Salvador Dali

Salvador Dali-------- ----- ------ -------- ----- ------ ----- ----- ----

Salvador Felipe Jacinto Dali i Domenech, pictor spaniol, reprezentant de marca al curentului suprarealist, s-a nascut pe data de 11 mai 1904 in oraselul Figueras, linga Gerona, Catalonia, la doar treizeci de kilometri de granita cu Franta. Fiu al unui prosper notar, si-a petrecut copilaria in Figueras si la locuinta da vara a familiei, in satul de pescari Cadaques.

Daca la 6 ani dorea sa ajunga bucatar, un an mai tirziu se credea Napoleon, dar pasiunea pentru pictura incepe sa devina mistuitoare. Incepe sa ia cursuri de desen din 1916, primele sale tablouri fiind influientate de impresionism si de pictura spaniola a secolului al XIX-lea, apoi de futurismul italian, pina in 1920. Trece prin majoritatea 18318c219s curentelor si tehnicilor artistice, iar in cele din urma, dupa ce intra la Academia de Arte Frumoase 'San Fernando' din Madrid, isi gaseste propriul sau stil - suprarealist. Isi dezvolta o tehnica aparte, caracteristica intregii sale opere, bazindu-se pe crearea unor extraordinare efecte de iluzie optica si, mult mai tirziu, foloseste tehnici stereografice.

In anii '20 poate fi gasit in compania scriitorului Federico Garcia Lorca, 'poetul mortii nefaste', cel mai bun prieten al adolescentei lui Dali, a cineastului Luis Buñuel si a unui grup de anarhisti.

Se intilneste la Paris cu Picasso si André Breton, seful miscarii suprarealiste, dupa ce este dat afara de la Academie pentru agitatie in rindul studentilor si conduita necorespunzatoare.

Primul sau tablou suprarealist dateaza din 1928 ('Le sang est plus doux que le miel'), iar Juan Miró il determina sa intre in rindul grupului suprarealist parizian. Incepe sa devina cunoscut in lumea intreaga cind trei din pinzele sale, incluzind 'The Basket of Bread' (acum aflata in colectia Muzeului Dali), au fost expuse la a treia expozitie anuala internationala, la Pittsburg-1928. Salvador concepe impreuna cu Buñuel doua filme suprarealiste: Un chien andalou (1929) si L'age d'or (1931), a caror prima difuzare la Paris provoaca un insemnat scandal. Productiile pictorului din aceasta epoca devin din ce in ce mai suprarealiste, caracterizate printr-o alianta dintre tehnica naturalista, clasica, dusa la extrem si o tematica bizara si irationala.

Tot in anul 1928, Dali o intilneste pe Gala Eluard, intr-o vizita impreuna cu sotul ei, poetul Paul Eluard, in Cadaques. Ea va deveni iubita, muza, managerul si principala inspiratoare a lui Dali. Va apare pretutindeni in opera artistului drept 'Galarina' (1944-1945), 'Leda Atomica' (1949) sau 'Galateea' (1952). In 1934, Dali si Gala se vor casatori civil si vor face prima lor calatorie in America.

Dali devine, incet-incet, liderul miscarii suprarealiste si pinza sa 'Persistenta memoriei' (1931, Muzeul de arta moderna - New York) este cea mai cunoscuta lucrare suprarealista. Inspirat de metoda suprarealista de scriere automata, care opune intentiei artistice constiente asociatii libere de idei dictate de subconstient, Salvador Dali isi dezvolta propria sa metoda paranoico-critica, definita de el insusi ca fiind o "metoda spontana de cunoastere irationala onirica pentru interpretarea critica a asociatiilor viziunilor de nebunie".

Dali, influientat de teoria psi-analizei enuntata de Sigmund Freud (pe care il si intilneste in 1938), creeaza in deceniile patru-cinci ale secolului pinze infatisind creaturi fantasmagorice, scene contradictorii si absurde, abundind de simboluri si tinzind sa zugraveasca oniricul: 'La girafe en feu' (Muzeul de arta Bâle - 1935), 'Ruines Ataviques après la pluie' (colectie particulara Roma - 1936).

Odata cu apropierea razboiului, apoliticul Dali intra in conflict cu Breton si grupul suprarealist din care va fi expulzat in anul 1934. Acest lucru nu l-a impiedicat sa-si expuna lucrarile la toate expozitiile internationale ale decadei, declarind, plin de infatuare: le Surrealisme c'est moi.

