Având în vedere sinistrele navale precum si pericolele la care sunt expusi navigatorii, ambele cu aparitie imprevizibilă, fie că sunt datorate erorilor factorului uman fie disfunctionalitătilor majore apărute la bordul navei, întreg personalul aflat la bord trebuie să posede cel putin un volum de cunostinte minimale privind supravietuirea si salvarea pe mare.
În vederea dobândirii acestora si familiarizăriii cu actiunile ce trebuiesc întreprinse, navigatorii execută la bordul navei instructaje si antrenamente periodice pentru a fi pregătiti să facă fată cu succes oricărei situatii de urgentă, astfel încât să cunoască în momentul aparitiei acesteia, actinunile ce trebuiesc întreprinse, fie că se află la bord si s-a ordonat adunarea la puntea bărcilor sau abandonul navei, fie că se află în apă sau la bordul ambarcatiunilor de salvare.
În oricare din aceste situatii, chiar si pentru cel mai favorabil caz din cele enumerate, nu trebuiesc neglijate pericolele la care încă este expus supravietuitorul unui sinistru maritim.
Acestea au ca scop formarea de deprinderi pentru a face navigatorul capabil să reactioneze de o manieră corectă si cu un grad cât mai mare de eficienta în timpul unei situatii de urgenta; să ia masurile potrivite propriei supravietuiri precum si a altora; si să folosească corect echipamentul de supravietuire.
pregătirea pentru orice situatie de urgentă
Navigatorii trebuie să-si formeze un astfel de mod de a fi la bordul navei incât să poată în orice moment să raspundă responsabilitătilor stabilite prin rolurile navei, având în vedere că în functie de promptitudinea si capacitatea lor de reactie poate depinde siguranta navei, a unuia sau câtorva membri de echipaj si poate chiar propria lor securitate.
cunoasterea actiunilor ce trebuiesc întreprinse:
Fiecare membru de echipaj se va înbrăca si încalta, îsi va imbrăca vesta de salvare si va executa atributiile stabilite prin rolul de abandon (cum ar fi: activităti de supraveghere si organizare, prezentarea la locul de adunare cu echipamentele stabilite, respectarea ordinelor venite pe cale ierarhică în cadrul rolului, continuarea cartului până la primirea unor noi ordine, etc.);
când se cere să se abandoneze nava
când vă aflati în apă
când sunteti la bordul ambarcatiunii de salvare
1.2. Definitii privind instalatiile si
ambarcatiunile de salvare
Conventia SOLAS 1974 defineste astfel un 21521x231v ele instalatii si ambarcatiuni de salvare:
Ambarcatiune de supravietuire - este o ambarcatiune care poate să mentină în viată persoane aflate în pericol din momentul abandonării navei.
Barcă de salvare de urgentă - este o barcă destinată salvării persoanelor aflate în pericol si grupării ambarcatiunilor de salvare.
Lansarea la apă prin degajare liberă - este o metoda de lansare la apă a ambarcatiunii de salvare, prin care aceasta se eliberează automat de navă în caz de naufragiu si este gata pentru folosire.
Lansarea la apă prin cădere liberă - este o metodă de lansare la apă a ambarcatiunii de salvare, prin care aceasta, încărcată cu persoane si echipament la bord, cade în mare după eliberarea sa de navă fară a exista un dispozitiv de frânare.
2. Situatii critice
Analizând o serie de situatii critice nefericite întâlnite până în prezent, se poate spune că ele au fost determinate în general de următoarele evenimente:
În vederea evitării evenimentelor de tipul celor enumerate mai sus, vor fi luate următoarele măsuri:
2.2. Experienta echipajului
Situatiile de urgentă care au fost depăsite cu succes, demonstrează că acest lucru se datorează în mare parte promptitudinii cu care a actionat echipajul si manierei corecte de aplicare a măsurilor specifice. Se poate spune deci că experienta echipajului, dobândită prin tratarea cu seriozitatea cuvenită a instructajelor si antrenamentelor periodice obligatorii, joacă un rol important în finalizarea cu succes a unor operatiuni de salvare si supravietuire.
Rolul de apel trebuie să cuprindă obligatiile atribuite anumitor membri de echipaj, după cum urmează:
închiderea usilor etanse la apă, a usilor de incendiu, valvulelor, scurgerilor, hublourilor, luminatoarelor, sabordurilor si altor închideri similare de pe navă;
echipamentul ambarcatiunilor de salvare si a altor mijloace de salvare;
pregătirea si lansarea la apă a ambarcatiunilor de salvare;
pregătirea generala si a altor mijloace de salvare;
apelul pasagerilor;
folosirea echipamentului de comunicatii;
efectivul echipelor de incendiu însărcinate cu lupta contra incendiului;
sarcini speciale atribuite cu privire la folosirea echipamentului si instalatiilor de luptă contra incendiului.
2.4. Echipamente suplimentare în vederea supravietuirii
Dacă timpul permite, la bordul ambarcatiunilor de salvare se vor lua suplimentar fată de prevederile rolului, apă, pături, mijloace de semnalizare, instrumente pentru determinarea pozitiei navei si tinerea navigatie.
În situatia când în jurul ambarcatiunii de salvare există plute nefolosite, se va încerca recuperarea acestora, măcar pentru inventarul lor.
Imediat ce este posibil după ambarcare, echipajul trebuie să dobândească cunostinte privind:
prevederile rolului de apel si îndatoririle lor;
localizarea si modul de folosire a echipamentului (mijloacelor) de salvare;
localizarea si modul de folosire a mijloacelor de luptă contra incendiilor;
traseele de evacuare si echipamentele.
Se va prevedea o scară de îmbarcare pentru fiecare post de lansare sau pentru fiecare două posturi de lansare alăturate, scară care să aibă o lungime care să ajungă de la punte la linia de plutire când nava se află la pescajul minim în conditii nefavorabile de asietă si cu o înclinare transversală de cel putin 15 °.
Se va actiona de o asemenea manieră, luându-se - dacă este posibil - măsuri deosebite pentru prevenirea panicii între membrii de echipaj sau pasagerii aflati la bord si de combatere a acesteia.
Comandantul va manevra nava, în măsura posibilului, astfel încât să iasă din zona de răspândire a combustibilului deversat (daca este cazul), după care se va stopa nava sau se va merge cu viteză redusă, pe vreme rea avându-se în vedere să se creeze un adăpost bărcii care se lansează sau, pe rând în ambele borduri.
