Având în vedere sinistrele navale precum si pericolele la care sunt expusi navigatorii, ambele cu aparitie imprevizibilã, fie cã sunt datorate erorilor factorului uman fie disfunctionalitãtilor majore apãrute la bordul navei, întreg personalul aflat la bord trebuie sã posede cel putin un volum de cunostinte minimale privind supravietuirea si salvarea pe mare.
În vederea dobândirii acestora si familiarizãriii cu actiunile ce trebuiesc întreprinse, navigatorii executã la bordul navei instructaje si antrenamente periodice pentru a fi pregãtiti sã facã fatã cu succes oricãrei situatii de urgentã, astfel încât sã cunoascã în momentul aparitiei acesteia, actinunile ce trebuiesc întreprinse, fie cã se aflã la bord si s-a ordonat adunarea la puntea bãrcilor sau abandonul navei, fie cã se aflã în apã sau la bordul ambarcatiunilor de salvare.
În oricare din aceste situatii, chiar si pentru cel mai favorabil caz din cele enumerate, nu trebuiesc neglijate pericolele la care încã este expus supravietuitorul unui sinistru maritim.
Acestea au ca scop formarea de deprinderi pentru a face navigatorul capabil sã reactioneze de o manierã corectã si cu un grad cât mai mare de eficienta în timpul unei situatii de urgenta; sã ia masurile potrivite propriei supravietuiri precum si a altora; si sã foloseascã corect echipamentul de supravietuire.
pregãtirea pentru orice situatie de urgentã
Navigatorii trebuie sã-si formeze un astfel de mod de a fi la bordul navei incât sã poatã în orice moment sã raspundã responsabilitãtilor stabilite prin rolurile navei, având în vedere cã în functie de promptitudinea si capacitatea lor de reactie poate depinde siguranta navei, a unuia sau câtorva membri de echipaj si poate chiar propria lor securitate.
cunoasterea actiunilor ce trebuiesc întreprinse:
Fiecare membru de echipaj se va înbrãca si încalta, îsi va imbrãca vesta de salvare si va executa atributiile stabilite prin rolul de abandon (cum ar fi: activitãti de supraveghere si organizare, prezentarea la locul de adunare cu echipamentele stabilite, respectarea ordinelor venite pe cale ierarhicã în cadrul rolului, continuarea cartului pânã la primirea unor noi ordine, etc.);
când se cere sã se abandoneze nava
când vã aflati în apã
când sunteti la bordul ambarcatiunii de salvare
1.2. Definitii privind instalatiile si
ambarcatiunile de salvare
Conventia SOLAS 1974 defineste astfel un 21521x231v ele instalatii si ambarcatiuni de salvare:
Ambarcatiune de supravietuire - este o ambarcatiune care poate sã mentinã în viatã persoane aflate în pericol din momentul abandonãrii navei.
Barcã de salvare de urgentã - este o barcã destinatã salvãrii persoanelor aflate în pericol si grupãrii ambarcatiunilor de salvare.
Lansarea la apã prin degajare liberã - este o metoda de lansare la apã a ambarcatiunii de salvare, prin care aceasta se elibereazã automat de navã în caz de naufragiu si este gata pentru folosire.
Lansarea la apã prin cãdere liberã - este o metodã de lansare la apã a ambarcatiunii de salvare, prin care aceasta, încãrcatã cu persoane si echipament la bord, cade în mare dupã eliberarea sa de navã farã a exista un dispozitiv de frânare.
2. Situatii critice
Analizând o serie de situatii critice nefericite întâlnite pânã în prezent, se poate spune cã ele au fost determinate în general de urmãtoarele evenimente:
În vederea evitãrii evenimentelor de tipul celor enumerate mai sus, vor fi luate urmãtoarele mãsuri:
2.2. Experienta echipajului
Situatiile de urgentã care au fost depãsite cu succes, demonstreazã cã acest lucru se datoreazã în mare parte promptitudinii cu care a actionat echipajul si manierei corecte de aplicare a mãsurilor specifice. Se poate spune deci cã experienta echipajului, dobânditã prin tratarea cu seriozitatea cuvenitã a instructajelor si antrenamentelor periodice obligatorii, joacã un rol important în finalizarea cu succes a unor operatiuni de salvare si supravietuire.
Rolul de apel trebuie sã cuprindã obligatiile atribuite anumitor membri de echipaj, dupã cum urmeazã:
închiderea usilor etanse la apã, a usilor de incendiu, valvulelor, scurgerilor, hublourilor, luminatoarelor, sabordurilor si altor închideri similare de pe navã;
echipamentul ambarcatiunilor de salvare si a altor mijloace de salvare;
pregãtirea si lansarea la apã a ambarcatiunilor de salvare;
pregãtirea generala si a altor mijloace de salvare;
apelul pasagerilor;
folosirea echipamentului de comunicatii;
efectivul echipelor de incendiu însãrcinate cu lupta contra incendiului;
sarcini speciale atribuite cu privire la folosirea echipamentului si instalatiilor de luptã contra incendiului.
2.4. Echipamente suplimentare în vederea supravietuirii
Dacã timpul permite, la bordul ambarcatiunilor de salvare se vor lua suplimentar fatã de prevederile rolului, apã, pãturi, mijloace de semnalizare, instrumente pentru determinarea pozitiei navei si tinerea navigatie.
În situatia când în jurul ambarcatiunii de salvare existã plute nefolosite, se va încerca recuperarea acestora, mãcar pentru inventarul lor.
Imediat ce este posibil dupã ambarcare, echipajul trebuie sã dobândeascã cunostinte privind:
prevederile rolului de apel si îndatoririle lor;
localizarea si modul de folosire a echipamentului (mijloacelor) de salvare;
localizarea si modul de folosire a mijloacelor de luptã contra incendiilor;
traseele de evacuare si echipamentele.
Se va prevedea o scarã de îmbarcare pentru fiecare post de lansare sau pentru fiecare douã posturi de lansare alãturate, scarã care sã aibã o lungime care sã ajungã de la punte la linia de plutire când nava se aflã la pescajul minim în conditii nefavorabile de asietã si cu o înclinare transversalã de cel putin 15 °.
Se va actiona de o asemenea manierã, luându-se - dacã este posibil - mãsuri deosebite pentru prevenirea panicii între membrii de echipaj sau pasagerii aflati la bord si de combatere a acesteia.
Comandantul va manevra nava, în mãsura posibilului, astfel încât sã iasã din zona de rãspândire a combustibilului deversat (daca este cazul), dupã care se va stopa nava sau se va merge cu vitezã redusã, pe vreme rea avându-se în vedere sã se creeze un adãpost bãrcii care se lanseazã sau, pe rând în ambele borduri.
