Revirimentul inregistrat de Vatican in a doua jumatate a secolului trecut s-a datorat, dupa cum am vazut, organizatiei secrete paramasonice Opus Dei, cat si papei Ioan Paul al II-lea, a carui energie extraordinara a fost pusa in slujba reimprospatarii imaginii Bisericii Catolice pe toate meridian 444x232e ele globului. Aceasta ofensiva pasnica, in paralel cu prabusirea imperiului ideologic si social comunist, ce-si intinsese tentaculele pana si in insulele exotice si slab populate din Oceania, a modificat substantial atitudinea guvernelor democratice cvasiatee.
Inceputul mileniului al III-lea dupa Hristos - nu al erei noastre! - sta sub semnul unei tolerante, al unei destinderi de neconceput in urma cu doua decenii. Insolenta castigata in razboiul purtat vreme de doua secole de Masonerie cu scopul secularizarii societatii pare a fi disparut. Nici Masoneria nu mai este adversarul din trecut, ireconciliabil si ipocrit. Structura si relatiile probate sau banuite ale organizatiei Opus Dei sunt o dovada credibila, la fel si Consiliul Ecumenic. Destinderea s-a manifestat si in relatiile cu statul Israel, fapt care a imblanzit considerabil atacurile sistematice ale "presei libere" de pretutindeni. Urmele vechiului razboi nu au putut fi insa sterse. Carti, studii si articole sunt martori incontestabili, rodul colaborarii serviciilor secrete de toate culorile, in mod cel putin suspect aliate impotriva crestinismului, in primul rand contra Vaticanului, de unde se deduce ca "banul e ochiul Diavolului". Or, stim cine era Diavolul. De ce il deranja Vaticanul? Raspunsul e un truism: spre deosebire de celelalte forme crestine, catolicismul si institutiile sale nu se aflau la bunul plac al guvernelor, acestea putandu-le persecuta, nu insa si dirija! Stapanul se afla departe, la Roma. In anii marii prigoane iudeo-comuniste (1945-1960), cand, sub pretextul colaborarii bisericilor crestine cu miscarile de dreapta, s-a organizat o adevarata vanatoare de crestini la scara planetara, catolicii au fost de departe cei mai persecutati, dar si cei mai rezistenti la "reeducare". Daca papa Pius al XII-lea, acuzat ca ar fi colaborat la Holocaust, rezista, trebuia sa reziste si ei. Ca acuzatia era o minciuna sfruntata, grosoloana precum sustinatorii ei, o atesta documentele iesite din "carantina" de 50 de ani. Asta stim astazi. Atunci, in anii intunecati ai prigoanei, alta era opinia. Intretinuta "cu detalii senzationale" de arhanghelii adevarului care misunau prin redactiile "presei libere", aceasta opinie trebuia sa se transforme in convingere. Numai convins crestinul trecea in tabara adversa, unde - numai pe el - il astepta nobilul titlu de ateu! Era un razboi de decrestinare... Dinaintea acestei situatii disperate - a cata oara din 1789? -, in iulie 1949 Sfanta Cancelarie a emis decretul de excomunicare a tuturor comunistilor si sustinatorilor lor, amintind cu tristete pe credinciosii catolici care au uitat atat de repede suferintele Bisericii din Spania si s-au aliat cu asasinii iudeo-comunisti, parasindu-si religia. In mod neasteptat, primii care "s-au trezit" la realitate au fost americanii. Inca din primii ani ai acestui razboi cu poleiala progresista, ca toate luptele contra lumii crestine "conservatoare", la 23 septembrie 1950 a fost promulgata legea McCarran, o groaznica lovitura sub centura data iudeo-comunismului care actiona cu infrigurare pe teritoriul SUA. "Cu totul intamplator", cu doua saptamani inainte, Congresul aprobase "Planul Marshall", iar o luna mai tarziu, ONU renunta la condamnarea regimului franchist. Opus Dei isi spusese raspicat cuvantul. Insa supravegherea Vaticanului si a reprezentantilor sai a continuat, rezultatele fiind "fructuoase". Cat sunt de relevante in privinta implicarii Vaticanului e dificil de spus. Este vorba de persoane si nu de organizatii, pe de o parte. De cealalta parte, sinceritatea comentatorilor sta hotarat sub semnul intrebarii, majoritatea fiind evrei sau angajati ai unor institutii patronate de "marea finanta": organe de presa, universitati particulare etc. "Stangismul" lor anticrestin si critica "orbirii" administratiei de la Washington nu pot fi ignorate si, drept urmare, comentariile lor considerate ca fiind oneste sau stiintifice. Nici vorba de o asemenea eroare: originea "sursei" dezvaluie intotdeauna intentiile ascunse. Cum vom vedea, e vorba numai si numai de "legaturi primejdioase", la loc de cinste aflandu-se, bineinteles, legaturile cu Mafia! Intre mafiotii apropiati Sfantului Scaun criptotovarasii il arata cu degetul pe Sam Giancana, la un moment dat gangsterul nr. 1 din Chicago. Intrucat ei stiu sigur ca acesta a fost implicat in asasinarea fratilot Kennedy, sugereaza fara a sta pe ganduri ca la mijloc s-ar fi aflat mana Vaticanului... Ceea ce se feresc ca de foc sa precizeze este apartenenta religioasa a ilustrelor victime si a prezumtivilor asasini. Or, J.F. Kennedy a fost primul - si probabil ultimul - presedinte catolic al SUA! De ce sa fi lucrat Vaticanul la asasinarea lui? Ignora, de asemenea, sa mentioneze ca Samuel Giancana, Lee Harvey Oswald si Jack Rubinstein erau evrei. De ce sa fi apelat Vaticanul tocmai la niste evrei? Cum se poate banui, sunt acuzatii gratuite, proprii cazurilor de influentare a opiniei publice intr-un sens compromitator. In asemenea situatii, dreptul la replica, daca nu este refuzat, este tardiv. Otrava a fost injectata in creiere. O duzina de astfel de productii vor actiona ca picatura chinezeasca, exasperand bunul-simt si zdruncinand vechea credinta. Dincolo de aceasta tactica, esentiale pentru reusita sunt tirajul publicatiei si refuzarea dreptului la replica. Cititorului trebuie sa i se prezeinte un punct de vedere unilateral. Cum majoritatea publicatiilor occidentale erau si continua sa fie patronate de "marea finanta", de cele mai multe ori punctul de vedere unilateral se regaseste identic in fond aproape pretutindeni. Astfel, impactul dorit este asigurat. Mecanismul, pus la punct si in Romania, actioneaza la turatia maxima in strania poveste a "antisemitismului romanesc" si a Holocaustului, comparabil in ochii celor care i-au trecut pe romani prin masina de tocat comunista cu cel de care se fac vinovati nazistii! Aceasta exagerare, aceasta trecere sub tacere a propriilor crime si ticalosii pentru a nu vedea decat spinii din ochii altora, aceasta, intr-un cuvant, josnicie a functionat si in tentativa de satanizare a Vaticanului. Nimic nu-i nou sub soare.
