Stingerea incendiilor in intreprinderi siderurgice, metalurgice si constructii de masini

Stingerea incendiilor in intreprinderi siderurgice, metalurgice si constructii de masini

1. Stingerea incendiilor la gospodari de cabluri in intreprinderile siderugice, metalurgice si constructii de masini

2. Stingerea incendiilor in subsoluri si tuneluri de cabluri

2.1. Caracteristicile incendiilor

Indiferent unde subsolurile si tunelurile de cabluri sunt amplasate (furnale, otelarii, laminoare etc.), ele constituie puncte vitale – vulnerabile la incendii pentru intreprinderile respective. 454c27e

Incendiile de cabluri electrice pozate in subsoluri si tuneluri se caracterizeaza prin degajarea de fum dens, abundent si toxic, care ingreuiaza actiunea de interventie. Vizibilitatea spre focar foarte redusa la care se mai adauga si traseul complicat al cailor de acces ne da imaginea unei interventii destul de dificile.

Dezvoltarea incendiului poate fi favorizata si de producerea unor scurtcircuite in serie si a tirajului creat de putul vertical, in special daca nu s-a inceput interventia.

Fumul se propaga in halele de productie si in imprejurimi ingreuind respiratia si vizibilitatea celor aflati in imediata apropiere a incendiului. Produsele arderii cuprind intregul subsol sau tunel, daca nu sunt compartimentate, degradeaza izolatia cablurilor la care incepe sa se produca o descompunere termica a materialelor de izolatie, mai ales a policlorurii de vinil. Descompunerea termica a policlorurii de vinil se face cu degajarea de acid clorhidric, incepand chiar de la 150 – 200ºC. Aceasta in contact cu umiditatea aerului sau cu apa favorizeaza formarea ruginii pe suprafata metalelor atacand chiar betoanele care deja sunt supuse la actiunea temperaturilor ridicate micsorandu-le rezistenta.

Rezistenta betonului scade incepand de la temperatura de 300ºC, iar la 600ºC scade cu 20 – 30% fata de cea initiala.

Utilizarea intr-o proportie mai mare de cabluri cu invelis din material plastic (PVC) duce la cresterea, la degajarea unei mari cantitati de acid clorhidric in caz de incendiu. De exemplu, la descompunerea termica a unui kilogram de PVC se degaja aproximativ 400 l acid clorhidric.

2.2. Stingerea incendiilor

Deoarece arderea are loc in tunel, in general, intr-un spatiu inchis, mai ales la constructiile vechi, peretii acumuleaza mari cantitati de caldura, ceea ce ingreuiaza interventia. Din aceasta cauza un sef de teava poate lucra in zona focarului aproximativ 5 min, bineinteles un costum de protectie si aparat izolant. Prin folosirea unor mijloace de protectie adecvate si stropirea continua cu apa pulverizata a sefilor de teava se poate asigura o interventie corespunzatoare.

Temperatura radiata de betonul inferbantat al tunelului de cabluri incendiat incomodeaza foarte mult actiunea de stingere, mai mult chiar decat gazele toxice rezultate din descompunerea materialelor plastice din izolatia cablurilor.

Procesul de ardere este intretinut de caldura degajata din materialele plastice si din arderea uleiului revarsat din cablurile avariate, in special daca nu este evacuata prin trape si instalatii de ventilatie.

Pentru reusita stingerii incendiilor in faza incipienta este necesar ca prima interventie sa fie bine organizata si sa actioneze prompt si cu grija pentru a nu se produce accidente. De fapt, in obiectivele siderurgice sunt organizate si instruite echipe speciale de interventie echipate si dotate corespunzator, care pot sa-si indeplineasca misiunea de a localiza si lichida inceputul de incendiu, ajutate la nevoie de electricienii din sectiile respective, instruiti si acestia pentru a contribui in bune conditii la stingerea incendiului. Se actioneaza cu mijloacele initiale din dotare ca stingatoare cu bioxid de carbon si pulbere, nisip etc.

Pentru ridicarea gradului de securitate la incendiu a gospodariilor de cabluri electrice, acestea sunt prevazute in marea lor majoritate cu instalatii de semnalizare si de stingere cu apa pulverizata si chiar cu instalatii de ventilatie a produselor de ardere.