Se vor folosi mijloacele de semnalizare pentru a atrage atentia navelor din jur, cã nava proprie se aflã într-o situatie criticã.
Ofiterul de cart punte va determina pozitia navei iar coordonatele vor fi introduse în statia de lansare automatã a semnalului S.O.S., sau va fi declansat semnalul echivalent al sistemului Inmarsat. De asemenea se vor lua date privind presiunea atmosfericã, deriva de curent, pozitia fatã de uscat sau unele insule, etc.
Se vor pregãti pentru a fi luate în barcã documentele navei si ale echipajului.
Se vor pregãti saci impermeabili cu alimente uscate, greu alterabile, care vor fi adusi la locul de coborâre în bãrci, aceste alimente fiind luate numai în mãsura în care existã spatii disponibile, fãrã a împiedica ocuparea locurilor de cãtre echipaj.
Echipajul va bea apã pe sãturate, si de asemenea se pot servi gustãri reci sau chiar masa dacã timpul permite.
Y costum aluminizat si aparatul izolant - in timonerie si postul central de comanda masini;
Y motopompa de incendiu: in compartimentul ......................
Y racordul international: pe fata comenzii, langa scara de urcare din tribord;
Y restul mijloacelor - conform planului dispus pe punte langa scara de acces la bord.
ECHIPA 1
ECHIPA 2
ECHIPA SPECIALA
ECHIPA DIN C.M.
FUNCTIA
ATRIBUTII
FUNCTIA
FUNCTIA
ATRIBUTII
FUNCTIA
ATRIBUTII
Capitan secund
Conduce echipa
Of. cu navigatia
Strungar
La ordin imbraca sau ajuta la imbracarea costumului aluminizat in
Sef mecanic
Conduce actiunile in CM
La ordin lanseaza CO2
Timonier 1
La manica
Timonier 2
Aj. mecanic
functie de locul
Of. mecanic
Of. de cart in
Marinar 1
La manica
Marinar 2
Of mec. 8-12
incendiului
cart 08-12
P.C.C.
Marinar 3
Cu stingator
Ospatar
Sef echipaj
Ghideaza persoana
imbracata in functie de locul
Sef electrician
La TPD la ordinul Sefului mecanic
Bucatar
Cu pisla
Motorist 3
Sef mecanic
incendiului
Of. mecanic
Supravegheaza DG si pompele
Motorist 1
Cu cange/topor
Motorist 2
Costumul se imbraca pentru actiune in zona focarului, salvarea persoanelor sau bunurilor materiale deosebite.
Persoana care ghideaza pastreaza permanent legatura cu persoana in costum.
Echipa asigura evacuarea spre punctul medical a celor accidentati.
Strungar
(motorist 3)
La generatorul de spuma nr 1
Echipele nr. 1 si 2 vor actiona la locul incendiului, mai putin in C.M. : echipa nr. 1 la prova, echipa nr. 2 in rezerva; echipa nr. 2 in castel, echipa nr. 1 in rezerva. Echipa e rezerva actioneaza
Ajutor mecanic
La generatorul de spuma nr 2
la ordinul secundului. Seful de echipaj deschide magaziile si distribue materiale de rezerva.
Cadrul medical pregateste targa si trusa de urgenta in apropierea locului incendiului.
La ordin se evacueaza compartmentul pentru a lansa CO2; prezenta personalului se verifica in fata usii etanse.
Personalul fara sarcini in rol se va aduna in careul echipaj, asteptand ordine.
Restul personalului masini - la careu, la dispozitia Sefului mecanic
Cand se impune lansarea CO2 echipa de etansare formata din personalul prevazut in instructiunile specifice fiecarei nave, etanseaza compartimentul, se opreste ventilatia, verifica evacuarea si raporteaza la comanda (ofiterului de cart). CO2-ul se lanseaza de Seful mecanic (in lipsa acestuia de ofiterul de cart la masini).
Numarul de butelii lansate este prevazut in instructiunile din compartimentul CO2.
Accesul in compartiment se face numai dupa stingerea incendiului si evacuarea gazelor.
4. Mijloace de salvare colective
La navele de pasageri capacitatea bãrcilor de salvare este în general suficientã pentru fiecare persoanã de la bord.
Pentru navele de marfã, dupã cum am mai precizat, capacitatea bãrcilor de salvare este în general de douã ori numãrul de persoane de la bord.
Vom face în continuare o scurtã descriere a tipurilor de bãrci mentionate mai sus:
Barca de salvare deschisã
Toate bãrcile de salvare trebuie sã fie corect construite si sã aibã forme si dimensiuni care sã le asigure o mare stabilitate pe mare agitatã si un bord liber suficient când sunt încãrcate cu toate persoanele si echipamentul.
Bãrcile de salvare trebuie sã aibã o robustete suficientã pentru:
a putea fi lansate la apã în conditii de securitate când sunt încãrcate cu toate persoanele si echipamentul;
a putea fi lansate la apã si remorcate când nava este în mars cu o vitezã de 5 noduri în apã calmã;
Corpurile trebuie sã fie cu întârziere la foc sau incombustibile.
Se vor prevedea locuri de sezut pe bãnci, pe banchete sau pe scaune fixate cât mai jos posibil în barcã si construite astfel încât sã poatã suporta numãrul de persoane, fiecare cântãrind 100 kg, 2 pentru care sunt prevãzute locuri.
Fiecare barcã de salvare trebuie sã fie astfel amplasatã si construitã încât sã permitã îmbarcarea sau debarcarea rapidã a numãrului total de persoane. De asemenea ea trebuie sã aibã o flotabilitate proprie sau vor fi prevãzute cu material cu flotabilitate proprie, care sã reziste la apã de mare sau produse petroliere
Partial închisã
Conventia SOLAS prevede cã în plus fatã de barca deschisã, barca partial închisã trebuie sã:
fie prevazutã cu mijloace eficiente de evacuare a apei sau sã fie de tip cu evacuare automatã;
fie prevazutã cu acoperisuri rigide permanent fixate, extinzându-se pe cel putin 20 % din lungimea bãrcii de salvare, începând din extremitatea pupa. Barca de salvare trebuie sã fie prevazutã cu o tendã pliabilã fixatã în permanentã, care împreunã cu acoperisul rigid închid complet ocupantii bãrcii de salvare într-un adãpost etans la intemperii, oferindu-le si o protectie termicã.
aibã interiorul de o culoare foarte vizibilã.
