Se vede.
Un ticait, un ticait încet se aude... Pare infinit. Se aude continuu pe lânga sperantele pline de suflare ale tuturor spiritelor rabdatoare, tuturor spiritelor ce înca mai au credinta...
Când simti ca nimic nu mai are nici 121x235b o sansa, ca totul s-a sfârsit, ia o gura de aer si priveste spre cer, priveste-l asa cum nu l-ai mai privit niciodata, ca si cum ar fi pentru ultima oara când se întâmpla asta... Pentru ca niciodata nu stii ce te asteapta dupa un colt de strada...
Când vei întelege cu adevarat întelesul complet al cuvintelor ce zboara pe lânga tine si înspre tine, opreste-te o secunda si acorda atentie acelor spuse, caci nu se stie când vei descoperi tâlcuirea lor..
si simti ca te-ai pierdut... Simti ca nimic din ceea ce vezi nu pare absurd, ca nu stii cum ai ajuns acolo. Bucura-te de moment caci nu se stie când vei mai ajunge sa traiesti astfel de clipe...
Dar nu totul înseamna fericire si nu tot înseamna moment si clipa traita..
si daca se întâmpla? Cine si ce iti va tulbura somnul si visul mult asteptat poate? Atunci vei simti, se va apropia si fara scapare si fara cale de întoarcere ajunge tot.
si se vede.
si îl simti... se apropie... si vine... cu pasi repezi.
Vine!!!
si e negura, e ceata, e întuneric... Se aude.
Îl simti. Se apropie.. si vine.. cu pasi repezi..
Vine!!
si se aude, paseste lânga tine, te opresti, te uiti... Nu vezi nimic... Te uiti... Nu vezi nimic... Te uiti... Îl simti.. Respira... Îl simti la soldul tau dar nu te atinge... Te lasi, te lasi, te lasi... Nu mai ai putere sa te opui si nu mai ai putere sa faci nimic. Totul pare limpede si totodata în ceata, totul pare fara scapare dar nici macar nu ai cautat. Pare ca nu mai poti respira si totul sta în loc, tot timpul e oprit. Vântul nu mai bate, ceata se naruie..
Însa tu tot jos esti, fara scapare, totul e sfârsit pentru tine, timpul sta în loc.
E venita toamna, afara e întunecat de mult dar totul pare foarte clar.. Nu ai nevoie de alte explicatii ca alta data. Pari sa întelegi ca unele lucruri nu poti sa le schimbi, timpul nu poate fi întors sau înlocuit. Iti amintesti acum tot ce nu ai vrut sa întelegi, sa crezi, sa vezi. S-a pus de mult pamânt si gândesti a te numi demon pentru minutele scurse, a mia secunda când faci un înger sa planga.
si când credeai ca tot ce mai vrei este sa te bage cineva în mormânt acum tot ce mai vrei e înca o sansa, desi daca ar fi sa vezi totul fara ca ei sa vada ai da tot. Însa ceri.. ceri ce nu ai. Pamânt greu peste suflet sa se asterne sa iti ramâna doar tie aceste sentimente ce duc la pieryanie, si ca restul sa îsi continue menirea. Ei au deja o anumita onoare, neapreciata, dar de aur, caci asa poate fi considerat locul lânga poetii morti dar înca în viata.
Însa trebuie sa te bazezi pe abilitatile tale, sa lasi lacrimile orbitoare si scapare sa ai a cauta pentru a continua visurile, sa atingi stelele, sa visezi pentru o mie de ani, sa vezi frumusetile.. acestui secol.
Dar acum nu mai poti gândi, luna iti acopera capul. Însa ea dispare si totul revine din acel moment la acea ora neagra. si tot ce este inscriptionat in acea ora întunecata, tot ce e nascut din acea lumânare plapânda si fara viitor, dar totusi toata sudoarea depusa prin înscrierea acest timpuri prin oasele mainii iti reprezinta aria ce începe. si când toti încep a se prabusi în fântâna de lacrimi in fundul muntelui, gasesti frânghia si te salvezi si trezesti inimile lor.