La semnalarea unui inceput de incendiu la centrala de semnalizare, la declansarea unei protectii sau la observarea lui trebuie puse imediat in functiune instalatiile de stingere cu apa pulverizata, care s-a dovedit a fi eficienta pentru stingerea unor asemenea incendii.

Daca nu exista astfel de instalatii sau acestea prezinta defectiuni in functionare se impune realizarea unei actiuni energetice din partea formatiilor civile si unitatilor militare de pompieri. In acest caz se va executa recunoasterea amanuntita a incendiului, a cailor de propagare, cu echipe mixte formate din ofiterii de pompieri si specialisti sau personal tehnic din intreprindere cunoscator al traseelor tunelului de cabluri. Pentru iluminare se vor folosi mijloace speciale mobile, iar la nevoie si proiectare. Pe timp de noapte se va ilumina si exteriorul, cu proiectoare de la autospeciale sau acestea se vor monta fix pe stalpi.

Organizarea si conducerea stingerii se efectueaza, de regula, pe sectoarele de interventie cu misiuni de localizare si lichidare a incendiului. Din cauza zgomotului este recomandabil ca operatiile sa se conduca cu gigafoane. Ca substante stingatoare se vor folosi apa pulverizata si spuma cu coeficient mare de infoire.

In unele tari procedeul de a se folosi spuma cu coeficient mare de infoiere la stingerea incendiilor din tuneluri si canale de cabluri, in special la canale, este destul de raspandit. Practica a dovedit si la noi in tara ca prin folosirea acestui procedeu s-au obtinut rezultate bune.

Pentru aceasta trebuie folosite generatoare de spuma cu debite mari.

Spuma de coeficient mare de infoiere (spuma usoara) stinge imediat flacarile. Jeraticul ramas in urma arderii se stinge prin racire numai daca grosimea lui nu depaseste 5 cm, altfel se reaprinde si trebuie actionat in continuare, pentru lichidare, cu jeturi de apa pulverizata. Dar o asemenea situatie in canalele si tunelurile de cabluri apare foarte rar.

Efectul bun al spumei usoare la stingerea incendiilor de materiale plastice, deci si de cabluri electrice, s-a confirmat pe timpul unor experimentari de stingere executate in strainatate (tabelul 19).

Spuma cu coeficient mai mare de infoiere este mai indicata.

Tabelul 19

Pe timpul interventiei cu spuma se va evita intreruperea refularii, deoarece cu cat va stationa mai mult, cu atat se va deplasa mai greu. Viteza de deplasare este in functie de contrapresiunea de aer existenta. Daca iesirea din tubul de refulare se face cu 6,5 m/s, in primii 50 m ajunge la valori cuprinse intre 2 si 1 m/s.

3. Stingerea incendiilor in sectiile de productie din siderurgie, metalurgie si constructii de masini

3.1. Caracteristicile incendiilor

Pe teritoriul unei mari intreprinderi siderurgice, metalurgice si constructoare de masini se gasesc o serie de trasee de conducte prin care se vehiculeaza diferite categorii de gaze (gaz metan, gaz de furnal, acetilena etc.), pentru alimentarea diferitilor consumatori, o parte dintre ele fiind chiar depozitate in recipiente. In orice punct unde se manevreaza o vana, unde aceste substante se introduc in recipiente sau ajung la consumatori, precum si in alte locuri, din neglijenta sau din alte cauze se pot produce inceputuri de incendii, care se amplifica daca nu se iau uergente masuri de intrerupere a procesului de ardere de catre personalul de pe locul de munca, de prima interventie.

3.2. Stingerea incendiilor

Majoritatea acestor incendii se lichideaza prin intreruperea prin diferite procedee a procesului de ardere ca de exemplu intreruperea alimentarii instalatiilor cu substante combustibile.

La gazometre, in cazul izbucnirii in apropiere a unui incendiu, se vor lua masuri de evacuare a gazului din interior si racire continua a acestora.

Daca bazinul de apa al gazometrului de tip umed se defecteaza si nu exista posibilitatea de a opri scurgerea apei, se iau masuri imediate de intrerupere a alimentarii gazometrului cu gaz si de pompare a acestuia spre consumatori sau se deschide siberul de pe conducta de evacuare in atmosfera.

Incendiile produse la sarurile topite folosite la atelierele de forja si tratament termic in lipsa instalatiilor de stingere speciale, se sting cu nisip uscat.