partial închisã cu redresare automatã
În plus fatã de barca partial închisã, barca partial închisã cu redresare automatã trebuie sã:
fie prevazutã, la fiecare loc marcat, cu centurã de sigurantã. Centura de sigurantã trebuie sã fie astfel conceputã încât sã mentinã pe locul sãu o persoanã având o greutate de 100 kg, atunci când barca de salvare este în pozitie rãsturnatã;
dispunã de o asemenea stabilitate încât ea sã se redreseze în mod normal sau automat când este complet sau partial încãrcatã cu persoane si întregul echipament, iar persoanele au legate centurile de sigurantã;
permitã comanda motorului de la timonã;
dispunã de un motor si instalatii care sã poatã functiona în orice pozitie în timpul rãsturnãrii si sã continue sã functioneze dupã ce barca de salvare s-a redresat sau trebuie sã se opreascã automat când s-a rãsturnat si sã reporneascã usor când barca de salvare s-a redresat, iar apa a fost drenatã din barca de salvare
motoarele rãcite cu aer trebuie sã aibã o instalatie pentru aspiratia aerului de rãcire si de evacuare a lui în afara bãrcii de salvare.
complet închisã
În plus fatã de cele de mai sus, fiecare barcã de salvare complet închisã trebuie sã fie prevazutã cu un acoperis care sã închidã complet barca de salvare
total închisã cu instalatie autonomã de alimentare cu aer
O barcã de salvare echipatã cu o instalatie autonomã de alimentare cu aer, în plus fatã de cele de mai sus, trebuie sã fie amenajatã astfel încât când este în mars si toate intrãrile si deschiderile sunt închise, aerul din interiorul bãrci de salvare sã rãmânã respirabil fãrã dificultate, iar motorul sã functioneze normal pentru o perioadã de cel putin 10 minute. În timpul acestei perioade, presiunea atmosfericã din interiorul bãrcii de salvare nu trebuie sã coboare nici sub presiunea atmosfericã exterioarã, nici sã o depãseascã cu mai mult de 20 mb. Instalatia trebuie sã aibã indicatoare vizuale care sã indice presiunea aerului debitat tot timpul.
protejate la foc
O barcã de salvare protejatã la foc, corespunzând cerintelor de mai sus trebuie în plus, atunci când este în stare de plutire, sã poatã proteja numarul de persoane pentru care este autorizatã pentru cel putin 8 minute, când este acoperitã de un foc continuu de hidrocarburi.
Echipamentul normal al fiecãrei bãrci de salvare trebuie sã cuprindã:
un numar suficient de rame plutitoare;
douã cãngi;
un ispol si douã ghiordele;
un manual de supravietuire;
un habitaclu continând un compas eficace;
o ancorã plutitoare;
douã barbete rezistente cu o lungime cel putin egalã cu de douã ori distanta de la locul de amplasare a bãrcii de salvare la linia de plutire în conditii de pescaj minim sau 15 m, care dintre acestea este mai mare;
douã topoare, câte unul la fiecare extremitate a bãrcii de salvare;
recipienti etansi la apã, continând o cantitate totalã de 3 litri de apã dulce de fiecare persoanã pe care barca de salvare este autorizatã sã o transporte, din care 1 litru pentru fiecare persoanã poate fi înlocuit de cãtre un aparat de desalinizare care poate sã producã o cantitate egalã de apã dulce în douã zile;
un pahar inoxidabil legat cu un snur;
un pahar de bãut apã gradat, inoxidabil;
ratie de hranã având cel putin 10.000 kj pentru fiecare persoanã pe care barca de salvare este autorizatã sã o transporte; aceste ratii trebuie sã fie pãstrate în ambalaje etanse la aer si depozitate în containere etanse la apã;
patru rachete parasutã luminoase;
sase facle de mânã;
douã semnale fumigene plutitoare;
lampã electricã etansã la apã, corespunzãtoare pentru semnalizare în codul Morse împreunã cu un set de baterii si un bec de rezervã într-un container etans la apã;
oglindã pentru semnalizare în timpul zilei, cu instructiuni pentru folosirea sa, pentru a semnaliza cãtre nave si aeronave;
un exemplar din semnalele de salvare, pe carton impermeabil la apã sau într-un container etans la apã;
un fluier sau un mijloc de semnalizare sonorã echivalent;
trusã de prim ajutor într-o cutie etansã la apã, care sã poatã fi închisã ermetic dupã folosire;
sase doze de medicamente contra rãului de mare si câte un sac folosibil în caz de vomã, pentru fiecare persoanã;
un briceag mare legat la barcã printr-un snur;
trei chei pentru deschis conserve;
doi colaci de salvare legati cu câte o saulã plutitoare cu o lungime de cel putin 30m;
pompã manualã;
un set de unelte de pescuit;
scule suficiente pentru reglaje minore ale motorului si accesoriilor sale;
echipament de stingere a incendiului, corespunzãtor pentru stingerea hidrocarburilor aprinse;2
un proiector care sã poatã ilumina eficient în timpul noptii un obiect colorat deschis, având o lãtime de 18 m, la o distantã de 180 m pentru o perioadã de 6 ore si o functionare continuã de cel putin 3 ore;
un reflector radar eficace, dacã în barca de salvare nu este depozitat un transponder radar pentru ambarcatiunile de salvare;
mijloace de protectie termicã suficiente pentru 10 % din numãrul de persoane pe care barca de salvare este autorizatã sã le transporte
Echipamentul plutei de salvare este constituit din:
un colac de salvare legat de o parâmã plutitoare cu o lungime de cel putin 30 metri;
un cutit cu lamã fixã, având mâner plutitor prevãzut cu o saulã de sigurantã, depozitat într-un buzunar din exteriorul cortului, lângã punctul la care parâma este fixatã de pluta de salvare. La plutele de salvare pentru 13 sau mai multe persoane, va fi prevãzut un al doilea cutit, dar care nu trebuie sã fie de tipul cu lamã fixã;
un ispol plutitor. Dacã pluta este pentru 13 sau mai multe persoane va exista un al doilea ispol plutitor;
doi bureti;
douã ancore plutitoare cu parâmã si saulã de lansare rezistente la soc, una fiind de rezervã iar alta fiind permanent legatã la plutã în asa fel încât sã mentinã pluta în vânt si într-o pozitie stabilã când pluta este umflatã sau este la apã;
douã padele plutitoare;
trei chei pentru deschis conserve. Cutitele de securitate având lame speciale pentru deschis conserve, sunt corespunzãtoare acestor cerinte;
o trusã de prim ajutor într-o cutie etansã la apã care sã poatã fi închisã ermetic dupã folosire;
un fluier sau un mijloc de semnalizare sonorã echivalent;
patru rachete parasutã luminoase;
sase facle de mânã;
douã semnale fumigene plutitoare;
o lampã electricã etansã la apã, corespunzãtoare pentru semnalizarea în codul Morse, împreunã cu un set de baterii si un bec de rezervã, într-un container etans la apã;
un reflector radar eficient dacã pe pluta de salvare nu este depozitat un transponder radar pentru ambarcatiunile de salvare;
oglindã pentru semnalizare ziua si instructiuni pentru folosirea sa pentru semnalizare la nave si aeronave;
un exemplar din semnalele de salvare pe carton impermeabil la apã sau într-o casetã etansã la apã;
o trusã cu unelte de pescuit;
o ratie de hranã având cel putin 10.000 kj pentru fiecare persoanã pe care pluta de slavare este autorizatã sã o transporte - aceste ratii trebuie pãstrate în ambalaje etanse la aer si depozitate în containere etanse la apã;
recipiente etanse la apã, continând o cantitate totalã de 1,5 litri de apã dulce pentru fiecare persoanã pe care pluta este autorizatã sã o transporte, din care 0,5 litri de persoanã pot fi înlocuiti de cãtre un aparat de desalinizare care poate produce o cantitate egalã de apã dulce în douã zile;
un vas de baut apã, gradat si inoxidabil;
sase doze de medicamente contra rãului de mare si câte un sac, folosit în caz de vomã, pentru fiecare persoanã pe care pluta este autorizatã sã o transporte;
instructiuni privind supravietuirea;
instructiuni pentru luarea mãsurilor imediate;
un numãr suficient de mijloace de protectie termicã pentru 10 % din numãrul de persoane pe care pluta este autorizatã sã o transporte sau douã, care din acestea este mai mare.