Ai vrea si acum sa ai aceeasi forta dar simti ca totul e murdar... E foarte murdar... si este si ud... foarte ud... Patrunde si simti... Este rece...
Crâncen... Simti... cum te sfasie... si... si nu te atinge...
Dar este cald... Se scurg lacrimi sângerânde al sortii mireasa sfârtecând inima parfumata de aduceri-aminte plapânde...
Vine...
Vine?.. Dar nu a venit! Nu m-a atins? Dar nu... Dar nu?..
Nu m-a atins... Dar.. dar se scurge caldura... si usor te uiti spre cer... simti ca e cerul.. dar e de un rosu înfiorator acum... Nu îl vezi tu...
si simti ca te lasi... Te lasi dusa.. te lasi.. dar nu vrei sa te lasi... si te tii!!...
Dar ce sens mai are? Ţii cât tii.. dar totul are limite.. desi limita nu o stii, nu se stie, nu se stabileste, nu e stabilita...
Dar totul nu poate tine la nesfârsit...
si e negura, e ceata, e întuneric... Se aude...
Îl simti... Se apropie.. si vine.. cu pasi repezi...
Zâmbesti... Închizi ochii... Strângi din dinti... Ţii mâna la gât si strângi... si nu mai simti nimic...
Nu e nimic... E întuneric... E umed... E rece... Dar e cald si bine si e... E tot...
simti ca te lasi... si te lasi... si te duci... te duci si nu mai vii... te lasi pâna capul atinge umedul, pâna lacrima se înnegreste, pâna când el pleaca... Deschizi ochii...
si pleaca. Simti cizmele grele.. simti lantul ruginit... Se aude, dar nu-l vezi...
Îl vad?... Nu-l vad... Îl vad?! Nu-l vad... Îl vad??? Hmm, îl vad... Îl vad ca nu e...
si nimeni nu pare a mai da importanta, si aici în noapte sunt singur si ratacit, si nimeni nu simte durerea care o am în suflet, derere ce priveste la aceasta lume prin ai mei proprii ochi. si nimeni nu pare a fi interesat unde ma duc eu, unde eu doresc si caut a merge, la un loc unde sa primesc mai multe caldura. Ignoranta ma omoara, singuratatea ma sfâsie de viu. Par a fi invizibil si a nu conta nimanui, nimeni nu imi vine în ajutor..
Este într-adevar acest drum în mijlocul tristetii? Acesta întrebare par a fredona mereu, dar ceva ma opreste si vocea nu mai iese, totul se îneaca si se întuneca brusc..
Un ticait... un ticait si atât. Atât trebuie doar...
Un ochi deschis si vezi ca totul a fost doar o eroare, o parte neagra a sufletului uman. si acum poti citi bucuria pe fetele si buzele tuturor.. Un om a revenit printre noi, ai putut vedea din nou zâmbetul ochilor si fericirea din suflet o puteau simti cu totii. Nu era singur si toti îi erau aproape la necaz, însa din unele nu poti iesi decât cu propiile forte.
-Buna ziua ! Ne bucuram sa va avem iar printre noi ! Bine ati revenit !
Barbatul se uita confuz si totodata întelege tot ce s-a întamplat în acest timp.
-Ati fost in coma, în moarte clinica apoi, dar acum totul este stabil si va garantam ca va punem pe picioare în doar câteva saptamâni.
Barbatul era fericit, însa pe moment nu a putut spune nimic.. Însa pe zâmbetul lui puteai citi acel « multumesc » asteptat.
-Va multumim domnule doctor pentru tot ce ati facut pentru noi. Îndiferent de rezultatul operatiei va datoram multe multumiri. Ne bucuram ca a reusit operatia si va ramânem îndatorati !
Barbatul statea fericit si se uita la toti prietenii lui care venisera la el.
Un ticait... un ticait...
În acelasi timp, din sala de operatie se auzea un sunet lung... Cineva nu a avut aceeasi tarie de a iesi din întuneric...
|
