Religia slavilor
A) În istorie slavii au aparut ca un popor de origine indo-europeana.
Se constituiau din triburi razlete, apoi uniuni de triburi, creându-se trei
mari grupe: 1) slavii rasariteni (rusii, ucrainienii si bielorusii); 2) slavii
apuseni (cehii, slovacii si polonezii); 3) slavii sudici (slovenii, croatii,
sârbii si bulgarii). Slavii erau blânzi, voinici, ospitalieri, pasnici, artisti si
practicau agricultura si pastoritul. De asemenea, ei erau monogami,
poligamia întâlnindu-se rareori doar la capetenii. Sotiile erau arse pe rug
la moartea sotilor. Crestinarea slavilor s-a petrecut în secolele al VII-lea -
al XII-lea d. Hr.
B) Izvoarele religiei slavilor sunt urmatoarele: o lucrare scrisa de
Procopiu din Cezareea si intitulata Razboiul cu gotii, precum si Cronica
calugarului Nestor, datând din secolul al XII-lea, Chronica slavorum
Gesta danorum si Historia polonica
C) Doctrina religioasa prezenta în religia slavilor era politeismul.
D) Pantheonul zeilor îl avea ca principal pe zeul Perun. Acesta era
zeul cerului în timpul furtunii, dar si zeul "tunetului", în conformitate cu
numele sau. Zaria (zarea) era aurora. Ea era fiica lui Perun, fiind
reprezentata ca fecioara si vazuta ca simbol al renasterii. Materi-Zemlia
era pamântul mama. Svarog, ca zeul soarelui stralucitor si al focului, al
secetei si stepelor, era foarte temut. Dajbog era soarele care fertilizeaza
câmpul. Velesh era un zeu al turmelor si pastorilor, al bogatiei si al
bunastarii. Mokosh era zeita tunsului oilor si a torsului lânii. Slavii de sud
aveau ca zeu suprem pe Bog. Exista atât Cernobog (zeul negru), cât si
Bialobog (zeul alb). Rusaliile erau sufletele fetelor tinere moarte si care
continuau sa traiasca în ape sau pe malurile lor. Bereghinele erau zânele
apelor. Slavii aveau credinta în demoni, vampiri, spirite ale lacurilor si ale
izvoarelor. Astfel, Domovoi erau duhurile casei, iar Lesovoi - ale padurii,
Polevoi - ale câmpului si Rojdancele - ale nasterii.
E) Cultul avea loc mai ales în vestitul templu închinat lui Perun,
ridicat lânga Novgorod. Slavii se închinau la idoli de lemn si de piatra.
Foarte raspândit era cultul animalelor si al pasarilor. Sacrificiul se numea
treba, iar locul de sacrificiu era trebiscea, în vreme ce rugaciunea era
molenie. Oamenii se sacrificau prin tragere la sorti sau erau alesi dintre
prizonieri. Ca ofranda se aducea în special placinta cu miere. Vrajitoria
era la mare cinste. Slavii aveau multi vraci, vindecatori, precum si volhvi
îmbracati în piei de lup. Acestia practicau magia. Un rol aparte îl avea
ghicitul dupa sariturile cailor. Astfel, daca sarea calul peste lanci cu
dreptul, viitorul le era favorabil, daca o facea cu stângul, atunci viitorul le
era defavorabil. Sarbatorile erau cu prilejul muncilor agricole si în functie
de perioadele anului.
F) Ritul funerar a cunoscut o ordine diferita a celor doua practici
principale. Astfel, incinerarea a fost mai întâi si doar apoi îngroparea. La
moartea unui tânar era sacrificata si logodnica, dar si medicul ca sa-l
îngrijeasca pe tânar pe lumea cealalta. De cum oamenii îsi simteau
apropierea sfârsitului, îsi construiau o sanie pentru înmormântare, de unde
a aparut expresia a fi pe sanie, care însemna "a fi pe duca".
G) Sufletul omului era nemuritor.
C) Religiile Estului indo-european
|