A fost prevãzut un sistem care sã permitã plutirea liberã a plutelor de salvare în caz de naufragiu. Acesta este constituit din:
sistemul de barbete (painter system) care asigurã legãtura între navã si plutã, astfel realizat încât sã asigure cã pluta de salvare când este eliberatã nu este antrenatã sub apã de nava care se scufundã;
legatura putin rezistentã (weak link) care: trebuie sã nu se rupã sub efectul fortei necesare sã tragã saula din containerul plutei de slavare; dacã este adecvatã, sã aibã o rezistentã suficientã care sã permitã umflarea plutei de salvare; sã se rupã sub efectul unei forte de 2,2 0,4 kN;
Dispozitivul de declansare hidrostatic (hydrostatic release unit), care:
4.3. Bãrci de urgentã
Navele de pasageri cu un tonaj brut mai mic de 500 tone trebuie sã aibã cel putin o barcã de urgentã.
5. Echipamente individuale de salvare
Colacii de salvare trebuie sã fie astfel amplasati încât sã poatã fi imediat accesibili în ambele borduri ale navei si pe cât posibil pe toate puntile deschise care se extind pânã la bordajul navei, cel putin un colac de salvare va fi amplasat în apropierea pupei;
Ei trebuie sã fie în asa fel fixati încât sã poatã fi repede desprinsi si sã nu aibã nici un dispozitiv de fixare permanentã.
În fiecare din bordurile navei se va prevedea cel putin câte un colac de salvare prevãzut cu o saulã de salvare cu o lungime cel putin egalã cu dublul înãltimii la care este fixat colacul de salvare deasupra liniei de plutire în conditiile de pescaj minim al unei nave sau de 30 metri, care din valori este mai mare.
Cel putin jumãtate din numãrul total de colaci de salvare vor fi prevãzuti cu lumini cu autoaprindere. Cel putin doi din acesti colaci de salvare vor fi prevãzuti, de asemenea, cu semnale fumigene cu declansare automatã.
Pe fiecare colac de salvare se va înscrie cu majuscule în caracter latin numele navei si al portului de inregistrare a acesteia.
Referitor la conditiile tehnice ale acestora, Conventia SOLAS prevede cã ei trebuie :
Y sã aibã un diametru exterior de cel mult 800 mm si un diametru interior de cel putin 400 mm;
Y sã fie executati dintr-un material cu flotabilitate corespunzãtoare;
Y sã poatã sustine în apã dulce timp de 24 ore o greutate de fier de cel putin 14,5 kg;
Y sã aibã o masã de cel putin 2,5 Kg;
Y sã nu continue sã ardã sau sã se topeascã dupã ce a fost acoperit complet de flacãra timp de 2 secunde;
Y sã fie construit astfel încât sã reziste la aruncarea în apã de la înãltimea la care este amplasat deasupra liniei de plutire în conditii de navigatie la pescaj minim sau de la 30 metri, care dintre acestea este mai mare, fãrã a diminua capacitatea sa de flotabilitate sau a elementelor care îi sunt atasate;
Y dacã se intentioneazã sã fie actionat mecanismul de degajare rapidã prevãzut pentru declansarea automatã a semnalelor fumigene si aprinderea automatã a luminilor, este necesarã o greutate care sã actioneze mecanismul de degajare rapidã sau de 4 kg, care din acestea este mai mare;
Y sã fie prevãzut cu o saulã de cel putin 9,5 mm în diametru si cu o lungime de cel putin 4 ori diametrul exterior al corpului colacului. Saula trebuie fixatã în patru puncte echidistante în jurul circumferintei colacului ca sã formeze 4 bucle egale.
Se va prevedea câte o vestã de salvare pentru fiecare persoanã aflatã la bordul navei de salvare si în plus o rezervã de cel putin 10 % din numarul de pasageri pentru copii (la pasagere). Va fi prevãzut de asemenea un numãr suficient de veste de salvare pentru persoanele din cart si pentru folosirea la posturile îndepãrtate ale ambarcatiunilor de salvare.
Vestele de salvare trebuie sã fie astfel amplasate încât sã fie imediat accesibile, iar pozitia lor trebuie sã fie clar indicatã.
Y o vestã de salvare nu trebuie sã continue sã ardã sau sã se înmoaie dupã ce a fost complet acoperitã de flãcãri timp de 2 secunde;
Y trebuie sã fie astfel confectionatã încât:
dupã demonstratie, sã permitã unei persoane sã o îmbrace în timp de 1 minut fãrã a primi ajutor;
sã poatã fi îmbrãcatã pe ambele fete sau numai pe o fatã, însã pe cât posibil trebuie eliminat riscul de a fi îmbrãcatã incorect;
sã poatã fi purtatã comod;
sã permitã persoanei care o poartã sã sarã în apã de la o înaltime de cel putin 4,5 metri fãrã a se rãni si fãrã deplasarea sau avarierea vestei de salvare;
Y o vestã de salvare trebuie sã aibã o flotabilitate si o stabilitate suficientã în apã dulce linistitã pentru ca:
sã sustinã o persoanã epuizatã sau fãrã cunostintã la cel putin 120 mm deasupra apei cu corpul înclinat spre spate la un unghi de cel putin 20° si cel mult 50° fatã de pozitia verticalã;
sã roteascã în apã corpul unei persoane fãrã cunostintã din orice pozitie într-una în care gura este deasupra apei în cel mult 5 secunde.