Se vor folosi mijloacele de semnalizare pentru a atrage atentia navelor din jur, că nava proprie se află într-o situatie critică.
Ofiterul de cart punte va determina pozitia navei iar coordonatele vor fi introduse în statia de lansare automată a semnalului S.O.S., sau va fi declansat semnalul echivalent al sistemului Inmarsat. De asemenea se vor lua date privind presiunea atmosferică, deriva de curent, pozitia fată de uscat sau unele insule, etc.
Se vor pregăti pentru a fi luate în barcă documentele navei si ale echipajului.
Se vor pregăti saci impermeabili cu alimente uscate, greu alterabile, care vor fi adusi la locul de coborâre în bărci, aceste alimente fiind luate numai în măsura în care există spatii disponibile, fără a împiedica ocuparea locurilor de către echipaj.
Echipajul va bea apă pe săturate, si de asemenea se pot servi gustări reci sau chiar masa dacă timpul permite.
Y costum aluminizat si aparatul izolant - in timonerie si postul central de comanda masini;
Y motopompa de incendiu: in compartimentul ......................
Y racordul international: pe fata comenzii, langa scara de urcare din tribord;
Y restul mijloacelor - conform planului dispus pe punte langa scara de acces la bord.
ECHIPA 1
ECHIPA 2
ECHIPA SPECIALA
ECHIPA DIN C.M.
FUNCTIA
ATRIBUTII
FUNCTIA
FUNCTIA
ATRIBUTII
FUNCTIA
ATRIBUTII
Capitan secund
Conduce echipa
Of. cu navigatia
Strungar
La ordin imbraca sau ajuta la imbracarea costumului aluminizat in
Sef mecanic
Conduce actiunile in CM
La ordin lanseaza CO2
Timonier 1
La manica
Timonier 2
Aj. mecanic
functie de locul
Of. mecanic
Of. de cart in
Marinar 1
La manica
Marinar 2
Of mec. 8-12
incendiului
cart 08-12
P.C.C.
Marinar 3
Cu stingator
Ospatar
Sef echipaj
Ghideaza persoana
imbracata in functie de locul
Sef electrician
La TPD la ordinul Sefului mecanic
Bucatar
Cu pisla
Motorist 3
Sef mecanic
incendiului
Of. mecanic
Supravegheaza DG si pompele
Motorist 1
Cu cange/topor
Motorist 2
Costumul se imbraca pentru actiune in zona focarului, salvarea persoanelor sau bunurilor materiale deosebite.
Persoana care ghideaza pastreaza permanent legatura cu persoana in costum.
Echipa asigura evacuarea spre punctul medical a celor accidentati.
Strungar
(motorist 3)
La generatorul de spuma nr 1
Echipele nr. 1 si 2 vor actiona la locul incendiului, mai putin in C.M. : echipa nr. 1 la prova, echipa nr. 2 in rezerva; echipa nr. 2 in castel, echipa nr. 1 in rezerva. Echipa e rezerva actioneaza
Ajutor mecanic
La generatorul de spuma nr 2
la ordinul secundului. Seful de echipaj deschide magaziile si distribue materiale de rezerva.
Cadrul medical pregateste targa si trusa de urgenta in apropierea locului incendiului.
La ordin se evacueaza compartmentul pentru a lansa CO2; prezenta personalului se verifica in fata usii etanse.
Personalul fara sarcini in rol se va aduna in careul echipaj, asteptand ordine.
Restul personalului masini - la careu, la dispozitia Sefului mecanic
Cand se impune lansarea CO2 echipa de etansare formata din personalul prevazut in instructiunile specifice fiecarei nave, etanseaza compartimentul, se opreste ventilatia, verifica evacuarea si raporteaza la comanda (ofiterului de cart). CO2-ul se lanseaza de Seful mecanic (in lipsa acestuia de ofiterul de cart la masini).
Numarul de butelii lansate este prevazut in instructiunile din compartimentul CO2.
Accesul in compartiment se face numai dupa stingerea incendiului si evacuarea gazelor.
4. Mijloace de salvare colective
La navele de pasageri capacitatea bărcilor de salvare este în general suficientă pentru fiecare persoană de la bord.
Pentru navele de marfă, după cum am mai precizat, capacitatea bărcilor de salvare este în general de două ori numărul de persoane de la bord.
Vom face în continuare o scurtă descriere a tipurilor de bărci mentionate mai sus:
Barca de salvare deschisă
Toate bărcile de salvare trebuie să fie corect construite si să aibă forme si dimensiuni care să le asigure o mare stabilitate pe mare agitată si un bord liber suficient când sunt încărcate cu toate persoanele si echipamentul.
Bărcile de salvare trebuie să aibă o robustete suficientă pentru:
a putea fi lansate la apă în conditii de securitate când sunt încărcate cu toate persoanele si echipamentul;
a putea fi lansate la apă si remorcate când nava este în mars cu o viteză de 5 noduri în apă calmă;
Corpurile trebuie să fie cu întârziere la foc sau incombustibile.
Se vor prevedea locuri de sezut pe bănci, pe banchete sau pe scaune fixate cât mai jos posibil în barcă si construite astfel încât să poată suporta numărul de persoane, fiecare cântărind 100 kg, 2 pentru care sunt prevăzute locuri.
Fiecare barcă de salvare trebuie să fie astfel amplasată si construită încât să permită îmbarcarea sau debarcarea rapidă a numărului total de persoane. De asemenea ea trebuie să aibă o flotabilitate proprie sau vor fi prevăzute cu material cu flotabilitate proprie, care să reziste la apă de mare sau produse petroliere
Partial închisă
Conventia SOLAS prevede că în plus fată de barca deschisă, barca partial închisă trebuie să:
fie prevazută cu mijloace eficiente de evacuare a apei sau să fie de tip cu evacuare automată;
fie prevazută cu acoperisuri rigide permanent fixate, extinzându-se pe cel putin 20 % din lungimea bărcii de salvare, începând din extremitatea pupa. Barca de salvare trebuie să fie prevazută cu o tendă pliabilă fixată în permanentă, care împreună cu acoperisul rigid închid complet ocupantii bărcii de salvare într-un adăpost etans la intemperii, oferindu-le si o protectie termică.
aibă interiorul de o culoare foarte vizibilă.