Intrucat cardinalul american Spellman, confidentul presedintelui Roosevelt, denuntase public planul comunist de aservire a intregii Europe lui Stalin, vazut pe atunci in postura de marioneta a B'nai Brith, s-a inventat un scenariu spectaculos. Nu lipsea nici un ingredient: Mafia, CIA, comertul cu droguri, fascisti, masoni, cardinali si insusi Sfantul Parinte. Scenariul urmarea compromiterea cardinalului Spellman si a "protejatului" sau, Paul Marcinkus. Intamplator, Marcinkus se nascuse in orasul Cicero, fostul fief al lui Al Capone. Pornindu-se de la aceasta coincidenta se putea specula la infinit. Depindea doar de imaginatia si de nerusinarea "investigatorilor". Biografia "inventata" a lui Marcinkus rivaliza cu cea a marelui Al. Dupa absolvirea Academiei pontificale, protejatul lui Spellman a lucrat - ca preot? - o vreme la Continental Illinois Bank, unde "a spalat banii Mafiei". Doar era originar din Cicero! Meritele sale au atras atentia Vaticanului, care l-a recompensat cu functia de nuntiu papal in Columbia. Acolo, se zice, s-a implicat in traficul cu droguri, dar a dat si o mana de ajutor oficialitatilor columbiene in reperarea luptatorilor comunisti. Din Columbia a fost transferat in Bolivia, unde a actionat ca un veritabil agent al CIA impotriva "patriotilor care luptau pentru izgonirea imperialistilor americani". O veritabila bestie in sutana! Articolele scrise in cascada sugerau ca a impanzit America Latina cu o retea de spioni, care slujeau atat SUA cat si Vaticanul... Era explicatia comunista pentru insuccesul "revolutiei rosii" pe acel continent, infrangere care s-a soldat cativa ani mai tarziu cu moartea lui Che Guevara. In realitate, tocmai crimele bandelor comuniste, care si astazi insangereaza unele state sud-americane, i-au determinat pe tarani sa-l vanda pe Che autoritatilor. Decat sa spui un adevar compromitator, nu este mai sanatos sa arunci vina pe un om, care, fiind american si nuntiu papal, se facea vinovat de doua pacate de moarte? Fara indoiala, Marcinkus era un bun catolic, un bun american si un antibolsevic. La recomandarea lui Spellman si a lui David Kennedy, director al Continental Illinois Bank si amic cu Sam Giancana, obtine functia de sef al securitatii papei Paul al VI-lea, ca la 6 ianuarie 1969 sa fie numit secretar general al Bancii Vaticanului. Pentru comunisti, care, treptat, incepusera sa dea crezare propriilor minciuni, paharul se umpluse... Numai interventia justitiei mai putea face lumina! Cum justitia italiana era la acea data saturata de comunisti si de simpatizanti ai PCI, se putea banui o ancheta "la sange". Imperialismul american si Vaticanul urmau sa sufere - se spera - lovituri mortale si orice vestigiu compromitator pentru comunism sa fie sters in taina. Astfel s-a pus pe roate faimoasa operatiune de purificare politica si sociala a justitiei italiene, cum s-a putut constata, plina de lacune "inexplicabile" vizavi de agentii Moscovei care actionau in Italia si care numai ingeri nu erau. Justitia aceasta, vigilenta cu unii, oarba cu altii, a produs falimentul Bancii Ambrosiana, intrarea in adormire a lojii P2 si o adevarata furtuna in sanul Mafiei. Motivul tainic al investigatiilor, "un gigantic complot european anticomunist orchestrat de CIA in asociere cu Mafia si extrema dreapta europeana", aparea tot mai pregnant. Sarmanii comunisti, ce monstru aveau de infruntat, dar cu toata cerbicia procurorilor si judecatorilor de instructie, Vaticanul iesea foarte putin sifonat in aceasta cabala. Conturile oricat de grase ale unor cardinali nu spuneau mare lucru, la urma urmei erau oameni de familie buna, majoritatea instariti. In ceea ce-l priveste pe Marcinkus, cauza secreta a acestei investigatii unilaterale, singura vina care i s-a pus in spinare - o ipoteza pe cat de senzationala, pe atat de sinistra - a fost contributia sa la asasinarea papei Ioan Paul I...
Emanuel Badescu
|