Y o vestã de salvare trebuie sã aibã o flotabilitate care sã nu scadã cu mai mult de 5 % dupã 24 ore de imersiune în apã dulce;
Y o vestã de salvare trebuie sã permitã persoanei care o poartã sã înoate o distantã scurtã si sã poatã urca într-o ambarcatiune de salvare;
Y fiecare vestã de salvare trebuie sã fie prevãzutã cu un fluier bine legat printr-un snur.
Y aceasta trebuie sã aibã cel putin douã compartimente separate;
Y sã fie umflatã automat în imersiune, sã fie prevãzutã cu un dispozitiv care sã permitã umflarea printr-o singurã miscare manualã si sã poatã fi umflatã cu gura;
Y dupã umflare sau în cazul pierderii flotabilitãtii unuia dintre compartimente, sã satisfacã cerintele enumerate mai sus pentru vesta de salvare negonflabilã.
Y costumul hidrotermic trebuie sã fie confectionat din materiale etanse la apã, astfel ca:
sã poatã fi despachetat si îmbrãcat fãrã ajutor în timp de 2 minute;
sã nu continue sã ardã sau sã se topeascã dupã ce a fost acoperit complet de flãcãri pentru o perioadã de 2 secunde;
el va acoperi întreg corpul cu exceptia fetei. Mâinile trebuie de asemenea acoperite dacã costumul nu este prevãzut cu mãnusi;
sã nu permitã infiltrarea unei cantitãti excesive de apã când persoana care poartã costumul sare în mare de la o înãltime de cel putin 4,5 metri.
Y un costum hidrotermic care satisface cerintele vestei de salvare poate fi considerat ca o vestã de salvare;
Y un costum hidrotermic trebuie sã permitã persoanei care îl poartã, având si o vestã de salvare, dacã se cere ca acest costum sã fie purtat cu o vestã de salvare, ca:
sã urce si sã coboare o scarã având o lungime de cel putin 5 metri;
sã execute sarcinile curente în timpul abandonãrii navei;
sã sarã în apã de la o înãltime de cel putin 4,5 metri fãrã a se rãni si fãrã a se deteriora sau disloca costumul;
sã înoate o distantã scurtã si sã poatã urca într-o ambarcatiune de salvare.
Y dacã un costum hidrotermic urmeazã sã fie purtat fãrã vestã de salvare, el trebuie sã fie prevãzut cu luminã si fluier.
Y dacã un costum hidrotermic urmeazã sã fie purtat împreunã cu o vestã de salvare, vesta se va îmbrãca peste costum. O persoanã care poartã un astfel de costum trebuie sã poatã îmbrãca vesta de salvare fãrã ajutor.
Y Un costum hidrotermic confectionat dintr-un material care nu are calitãti izolante naturale, trebuie sã:
poarte o mentiune cã trebuie sã fie folosit împreunã cu o îmbrãcãminte cãlduroasã;
sã fie confectionat astfel, încât atunci când este folosit împreunã cu o îmbrãcãminte cãlduroasã si o vestã de salvare, dacã costumul hidrotermic trebuie folosit cu o vestã de salvare, sã continue sã asigure persoanei care îl poartã, dupã o sãriturã în apã de la o înãltime de 4,5 metri o protectie termicã suficientã pentru ca temperatura corpului persoanei sã nu scadã cu mai mult de 2° C, dupã o scufundare timp de o orã în apã calmã curgãtoare la o temperaturã de 5° C.
Y un costum hidrotermic confectionat dintr-un material care are calitãti izolante si este folosit cu sau fãrã vestã de salvare, trebuie sã asigure persoanei care îl poartã, dupã o sãriturã în apã de la o înãltime de 4,5 metri o protectie termicã suficientã pentru ca temperatura corpului persoanei sã nu scadã cu mai mult de 2° C dupã o scufundare timp de 6 ore în apã calmã, curgãtoare la o temperaturã cuprinsã între 0° si 2° C.
Y costumul hidrotermic trebuie sã permitã persoanei care îl poartã având mâinile acoperite, sã apuce un creion si sã scrie, dupã o scufundare în apã la o temperaturã de 5° C pentru o perioadã de 1 orã.
Navele de marfã trebuie sã aibã pentru fiecare barcã de salvare, cel putin trei costume hidrotermice.
Un mijloc de protectie termica va fi confectionat dintr-un material etans la apã si astfel realizat încât atunci când este folosit pentru a proteja o persoanã, sã reducã pierderea de caldurã a corpului atât prin convectie cât si prin evaporare.
Mijloacele de protectie termicã trebuie:
Y sã acopere întreg corpul unei persoane care poartã o vestã de salvare, cu exceptia fetei. Mâinile vor fi de asemenea acoperite dacã mijlocul de protectie termicã nu este prevãzut cu mãnusi;
Y sã poatã fi despachetat si îmbrãcat usor într-o ambarcatiune de salvare, fãrã ajutor;
Y sã permitã persoanei care îl poartã, sã-l dezbrace în apã în cel mult 2 minute dacã o impiedicã sã înoate.
6. Supravietuirea pe mare
Echipamentul aflat în diverse tipuri de bãrci de salvare a fost prevãzut pentru a furniza ajutor supravietuitorilor care vor avea de fãcut fatã la trei feluri de dificultãti:
sã tinã ambarcatiunile în stare de plutire si în acest scop au la dispozitie:
ancorã de furtunã si ulei de furtunã;
pompã manualã (numai pentru bãrcile de salvare);
piese de schimb (numai pentru bãrcile de salvare);
ghiordele si ispoluri;
pompã manualã pentru umflarea plutei.
sã previnã si sã învingã problemele de sãnãtate, pentru care dispun de
ratii cu hranã;
tanc cu apã proaspãtã;
pahar sau vas de apã gradat;
trusã de prim ajutor în cutie impermeabilã;
cutit de gabier cu deschizãtor de conserve;
set cu unelte de pescuit;
tablete contra rãului de mare;
învelis de protectie sau costume hidrotermice.
sã-si valorifice toate sansele de a fi descoperiti si salvati pentru care au la dispozitie:
semnale pirotehnice;
6.2. Cea mai buna utilizare a
facilitãtilor ambarcatiunii de salvare
Dupã ce nava a fost abandonatã este esential pentru supravietuire ca toti membrii echipajului sã aibã informatii complete referitoare la:
În acest scop, la bordul navei trebuie sã existe un manualul de instruire, care poate cuprinde mai multe volume si care trebuie sã contina instructiuni si informatii în termeni usor de înteles, cu ilustratii asupra mijloacelor de salvare cu care este dotatã nava si asupra celor mai bune metode de supravietuire.
Oricare parte a acestor informatii poate fi prezentatã prin mijloace audiovizuale în locul manualului.
