ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Religiile indigene
A) Istoria culturilor arhaice subliniaza ca oamenii de atunci nu erau
primitivi în sensul de necivilizati si salbatici. Chiar daca erau popoare fara
scriere, ele nu erau înapoiate. Culturile lor trebuie întelese din interior si
nu cu grila civilizatiilor de azi sau cu prejudecatile omului modern.
Lucien Lévy-Bruhl sustine existenta unei mentalitati prelogice la
primitivi, influenta grupului asupra gândirii individului ş 626e47g ;i pierderea
elementului cognitiv în favoarea elementului emotional. Claude Lévi-
Strauss subliniaza, însa, necesitatea depasirii falsei antinomii dintre
mentalitatea logica si mentalitatea prelogica. Astazi se înlocuieste
termenul de "primitiv" cu acela de "arhaic" sau cu cel de "indigen",
tocmai pentru a-l elibera de semnificatia peiorativa. Pentru a exemplifica,
religiile indigene se refera la popoare vechi ca: a) bantu din Africa de
Sud, cafrii din Mozambic si pigmeii din Congo (Africa); b) eschimosii,
pieile rosii, indienii din Antile, indienii din Pampas si patagonezii
(America); c) melanezienii, polinezienii, maori si papuasii (Oceania); d)
aborigenii (Australia) si e) triburile mu a, gond si dravi (Asia) etc.
Popoarele indigene erau nomade si seminomade. Se ocupau cu
vânatul, olaritul si tesaturile. Purtau tatuaje si obiecte de podoaba. Viata
sociala se concentra în jurul familiei. Aceasta se definea ca monogamica
sau poligamica.
B) În ceea ce priveste doctrinele religioase, politeismul era
definitoriu pentru religiile indigene, dar se întâlneau si panteismul,
monoteismul primitiv, dualismul (Asia si Oceania) si deismul (Africa).
Animismul avea o mare importanta. Spiritele erau fie ale naturii (bune
sau rele), fie suflete ale mortilor. samanismul era axat pe aducerea ploii
în tinuturile secetoase, dar si pe comunicarea cu spirite din lumea cealalta.
Fetisismul, caracterizat prin portul de amulete si talismane norocoase, era
larg raspândit. Se întâlnea si cultul animalelor sub forma totemismului
(credinta în stramosul animal, reprezentat prin pasari, reptile sau diferite
animale). Tabuuismul era si el prezent. Avea doua semnificatii: a) lucruri
sacre, consacrate si b) lucruri periculoase, interzise. Tabuurile erau adesea
reguli de igiena sau prescriptii morale. Pe de alta parte, utilitarismul îsi
punea amprenta asupra religiilor indigene, agonisirea hranei,
supravietuirea, ca si vindecarea fiind fundamentale. Ideea de mana se
regasea la melanezieni. Numai ca mana sau credinta într-o forta
impersonala nu aparea în toate religiile si nu era unica forma religioasa
veche. Din pacate s-a exacerbat rolul ei. La indienii din Dakota se regasea
termenul wakan, care desemna divinitatile, misterele, toate puterile
ascunse, în vreme ce, la indienii Iroquois, termenul orenda semnifica
proprietatea tuturor fenomenelor, activitatilor si lucrurilor.
C) Cosmogonia avea mai multe variante, de la credintele totemice,
la cele animiste (în special la amerindieni), apoi dualiste sau panteiste. În
Africa, de pilda, la dogonii sudanezi se spunea ca zeul Amma a pus în
miscare haosul initial, care a devenit un ou, ce s-a despicat datorita
miscarii accelerate si a creat universul. Miturile cosmogonice la aceste
popoare erau esentiale. De obicei exista credinta nasterii lumii dintr-o
materie preexistenta, cel mai adesea apa.
D) Cu privire la pantheonul zeilor, remarcam credinta într-un zeu
suprem, vazut ca personificare a fortelor naturii. În Africa de Vest el era
creatorul, organizatorul, în timp ce în Africa Centrala era puternicul,
stapânul. Era vazut si ca izvor al vietii, cel din cer si marele suflet. Marele
zeu sau Marele spirit se numea Kitchi Manitu la pieile rosii în America,
Mangundi la papuasii din Noua Guinee, Relma la polinezieni si Baiame
la aborigenii australieni.
E) Cultul era savârsit de capul familiei. Scopul era îndepartarea
primejdiilor ce amenintau familia. În ceea ce priveste locurile de cult, se
observa ca în Africa nu existau temple, ritualurile si ceremoniile
îndeplinindu-se în natura. Se constata o interesanta identitate între preot si
medic. Mantica sau ghicitoria avea un rol predominant. Vindecatorii si
ghicitorii aveau un statut aparte. Aducerea ploii, citirea viitorului si
interpretarea viselor aveau o mare pondere. Se îndeplineau rituri si
dansuri (de exemplu: dansul lupilor, bizonilor si ursilor), însotite de tobe,
batai din palme si masti. Initierile la vârsta pubertatii erau cele mai
importante si raspândite. Dintre sarbatori se distingea, la polinezieni, pae
atua sau "reînnoirea zeilor". Cu acest prilej se scoteau idolii din altare,
erau curatati, scuturati de praf, unsi cu uleiuri parfumate si readusi în
templu. Daca dintre mituri cel cosmogonic era cel mai important si cel
mai raspândit, dintre ritualuri - trecerea la maturitate. În ceea ce priveste
initierea, ea era foarte raspândita, Bronisław Malinowski identificând
doua semnificatii majore: a) predarea traditiei si continuitatea acesteia; b)
punerea novicelui în relatie cu puteri supranaturale si cu personalitati
superioare (de exemplu: spiritele protectoare si divinitatile tutelare ale
indienilor din America de Nord, eroii mitologici la melanezieni sau tatal
atotputernic la aborigenii australieni)181.
F) Ritul funerar se baza în special pe îngropare. Moartea era vazuta
ca trecere în alta viata. Fericirea si nefericirea nu depindeau de fapte, ci de
situatia sociala de pe pamânt. Exista si credinta în nemurire. Scriind
despre aceasta, Bronisław Malinowski spune întemeiat ca "religia îl
salveaza pe om de la o abdicare în fata mortii si a distrugerii"182. Se poate
identifica aici un scop al religiei. Exista în Africa credinta ca moartea vine
de la Dumnezeu si în acest caz nu e nimic de facut, dar putea veni si de la
un spirit rau, care va trebui împacat, sau de la un dusman, ce trebuie
descoperit si pedepsit cu ajutorul vrajitorilor. În America era credinta întro
împaratie a mortilor, spre care drumul era lung si anevoios, plin de
încercari.
G) În ceea ce priveste sufletul, în Oceania si Australia se detasa
credinta ca înfatisarea sufletelor era alba, astfel explicându-se de ce
europenii au fost considerati stramosi reînviati. La melanezieni nu numai
oamenii aveau suflete, ci si animalele, plantele si obiectele.
|
