Religiile nativilor africani
A) Istoria aduce argumente numeroase ca în Africa populatiile erau
tribale. Se caracterizau prin agricultori, crescatori de animale (în special
vite), vânatori, dar si razboinici (de exemplu zulusii condusi de celebrul
Shaka, cei carora nu le lipseau niciodata sulita si scutul). 333b17d Unele populatii
traiau în comunitati satesti, cum ar fi Bantu în Africa de Sud, altele în
ginte si triburi. Bosimanii erau oamenii tufisurilor, dar unii africani erau
nomazi. Henry Callaway insista asupra urmatoarelor elemente esentiale
în religia triburilor Amazulu din Africa de Sud: a) unkulunkulu (traditia
cosmogoniei); b) amatongo (venerarea stramosilor); c) izinyanga
zokubula (divinatia) si d) abatakati (magia medicala si vrajitoria)183. La
fel ca în cazul lui Unkulunkulu de la Amazulu din Africa de Sud, triburile
Leza si Nyambe din Zambezi au realizat identificarea între Marele Zeu si
Primul Om. De asemenea, ei erau una cu cerul si ploaia. Nu era o
confruntare a omului cu natura, ci o armonie cu ea. Natura era considerata
casa omului. Aparitia si manifestarea fenomenelor naturale i-a determinat
pe indigenii din Africa sa creada în existenta unei puteri personale mai
presus ca natura.
B) Cosmogonia la populatia Kond era opera zeitei Lesa. Aceasta
era creatoare, atotputernica si justitiara. La populatia Bantu, Leza era zeul
creator.
C) Din punctul de vedere al doctrinei religioase, observam mai
multe credinte: a) în spiritele naturii; b) în mai multi zei, politeismul fiind
larg raspândit (de pilda la populatiile Yoruba din Nigeria etc.); c) într-o
piramida a spiritelor ce stapânesc lumea (la populatia Nuer); d) în
existenta unui mesager între oameni si zei, deci a semizeilor (de exemplu:
Nyikang la populatia Shilluk si, de asemenea, în Sudul Africii, Mngoma -
spiritul ce facea legatura între lumea de aici si cea de dincolo); e)
fetisismul sau venerarea unui amulet, talisman ori obiect vrajit pentru ca
simboliza un spirit; f) totemismul sau credinta într-un stramos animal
(crocodilul, leul sau elefantul etc.); g) monoteismul primitiv sau credinta
într-un mare zeu sau într-un zeu suprem (de pilda: Kaang sau seful din
ceruri la Bushmen (Bosimani) sau Lesa la tribul Kond) si h) deismul
credinta într-un Dumnezeu creator care statea în ceruri, dar nu intervenea
în lume, întrucât atunci când intervenea se produceau boli si nefericire (de
pilda populatia Bantu sustinea ca divinitatea, dupa ce a creat omul, nu se
mai preocupa de el); i) în profeti, samani si sacerdoti
D) Pantheonul zeilor era bogat. Populatiile Yoruba din Nigeria
aveau pe Obatala ca zeu suprem, iar Odudua, sotia lui, era zeita neagra.
Olorun era zeul cerului, Shango - zeul tunetului si al fulgerului, Oun
zeul razboiului, iar Elegba - divinitatea simbolizând falusul etc.
Unkulunkulu a iesit din pamânt, dar religia la Amazulu era mai degraba
uraniana ca htoniana, având în centru soarele (Ilanga). Populatia Kond
din Tanganika credea în zeita Kyala sau Lesa. Divinitatea Lesa a ajuns sa
fie în ape când aparea o furtuna, iar cutremurul de pamânt era pasul sau
puternic. Traznetul era însusi zeul suprem, manifestat în mânia sa.
Pretutindeni în Africa aparea credinta într-un mare zeu ceresc. Locul sau
a fost luat în principal de cultul stramosilor. La populatia Tshi, Njankupon
era zeul suprem. El reprezenta cerul si ploaia. Leza era Fiinta suprema a
triburilor Bantu din valea Kafu. Era creatorul si locuia în cer. La populatia
Fang din Congo, Nzame, creator si stapân al cerului si al pamântului, juca
un rol important în viata religioasa. Populatia Suk cunostea pe Tororut
(cerul) si pe Ilat (ploaia). La populatiile Ewe se gasea zeul Mawu. Norii
erau vesmintele sale. Lumina era uleiul cu care-si ungea corpul. La
triburile Masaii aparea Ngai, zeu invizibil, ce locuia în cer. O stea
cazatoare erau ochii lui când se apropia de pamânt.
E) Cultul avea o importanta majora. În unele cazuri sacrificiile erau
aduse zeului sau zeitatilor, în altele erau aduse divinitatii sau spiritului
decedatului, iar în altele - numai spiritelor si decedatilor considerati
intermediari între om si divinitate. Astfel, populatia Nkole din Uganda nu
aducea sacrificii zeului, socotind ca acesta nu asteapta sa primeasca
vreunul. În a treia zi dupa luna plina se aduceau jertfe paznicului spiritelor
emandwa) si stramosilor (emizimu) numarati pâna la trei generatii în
urma184. Amintirea spiritelor si a stramosilor includea adesea ofrande.
Initierea avea o mare importanta, la fel si ritualurile de trecere la
maturitate. Divinatia era si ea la mare pret. Existau sacerdoti, chiar profeti
si mai ales samani, oameni care aduceau ploaia atât de necesara în
tinuturile secetoase ale Africii.
F) Ritul funerar avea la baza îngroparea. Religiile Africii erau
religii ale vietii, accentul cazând pe viata socio-cosmica.
G) Cât priveste sufletul, exista credinta în tripartitia lui: 1) sufletul
vital, care dispare dupa moarte; 2) sufletul individual, care trece în lumea
stramosilor si 3) sufletul transcendent, care se reîntoarce la Dumnezeu.
|