partial închisă cu redresare automată
În plus fată de barca partial închisă, barca partial închisă cu redresare automată trebuie să:
fie prevazută, la fiecare loc marcat, cu centură de sigurantă. Centura de sigurantă trebuie să fie astfel concepută încât să mentină pe locul său o persoană având o greutate de 100 kg, atunci când barca de salvare este în pozitie răsturnată;
dispună de o asemenea stabilitate încât ea să se redreseze în mod normal sau automat când este complet sau partial încărcată cu persoane si întregul echipament, iar persoanele au legate centurile de sigurantă;
permită comanda motorului de la timonă;
dispună de un motor si instalatii care să poată functiona în orice pozitie în timpul răsturnării si să continue să functioneze după ce barca de salvare s-a redresat sau trebuie să se oprească automat când s-a răsturnat si să repornească usor când barca de salvare s-a redresat, iar apa a fost drenată din barca de salvare
motoarele răcite cu aer trebuie să aibă o instalatie pentru aspiratia aerului de răcire si de evacuare a lui în afara bărcii de salvare.
complet închisă
În plus fată de cele de mai sus, fiecare barcă de salvare complet închisă trebuie să fie prevazută cu un acoperis care să închidă complet barca de salvare
total închisă cu instalatie autonomă de alimentare cu aer
O barcă de salvare echipată cu o instalatie autonomă de alimentare cu aer, în plus fată de cele de mai sus, trebuie să fie amenajată astfel încât când este în mars si toate intrările si deschiderile sunt închise, aerul din interiorul bărci de salvare să rămână respirabil fără dificultate, iar motorul să functioneze normal pentru o perioadă de cel putin 10 minute. În timpul acestei perioade, presiunea atmosferică din interiorul bărcii de salvare nu trebuie să coboare nici sub presiunea atmosferică exterioară, nici să o depăsească cu mai mult de 20 mb. Instalatia trebuie să aibă indicatoare vizuale care să indice presiunea aerului debitat tot timpul.
protejate la foc
O barcă de salvare protejată la foc, corespunzând cerintelor de mai sus trebuie în plus, atunci când este în stare de plutire, să poată proteja numarul de persoane pentru care este autorizată pentru cel putin 8 minute, când este acoperită de un foc continuu de hidrocarburi.
Echipamentul normal al fiecărei bărci de salvare trebuie să cuprindă:
un numar suficient de rame plutitoare;
două căngi;
un ispol si două ghiordele;
un manual de supravietuire;
un habitaclu continând un compas eficace;
o ancoră plutitoare;
două barbete rezistente cu o lungime cel putin egală cu de două ori distanta de la locul de amplasare a bărcii de salvare la linia de plutire în conditii de pescaj minim sau 15 m, care dintre acestea este mai mare;
două topoare, câte unul la fiecare extremitate a bărcii de salvare;
recipienti etansi la apă, continând o cantitate totală de 3 litri de apă dulce de fiecare persoană pe care barca de salvare este autorizată să o transporte, din care 1 litru pentru fiecare persoană poate fi înlocuit de către un aparat de desalinizare care poate să producă o cantitate egală de apă dulce în două zile;
un pahar inoxidabil legat cu un snur;
un pahar de băut apă gradat, inoxidabil;
ratie de hrană având cel putin 10.000 kj pentru fiecare persoană pe care barca de salvare este autorizată să o transporte; aceste ratii trebuie să fie păstrate în ambalaje etanse la aer si depozitate în containere etanse la apă;
patru rachete parasută luminoase;
sase facle de mână;
două semnale fumigene plutitoare;
lampă electrică etansă la apă, corespunzătoare pentru semnalizare în codul Morse împreună cu un set de baterii si un bec de rezervă într-un container etans la apă;
oglindă pentru semnalizare în timpul zilei, cu instructiuni pentru folosirea sa, pentru a semnaliza către nave si aeronave;
un exemplar din semnalele de salvare, pe carton impermeabil la apă sau într-un container etans la apă;
un fluier sau un mijloc de semnalizare sonoră echivalent;
trusă de prim ajutor într-o cutie etansă la apă, care să poată fi închisă ermetic după folosire;
sase doze de medicamente contra răului de mare si câte un sac folosibil în caz de vomă, pentru fiecare persoană;
un briceag mare legat la barcă printr-un snur;
trei chei pentru deschis conserve;
doi colaci de salvare legati cu câte o saulă plutitoare cu o lungime de cel putin 30m;
pompă manuală;
un set de unelte de pescuit;
scule suficiente pentru reglaje minore ale motorului si accesoriilor sale;
echipament de stingere a incendiului, corespunzător pentru stingerea hidrocarburilor aprinse;2
un proiector care să poată ilumina eficient în timpul noptii un obiect colorat deschis, având o lătime de 18 m, la o distantă de 180 m pentru o perioadă de 6 ore si o functionare continuă de cel putin 3 ore;
un reflector radar eficace, dacă în barca de salvare nu este depozitat un transponder radar pentru ambarcatiunile de salvare;
mijloace de protectie termică suficiente pentru 10 % din numărul de persoane pe care barca de salvare este autorizată să le transporte
Echipamentul plutei de salvare este constituit din:
un colac de salvare legat de o parâmă plutitoare cu o lungime de cel putin 30 metri;
un cutit cu lamă fixă, având mâner plutitor prevăzut cu o saulă de sigurantă, depozitat într-un buzunar din exteriorul cortului, lângă punctul la care parâma este fixată de pluta de salvare. La plutele de salvare pentru 13 sau mai multe persoane, va fi prevăzut un al doilea cutit, dar care nu trebuie să fie de tipul cu lamă fixă;
un ispol plutitor. Dacă pluta este pentru 13 sau mai multe persoane va exista un al doilea ispol plutitor;
doi bureti;
două ancore plutitoare cu parâmă si saulă de lansare rezistente la soc, una fiind de rezervă iar alta fiind permanent legată la plută în asa fel încât să mentină pluta în vânt si într-o pozitie stabilă când pluta este umflată sau este la apă;
două padele plutitoare;
trei chei pentru deschis conserve. Cutitele de securitate având lame speciale pentru deschis conserve, sunt corespunzătoare acestor cerinte;
o trusă de prim ajutor într-o cutie etansă la apă care să poată fi închisă ermetic după folosire;
un fluier sau un mijloc de semnalizare sonoră echivalent;
patru rachete parasută luminoase;
sase facle de mână;
două semnale fumigene plutitoare;
o lampă electrică etansă la apă, corespunzătoare pentru semnalizarea în codul Morse, împreună cu un set de baterii si un bec de rezervă, într-un container etans la apă;
un reflector radar eficient dacă pe pluta de salvare nu este depozitat un transponder radar pentru ambarcatiunile de salvare;
oglindă pentru semnalizare ziua si instructiuni pentru folosirea sa pentru semnalizare la nave si aeronave;
un exemplar din semnalele de salvare pe carton impermeabil la apă sau într-o casetă etansă la apă;
o trusă cu unelte de pescuit;
o ratie de hrană având cel putin 10.000 kj pentru fiecare persoană pe care pluta de slavare este autorizată să o transporte - aceste ratii trebuie păstrate în ambalaje etanse la aer si depozitate în containere etanse la apă;
recipiente etanse la apă, continând o cantitate totală de 1,5 litri de apă dulce pentru fiecare persoană pe care pluta este autorizată să o transporte, din care 0,5 litri de persoană pot fi înlocuiti de către un aparat de desalinizare care poate produce o cantitate egală de apă dulce în două zile;
un vas de baut apă, gradat si inoxidabil;
sase doze de medicamente contra răului de mare si câte un sac, folosit în caz de vomă, pentru fiecare persoană pe care pluta este autorizată să o transporte;
instructiuni privind supravietuirea;
instructiuni pentru luarea măsurilor imediate;
un număr suficient de mijloace de protectie termică pentru 10 % din numărul de persoane pe care pluta este autorizată să o transporte sau două, care din acestea este mai mare.
