. Dintre divinitati se distingeau
stapânul cerului Tian si zeita pamântului Hu-Tu. Existau si alti zei între
care: Yu Shi, stapânul ploii, Lei Gong, al tunetului si Feng Po, al vântului.
Yandi era zeul soarelui si Zhurong - zeul focului. În China antica cerul era
zeitatea suprema. Astfel, regii dinastiei Zhou aveau apelativul "fiul
cerului", iar victoria lor asupra dinastiei Shang a fost explicata prin faptul
ca ei primisera "mandatul cerului" (tian ming
F) Cultul avea în centru credinte populare. Legat de cultul zeului
Di, se practicau doua feluri de sacrificii: cele din sanctuarul stramosilor si
cele de pe câmp. Cultul stramosilor avea preponderenta întrucât forma
cea mai raspândita de cult era adorarea stramosilor. Aducerea de ofrande
sacrificiale mortilor îi revenea capului familiei. Divinitatii protectoare a
Fluviului Galben i se aduceau uneori sacrificii umane dintre fetele
virgine.
G) Ritul funerar era reprezentat de înhumare. Exista credinta în
doua diviziuni ale sufletului: a) po - ce ramâne alaturi de corp si dupa
moarte si b) hun - care zboara pentru a fi alaturi de stapânul suprem în
împaratia fântânilor galbene.
|