Pentru stingerea incendiilor de carbuni cocsificati din cadrul uzinelor cocsochimice, organizarea si stingerea incendiilor se efectueaza pe baza acelorasi principii si procedee de stingere folosite la depozitele de carbuni din cadrul termocentralelor electrice care consuma combustibili solizi.

In sectia de pregatire a carbunilor pentru cocsificare, la declansarea unui incendiu, ca urmare a unei explozii a amestecului de carbuni cu aerul in suspensie, se va proceda la stingerea lui cu tevi de apa pulverizata, alimentate de la hidrantii interiori, exteriori sau de la masinile de incendiu.

Desi stingerea cocsului in sectia de cocsificare este o operatie tehnologica, ea se va realiza astfel incat sa se elimine toate cuiburile incandescente din masa lui. Cocsul nu se va evacua de pe rampa de racire cu benzile transportoare, decat daca a fost stins in intregime, controlandu-se acest lucru cu multa atentie.

In situatia in care se produc incendii provocate de aprinderea uleiului provenit din scapari, in prima urgenta se actioneaza, cu stingatoare cu spuma, iar daca scurgerile sunt mai mari se folosesc 3 generatoare de spuma de la masinile de incendiu.

Din zona bateriilor de cocsificare nu se va folosi apa ca substanta de stingere, ci numai pulberi stingatoare, iar in spatiile inchise gaze inerte.

Incendiul izbucnit in urma scaparilor de gaze se va lichida prin inchiderea vanelor pe conductele respective de gaze si se va actiona asupra focarului de incendiu cu spuma chimica sau bioxid de carbon, respectandu-se intocmai regulile de protectie de catre intregul personal angajat la interventie.

In caz de aprindere a gazelor scapate din tevile din dreptul clapetei de reglare a presiunii de pe conducta de gaz brut, se intervine prompt pentru intreruperea procesului de ardere prin inchiderea vanelor, cu jeturi de pulbere stingatoare sau bioxid de carbon.

In sectia de scoatere si expediere a cocsului, in caz de producere a unui incendiu se vor opri utilajele de catre personlul de pe locul de munca, care are obligatii de manevrare a utilajelor respective.

Incendiile de praf de cocs se sting cu apa pulverizata.

La incendiile de amoniac aparute in subsectia de sulfat de amoniu si apa amoniacala, se actioneaza cu jeturi de apa pulverizata, deoarece amoniacul este foarte solubil in apa.

Pe timpul operatiilor de stingere este absolut necesar sa se foloseasca masti si aparate izolante, luandu-se masuri pentru inlaturarea posibilitatilor de propagare a incendiilor la instalatiile aflate in apropiere.

Pentru a nu da nastere la accidente este interzisa diluarea acidului sulfuric concentrat prin introducerea de apa in recipientele unde este depozitat sau asupra scugerilor existente pe sol.

Incendii de proportii se pot produce si la subsectia de obtinere a benzenului. La aparitia unui incendiu pe teritoriul acestei subsectii se vor opri imediat alimentarile cu fluide inflamabile ale instalatiei respective, actionandu-se simultan cu substante de stingere corespunzatoare, penutr fiecare produs in parte. De exemplu, pentru stingerea incendiilor de benzen in rezervoare se vor pune in functiune instalatiile fixe de stingere cu spuma si de racire cu apa si se va actiona la racirea cu apa a rezervoarelor invecinate. Daca astfel de instalatii nu exista, interventia se va realiza cu mijloace de stingere mobile. Organizarea si conducerea actiunii de interventie, principiile care trebuie in mod obligatoriu aplicate pe timpul stingerii benzenului si a altor lichide combustibile sunt similare cu cele descrise pentru depozitele de produse petroliere.

La izbunirea unui incendiu in sala pompelor se va actiona cu abur prin inundare, prin deschiderea vanelor din exteriorul cladirii, evacuandu-se in prealabil toate persoanele din interior.

Daca se produce o avarie in cuptorul tubular se opresc imediat injectoarele de combustibil si se introduce abur in interiorul cuptorului.

In caz de aprindere a gazului de cocs sau a hidrogenului sulfurat, inainte de cuptorul Claus, la instalatiile de desulfurare si obtinere a sulfului, personalul de pe locul de munca va manevra vanele pentru decuplarea aparatelor respective.