A fost prevăzut un sistem care să permită plutirea liberă a plutelor de salvare în caz de naufragiu. Acesta este constituit din:
sistemul de barbete (painter system) care asigură legătura între navă si plută, astfel realizat încât să asigure că pluta de salvare când este eliberată nu este antrenată sub apă de nava care se scufundă;
legatura putin rezistentă (weak link) care: trebuie să nu se rupă sub efectul fortei necesare să tragă saula din containerul plutei de slavare; dacă este adecvată, să aibă o rezistentă suficientă care să permită umflarea plutei de salvare; să se rupă sub efectul unei forte de 2,2 0,4 kN;
Dispozitivul de declansare hidrostatic (hydrostatic release unit), care:
4.3. Bărci de urgentă
Navele de pasageri cu un tonaj brut mai mic de 500 tone trebuie să aibă cel putin o barcă de urgentă.
5. Echipamente individuale de salvare
Colacii de salvare trebuie să fie astfel amplasati încât să poată fi imediat accesibili în ambele borduri ale navei si pe cât posibil pe toate puntile deschise care se extind până la bordajul navei, cel putin un colac de salvare va fi amplasat în apropierea pupei;
Ei trebuie să fie în asa fel fixati încât să poată fi repede desprinsi si să nu aibă nici un dispozitiv de fixare permanentă.
În fiecare din bordurile navei se va prevedea cel putin câte un colac de salvare prevăzut cu o saulă de salvare cu o lungime cel putin egală cu dublul înăltimii la care este fixat colacul de salvare deasupra liniei de plutire în conditiile de pescaj minim al unei nave sau de 30 metri, care din valori este mai mare.
Cel putin jumătate din numărul total de colaci de salvare vor fi prevăzuti cu lumini cu autoaprindere. Cel putin doi din acesti colaci de salvare vor fi prevăzuti, de asemenea, cu semnale fumigene cu declansare automată.
Pe fiecare colac de salvare se va înscrie cu majuscule în caracter latin numele navei si al portului de inregistrare a acesteia.
Referitor la conditiile tehnice ale acestora, Conventia SOLAS prevede că ei trebuie :
Y să aibă un diametru exterior de cel mult 800 mm si un diametru interior de cel putin 400 mm;
Y să fie executati dintr-un material cu flotabilitate corespunzătoare;
Y să poată sustine în apă dulce timp de 24 ore o greutate de fier de cel putin 14,5 kg;
Y să aibă o masă de cel putin 2,5 Kg;
Y să nu continue să ardă sau să se topească după ce a fost acoperit complet de flacăra timp de 2 secunde;
Y să fie construit astfel încât să reziste la aruncarea în apă de la înăltimea la care este amplasat deasupra liniei de plutire în conditii de navigatie la pescaj minim sau de la 30 metri, care dintre acestea este mai mare, fără a diminua capacitatea sa de flotabilitate sau a elementelor care îi sunt atasate;
Y dacă se intentionează să fie actionat mecanismul de degajare rapidă prevăzut pentru declansarea automată a semnalelor fumigene si aprinderea automată a luminilor, este necesară o greutate care să actioneze mecanismul de degajare rapidă sau de 4 kg, care din acestea este mai mare;
Y să fie prevăzut cu o saulă de cel putin 9,5 mm în diametru si cu o lungime de cel putin 4 ori diametrul exterior al corpului colacului. Saula trebuie fixată în patru puncte echidistante în jurul circumferintei colacului ca să formeze 4 bucle egale.
Se va prevedea câte o vestă de salvare pentru fiecare persoană aflată la bordul navei de salvare si în plus o rezervă de cel putin 10 % din numarul de pasageri pentru copii (la pasagere). Va fi prevăzut de asemenea un număr suficient de veste de salvare pentru persoanele din cart si pentru folosirea la posturile îndepărtate ale ambarcatiunilor de salvare.
Vestele de salvare trebuie să fie astfel amplasate încât să fie imediat accesibile, iar pozitia lor trebuie să fie clar indicată.
Y o vestă de salvare nu trebuie să continue să ardă sau să se înmoaie după ce a fost complet acoperită de flăcări timp de 2 secunde;
Y trebuie să fie astfel confectionată încât:
după demonstratie, să permită unei persoane să o îmbrace în timp de 1 minut fără a primi ajutor;
să poată fi îmbrăcată pe ambele fete sau numai pe o fată, însă pe cât posibil trebuie eliminat riscul de a fi îmbrăcată incorect;
să poată fi purtată comod;
să permită persoanei care o poartă să sară în apă de la o înaltime de cel putin 4,5 metri fără a se răni si fără deplasarea sau avarierea vestei de salvare;
Y o vestă de salvare trebuie să aibă o flotabilitate si o stabilitate suficientă în apă dulce linistită pentru ca:
să sustină o persoană epuizată sau fără cunostintă la cel putin 120 mm deasupra apei cu corpul înclinat spre spate la un unghi de cel putin 20° si cel mult 50° fată de pozitia verticală;
să rotească în apă corpul unei persoane fără cunostintă din orice pozitie într-una în care gura este deasupra apei în cel mult 5 secunde.