Manualul va cuprinde, de asemenea, explicatii detaliate privind:
7. Operatiuni de cãutare si salvare pe mare
Navele pot primi mesaje de solicitare de asistentã din urmãtoarele surse:
semnal de alarmare si/sau mesaj de sinistru direct de la nava în cauzã sau retransmis de nave din proximitatea acesteia;
mesaj de sinistru de la o aeronavã, de regulã retransmis de o statie de coastã;
semnal al radiobalizei EPIRB (Emergency Position-Indicating Radio Beacon), considerat ca fiind mesaj de sinistru;
semnale vizuale sau sonore de la nava sau aeronava aflatã într-o situatie criticã.
La primirea unuia din mesajele de mai sus, fiecare navã trebuie sã:
confirme primirea mesajului si dacã este posibil, sã-l retransmitã;
încerce imediat mãsurarea unor relevmente gonio în timpul transmiterii apelului de sinistru si sã facã veghe cu radio-goniometrul, pe frecventele 500kHz si/sau 2182kHz;
comunice navei în pericol identitatea sa, pozitia, viteza si ETA la locul sinistrului si când este posibil si relevmentul adevãrat luat la nava în pericol;
mentinã ascultarea pe frecventele internationale de pericol: 500 kHz (în radiotelegrafie), 2182 kHz (în radiofonie) si 156,8 MHz (Canalul 16 al radiotelefonului);
mentinã continuu veghea cu radarul.
Dacã o navã care a receptionat unul din mesajele de sinistru, nu este aptã sã acorde asistentã, va face cunoscut acest lucru navei sinistrate, va retransmite mesajul de sinistru primit, si comandantul va înscrie în Jurnalul de Bord evenimentul întâlnit precum si motivul pentru care nu poate sã acorde asistentã.
Nava care procedeazã spre locul sinistrului, va face o serie de pregãtiri, mai ales dacã ea nu este o navã specializatã în operatiuni de cãutare si salvare, acestea constând în:
întinderea unor parâme sustinute de atârnãtori în exteriorul bordului pentru facilitarea acostãrii bãrcilor si plutelor de salvare;
bigã sau un cranic vor fi pregãtite pentru a scoate în afara bordului o platformã sau o plasã pentru ridicarea persoanelor extenuate sau rãnite;
vor fi pregãtite bandule si scãri care vor fi aruncate în afara bordului în zona celei mai joase punti deschise si vor fi desemnate persoanele care vor intra în apã pentru a asista supravietuitorii, în caz de necesitate;
va fi pregãtitã pentru lansare o plutã, pentru a usura transbordarea supravietuitorilor la bord, dar ea va fi lansatã numai dacã situatia o impune;
se vor lua mãsuri în vederea primirii supravietuitorilor rãniti, mãsuri constând în pregãtirea spatiilor unde li se va acorda asistentã medicalã, pregãtirea tãrgilor, hainelor de schimb uscate, etc;
când urmeazã sã fie lansatã o barca de salvare sau urgentã, se vor asigura si mijloacele de comunicatie necesare;
va fi pregãtit un aparat de aruncat bandula pentru stabilirea unei eventuale legãturi cu nava în pericol.
7.1. Coordonarea operatiunilor
În conducerea operatiunilor de cãutare si salvare o importantã deosebitã o are colaborarea între organizatiile si unitatile implicate.
Desigur, responsabilitatea coordonãrii operatiunilor de cãutare si salvare revine autoritãtilor specializate de la uscat. Sarcinile sunt însã de regulã îndeplinite prin unitatea stabilitã pentru coordonarea operatiunilor în zona respectivã, numitã adesea Centru de Coordonare a Salvãrii.
În unele zone aceste autoritãti au in dotare nave si aeronave specializate, oricând disponibile de a îndeplini misiunile stabilite.
Navele comerciale, în general sunt apte sã participe la operatiuni de cãutare si salvare, în asemenea situatii statiile de coastã având un rol important de jucat întrucât pot fi în contact direct cu autoritãtile specializate în operatiuni de cãutare si salvare.
Cel mai adesea, nave comerciale sunt implicate în operatiuni de salvare, fie solitar fie în colaborare cu nave specializate. În oricare din cele douã cazuri, se va stabili un Coordonator de Cãutare la Suprafatã, care se recomandã sã fie o navã sau aeronavã specializatã, dacã cel putin una este implicatã, iar dacã nu este posibil, o navã comercialã va trebui sã-si asume acest rol (fiind preferabil ca aceasta sa fie nava cel mai bine dotatã tehnic).
Stabilirea Coordonatorului de Cautare la Suprafatã este preferabil sã se facã înainte de a se ajunge la locul sinistrului, dar nava care ajunge prima în zona precizatã va începe cãutarea sau va acorda asistenta solicitatã dacã obiectul cãutat a fost deja localizat.
Atributiunile Coordonatorului de cãutare la Suprafatã sunt urmãtoarele:
determinarea pozitiei probabile a obiectului cãutãrii, limita probabilã a erorii pozitiei si aria de cãutare;
stabilirea distantei ce va fi mentinutã între unitãtile implicate pe durata cãutãrii;
stabilirea schemelor de cãutare potrivite pentru navele care participã la operatiune si atribuirea acestor scheme pe grupuri de nave;
stabilirea navei potrivite sã efectueze operatiunea de salvare, când obiectul cautat a fost localizat;
coordonarea comunicatiilor în aria de cãutare;
întocmirea planului de conducere a operatiunii de cãutare, ordonat de Centrul de Cautare si Salvare;
modificarea planului ordonat functie de situatia la fata locului si comunicarea acestuia cãtre Centrul de Cautare si Salvare;
întocmirea rapoartelor periodice si transmiterea lor cãtre Centrul de Cautare si Salvare (aceste rapoarte vor include si informatii privind starea vremii si a mãrii în zonã, actiunile întreprinse, urmãtoarele planuri sau recomandãri);
tinerea unui jurnal detaliat al actiunilor întreprinse;
avizarea Centrul de Cautare si Salvare privind eliberarea de sarcini a unor nave care nu mai erau necesare în zonã;
raportarea numãrului si numelor supravietuitorilor precum si a navelor pe care au fost ambarcati.
7.2. Planificarea si desfãsurarea operatiunilor de cãutare si salvare
Pentru ca navele de suprafatã si în special navle comerciale sa poata face o cautare în cooperare cu navele si aeronavele specializate, este important sã fie cunoscute schemele si procedurile utilizate astfel încât sã se realizeze o cooperare cu minim de dificultate si întârziere.