In 1940 este gata sa treaca la o alta perioada artistica, o noua etapa, pe care o numeste "clasica". Din anul 1940 pina in 1948, paraseste, impreuna cu Gala, Europa, pentru a locui in Statele Unite. Dorinta de a soca si de a se autoproclama geniu creste pina la extrem, fiind binecunoscute aparitiile sale excentrice si comportamentul bizar. Astfel, insusindu-si "tehnica socarii", este vazut plimbindu-se cu un tapir in lesa, coborind dintr-un automobilb incarcat cu sute de conopide, iesind dintr-un cub 'metafizic' etc. Alaturi de pictat, incepe sa scrie carti auto-biografice: Viata re-secreta si Jurnalul unui geniu, semnificative sectiuni prin uriasul orgoliu dalinian. Este timpul ca Dali sa declare: "Singura diferenta dintre mine si un nebun este ca eu nu sint nebun!" si "Inca din frageda copilarie, am avut vicioasa inspiratie de a ma considera altfel decit muritorii obisnuiti. Iata inca un lucru care este pe cale de a-mi reusi."

Succesul lui Dali devine binecunoscut tuturor, determinindu-l pe André Breton sa-l denumeasca Avida Dollars.

Dupa 1945, obsedat de diferite teme stiintifice, istorice sau religioase, studiindu-i pe Millet, Rafael si Vermeer, pictorul creeaza noi capodopere ca 'La tentation de Saint Antoine' (1946), 'La Madone de Port Lligat' (1950), 'Tête raphaëlesque éclatée' (1951), 'Christ de Saint Jean de la Croix' (1951) - enuntind in paralel 'Manifestul mistic', 'La cène' (1955), 'Rose méditative' (1958), 'La Decouverte de l'Amèrique par Christophe Colomb' (1959). Reintors la credinta catolica insuflata din copilarie, Dali se recasatoreste cu Gala, a doua ceremonie, religioasa, avind loc intr-o capela la Girona, in Spania.

Dali incepe sa colaboreze si la realizarea decorurilor, costumelor si a diferitelor scene de teatru, balet si film.

Anii '60 sint dedicati unor alte experimente, demonstrind noi metode de a picta folosindu-se de o pusca, creind asa-numita 'Bomba a Apocalipsului', dezvaluind capodopere de mari dimensiuni ca 'La Bataille de Tètouan' (1962), 'Tuna Fishing' (1966-1967), 'La torero hallucinogéne' (1968-1970) caracterizate printr-o surprinzatoare bogatie tematica si coloristica.

In anul 1974, Dali deschide in Figueras Teatro Museo Dali, la data de 25 septembrie. Alaturi de creatii proprii, sint expuse pinze si sculpturi ale prietenilor sai (Ernst Fuchs, Arno Brecker, Pichot). Concomitent, Dali realizeaza primele holograme, auto-denumindu-se Polyeder. Una din primele holograme infatiseaza un dublu portret al Galei: Angelus Gala. Cu ajutorul arhitectului Emilio Pèrez Piñero, Dali transforma teatrul din Figueras intr-o 'Sfinta Capela cinetica', o noua propunere de arta dinamica, in concordanta cu noua fizica.

Urmeaza retrospective ale operei sale, la Paris si Londra. In anii '80, Dali revine la teme mai vechi si incepe sa-l studieze pe Michelangelo, in asteptarea imortalitatii. Megalomania se transforma in umilinta si sovaiala, in teama de a muri, dar artistul inca incearca, prin ultimele lui puteri, sa penetreze secretele marilor maestri.

La 10 iunie 1982, Gala moare si Dali ramine singur. Incearca sa se sinucida, de mai multe ori, sanatatea incepind sa i se subrezeasca, progresiv. Ultimii ani ai vietii si-i petrece in Torre Galatea, in Figueras. In 1989, pe 23 ianuarie, pictorul sufera un atac de cord fatal, lasindu-si intreaga avere (130 de milioane de dolari) si lucrarile statului spaniol. In mai acelasi an o impresionanta retrospectiva are loc in Stuttgart, apoi in Zurich, iar in 1990 Muzeul de arta din Montreal deschide o expozitie cu peste o suta de pinze semnate de Dali, iar altele 130 sint expuse in Catalonia, in diferite localitati.