Y o vestă de salvare trebuie să aibă o flotabilitate care să nu scadă cu mai mult de 5 % după 24 ore de imersiune în apă dulce;
Y o vestă de salvare trebuie să permită persoanei care o poartă să înoate o distantă scurtă si să poată urca într-o ambarcatiune de salvare;
Y fiecare vestă de salvare trebuie să fie prevăzută cu un fluier bine legat printr-un snur.
Y aceasta trebuie să aibă cel putin două compartimente separate;
Y să fie umflată automat în imersiune, să fie prevăzută cu un dispozitiv care să permită umflarea printr-o singură miscare manuală si să poată fi umflată cu gura;
Y după umflare sau în cazul pierderii flotabilitătii unuia dintre compartimente, să satisfacă cerintele enumerate mai sus pentru vesta de salvare negonflabilă.
Y costumul hidrotermic trebuie să fie confectionat din materiale etanse la apă, astfel ca:
să poată fi despachetat si îmbrăcat fără ajutor în timp de 2 minute;
să nu continue să ardă sau să se topească după ce a fost acoperit complet de flăcări pentru o perioadă de 2 secunde;
el va acoperi întreg corpul cu exceptia fetei. Mâinile trebuie de asemenea acoperite dacă costumul nu este prevăzut cu mănusi;
să nu permită infiltrarea unei cantităti excesive de apă când persoana care poartă costumul sare în mare de la o înăltime de cel putin 4,5 metri.
Y un costum hidrotermic care satisface cerintele vestei de salvare poate fi considerat ca o vestă de salvare;
Y un costum hidrotermic trebuie să permită persoanei care îl poartă, având si o vestă de salvare, dacă se cere ca acest costum să fie purtat cu o vestă de salvare, ca:
să urce si să coboare o scară având o lungime de cel putin 5 metri;
să execute sarcinile curente în timpul abandonării navei;
să sară în apă de la o înăltime de cel putin 4,5 metri fără a se răni si fără a se deteriora sau disloca costumul;
să înoate o distantă scurtă si să poată urca într-o ambarcatiune de salvare.
Y dacă un costum hidrotermic urmează să fie purtat fără vestă de salvare, el trebuie să fie prevăzut cu lumină si fluier.
Y dacă un costum hidrotermic urmează să fie purtat împreună cu o vestă de salvare, vesta se va îmbrăca peste costum. O persoană care poartă un astfel de costum trebuie să poată îmbrăca vesta de salvare fără ajutor.
Y Un costum hidrotermic confectionat dintr-un material care nu are calităti izolante naturale, trebuie să:
poarte o mentiune că trebuie să fie folosit împreună cu o îmbrăcăminte călduroasă;
să fie confectionat astfel, încât atunci când este folosit împreună cu o îmbrăcăminte călduroasă si o vestă de salvare, dacă costumul hidrotermic trebuie folosit cu o vestă de salvare, să continue să asigure persoanei care îl poartă, după o săritură în apă de la o înăltime de 4,5 metri o protectie termică suficientă pentru ca temperatura corpului persoanei să nu scadă cu mai mult de 2° C, după o scufundare timp de o oră în apă calmă curgătoare la o temperatură de 5° C.
Y un costum hidrotermic confectionat dintr-un material care are calităti izolante si este folosit cu sau fără vestă de salvare, trebuie să asigure persoanei care îl poartă, după o săritură în apă de la o înăltime de 4,5 metri o protectie termică suficientă pentru ca temperatura corpului persoanei să nu scadă cu mai mult de 2° C după o scufundare timp de 6 ore în apă calmă, curgătoare la o temperatură cuprinsă între 0° si 2° C.
Y costumul hidrotermic trebuie să permită persoanei care îl poartă având mâinile acoperite, să apuce un creion si să scrie, după o scufundare în apă la o temperatură de 5° C pentru o perioadă de 1 oră.
Navele de marfă trebuie să aibă pentru fiecare barcă de salvare, cel putin trei costume hidrotermice.
Un mijloc de protectie termica va fi confectionat dintr-un material etans la apă si astfel realizat încât atunci când este folosit pentru a proteja o persoană, să reducă pierderea de caldură a corpului atât prin convectie cât si prin evaporare.
Mijloacele de protectie termică trebuie:
Y să acopere întreg corpul unei persoane care poartă o vestă de salvare, cu exceptia fetei. Mâinile vor fi de asemenea acoperite dacă mijlocul de protectie termică nu este prevăzut cu mănusi;
Y să poată fi despachetat si îmbrăcat usor într-o ambarcatiune de salvare, fără ajutor;
Y să permită persoanei care îl poartă, să-l dezbrace în apă în cel mult 2 minute dacă o impiedică să înoate.
6. Supravietuirea pe mare
Echipamentul aflat în diverse tipuri de bărci de salvare a fost prevăzut pentru a furniza ajutor supravietuitorilor care vor avea de făcut fată la trei feluri de dificultăti:
să tină ambarcatiunile în stare de plutire si în acest scop au la dispozitie:
ancoră de furtună si ulei de furtună;
pompă manuală (numai pentru bărcile de salvare);
piese de schimb (numai pentru bărcile de salvare);
ghiordele si ispoluri;
pompă manuală pentru umflarea plutei.
să prevină si să învingă problemele de sănătate, pentru care dispun de
ratii cu hrană;
tanc cu apă proaspătă;
pahar sau vas de apă gradat;
trusă de prim ajutor în cutie impermeabilă;
cutit de gabier cu deschizător de conserve;
set cu unelte de pescuit;
tablete contra răului de mare;
învelis de protectie sau costume hidrotermice.
să-si valorifice toate sansele de a fi descoperiti si salvati pentru care au la dispozitie:
semnale pirotehnice;
6.2. Cea mai buna utilizare a
facilitătilor ambarcatiunii de salvare
După ce nava a fost abandonată este esential pentru supravietuire ca toti membrii echipajului să aibă informatii complete referitoare la:
În acest scop, la bordul navei trebuie să existe un manualul de instruire, care poate cuprinde mai multe volume si care trebuie să contina instructiuni si informatii în termeni usor de înteles, cu ilustratii asupra mijloacelor de salvare cu care este dotată nava si asupra celor mai bune metode de supravietuire.
Oricare parte a acestor informatii poate fi prezentată prin mijloace audiovizuale în locul manualului.