La instalatiile pentru cupru fosforos, in cazul unui inceput de incediu se vor lua masuri pentru evacuarea imediata din hala a cutiilor in care se depoziteaza fosforul. Stingerea fosforului aprins se realizeaza cu apa sub forma de jet compact sau pulverizat, spuma si pulberi stingatoare, tevile respective manipulandu-se cu multa grija.

In sectiile pentru obtinerea unor aliaje speciale se folosesc ca materiale sodiul si magneziul. Aceste metale in caz ca se aprind se actioneaza imediat cu substante pulverulente, iar cele necuprinse de incendiu se evacueaza din incaperi. Este interzis a se folosi apa pentru stingerea incendiilor la astfel de metale, indiferent sub ce forma ar putea fi refulata.

La intreprinderile siderurgice, metalurgice si constructii de masini, desi nu ne referim la un incendiu propriu-zis, apar situatii cand trebuie sa se actioneze la limitarea scurgerii fontei, otelului si zgurei in cazul unor avarii, pentru a nu se pune in pericol oamenii, instalatiile sau cladirile. Intr-un asemenea caz se va actiona cu apa pulverizata din tunuri sau tevi cu ajutaje mari pentru racirea metalului topit sau a zgurii incandescente revarsate. Jeturile de apa trebuie dirijate in prima faza la extremitatile suprafetei metalului revarsat, urmarind formarea si mentinerea unei cruste care sa nu mai permita curgerea, dupa care se manevreaza cu multa precautie jeturile de apa pulverizata din extremitati catre centru, pe intreaga suprafata a metalului incandescent. Cantitatile mici de metal revarsat, incandescent, se acopera cu nisip, pulbere de grafit sau pamant.

4. Stingerea incendiilor de pulberi metalice

In ultima perioada de timp a inceput sa se dezvolte, din ce in ce mai intens, metalurgia pulberilor. Acest gen nou de metalurgie are ca obiect obtinerea de piese metalice din aliaje pornind de la pulberile metalice. Cele mai utilizate pulberi metalice sunt cele de aluminiu, magneziu, titan, zirconiu, zinc, nichel, fier si uraniu.

Stingerea incendiilor de pulbere de aluminiu este dificila, din cauza temperaturii mari care se degaja (peste 2000ºC) si a reactiei chimice care are loc intre apa si pulberea incalzita sau topita.

Folosirea de la inceput a unei mari cantitati de apa reduce temperatura focarului si radiatia luminoasa, dar in final are loc o improscare a apei incalzite, ceea ce prezinta un mare pericol pentru personalul care intervine la stingerea incendiilor. Nici prin folosirea spumei chimice nu se pot obtine rezultate.

Daca la inceput, datorita bioxidului de carbon, focarul poate fi inabusit, ulterior are loc o reactivare a arderii, iar apa continuta in spuma poate da nastere la o rabufnire a vaporilor si gazelor.

Bioxidul de carbon, apa sau bicarbonatul de sodiu sunt distruse cu o violenta explozie daca sunt refulare asupra prafului de aluminiu aprins. Utilizarea tetraclorurii de carbon prezinta, de asemenea un mare pericol, deoarece acestea reactioneaza violent cu aluminiul. Pulberile clasice pe baza de bicarbonat de sodiu nu sunt eficace.

Pentru stingerea incendiilor de pulberi de aluminiu se folosesc pulberi stingatoare special bine uscate. In strainatate se utilizeaza pulberea Met-L-X formata din clorura de sodiu cu aditivi. Aceasta pulbere refulata asupra focarului face ca caldura degajata pe timpul incendiului sa conduca la cocsificarea acestei pulberi, formandu-se o crusta care opreste afluirea aerului, stingand incendiile. In unele tari, la stingerea incendiului se mai foloseste si pulberea Pyromet.

Unii specialisti mai recomanda ca substanta stingatoare clorura de sodiu (sare de bucatarie). Cercetatorii americani confirma eficienta clorurii de sodiu, dar mentioneaza ca, in unele cazuri, cand grosimea stratului de metal depaseste 2 – 3 cm, crusta formata pe suprafata acestuia impiedica patrunderea pulberii in interior, permitandu-se continuarea arderii sub crusta. Pentru a se evita acest neajuns se indica folosirea amestecului de clorura de sodiu (45 – 80%) cu fosfat diamonic sau monoamonic (20 – 55%), care se topeste in zona metalului incendiat, patrunzand rapid in straturile interioare si antrenand dupa sine particulele de clorura de sodiu.

Cea mai ieftina substanta stingatoare pentru stingerea incendiului de pulberi de aluminiu si cea mai la indemana este nisipul. Apare insa o gretate si anume ca nisipul este foarte rar complet uscat. Pulberea de aluminiu reactioneaza cu apa (umezeala), din nisip, producand nu numai abur, dar in anumite conditii, chiar o reactie exploziva metal-apa. Deci, in cazul incendiilor relativ mari de aluminiu, ca si de magneziu, se va evita folosirea nisipului umed.

Nisipul fin complet uscat poate fi folosit pentru izolarea incendiilor incipiente de praf de aluminiu si in cantitati mari, chiar si la stingerea lor, prin inabusire.

Stingerea incendiilor de magneziu depinde in mare masura de forma in care se gaseste acest metal. Placile, aschiile si particulele mici care ard pot fi inabusite si racite cu substanta de stingere adecvata. In cazul prafului de magneziu trebuie sa se prevada formarea de suspensii in aer, in timpul refularii substantei de stingere, deoarece s-ar putea produce explozii. Cele mai eficiente substante stingatoare pentru stingerea incendiilor de aschii, pulberi, praf de magneziu, sunt pulberile stingatoare, prin care se citeaza Pyrene G – 1, Met-L-X. Pyromet, TEC etc. Pulberea de magneziu aprinsa poate fi insa stinsa si cu clorura de sodiu (sare de bucatarie).

Nisipul uscat a fost adesea recomandat ca substanta stingatoare pentru stingerea incendiilor de pulberi de magneziu, el trebuie insa dispersat sub forma de straturi uniforme pe suprafata incendiata.

Actiunea trebuie intreprinsa cu atentie, pentru a se evita dispersarea pulberii aprinse. In cazul in care fumul continua sa se degajeze in unele zone, se poate folosi o cantitate mai mare de pulbere stingatoare. Atunci cand pulberea aprinsa se afla pe o suprafata combustibila, aceasta se va acoperi cu pulbere, dupa care, in imediata apropiere a focarului se va realiza un strat de pulbere cu grosimea de 3 – 5 cm.

O grija deosebita trebuie acordata analizarii situatiei atunci cand se pune problema folosirii apei la stingerea incendiilor. Cand metalele incinse sunt stropite cu cantitati limitate de apa, acestea extrag oxigenul din apa si arderea se inteteste. In acelasi timp se elibereaza hidrogenul, care se aprinde imediat.

Stingatoarele manuale cu apa sau cu spuma nu sunt recomandabile. Apa refulata insa in cantitati mari si imediat dupa declansarea incendiului poate fi folosita la stingerea incendiilor de magneziu, deoarece are o puternica actiune de racire. Folosirea jeturilor compacte duce la disperarea pulberii de magneziu aprinse, deci si a focarului. De aceea, acolo unde este cazul, se folosesc jeturi de apa pulverizata cu debite mari, care pot stinge unele incendii de pulberi de magneziu. Ceata de apa intensifica insa incendiile de pulberi de magneziu.

Apa nu se va folosi la stingerea incendiilor atunci cand pulberea de magneziu aprinsa se afla in cantitati mari sau este in stare topita.

Pulberea de magneziu aprinsa se stinge cel mai bine cu flourura de calciu, sub forma de pulbere. Fiind o substanta inerta in raport cu pulberea de magneziu aprinsa, florura de calciu, datorita proprietatilor ei, poate fi folosita ca substanta de stingere (in stingatoare).

Bioxidul de carbon sau pulberea care contine bicarbonat de sodiu nu au eficacitate.

Bioxidul de carbon se foloseste uneori la uzinele de prelucrare a metalelor si la turnatorii, ca substanta care previne aprinderea pulberii magneziului, fara a intrerupe procesul de ardere. Cele mai bune substante stingatoare raman totusi pulberile speciale.

Stingerea incendiilor cu particule de titan se realizeaza cu pulberi stingatoare adecvate. Incendiul izbucnit la pulberea de titan in cantitate destul de redusa poate fi controlat de obicei, prin separarea metalului aprins cu o substanta stingatoare, lasandu-se materialul, astfel izolat, sa arda complet.

In actiunea de stingere a pulberilor metalice trebuie sa se asigure protectia personalului de interventie cu masti, aparate izolante si costume de protectie. Se vor folosi cartuse filtrante specifice fiecarui gaz toxic care se degaja pe timpul incendiului. In privinta posibilitatii de stingere a unui incendiu de pulberi de titan in cantitate mai mare, parerile sunt impartite. Unii specialisti afirma ca un incendiu de titan poate fi stins, altii sustin eficacitatea folosirii anumitor pulberi stingatoare la stingerea acestuia.

Pentru localizarea incendiului de pulberi de titan se pot folosi pulberi stingatoare speciale sau fondati.

Actiunea de localizare consta in acoperirea pulberii de titan cu pulbere stingatoare speciale si lasarea incendiului sa se lichideze de la sine, acordandu-se insa o atentie deosebita prevenirii formarii norului de praf de titan.

Apa nu trebuie folosita la stingerea incendiilor de particule fine de titan si nici la incendiile care au cuprins bucati mari de metal. In acest ultim caz, cand nu exista alte posibilitati, apa poate fi folosita cu prudenta, sub forma de jeturi cu debite mari.

Bioxidul de carbon refulat din stingatoare cu debit mare nu este eficace, deoarece titanul fin divizat arde in atmosfera de bioxid de carbon; in afara de aceasta, presiunea ar putea dispersa particulele de titan aprins.

Din cauza continutului de apa nici spuma nu se poate folosi la stingerea incendiilor de pulberi de titan.

Eventual, pentru localizare si stingere se mai poate folosi nisip complet uscat si praful de roca sau de dolomit.

Stingerea incendiilor de pulbere de praf de zirconiu se realizeaza cu pulberi stingatoare speciale. In cazul arderii pulberii de zirconiu in cantitati mici, se recomanda ca zona focarului sa fie inconjurata cu nisip uscat sau cu un material inert pulverizat, incendiul fiind lasat sa se lichideze de la sine. Folosind apa sub forma de jet compact, puternic, incendiul de multe ori se lichideaza.

Stingerea incendiilor de pulberi de zinc se executa cu nisip uscat, pulbere de talc, grafit sau cu pulberi stingatoare speciale.

Incendiile de pulberi de nichel se sting cu pulberi stingatoare, nisip uscat sau sare de bucatarie.

Incendiile de pulberi (praf) de fier se sting cu pulberi stingatoare sau nisip uscat.

Incediile de pulberi de uraniu (praf) pot fi stinse cu pulberi stingatoare, nisip foarte uscat, sare de bucatarie uscata precum si cu pulberi de grafit si de talc. Uraniul in cantitati mici, in caz de aprindere, poate fi aruncat intr-un vas cu apa unde se stinge. Pulberea de uraniu nu se poate stinge cu apa, deoarece in urma contactului cu apa se degaja hidrogen, care intensifica arderea. Uraniul sub forma de aschii, span se poate stinge in caz de aprindere, cu jeturi puternice de apa.

Pentru ca stingerea incendiilor de pulberi metalice sa se execute cu rapiditate este necesar ca la inceput sa se acopere focarele de ardere cu substanta de stingere cea mai adecvata, sa se supravegheze procesul de ardere pana la completa intrerupere, sa se refuleze substanta stingatoare asupra focarelor de ardere, fara sa se ridice pulberile metalice in aer, sa se evacueze din zona incendiata pulberile din ambalaje fara a le desface si sa se raceasca elementele combustibile expuse radiatiei de caldura.

5. Stingerea incendiilor in sectiile de productie ale constructiilor de masini

5.1. Caracteristicile incendiilor

Cladirile industriale ale intreprinderilor constructoare de masini contin un numar insemnat de masini unelte si alte utilaje, pentru a caror ungere si actionare hidraulica este nevoie de o anumita cantitate de ulei.

Cantitati apreciabile de lichide combustibile se intrebuinteaza in procesele de lustruire fina, la bancurile de incarcare pentru prese, la sectii termice pentru rezervoare sau bai de calire, precum si combustibil la cuptoare.

O particularitate a intreprinderilor actuale constructoare de masini consta in introducerea pe larg a liniilor in flux automat si banda, ceea ce in multe cazuri obliga la existenta in aceleasi hale a sectoarelor de vopsire pe baza de nitrolacuri sau rasini sintetice.

Existenta sectoarelor cu pericol de incendiu in multe hale sau ateliere de productie, face ca dupa numai 10 – 15 min incendiul izbucnit sa ia proportii considerabile. Incendiul se propaga deosebit de repede pe acoperisurile combustibile, care au mari suprafete si in mare parte nu sunt compartimentate.

Incendiul se propaga la acoperis datorita curentilor de convectie, formati in interiorul cladirii de productie destul de inalta, precum si pe invelitoarea combustibila, mai ales acolo unde este protejata cu bitum. Aceasta in grosime uneori de 6 – 10 cm, din cauza reparatiilor repetate ale acoperisului, poate sa se scurga si sa ajunga in interiorul halelor sau atelierelor de productie aprinzand materialele combustibile din interior.

Prabusirea elementelor de constructie din lemn ale acoperisului se poate produce dupa numai 25 – 40 min de la izbucnirea incendiului.

5.2. Stingerea incendiilor

Pe timpul recunoasterii la astfel de incendii este necesar sa se stabileasca: ● particularitatile constructive ale incendiul pe suprafata exterioara a acoperisului si prin golurile interioare; ● existenta peretilor antifoc; ● particularitatile caracteristice ale utilajelor folosite pentru productie; ● natura materiei prime si cantitatea care se afla in incaperile de productie; ● existenta in halele si atelierele de productie a magaziilor, boxelor; ● posibilitatile de amplasare a tevilor pe acoperis; ● posibilitatile de atac la acoperis, tinand seama de inaltimea constructiei prin interior si exterior; ● posibilitatile de folosire a scarilor interioare, a podurilor rulante, stalpilor, grinzilor etc.; ● daca s-a decuplat echipamentul electric, cablurile si conductoarele electrice existente sub tensiune.

Pentru stingerea incendiilor este recomandabil sa se actioneze simultan cu jeturi de apa cu diametre mari in doua directii, stabilindu-se in acest scop numarul de sectoare necesare in raport de situatia existenta:

In cazul unui incendiu avansat, efectivele si mijloacele principale destinate localizarii incendiului se concentreaza in sectoarele cele mai apropiate de peretii antifoc, sefii de teava actionand din pozitii in deplina siguranta.

Daca nu se dispune de efective si mijloace suficiente in locurile unde se presupune existenta unor focare in goluri aproape inaccesibile, se poate folosi, uneori, procedeul de a se efectua deschideri si introduce tevi de tip B.

Pentru lichidarea focarelor de ardere individuala aparute in urma imprastierii particulelor care ard si a efectului radiatiei termice emise de flacari pe sectoarele de acoperis neincendiate, precum si pe teritoriul intreprinderii si pe acoperisurile cladirilor apropiate se organizeaza posturi de observatie speciale, personalul respectiv fiind dotat cu mijloace de interventie.

La incendiile declarate in interior in halele de tratamente termice, de forja si prese, dupa o prealabila consultare a specialistilor se vor da indicatii personalului de interventie unde ei nu trebuie sa indrepte jeturile de apa. Se interzice patrunderea apei in baile cu salpetru, deoarece este posibilia o improscare a acestuia, urmata de accidente.

Uleiul aprins in baile de ulei si cel revarsat trebuie stins cu spuma cu coeficient mare de infoiere.

Acolo unde exista instalatii fixe de stingere sau perdea de apa ele se vor pune in functiune imediat de catre personalul care indeplineste obligatiile primei interventii.

Caldura, fumul si gazele de ardere, elemente de temut in interiorul cladirii, unde se pot impiedica actiunea de stingere si provoca pagube suplimentare, se imprastie in atmosfera. Personalul de interventie care aplica metoda ventilarii spatiilor incendiate, va putea, probabil, sa evacueze prin „deschidere” tot atata caldura, fum si gaze de ardere, cat s-ar fi absorbit prin intrebuintarea tevilor, micsorand astfel pagubele produse.

Cablurile si instalatiile electrice incendiate, de regula, in timp de 1 min de ardere se decupleaza automat datorita dispozitivelor de protectie prin relee, insa cele care sunt pozate alaturi pot fi sub tensiune si actionarea asupra lor cu apa si spuma, cu atat mai mult stingerea lor este extrem de periculoasa. De aceea, la stingerea incendiilor la echipamentele electrice si la incaperile in care acestea sunt montate se vor respecta aceleasi reguli de securitate a personalului de interventie descrise la cap. VIII.