Prezentãm o serie de termeni care sunt utilizati în legãtura cu planificarea si desfãsurarea operatiunilor de cãutare:
Datum (Datum) - Pozitia cea mai probabilã a obiectului cãutat la un moment dat, luând în considerare efectul derivei de la momentul când a fost stabilitã pozitia initialã a sinistrului.
Derivã (Drift) - Actiunea rezultantã a componentelor vânt, curent si/sau curent de maree, care poate schimba pozitia obiectului cãutat.
Schema de cãutare a pãtratului crescãtor (Expanding square search pattern) - O schemã de cãutare potrivitã pentru o singurã navã care poate cãuta dinspre datum spre exterior.
Derivã de vânt (Leeway) - Miscarea unui obiect cauzatã de împingerea lui prin apã de catre vânturile locale care actioneazã asupra suprafetei lui velice.
Curent marin (Sea current) - Curent ce actioneazã în mare liberã, cauzat de alti factori decât vânturile locale.
Schema de cãutare pe sectoare (Sector search pattern) - O schemã de cãutare potrivitã pentru o singurã navã intr-o situatie specialã (de exemplu când existã "om la apã"), prin care navã cautã radial din datum descriind sectoare de cerc.
Scheme de cãutare pe drumuri paralele (Parallel track search patterns) - Scheme de cãutare folosite de douã sau mai multe nave, în care toate navele mentin drumuri paralele.
Schemã de cãutare pentru coordonare navã/aeronavã (Ship/aircraft co-ordinated search pattern) - O schemã de cãutare în care o navã si o aeronavã coopereazã în operatiunea de cãutare.
Curent de vânt (Wind current) - Curent de suprafatã care actioneazã în mare liberã, generat de împingerea apei marine de suprafatã de cãtre vânt.
Planificarea cãutãrii:
La stabilirea datumului se va tine cont de urmãtorii factori:
pozitia raportatã si ora sinistrului;
intervalul de timp scurs între momentul plecãrii navei pentru acordarea asistentei si momentul sosirii ei în zona accidentului;
actiunea estimatã a derive;
orice alte informatii suplimentare precum observatii vizuale raportate sau relevmente radio mãsurate.
Dacã Centrul de Cãutare si Salvare nu a comunicat un datum, rãmâne responsabilitatea Coordonatorului Cautarii la Suprafatã sã îl determine si sã-l facã cunoscut celorlalte nave implicate în operatiune. Acest datum poate fi ulterior revizuit pe baza unor noi informatii apãrute si va fi de asemenea comunicat.
Datumul va fi plotat în zona initialã cea mai probabilã a accidentului.
Zona cea mai probabilã a sinistrului (Figura 1) este aria cu centrul în datum, în interiorul cãreia se poate afla obiectul cãutat, datumul fiind corectat functie de erorile probabile în comunicarea pozitiei sinistrului si estimarea derivei din zonã.
Într-o primã fazã se va trasa un cerc cu centrul în datum si raza de 10 mile marine, care va fi apoi încadrat într-un pãtrat. Aceastã zonã poate fi ulterior largitã, pe mãsurã ce sosesc si alte nave.
 |
Figura 1
Au fost întâlnite situatii când,la determinarea datumului pentru ambarcatiuni mici au apãrut erori mari. Oricum, este mai indicat sã se exploreze o zonã mai micã cu amãnuntime decât sã se exploreze superficial o zonã întinsã.
În cazul schemei de cãutare pe drumuri paralele, Coordonatorul de Cautare la Suprafatã va decide drumul initial de cãutare, care trebuie sã fie în directia derivei.
Pe timpul cãutãrii se va mentine o veghe vizualã si se va explora zona cu ajutorul radarului.
Dacã operatiunea se face pe vizibilitate redusã si cãutarea se face în principal cu ajutorul radarului, între nave se va pãstra o distantã egalã cu distanta la care se asteaptã sã fie detectatã tinta înmultit cu 1,5.
La determinarea distantei la care se asteaptã sã fie detectatã tinta, se pot folosi datele urmãtoare:
|
Limite de detectie ale tintelor cu radarului |
||
|
Ţinta |
Înãltimea antenei radarului |
|
|
|
15 m |
30 m |
|
|
(mile marine) |
|
|
Navã de 10.000 TRB |
|
|
|
Navã de 1.000 TRB |
|
|
|
Navã de 200 TRB |
|
|
|
Ambarcatiune de 9 metri lungime |
|
|
Limitele de mai sus corespund conditiilor atmosferice normale de propagare.
Întrucât intensitatea ecourilor va fluctua considerabil, cifrele de mai sus pot fi folosite doar orientative.
Toate navele angajate în operatiune, vor cãuta cu aceeasi vitezã, de regulã viteza navei mai lente. În conditii de vizibilitate redusã se va ordona o reducere a vitezei de cãutare.
Mai prezentãm câteva date care pot fi folosite la stabilirea distantei între nave, date care iau în considerare tipul obiectului cãutat si conditiile de vizibilitate. Spatiul dintre drumurile paralele poate fi usor micsorat pentru a creste probabilitatea detectiei sau poate fi mãrit pentru a mãri suprafata exploratã dacã existã o limitã de timp.
Distanta între drumurile paralele ale navelor comerciale pe timpul cãutãrii (n)
|
|
Vizibilitatea |
||||
|
Obiectul cãutat |
(mile marine) |
||||
|
|
|
|
|
|
|
|
Persoanã în apã |
|
|
|
|
|
|
Plutã de 4 persoane |
|
|
|
|
|
|
Plutã de 6 persoane |
|
|
|
|
|
|
Plutã de 15 persoane |
|
|
|
|
|
|
Plutã de 25 persoane |
|
|
|
|
|
|
Barcã de 5 m (15 ft) |
|
|
|
|
|
|
Barcã de 7 m (23 ft) |
|
|
|
|
|
|
Ambarcatiune de 12 m (40 ft) |
|
|
|
|
|
|
Ambarcatiune de 24 m (79 ft) |
|
|
|
|
|
Prima nava care ajunge la locul sinistrului va începe cautarea farã întârziere, dupã schema pãtratului crescãtor. Este recomandat sã se marcheze datumul cu o plutã sau alt mijloc plutitor, pentru a se verifica deriva. Acel marcaj poate fi folosit ulterior ca nou datum pentru cautare.
În continuare vom prezenta schemele de cãutare utilizate frecvent:
Schema de cãutare a pãtratului crescãtor - pentru o navã (Figura 2)
Figura 2
Schema de cãutare pe sectoare - pentru o navã (Figura 3)
Figura
si aceastã schemã de cautare se foloseste pentru o singurã navã, în general pentru cãutarea unui om la apã sau când tinta cãutatã a fost vãzutã si apoi pierdutã din vedere.
Toate întoarcerile se fac la 120 tribord iar începerea cãutãrii se face din datum. Aceastã schemã asigurã o probabilitate mare de detectare în apropierea datumului, cercetându-se amãnuntit zona.