Manualul va cuprinde, de asemenea, explicatii detaliate privind:
7. Operatiuni de căutare si salvare pe mare
Navele pot primi mesaje de solicitare de asistentă din următoarele surse:
semnal de alarmare si/sau mesaj de sinistru direct de la nava în cauză sau retransmis de nave din proximitatea acesteia;
mesaj de sinistru de la o aeronavă, de regulă retransmis de o statie de coastă;
semnal al radiobalizei EPIRB (Emergency Position-Indicating Radio Beacon), considerat ca fiind mesaj de sinistru;
semnale vizuale sau sonore de la nava sau aeronava aflată într-o situatie critică.
La primirea unuia din mesajele de mai sus, fiecare navă trebuie să:
confirme primirea mesajului si dacă este posibil, să-l retransmită;
încerce imediat măsurarea unor relevmente gonio în timpul transmiterii apelului de sinistru si să facă veghe cu radio-goniometrul, pe frecventele 500kHz si/sau 2182kHz;
comunice navei în pericol identitatea sa, pozitia, viteza si ETA la locul sinistrului si când este posibil si relevmentul adevărat luat la nava în pericol;
mentină ascultarea pe frecventele internationale de pericol: 500 kHz (în radiotelegrafie), 2182 kHz (în radiofonie) si 156,8 MHz (Canalul 16 al radiotelefonului);
mentină continuu veghea cu radarul.
Dacă o navă care a receptionat unul din mesajele de sinistru, nu este aptă să acorde asistentă, va face cunoscut acest lucru navei sinistrate, va retransmite mesajul de sinistru primit, si comandantul va înscrie în Jurnalul de Bord evenimentul întâlnit precum si motivul pentru care nu poate să acorde asistentă.
Nava care procedează spre locul sinistrului, va face o serie de pregătiri, mai ales dacă ea nu este o navă specializată în operatiuni de căutare si salvare, acestea constând în:
întinderea unor parâme sustinute de atârnători în exteriorul bordului pentru facilitarea acostării bărcilor si plutelor de salvare;
bigă sau un cranic vor fi pregătite pentru a scoate în afara bordului o platformă sau o plasă pentru ridicarea persoanelor extenuate sau rănite;
vor fi pregătite bandule si scări care vor fi aruncate în afara bordului în zona celei mai joase punti deschise si vor fi desemnate persoanele care vor intra în apă pentru a asista supravietuitorii, în caz de necesitate;
va fi pregătită pentru lansare o plută, pentru a usura transbordarea supravietuitorilor la bord, dar ea va fi lansată numai dacă situatia o impune;
se vor lua măsuri în vederea primirii supravietuitorilor răniti, măsuri constând în pregătirea spatiilor unde li se va acorda asistentă medicală, pregătirea tărgilor, hainelor de schimb uscate, etc;
când urmează să fie lansată o barca de salvare sau urgentă, se vor asigura si mijloacele de comunicatie necesare;
va fi pregătit un aparat de aruncat bandula pentru stabilirea unei eventuale legături cu nava în pericol.
7.1. Coordonarea operatiunilor
În conducerea operatiunilor de căutare si salvare o importantă deosebită o are colaborarea între organizatiile si unitatile implicate.
Desigur, responsabilitatea coordonării operatiunilor de căutare si salvare revine autoritătilor specializate de la uscat. Sarcinile sunt însă de regulă îndeplinite prin unitatea stabilită pentru coordonarea operatiunilor în zona respectivă, numită adesea Centru de Coordonare a Salvării.
În unele zone aceste autorităti au in dotare nave si aeronave specializate, oricând disponibile de a îndeplini misiunile stabilite.
Navele comerciale, în general sunt apte să participe la operatiuni de căutare si salvare, în asemenea situatii statiile de coastă având un rol important de jucat întrucât pot fi în contact direct cu autoritătile specializate în operatiuni de căutare si salvare.
Cel mai adesea, nave comerciale sunt implicate în operatiuni de salvare, fie solitar fie în colaborare cu nave specializate. În oricare din cele două cazuri, se va stabili un Coordonator de Căutare la Suprafată, care se recomandă să fie o navă sau aeronavă specializată, dacă cel putin una este implicată, iar dacă nu este posibil, o navă comercială va trebui să-si asume acest rol (fiind preferabil ca aceasta sa fie nava cel mai bine dotată tehnic).
Stabilirea Coordonatorului de Cautare la Suprafată este preferabil să se facă înainte de a se ajunge la locul sinistrului, dar nava care ajunge prima în zona precizată va începe căutarea sau va acorda asistenta solicitată dacă obiectul căutat a fost deja localizat.
Atributiunile Coordonatorului de căutare la Suprafată sunt următoarele:
determinarea pozitiei probabile a obiectului căutării, limita probabilă a erorii pozitiei si aria de căutare;
stabilirea distantei ce va fi mentinută între unitătile implicate pe durata căutării;
stabilirea schemelor de căutare potrivite pentru navele care participă la operatiune si atribuirea acestor scheme pe grupuri de nave;
stabilirea navei potrivite să efectueze operatiunea de salvare, când obiectul cautat a fost localizat;
coordonarea comunicatiilor în aria de căutare;
întocmirea planului de conducere a operatiunii de căutare, ordonat de Centrul de Cautare si Salvare;
modificarea planului ordonat functie de situatia la fata locului si comunicarea acestuia către Centrul de Cautare si Salvare;
întocmirea rapoartelor periodice si transmiterea lor către Centrul de Cautare si Salvare (aceste rapoarte vor include si informatii privind starea vremii si a mării în zonă, actiunile întreprinse, următoarele planuri sau recomandări);
tinerea unui jurnal detaliat al actiunilor întreprinse;
avizarea Centrul de Cautare si Salvare privind eliberarea de sarcini a unor nave care nu mai erau necesare în zonă;
raportarea numărului si numelor supravietuitorilor precum si a navelor pe care au fost ambarcati.
7.2. Planificarea si desfăsurarea operatiunilor de căutare si salvare
Pentru ca navele de suprafată si în special navle comerciale sa poata face o cautare în cooperare cu navele si aeronavele specializate, este important să fie cunoscute schemele si procedurile utilizate astfel încât să se realizeze o cooperare cu minim de dificultate si întârziere.
Prezentăm o serie de termeni care sunt utilizati în legătura cu planificarea si desfăsurarea operatiunilor de căutare:
Datum (Datum) - Pozitia cea mai probabilă a obiectului căutat la un moment dat, luând în considerare efectul derivei de la momentul când a fost stabilită pozitia initială a sinistrului.
