Sistemul francez de învatamânt
Principii fundamentale
Sistemul francez de învatamânt a fost fondat pe mari principii dintre care câteva fiind inspirate din Revolutia din 1789, din legile votate între 1881 si 1 13213l1122n 889 si din timpul celei de-a patra si a cincia Republici din 1789 si Constitutia din 4 octombrie 1958: " organizatia de învatamânt obligatoriu, gratuit si la toate nivelele este o datorie a statului".
Libertatea învatamântului
În Franta, serviciul public de învatamânt privat coexista cu institutii private, subordonate controlului statului si putând beneficia de ajutorul sau în schimbul unui contract încheiat cu statul.
Libertatea de organizare si de desfasurare a învatamântului este o manifestare a libertatii de exprimare: ea fiind definita ca si "legea Debre", numarul 59-1557 din 31 decembrie 1959 referitoare la libertatea de învatamânt si rapoartele acestuia cu învatamântul privat.
Cu toate acestea statul este singurul in masura sa elibereze diplome si sa acorde grade universitate: diplomele eliberate de scolile private nu au valoare oficiala decât in cazul an care sunt recunoscute de catre stat.
Gratuitatea
Principiul gratuitatii învatamântului primar, public a fost stabilit înca de la sfârsitul secolului XIX printr-o lege din 16 iunie 1881. Gratuitatea a fost prelungita la învatamântul gimnazial prin legea din 31 mai 1933. Învatamântul din scolile si institutiile publice este gratuit. Manualele scolare sunt gratuite pâna la clasa a VIII-a precum si materialele de uz comun. În liveu costurile manualelor intra in grija familiei.
Neutralitatea
Învatamântul public este neutru: neutralitatea filosofica si politica este impusa profesorilor si elevilor.
Caracterul laic
Principiul laic din punct de vedere religios constituie fundamentul sistemului educativ francez înca de la sfârsitul secolului al XIX-lea. Învatamântul public a fost laicizat dupa legile din 28 martie 1882 si din 30 octombrie 1886. Ele instaureaza obligatia instruirii si laicitatea persoanelor si a programelor
|