Dupã ce se parcurg cele trei sectoare (triunghiuri echilaterale cu latura de 2 mile marine), se reorienteazã schema de cãutare, schimbând primul drum cu 30 la tribord.
Schema de cãutare pe drumuri paralele pentru douã nave (Figura 4)
| Figura 4
Schema de cãutare pe drumuri paralele pentru trei nave (Figura 5) Schema de cãutare pentru patru sau 5 nave sunt oarecum asemãnãtoare, nalelor fiindu-le atribuite drumuri pe care parcurg aceeasi distantã. Schema de cãutare mixtã (Figura 6) În cadrul acestei scheme de cãutare considerãm cã sunt implicate o navã si o aeronavã. Figura 6 7.3. Asistenta elicopterelorPersoanele sau navele aflate în situatie de pericol pot primi sprijin din partea aeronavelor, concretizat prin lansarea în apã a unor echipamente aflate în containere sau recuperarea si evacuarea sinistratilor. Continutul containerelor este inscriptionat prin simboluri si text în trei limbi si de asemenea prin flamuri colorate, respectând urmãtorul cod: Rosu - echipament medical si de prim ajutor medical; - continut mixt. Elicopterele sunt folosite în mod deosebit pentru furnizarea de echipament dar mai ales pentru recuperarea si evacuarea supravietuitorilor. Raza de actiune a elicopterelor variazã între 50 si 200 mile marine, puând transporta de la unul pânã la cinsprezece supravietuitori functie de dimensiunea si tipul acestuia. Când este pus la dispozitie echipament pentru supravietuire, elicopterul se pozitioneazã deasupra unei punti libere, lãsând materialele cu ajuorul unui cablu, echipajul navei trebuind doar sã decupleze sistemul de prindere (care de regulã este un cârlig). 7.3.1. Comunicarea cu elicopterulLegãtura radio trebuie sã fie stabilitã între navã si elicopter. Oricare schimb de informatii si instructiuni referitoare la pozitia de întâlnire trebuie stabilit direct sau prin intermediul statiei de coastã. Când elicopterul este echipat cu un radiogoniometru, este posibilã reperarea navei si directionarea elicopterului cãtre ea fãcând uz de transmisiunile radio ale navei pe o frecventã stabilitã. Radiocomunicatiie cu aeronava sunt posibile în mod normal pe: 2182 khz sau pe frecventele de 156.8 Mhz si 156.3 Mhz VHF. Navele au voie sã comunice cu aeronavele în caz de urgentã pe frecventele: 3023 khz, 5680 Khz, 121.5 Mhz, 123.1 Mhz, 156.3 Mhz, 156.8 Mhz; 7.3.2. Evacuarea de pe navã si ambarcatiunea de salvareO suprafatã de punte curatã trebuie sã fie pregãtitã în zona de ridicare si dacã este posibil sã fie marcat pe ea cu vopsea albã o litera "H" cât mai mare. În timpul noptii nava trebuie sã fie luminatã cât mai puternic punându-se în evidentã în special orice obstacol cum ar fi catarge, cosuri de fum, etc. Trebuie avut de asemeni în vedere ca iluminarea sã nu orbeascã pilotul elicopterului. La navele mai mari zona de ambarcare trebuie sã fie în zona adapostitã fatã de vânt, a navei. În mod suplimentar la evitarea obstacolelor trebuie avut în vedere puternicul curent de aer produs de elicopter. Învelitoarele sau orice alt obiect care este predispus la antrenarea de cãtre curentul de aer trebuie sã fie îndepãrtat din zonã sau amarat în mod suplimentar. 7.3.3. Ridicarea în elicopter Ridicarea cu plasa de salvare Ridicarea cu targa (brancarda) de salvare: Scaunul de salvare seamãnã cu o ancora, cu palmele de ancorã netede pe post de scaun. Persoanele vor fi ridicate doar în pozitia asezatã câte una sau douã la scaun si având mâinile strans înfãsurate în jurul tijei verticale. Acest dispozitiv poate fi folosit la ridicarea a cel mult douã persoane în acelasi timp.8. Echipamentul radio în caz de sinistru 8.1. Statia radio de barcãStatia radio de barcã oferã urmatoarele posibilitãti: putere în emisie 3 W; bãtaie 40 Mm în conditii bune de propagare; perioada de ascultare 00-03 si 30-33; Emisie si receptie pe 500 Khz (apel de primejdie în telegrafie) putere în emisie 3 W; bãtaie 90 Mm în conditii bune de propagare; perioada de ascultare 15-18 si 45-48; Emisie pe 8364 Khz (frecventa internationalã pentru ambarcatiunile de salvare - apel de primejdie în telegrafie) putere în emisie 3 W; bãtaie 90 Mm în conditii bune de propagare; nu existã posibilitate de rãspuns pe 8364 Khz. 8.2. Transpondere radarÎn fiecare bord al fiecãrei nave de pasageri si al fiecãrei nave de mãrfuri având un tonaj brut de 500 tone si mai mult, va exista cel putin un transponder radar capabil sã functioneze în banda de 9 GHz.. Transponderul radar are rolul de a retransmite amplificat semnalul emis de antena radarului, pe ecranul radar apãrând o secventã de linii de la o anumitã distantã de centrul ecranului cãtre periferie, putându-se astfel mãsura distanta si relevmentul la tintã. 8.3. Radio emitãtoare portabile pentru ambarcatiunile de salvare Vor fi prevãzute aparate radiotelefonice de emisie receptie pentru comunicatii între ambarcatiunile de salvare, între ambarcatiunile de salvare si navã si între navã si barca de urgentã. Nu este necesar a fi prevãzut un astfel de aparat pentru fiecare ambarcatiune de salvare; totusi fiecare navã va fi prevazutã cu cel putin trei astfel de aparate. Ele folosesc canalul 16 (156,8 MHz) pentru apel de sinistru. 8.4. Radio-balizele de indicare a pozitiei sinistrului (EPIRB)Aceste radiobaliza fonctioneazã pe frecventa de 406 MHz sau 2182 kHz si/sau pe frecventele aeronautice de primejdie de 121,5 MHz si/sau 243 MHz.Navele comerciale în mod normal nu pot receptiona apelurile de pe frecventele 121,5 MHz si 243 MHz.Radiobaliza poate fi cu activare automatã imediat ce pluteste în apã sau cu activare manualã. Document InfoAccesari: 3035 Apreciat:  Comenteaza documentul:Nu esti inregistratTrebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta Creaza cont nou A fost util?Daca documentul a fost util si crezi ca meritasa adaugi un link catre el la tine in site in pagina web a site-ului tau.
Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 ) |