Derivă (Drift) - Actiunea rezultantă a componentelor vânt, curent si/sau curent de maree, care poate schimba pozitia obiectului căutat.
Schema de căutare a pătratului crescător (Expanding square search pattern) - O schemă de căutare potrivită pentru o singură navă care poate căuta dinspre datum spre exterior.
Derivă de vânt (Leeway) - Miscarea unui obiect cauzată de împingerea lui prin apă de catre vânturile locale care actionează asupra suprafetei lui velice.
Curent marin (Sea current) - Curent ce actionează în mare liberă, cauzat de alti factori decât vânturile locale.
Schema de căutare pe sectoare (Sector search pattern) - O schemă de căutare potrivită pentru o singură navă intr-o situatie specială (de exemplu când există "om la apă"), prin care navă caută radial din datum descriind sectoare de cerc.
Scheme de căutare pe drumuri paralele (Parallel track search patterns) - Scheme de căutare folosite de două sau mai multe nave, în care toate navele mentin drumuri paralele.
Schemă de căutare pentru coordonare navă/aeronavă (Ship/aircraft co-ordinated search pattern) - O schemă de căutare în care o navă si o aeronavă cooperează în operatiunea de căutare.
Curent de vânt (Wind current) - Curent de suprafată care actionează în mare liberă, generat de împingerea apei marine de suprafată de către vânt.
Planificarea căutării:
La stabilirea datumului se va tine cont de următorii factori:
pozitia raportată si ora sinistrului;
intervalul de timp scurs între momentul plecării navei pentru acordarea asistentei si momentul sosirii ei în zona accidentului;
actiunea estimată a derive;
orice alte informatii suplimentare precum observatii vizuale raportate sau relevmente radio măsurate.
Dacă Centrul de Căutare si Salvare nu a comunicat un datum, rămâne responsabilitatea Coordonatorului Cautarii la Suprafată să îl determine si să-l facă cunoscut celorlalte nave implicate în operatiune. Acest datum poate fi ulterior revizuit pe baza unor noi informatii apărute si va fi de asemenea comunicat.
Datumul va fi plotat în zona initială cea mai probabilă a accidentului.
Zona cea mai probabilă a sinistrului (Figura 1) este aria cu centrul în datum, în interiorul căreia se poate afla obiectul căutat, datumul fiind corectat functie de erorile probabile în comunicarea pozitiei sinistrului si estimarea derivei din zonă.
Într-o primă fază se va trasa un cerc cu centrul în datum si raza de 10 mile marine, care va fi apoi încadrat într-un pătrat. Această zonă poate fi ulterior largită, pe măsură ce sosesc si alte nave.
Figura 1
Au fost întâlnite situatii când,la determinarea datumului pentru ambarcatiuni mici au apărut erori mari. Oricum, este mai indicat să se exploreze o zonă mai mică cu amănuntime decât să se exploreze superficial o zonă întinsă.
În cazul schemei de căutare pe drumuri paralele, Coordonatorul de Cautare la Suprafată va decide drumul initial de căutare, care trebuie să fie în directia derivei.
Pe timpul căutării se va mentine o veghe vizuală si se va explora zona cu ajutorul radarului.
Dacă operatiunea se face pe vizibilitate redusă si căutarea se face în principal cu ajutorul radarului, între nave se va păstra o distantă egală cu distanta la care se asteaptă să fie detectată tinta înmultit cu 1,5.
La determinarea distantei la care se asteaptă să fie detectată tinta, se pot folosi datele următoare:
|
Limite de detectie ale tintelor cu radarului |
||
|
Ţinta |
Înăltimea antenei radarului |
|
|
|
15 m |
30 m |
|
|
(mile marine) |
|
|
Navă de 10.000 TRB |
|
|
|
Navă de 1.000 TRB |
|
|
|
Navă de 200 TRB |
|
|
|
Ambarcatiune de 9 metri lungime |
|
|
Limitele de mai sus corespund conditiilor atmosferice normale de propagare.
Întrucât intensitatea ecourilor va fluctua considerabil, cifrele de mai sus pot fi folosite doar orientative.
Toate navele angajate în operatiune, vor căuta cu aceeasi viteză, de regulă viteza navei mai lente. În conditii de vizibilitate redusă se va ordona o reducere a vitezei de căutare.
Mai prezentăm câteva date care pot fi folosite la stabilirea distantei între nave, date care iau în considerare tipul obiectului căutat si conditiile de vizibilitate. Spatiul dintre drumurile paralele poate fi usor micsorat pentru a creste probabilitatea detectiei sau poate fi mărit pentru a mări suprafata explorată dacă există o limită de timp.
Distanta între drumurile paralele ale navelor comerciale pe timpul căutării (n)
|
|
Vizibilitatea |
||||
|
Obiectul căutat |
(mile marine) |
||||
|
|
|
|
|
|
|
|
Persoană în apă |
|
|
|
|
|
|
Plută de 4 persoane |
|
|
|
|
|
|
Plută de 6 persoane |
|
|
|
|
|
|
Plută de 15 persoane |
|
|
|
|
|
|
Plută de 25 persoane |
|
|
|
|
|
|
Barcă de 5 m (15 ft) |
|
|
|
|
|
|
Barcă de 7 m (23 ft) |
|
|
|
|
|
|
Ambarcatiune de 12 m (40 ft) |
|
|
|
|
|
|
Ambarcatiune de 24 m (79 ft) |
|
|
|
|
|
Prima nava care ajunge la locul sinistrului va începe cautarea fară întârziere, după schema pătratului crescător. Este recomandat să se marcheze datumul cu o plută sau alt mijloc plutitor, pentru a se verifica deriva. Acel marcaj poate fi folosit ulterior ca nou datum pentru cautare.
În continuare vom prezenta schemele de căutare utilizate frecvent:
Schema de căutare a pătratului crescător - pentru o navă (Figura 2)
Figura 2
Schema de căutare pe sectoare - pentru o navă (Figura 3)
Figura
si această schemă de cautare se foloseste pentru o singură navă, în general pentru căutarea unui om la apă sau când tinta căutată a fost văzută si apoi pierdută din vedere.
Toate întoarcerile se fac la 120 tribord iar începerea căutării se face din datum. Această schemă asigură o probabilitate mare de detectare în apropierea datumului, cercetându-se amănuntit zona.
După ce se parcurg cele trei sectoare (triunghiuri echilaterale cu latura de 2 mile marine), se reorientează schema de căutare, schimbând primul drum cu 30 la tribord.
Schema de căutare pe drumuri paralele pentru două nave (Figura 4)
Schema de căutare pe
drumuri paralele pentru trei nave (Figura
5) Schema de căutare pentru
patru sau 5 nave sunt oarecum asemănătoare, nalelor fiindu-le atribuite drumuri
pe care parcurg aceeasi distantă. Schema de căutare mixtă (Figura 6) În cadrul acestei scheme
de căutare considerăm că sunt implicate o navă si o aeronavă. Figura 6 Persoanele sau navele
aflate în situatie de pericol pot primi sprijin din partea aeronavelor, concretizat
prin lansarea în apă a unor echipamente aflate în containere sau recuperarea
si evacuarea sinistratilor. Continutul containerelor este
inscriptionat prin simboluri si text în trei limbi si de
asemenea prin flamuri colorate, respectând următorul cod: Rosu
-
echipament medical si de prim ajutor medical; - continut mixt. Elicopterele sunt folosite în mod
deosebit pentru furnizarea de echipament dar mai ales pentru recuperarea
si evacuarea supravietuitorilor. Raza de actiune a elicopterelor
variază între 50 si 200 mile marine, puând transporta de la unul până la
cinsprezece supravietuitori functie de dimensiunea si tipul
acestuia. Când este pus la dispozitie
echipament pentru supravietuire, elicopterul se pozitionează deasupra
unei punti libere, lăsând materialele cu ajuorul unui cablu, echipajul
navei trebuind doar să decupleze sistemul de prindere (care de regulă este un
cârlig). Legătura radio trebuie să fie stabilită între navă si elicopter.
Oricare schimb de informatii si instructiuni referitoare la
pozitia de întâlnire trebuie stabilit direct sau prin intermediul
statiei de coastă. Când elicopterul este echipat cu un radiogoniometru,
este posibilă reperarea navei si directionarea elicopterului către ea
făcând uz de transmisiunile radio ale navei pe o frecventă stabilită. Radiocomunicatiie cu aeronava sunt posibile în mod normal pe: 2182 khz
sau pe frecventele de 156.8 Mhz si 156.3 Mhz VHF. Navele au voie
să comunice cu aeronavele în caz de urgentă pe frecventele: 3023 khz,
5680 Khz, 121.5 Mhz, 123.1 Mhz, 156.3 Mhz, 156.8 Mhz; O
suprafată de punte curată trebuie să fie pregătită în zona de ridicare
si dacă este posibil să fie marcat pe ea cu vopsea albă o litera "H" cât
mai mare. În timpul noptii nava trebuie să
fie luminată cât mai puternic punându-se în evidentă în special orice
obstacol cum ar fi catarge, cosuri de fum, etc. Trebuie avut de asemeni în
vedere ca iluminarea să nu orbească pilotul elicopterului. La navele mai mari
zona de ambarcare trebuie să fie în zona adapostită fată de vânt, a navei. În mod suplimentar la evitarea obstacolelor trebuie avut în vedere
puternicul curent de aer produs de elicopter. Învelitoarele sau orice alt
obiect care este predispus la antrenarea de către curentul de aer trebuie să
fie îndepărtat din zonă sau amarat în mod suplimentar. 7.3.3. Ridicarea în
elicopter
Ridicarea cu plasa de salvare Ridicarea cu targa
(brancarda) de salvare: Scaunul de salvare seamănă cu o ancora, cu palmele de ancoră netede pe post
de scaun. Persoanele vor fi ridicate doar în pozitia asezată câte una
sau două la scaun si având mâinile strans înfăsurate în jurul tijei
verticale. Acest dispozitiv poate fi folosit la ridicarea a cel mult două
persoane în acelasi timp.8. Echipamentul
radio în caz de sinistru Statia radio de barcă oferă
urmatoarele posibilităti: putere
în emisie 3 W; bătaie 40 Mm în conditii bune de propagare; perioada de ascultare 00-03 si 30-33; Emisie si
receptie pe 500 Khz (apel de primejdie în telegrafie) putere
în emisie 3 W; bătaie 90 Mm în conditii bune de propagare; perioada de ascultare 15-18 si 45-48; Emisie pe 8364 Khz
(frecventa internatională pentru ambarcatiunile de salvare - apel de
primejdie în telegrafie) putere
în emisie 3 W; bătaie 90 Mm în conditii bune de propagare; nu există posibilitate de răspuns pe 8364 Khz. În fiecare bord al fiecărei nave de pasageri si al fiecărei nave de
mărfuri având un tonaj brut de 500 tone si mai mult, va exista cel
putin un transponder radar capabil să functioneze în banda de 9 GHz.. Transponderul radar are rolul de a retransmite amplificat semnalul emis de
antena radarului, pe ecranul radar apărând o secventă de linii de la o
anumită distantă de centrul ecranului către periferie, putându-se astfel
măsura distanta si relevmentul la tintă. 8.3. Radio
emitătoare portabile pentru ambarcatiunile de salvare Vor fi prevăzute aparate
radiotelefonice de emisie receptie pentru comunicatii între
ambarcatiunile de salvare, între ambarcatiunile de salvare si
navă si între navă si barca de urgentă. Nu este necesar a fi
prevăzut un astfel de aparat pentru fiecare ambarcatiune de salvare;
totusi fiecare navă va fi prevazută cu cel putin trei astfel de
aparate. Ele folosesc canalul 16 (156,8
MHz) pentru apel de sinistru. Aceste radiobaliza fonctionează pe frecventa de 406 MHz sau 2182
kHz si/sau pe frecventele aeronautice de primejdie de 121,5 MHz si/sau 243
MHz.Navele comerciale în mod normal nu pot receptiona apelurile de pe
frecventele 121,5 MHz si 243 MHz.Radiobaliza poate fi cu activare
automată imediat ce pluteste în apă sau cu activare manuală.
Figura 4
7.3. Asistenta
elicopterelor
7.3.1. Comunicarea
cu elicopterul
7.3.2. Evacuarea de
pe navă si ambarcatiunea de salvare
8.1. Statia radio de barcă
8.2. Transpondere radar
8.4. Radio-balizele de indicare a pozitiei sinistrului (EPIRB)
Document Info
Accesari:
2974
Apreciat: 
Comenteaza documentul:
Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta
Creaza cont nou
A fost util?
Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site
in pagina web a site-ului tau.
eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare
Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare
Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )
