Stingerea incendiilor in transporturi
1. Stingerea incendiilor la garaje si parcuri de autovehicule
Cladirile pentru garaje si ateliere de reparatii pot fi cu unul sau mai multe niveluri. In afara locurilor pentru gararea autovehiculelor in cladirile respective mai sunt amenajate magazii pentru pastrarea pieselor de schimb, statii de pompare, de compresoare, incaperi pentru acumulatoare, generatoare de acetilena, vulcanizate, forja, sudura, tratamente termice, tamplarie, tapiterie, vopsitorie, pastrarea uleiului, precum si birouri. O buna parte dintre autovehicule sunt lasate de regula, pe teren descoperit, in apropiere de cladirea principala sau sub soproane, uneori combustibile.
Rezervoarele autovehiculelor sunt lasate aproape intotdeauna cu combustibil intre ele.
1.1. Caracteristicile incendiilor
In cladirile destinate garajelor si atelierelor de reparatii se deosebesc 3 tipuri principale de incendii: ● de autovehicule; ● de constructii (acoperis, incaperi etc.); ● simultan de ambele (autovehicule si constructii).
In cazul incendiilor de primul tip ard: benzina, ulei, tapiteria si instalatiile electrice. Arderea se intensifica in cazul explodarii rezervoarelor cu combustibil si scurgerii acestuia. Combustibilul revarsat poate sa ajunga in gurile de canalizare si sa formeze noi focare de incendiu in cladirea respectiva. Intreaga cladire a garajului se umple cu fum si in urma arderii se degaja mari cantitati de caldura.
Distantele reduse dintre autovehicule, existenta unor materiale combustibile in tapiserie, instalatii electrice, contribuie la dezvoltarea rapida a incendiilor pe suprafata de garare si in incaperile invecinate.
In cazul unor cladiri de inaltimi mari si al accesului in cantitati mari a aerului la focarele de ardere se produc curenti de convectie, iar produsele de ardere incalzite contribuie la dezvoltarea incendiului la acoperisurile combustibile.
Datorita temperaturilor ridicate, grinzile metalice ale acoperisului se deformeaza in timp de 15 – 20 min, cauzand prabusirea constructiilor respective, ingreuindu-se astfel operatiile de evacuare a autovehiculelor.
Incendiile de al doilea tip pot sa se produca si in lipsa autovehiculelor din garaj. Dezvoltarea unor astfel de incendii nu se deosebeste de cele izbucnite la cladirile obisnuite.
1.2. Stingerea incendiilor
In actiunea de interventie pentru stingerea incendiilor la garaje si parcuri de autovehicule se va tine seama de: ● marimea garajului si numarul de autovehicule existente in interior; ● starea autovehiculelor garate si expuse actiunii incendiului; ● posibilitatile de propagare a incendiilor de la autovehicule la acoperis si invers; ● posibilitatile de dezvoltarea a incendiului in incaperile auxiliare si la gurile de canalizare, favorizate de explozia rezervoarelor de combustibil si de imprastiere a acestora; ● intensitatea curentilor de convectie in spatiul incendiat, precum si influenta lor asupra propagarii incendiului; ● temperatura degajata, cantitatea de fum si gaze toxice degajate; ● necesitatea si posibilitatea de remorcare a autovehiculelor aflate instare de nefunctionare; ● existenta mijloacelor de tractare, locul de parcare al autovehiculelor evacuate din garaj; ● starea acoperisului si pericolul de prabusire.
Inainte sau concomitent cu actiunea de stingere se va organiza evacuarea buteliilor de oxigen, de acetilena si carbidul 858b13i ui din interiorul garajului, precum si evacuarea autovehiculelor garate, conform planului stabilit, folosindu-se personalul prezent in obiectiv. Evacuarea autovehiculelor se va face sub protectia jeturilor de apa pulverizata si se va supraveghea in permanenta pentru a nu se bloca caile de acces si anumite puncte ale garajului.
Pentru evacuarea autovehiculelor in stare de functionare se folosesc soferii de serviciu, iar in lipsa acestora, se va organiza evacuarea manual. Autovehiculele defecte se evacueaza prin remorcare, cu ajutorul celor in stare de functionare. Operatiile de evacuare se conduc de comandantul interventiei sau de catre o persoana special destinata.
La stingerea incendiilor de garaje si parcuri de autovehicule se vor folosi spuma, apa pulverizata sau pulberi stingatoare, actionandu-se concomitent la protejarea elementelor de constructie ale garajului, cu jeturi compacte de apa, refulata din tevi cu ajutaje mari. Asupra fermelor si grinzilor metalice ale acoperisului se va actiona cu apa pulverizata, pentru evitarea deformarii si prabusirii acestuia.
De la inceput trebuie luate masuri ca incendiul sa nu se transmita la acoperis.
Pe timpul actiunii de stingere se va organiza racirea rezervoarelor cu combustibil si a cauciucurilor autovehiculelor pana la evacuarea acestora din garaj.
In cazul incendiilor de acoperis, se actioneaza atat din interior, cat si din exterior, dupa caz realizandu-se taieri pe directia de propagare a acestora, luandu-se in acelasi timp masuri de asigurare a securitatii personalului care lucreaza pe acoperis, prin folosirea corzii de salvare.
In cazul unui incendiu produs simultan la autovehicule si acoperis se va actiona in interiorul garajului cu apa refulata din tunuri sau tevi cu ajutaje mari pentru lichidarea focarului principal de ardere, iar la acoperis cu tevi B, executandu-se taieri pe caile de propagare a incendiului. In caz de urgenta in interiorul incaperilor garajului se va actiona si cu spuma.
Incendiile produse la autovehiculele in mers sau stationate se sting cu stingatoare manuale cu pulberi stingatoare sau gaze inerte si prin acoperire cu prelate, de preferinta umede.
2. Stingerea incendiilor la depourile de troleibuze, tramvaie si locomotive
2.1. Caracteristicile incendiilor
Incendiile izbucnite la astfel de obiective sunt considerate ca speciale, datorita particularitatilor lor.
In organizarea actiunii de interventie se va tine seama in principal de: ● existenta pericolului de electrocutare a personalului care actioneaza neprotejat si de intoxicare cu fum si oxid de carbon degajat in cantitati mari; ● numarul tramvaielor (troleibuzelor) cuprinse de incendiu si caile principale de propagare a incendiului in incaperile auxiliare si la elementele combustibile din constructia depoului; ● starea tramvaielor (troleibuzelor) din depou, posibilitatea si ordinea in care urmeaza sa se execute evacuarea; ● starea cailor de acces – din interiorul depourilor si din exterior; ● modalitatea de evacuare a troleibuzelor, tramvaielor si locomotivelor; ● natura elementelor de constructie ale acoperisului si pericolul de prabusire peste tramvaie, troleibuze si locomotive.
2.2. Stingerea incendiilor
Pentru stingerea incendiilor izbucnite la depourile de tramvaie, troleibuze si locomotive se va actiona cu apa pulverizata, spuma si pulberi stingatoare. Pe timpul actiunii de interventie se va asigura protectia prin racire cu apa pulverizata, refulata prin tevi cu ajutaje mici, a tramvaielor, troleibuzelor si locomotivelor expuse efectului radiatiei de caldura, pana la evacuarea lor din zona incendiului.
Operatiile de evacuare trebuie bine organizate, atent supravegheate pentru a nu se produce accidente sau bloca caile de acces.
Daca incendiul izbucneste sau se propaga la acoperisul depoului se va actiona pentru localizare si lichidare cu jeturi puternice de apa, refulate cu tunuri si tevi cu ajutaje mari din interior si de pe acoperis. Sefii de teava care lucreaza pe acoperis vor ocupa pozitii care sa nu le puna viata in pericol, de exemplu calcane, grinzi solide, bine rezemate etc.
Atacul cu jeturi de apa trebuie dirijat pe directiile principale de dezvoltare a incendiului, urmarindu-se oprirea propagarii arderii la tramvaiele, troleibuzele si locomotivele garate in interior.
Incendiile declansate la locomotive se sting cu pulberi stingatoare, spuma si apa pulverizata. La locomotivele cu tractiune electrica se actioneaza numai dupa intreruperea curentului electric de forta.
Pentru reusita interventiei, de la inceput se va realiza ventilarea spatiului in care a izbucnit incendiul, prin folosirea deschiderilor existente.
3. Stingerea incendiilor la mijloacele de transport pe calea ferata
3.1. Caracteristicile incendiilor
De obicei, incendiile la mijloacele de transport in comun izbucnesc in urma unor accidente tehnice sau de circulatie. In interventia la astfel de incendii apar greutati inca de la inceput, datorita in principal lipsei fortelor si mijloacelor de stingere in prima faza a incendiului din cauza ca acestea isi au sediul la mari distante de locul de izbucnire a incendiilor.
3.2. Stingerea incendiilor
Pentru pregatirea si crearea conditiilor optime de interventie trebuie luate o serie de masuri care sa contribuie la buna desfasurare a operatiilor de stingere: ● numarul vagoanelor si al persoanelor accidentate, care urmeaza sa fie salvati de urgenta; ● natura incarcaturii vagoanelor incendiate, precum si a celor care nu au fost afectate; ● continutul vagoanelor-cisterna, pericolul de explozie si masurile necesare pentru evitarea acesteia, posibilitatea de intrare in reactie a substantelor chimice revarsate din vagoanele-cisterna in urma accidentului; ● pericolul de electrocutare, in cazul incendiilor izbucnite la garniturile de cale ferata cu tractiune electrica; ● posibilitatile de raspandire a lichidelor combustibile care s-au scurs sau revarsat din vagoanele-cisterna in urma spargerii sau exploziei acestora; ● modul de manifestare si posibilitatile de propagare a incendiului in intreaga garnitura de vagoane la constructiile vecine si catre terenurile in panta, paduri si rauri, datorita scurgerii lichidelor combustibile; ● necesitatea si posibilitatea decuplarii vagoanelor necuprinse de incendiu si evacuarea lor in loc fara pericol; ● conditiile de amplasare a masinilor, de incendiile si posibilitatile de alimentare cu apa a acestora.
Avand in vedere faptul ca incendiile pot izbucni in stati de cale ferata, triaje, rampe de incarcare si descarcare si chiar intre statii, departe de subunitatile si formatiile civile de pompieri, se impune ca inca de la inceput aceste forte sa se concentreze cu repeziciune la locul incendiului pentru salvarea oamenilor in pericol si lichidarea incendiului. De mare importanta la aceste categorii de incendii este participarea la interventie a formatiilor civile pe calea ferata, adica asa zisul „tren pompier”.
Actiunea de intreventie trebuie indreptata pe directiile unde sunt persoane accidentate, care necesita a fi salvate de urgenta. Personalul de la caile ferate va lua masuri si va actiona pentru indepartarea materialului rulant avariat si amenajat de incendiu si intreruperea temporara a circulatiei in zona incendiului. De asemenea se vor decupla vagoanele neavariate din garnitura de tren care sub protectia jeturilor de apa vor fi indepartate pe linii libere. In prima urgenta se decupleaza din garnitura vagoanele incarcate cu substante explozive, gaze si lichide combustibile. Daca decuplarea nu este posibila se iau imediat masuri de protectie, concomitent cu lichidarea incendiului.
La incendiile izbucnite la vagoanele de calatori si de marfuri se actioneaza cu jeturi compacte si pulverizate de apa, spuma sau pulberi stingatoare. Concomitent cu actiunea de stingere se actioneaza la racirea vagoanelor, constructiilor expuse radiatiilor de caldura, cu jeturi compacte de apa refulata prin tevi cu ajutaje mari.
Pentru intreruperea procesului de ardere sub forma de torta la vagoanele-cisterna se vor folosi jeturi puternice de apa refulata de tunuri sau tevi cu ajutaje mari, iar pentru lichidarea incediului de la sol, care a cuprins lichidele combustibile scurse, se va actiona cu spuma refulata din tunuri si tevi generatoare.
La incendiile izbucnite la garniturile de vagoane cu tractiune electrica se va actiona numai dupa ce au fost luate masuri de intrerupere a curentului electric, de forta atat pe linia respectiva, cat si pe cele invecinate.
Daca incendiul s-a produs pe linii in apropierea magaziilor, silozurilor, cladirii statiei sau a altor constructii, se vor lua masuri de protectie si de oprire a propagarii incendiului la acestea.
4. Stingerea incendiilor in porturile maritime si fluviale
In prezent transportul maritim si fluvial capata un caracter preponderent pentru toate celelalte mijloace de transport materiale (marfuri). Porturile maritime si fluviale sunt noduri de comunicatii pe apa si uscat, constituind locuri de transbordare si pastrare a unor marfuri si materiale foarte diferite.
4.1. Stingerea incendiilor izbucnite pe uscat si apa
In porturi, de regula, se gasesc constructii dispersate destinate pentru depozite, terenuri de depozitare, instalatii de transbordare si cladiri administrative. Spatiile dintre cladiri se folosesc in special pentru construirea cailor ferate si de transport auto. Cantitatea mari si diversitatea materiei prime a marfurilor si materialelor depozitate si transbordate, prezinta un mare pericol de incendiu si pentru navele acostate in porturi.
In principiu, terenul unui port este organizat pe zone, in functie de materialele depozitate si transbordate, ca de exemplu: ● depozite de combustibil lichid si instalatiile lor de transbordare; ● depozite de materiale si substante inflamabile si toxice; ● elevatoare si silozuri pentru depozitarea materialelor granulare; ● depozite de materiale combustibile in special lemn.
Principiile de organizare si efectuare a operatiilor de salvare, precum si a celor de stingere la depozite si baze de combustibil lichid aflate in porturi nu se deosebesc de actiunile la aceleasi obiective situate in alta parte.
Pentru protejarea corespunzatoare impotriva incendiilor la depozitelor de combustibili, porturile trebuie sa fie inzestrate cu instalatii fixe de stingere si anume cu tunuri de apa si spuma, racordate la reteaua de apa, statii de pompare si rezervoare de spumant. Aceste izolatii vor fi comandate manual si automat. Amplasarea instalatiilor trebuie sa asigure posibilitatea debitarii jetului de substante stingatoare la rezervoarele si instalatiile de transbordare protejate. Tunurile de apa trebuie montate la inlatime si cu posibilitate de rotire.
In conditiile unui port comercial, actiunea fortelor si mijloacelor de interventie poate sa fie stanjenita foarte mult deoarece caile de acces si de circulatie pe chei pot sa fie ocupate de trenurile de marfa si de mijloacele de transport auto, precum si de posibilitatea propagarii incendiului la navele ancorate la dane.
Accesul la locul incendiului poate fi impiedicat si de macarale, poduri rulante, transportoare cu banda etc.
Prin conventie, cu conducerea cailor ferate, manevrarea trenurilor se va efectua astfel ca la nevoie sa se poata asigura in cel mai scurt timp trecerea libera a subunitatilor si formatiilor de pompieri.
La efectuarea operatiilor de salvare a persoanelor si bunurilor materiale, atat pe teritoriul portului, cat si pe nave, se vor realiza succesiv urmatoarele: ● recunoasterea; ● stabiliarea de variante (ipoteze) in care se va lucra; ● luarea dispozitivelor de interventie; ● inceperea actiunii; ● lichidarea incendiului.
In fiecare din aceste faze ale interventiei scopul principal il constituie, in primul rand salvarea oamenilor. Recunoasterea trebuie sa stabileasca in mod deosebit unde, ce arde si care sunt caile de acces; ce anume este in pericol, in special oameni, cati si unde; caile de evacuare a bunurilor din zona incendiului.
In functie de situatia creata, de informatiile obtinute la efectuarea recunoasterii, comandantul interventiei hotaraste: ● ordinea salvarilor de oameni si bunuri materiale; ● intrarea in dispozitivul de stingere conform ipotezei din planul unic de interventie sau planul de interventie; ● necesitatea chemarii fortelor in sprijin (celor prevazute in plan); ● posibilitatea punerii in functiune a instalatiilor fixe de stingere, daca acestea nu au fost folosite; ● masuri pentru asigurarea continuitatii in alimentarea cu apa.
Pentru stingerea incendiilor izbucnite la magazii, depozite, constructii amenajate pe uscat, precum si la diferite tipuri de instalatii – procedeul si agentul stingator se aleg in functie de natura materialului si a substantei combustibile care arde. De aici rezida cunoasterea, in permanenta a naturii materialeor si substantelor combustibile depozitate sau manipulate frecvent in porturi si necesitatea elaborarii unor planuri unice de interventie sau planuri de interventie corespunzatoare, care sa cuprinda ipoteze realizabile in practica operativ si eficient.
Planurile trebuie sa cuprinda: ● natura si cantitatea materialelor si substantelor depozitate in diferite sectoare; ● felul si starea cailor de acces, precum si a intrarilor in diferite zone si obiective portuare; ● felul, starea si debitul retelei de apa, precum si rezerva de substanta de stingere; ● gradul pericolului de incendiu si punctele vitale.
Planurile unice de interventie si cele de interventie trebuie actualizate permanent si cunoscute de personalul de interventie, formatiile civile si de subunitatile militare de pompieri. Pentru aceasta este necesar sa se desfasoare periodic exercitii si aplicatii practice. O atentie deosebita trebuie acordata pregatirii pentru stingerea produselor petroliere varsate sau scurse pe suprafata apei, in jurul bordului navei.
Stingerea incendiilor se face prin folosirea unor jeturi puternice de apa. Efectul de racire al apei este cu atat mai simtit, cu cat stratul de petrol existent deasupra oglinzii apei este de grosime mai redusa.
Varsarea sau scurgerea produselor petroliere pe suprafata apei in bazinul portuar in timpul incendiului sau al avariei poate sa duca la propagarea rapida a arderii sau la extinderea avariei pe intreg teritoriul portului. In cazul avariei instalatiilor sau conductelor pentru transvazarea petrolului sau in caz de ciocnire a navelor petroliere din port produsul scurs poate sa acopere mari suprafete. De exemplu, varsarea a 500 t petrol formeaza in ≈ 5 min. o pata cu grosimea de ≈ 2,5 cm, extinsa pe o suprafata de ≈ 20 ha. De aceea, este necesar ca porturile sa fie inzestrate cu instalatii si mijloace pentru curatit suprafata apei.
Curatirea apei de produse petroliere se poate face prin mai multe metode: ● folosirea barierelor plutitoare, mobile; ● asipirarea produselor cu masini speciale; ● stingerea impuritatilor cu mijloace contra produselor petroliere si indepartarea lor de pe suprafata apei; ● amestecarea si fractionarea impuritatilor cu emulgatori sau detergenti; ● inecarea impuritatilor prin folosirea mijloacelor de precipitare; ● arderea petelor de produse petroliere pe suprafata apei..
5. Stingerea incendiilor la navele maritime si fluviale
Organizarea si realizarea stingerii incendiilor la nave constituie o problema dificila. Aceasta in primul rand datorita marii diversitati a tipului, marimii, destinatiei, precum si a incarcaturiii diferitelor nave, ca si dotarii lor cu mijloace de stingere.
5.1. Caracteristicile incendiilor
Lichidarea incendiilor depinde in mare masura de semnalarea lor in stare incipienta, de existenta in bunastare de functionare a instalatiilor de stingere, de curajul, de priceperea persoanelor chemate sa actioneze, de calmul echipajului si al pasagerilor. Pe nave exista instalatii moderne de semnalizare si stingere a incendiilor, parte dintre ele automate. Dintre acestea se enumera: instalatiile de stingere cu apa si abur; instalatii de stingere cu spuma; instalatii de stingere cu bioxid de carbon. Cea mai raspandita este instalatia de stingere cu apa, destinate stingerii directe a incendiului, alimentarii cu apa a generatoarelor de spuma, precum si stropirii peretilor cu apa la navele petroliere.
Pe toate navele maritime de pasageri si de produse petroliere se monteaza instalatii de stingere a incendiilor.
Organizarea si conducerea actiunii de stingere a incendiilor pe navele maritime si fluviale in conditii optime sunt determinate de o serie de elemente din care se citeaza: ● dispunerea si numarul mare de incaperi cu volume reduse: ● temperatura ridicata, fum dens si degajari de gaze toxice; ● elemente de constructii metalice in stare de incandescenta; ● numarul mare de oameni pe punte, care in cele mai multe cazuri nu pot fi salvati sau se salveaza tarziu si cu greutate, creand panica; ● propagarea cu usurinta a incendiului izbucnit in interiorul navei, la punti si suprastructura, prin luminatoare si hublouri; propagarea ascunsa a arderii prin spatiile de aer izolate intre peretii exteriori ai bordului, peretii verticali despartitori, captuseala interioara de lemn a cabinelor si a plafoanelor; ● propagarea incendiului prin instalatiile de ventilatie si de conditionare a aerului; ● explozia recipientelor cu gaze comprimate si lichefiate; ● producerea exploziilor la sala de masini, cazane, la instalatiile frigorifice, rezervoarele de carburanti si la magazii destinate marfurilor comerciale; ● imposibilitatea actionarii la stingere pe un front larg.
Pentru lichidarea incendiului si salvarea navei, trebuie sa se stabileasca cu operativitate: ● persoanele care sunt in pericol; ● procedeele si mijloacele de salvare a acestora; ● natura materialelor depozitate in magazii si contributia lor la propagarea incendiului; ● gradul de deteriorare a suprastructurii si starea peretilor desparitori dintre compartimentul cuprins de incendiu si cele invecinate; ● pozitia navei fata de mal, constructii, navele apropiate si de directia in care bate vantul.
Reusita interventiei depinde in mare masura de: ● eficienta instalatiilor fixe de stingere a incendiilor; ● masurile initiale luate de echipele de interventie organizate pe nave, pentru localizarea si lichidarea incendiului; ● procedeele si substantele de stingere stabilite a fi folosite; ● posibilitatile de realizare a unei ventilatii controlate a compartimentelor incendiate; ● posibilitatea impiedicarii propagarii caldurii si arderii in incaperile importante ale navei.
Incendiile care se declaseaza pe nave nu se manifesta toate la fel si nici nu se sting folosind aceleasi procedee. Tactica folosita pentru lichidarea incendiilor pe nave variaza in raport ce natura si locul focarului, de materialele care ard si de tipul navei.
Se disting nave pentru transportul persoanelor sau a marfurilor generale si nave petroliere.
5.2. Stingerea incendiilor la navele pentru transportul persoanelor sau a marfurilor generale.
In raport de locul focarului si de caracteristicile lor, la navele pentru transportul persoanelor sau marfurilor generale, incendiile se clasifica astfel: ● incendii in magaziile si compartimentele navelor; ● incendii in sala cazanelor si masinilor; ● incendii in cabinele pasagerilor si echipajului. Aceste trei categorii de incendii prezinta caracteristici diferite. In magaziile navelor de transport se pot gasi materiale combustibile ca: bumbac, cereale, zahar, piei, lana, mobila etc., care ajuta la propagarea incendiilor. Caracteristic la incendiile de marfuri asezate compact in magazii este faptul ca la inceput arderea se produce incet, se dezvolta in mod treptat, propagarea avand loc in sus si cu degajare de fum mult, care ingreuiaza actiunea de stingere. Pe langa compactitatea marfurilor, un rol de seama in dezvoltarea lenta in faza intiala a incendiului il are lipsa de spatiu liber in magazie si deci micsorarea cantitatii de oxigen. Acest lucru constituie un fapt pozitiv, deoarece in faza initiala a incendiului lichidarea acestuia se face cu mai multa usurinta. Daca nu se actioneaza la timp cu curaj si eficacitate, caldura care se degaja in mod continuu se concentreaza, temperatura creste ajungand in apropierea focarului la peste 900ºC, elementele de constructie si materialele combustibile se distrug prin ardere, cele metalice se incalzesc pana la rosu, incendiul poate sa ajunga la suprastructura si sa cuprinda intreaga nava.
Incendiile din salile de cazane si de masini sunt in general mai rare, insa cu repercusiuni grave. Sectia de masini este cea mai importanta parte a navei moderne; daca un incendiu cuprinde sala de masini inseamna ca nava respectiva nu mai poate fi comandata dupa necesitate, nemaifiind posibila o interventie eficace deoarece aproape toate pompele de incendiu se gasesc in aceasta sala.
Incendiile de combustibil lichid degaja inca de la inceput fum dens si gaze.
Incendiile izbucnite in cabinele pasagerilor, echipajului si in cele de serviciu se dezvolta datorita materialelor combustibile, a unui sistem de ventilatie prin ale carui canale si conducte se formeaza un puternic tiraj, a coridoarelor, luminatoarelor, ferestrelor si altor cai de propagare fapt ce face ca in scurt timp incendiul sa apara pe puntile superioare, pe partile exterioare ale suprastructurii.
Fumul si gazele iritante degajate in cantitati mari puse in miscare de ventilatoare ridica probleme dificile de rezolvat in ceea ce priveste stingerea incendiului si evacuarea oamenilor si bunurilor de materiale. De la inceput fumul toxic se propaga prin instalatia de ventilatie si spatiul mort de aer.
Multa greutati pot sa apara la stingerea incendiilor de nave si slepuri ancorate in porturi pe timpul degajarii unei mari cantitati de calduri sau vant puternic. Incendiul se poate propaga cu rapiditate datorita caldurii radiate. Paramele din canepa sau chiar din alte materiale combustibile se aprind, ard, transmitand incendiului si la alte nave sau slepuri.
Unul din factorii cei mai importanti care influenteaza dificultatea si riscul de esuare a interventiei, poate sa fie pericolul de pierdere a stabilitatii navei. Acesta poate sa fie provocata de acumularea unei cantitati mari de apa in interiorul navei folosite la stingere, putand sa duca la inclinarea ei excesiva si chiar la rasturnare.
Organizarea stingerii incendiilor pe mare constituie o problema prin ordin, atat pentru comandantul navei, cat si pentru intregul echipaj.
Un principiu de baza in stingerea incendiilor pe nave este alarmarea si semnalizarea incendiului in timp util, in faza lui incipienta. Semnalizarea incendiului in special prin detectoare de fum si aparatura care detecteaza focarul fac parte din conditiile de securitate care se cer in primul rand la navele de pasageri si in al doilea rand la cele de marfuri ale caror magazii sunt inchise in timpul cursei si inaccesibile echipelor de control.
La incendiile de nave se pot distinge doua cazuri: ● unul se refera la incendiile declansate in larg pe timpul navigatiei, comandantul si echipajul trebuind sa faca singuri fata cu utilajul din dotare si acesta constituie situatia cea mai grea, cea mai riscanta, evacuarea pasagerilor si marfurilor facandu-se cu dubla dificultate; ● al doilea se refera la incendiile izbucnite pe navele ancorate in porturi unde pentru stingerea lor este posibila interventia subunitatilor militare si formatiilor civile de pompieri de pe uscat a diferitelor nave echipate special cu utilaj de stingere. Indiferent unde s-ar produce incendiul pentru o mai usoara localizare si lichidare este necesar sa se efectueze imediat dupa alarmare o recunoastere cat mai calificata.
Scopul principal al acestei recunoasteri este: ● stabilirea precisa a focarului incendiului si ce anume arde; ● luarea masurilor pentru oprirea propagarii; ● necesitatea anuntarii incendiului prin radio; ● salvarea pasagerilor; ● posibilitatea evacuarii bunurilor de valoare si stabilirea locurilor de depozitare a acestora; ● starea despartiturilor etanse a usilor antifoc si a puntilor; ● pozitia navelor fata de vant; ● departarea fata de mal si de navele apropiate; ● existenta si starea instalatiilor fixe pentru stingerea incendiilor.
Ca o mare a acestei recunoasteri se trece imediat la organizarea evacuarii pasagerilor, intial in locurile nepericuloase ale navei si ulterior pe alte nave sau pe mal, in cea mai desavarsita ordine, dandu-se indicatii corespunzatoare in acest sens si depunandu-se eforturi pentru a nu se crea panica. Intrcat pe mare incendiul se poate propaga pe cai ascunse, recunoasterea trebuie sa se execute cu mare atentie si pe tot timpul actiunii.
Pentru oprirea propagarii incendiilor se inchid usile antifoc si cele etanse iar pe culoare se aseaza paravane din materiale incombustibile (azbest).
In scopul micsorarii intensitatii arderii se inchid si luminatoarele, chepengurile, se opreste functionarea instalatiilor de iluminare artificiala si naturala din compartimentele incendiate si invecinate. De asemenea se intrerupe curentul electric in portiunea cuprinsa de incendiu si numai in caz special admitandu-se iluminarea necesara pentru lucrul echipelor de salvare si de interventie la incendiu in indeplinirea misiunii.
Daca nava incendiata se gaseste in larg, comandantul va reduce pe cat posibil viteza de deplasare, manevrand-o incat astfel locul incendiului sa se afle in directia vantului. In acest fel flacarile sunt indepartate spre exterior si propagarea incendiului este simtitor redusa.
In cazul navelor ancorate in dana sau in apropierea altor nave, nava incendiata se va scoate intr-o zona nepericuloasa prin remorcare sau cel mai rau caz i se va schimba pozitia printr-o a doua ancora si se vor lua masuri de protejare a navelor din apropiere.
La stingerea navelor ancorate in porturi, trebuie sa-si aduca contributia substantiala subunitatile terestre ale portului precum si navele dotate special cu utilaje de stingere.
O buna si rapida recunoastere conduce la realizarea stingerii in cel mai scurt timp precum si a celor mai adecvate metode de stingere in functie de natura incendiului, locul de declansare si stadiul in care el se gaseste la descoperirea focarului. Ca si la incendiile izbucnite pe uscat, pe nave, avem de-a face cu focare mici si mari, unele dintre ele greu accesibile si chiar inaccesibile.
La incendiile in compartimentele navelor accesul la focar este intotdeauna dificil din cauza existentei fumului gros, a gazelor toxice si a caldurii inabusitoare.
Pentru stingerea incendiilor se impune introducerea rapida in actiune a unor tevi cu apa pulverizata pe directiile de evacuare a oamenilor si pentru pregatirea punctelor importante ale navei (puntea de comanda, pupitrele de comanda ale motoarelor). De asemenea se va actiona la racirea peretilor si puntilor magaziilor (calelor) navei, in scopul remedierii temperaturii si usurarii actiunii de stingere.
Pentru evacuare se vor folosi toate posibilitatile existente pe nava sau pe interior.
Incendiile declansate in magaziile navelor care transporta marfuri uscate se sting destul de anevoios din cauza fumului si a caldurii care se degaja, a focarelor ascunse, fiind nevoie de cele mai multe ori sa se evacueze materialele pentru a fi salvate si lichidat incendiul. Metodele de stingere sunt diferite. Uneori se incearca inchiderea ermetica a magaziei lucru ce se reuseste foarte rar. In acest caz arderea dureaza mult timp deoarece continutul de oxigen scade foarte incet. Tendinta de a lichida incendiul in acest fel nu este recomandabila.
Inchiderea completa a unei magazii este justificata numai atunci cand se folosesc instalatiile fixe de stingere a incendiilor introducandu-se in interior bioxid de carbon si abur.
Incendiile izbucnite in interiorul suprastructurii se sting de obicei cu pulberi stingatoare, spuma si apa, tinand seama de natura materialelor combustibile si de modul de depozitare. In exteriorul suprastructurii se intervine cu jeturi puternice de apa, folosind in acest sens tuburi si tevi cu diametre mari, indreptate direct asupra locurilor de intensitate maxima a arderii, actiune care trebuie desfasurata concomitent cu racirea cailor posibile de propagare a incendiului, cu deosebire spre directia salilor masinilor si magaziilor.
Incendiile izbucnite in magazii: in raport de natura materialului combustibil, de cantitate depozitata se actioneaza cu spuma usoara abur si bioxid de carbon. In cazul folosirii bioxidului de carbon, trebuie sa se asigure un kg/1,83 m3 volum, concentratia de 30% din volumul magaziei fiind realizata in 15 min. Deschiderile magaziilor si a altor incaperi se protejeaza cu prelate si paturi de azbest.
Jeturile de apa se introduc pe la partea de sus a compartimentarilor, magaziilor, prin gurile si canalele de ventilatie sau prin deschiderile practicate in coca, punti sau in alte locuri, dupa caz. Aceasta actiune se intreprinde cand instalatiile fixe din interior nu au putut fi puse in functiune sau nu au fost eficace.
Intrarea in interiorul magaziei este o conditie esentiala pentru lichidarea rapida a incendilului. In situatii grele cand nu exista deschideri sau cele existente nu se pot folosi se practica crificii in pereti sau acolo unde este cazul, cu aparate autogene de taiat, acesta pentru a se crea posibilitatea introducerii in interior a jeturilor de apa.
Daca totusi accesul in magazia incendiata nu este posibil din cauza propagarii incendiului, trebuie luate toate masurile de oprire a extinderii, prin folosirea unor puternice mijloace, aparand cu orice pret magaziile vecine, puntile si suprastructura.
Pe tot timpul incendiului trebuie masurata continuu temperatura aerului din magazie. O scadere treptata a temperaturii si stabilizarea ei la o anumita valoare indica ca intensitatea incendiului scade, fiind pe cale de lichidare.
Dupa lichidarea incendiului magazia se goleste, acesta in ideea depistarii micilor focare, care eventual nu au fost complet stinse, cazul bumbacului, hartiei, lanei, turtelor de floarea soarelui etc. Aceste mici focare se sting cu apa pulverizata sau cu stingatoare manuale. De fapt principiul evacuarii marfurilor din magazia incendiata si din cele vecine se aplica cand este posibil si pe timpul stingerii incendiului, depozitarea lor facandu-se pe punte.
O atentie deosebita trebuie acordata stingerii incendiilor la azotat de amoniu depozitat in magaziile navelor. Stingerea incendiilor se face cu apa multa, tevile de refulare se vor fixa in pozitia care sa asigure o actiune eficienta, personalul de interventie se va retrage in locuri sigure, supraveghand actiunea tevilor pe suprafata incendita.
Intrucat pericolul de descompunere termica a azotului de amoniu creste proportional cu marimea temperaturii, este necesar ca pe timpul operatiilor de stingere sa se refuleze apa in mod continuu si in mare cantitate, asigurandu-se in acelasi timp evacuarea apei care s-a scurs in diferite compartimente ale navei pentru a nu periclita stabilitatea acesteia. Atacurile trebuie sa fie masive si concentrate in punctele de intensitate maxima ale arderii, concomitent cu racirea cailor posibile de propagare a incendiilor. In cazul incendiilor izbucnite in sala de masini si la rezervoarele cu lichide combustibile, un rol important il are actiunea de racire cu apa care poate asigura integritatea si buna stare a compartimentelor, instalatiilor, conductelor, agregatelor etc. Spargerea unui compartiment cu lichid combustibil duce la poluarea apei sau la transmiterea (propagarea) si dezvoltarea incendiului, periclitand securitatea navigatiei si a personalului.
Incendiile din sala masinilor si la rezervoarele cu combustibil se sting cu pulberi stingatoare, bioxid de carbon, abur, spuma medie sau usoara, concomitent cu actiunea de racire a elementelor de constructie expuse radiatiei de caldura.
Pentru evitarea scufundarii navei, atunci cand nu se urmareste acest lucru si pentru inlaturarea poluarii apelor se impune sa se organizeze evacuarea apei din nava, concomitent cu actiunea de stingere. Evacuarea apei trebuie sa se faca in locuri special amenajate pe tarm sau pe mal, luandu-se masuri pentru indiguirea ei (izolarea de restul apei).
Datorita diversitatii marfurilor si substantelor combustibile de pe nava, precum si naturii constructive foarte variate a incaperilor, ceea ce deprima viteze si caracteristici deosebite de ardere, este necesar ca in raport de aceste particularitati sa se precizeze: sectoarele de lucru, ordinea de urgenta a unor masuri, substantele stingatoare cele mai eficace, directiile principale si secundare la atac, masurile de securitate a servantilor, necesitatile de evacuare etc.
Incendiile in cabinele de pasageri si din cele auxiliare se sting cu mijloace initiale (stingatoare manuale, prelate etc.) cand sunt in faza incipienta si cu jeturi de apa pulverizata si compacta daca iau proportii. Jeturile se introduc in incaperile respective pe usi, ferestre, luminatoare si coridoare.
In atentia deosebita a comandantului navei si echipajului trebuie sa stea salvarea oamenilor. Aceasta actiune trebuie organizata cu mult sange rece, avand in timp pregatite salupe de salvare, colaci si centuri de salvare, locurile de pastrare fiind cunoscute si accesibile, mecanismele de lansare a salupelor fiind in permanenta stare de functionare, iar echipajul cunoascandu-si atributiile pana la cele mai mici amanunte.
5.3. Stingerea incendiilor la navelor petroliere
Incendiile pe navele petroliere sunt deosebit de periculoase. Posibilitatea izbucnirii incendiilor la acest tip de nave creste in timpul stationarii lor in port, la descarcare si incarcare. In principiu un rezervor plin nu se poate aprinde iar incendiul nu patrunde in interiorul lui. Acesta se datoreste faptului ca vaporii saturati umplu intregul spatiu liber al rezervorului de deasupra lichidului combustibil, iar surplusul de vapori se evacueaza prin canalul de ventilatie mult deasupra catargelor.
Explozie se poate produce numai in incaperi inchise atunci cand vaporii formeaza un amestec exploziv cu aerul. Apa de la fundul rezervorului, separa de produsul petrolier impurificat prin incalzire, poate sa provoace aruncarea produsului petrolier in exterior. Cel mai mare pericol de explozie este la statia de pompare, in compartimentele de protectie si incaperile de la puncte, deci acolo unde se poate forma cel mai rapid amestecul exploziv de vapori si aer. Flacarile se propaga in vaporii de produse petroliere cu viteza de 4,80 m/s.
Cea mai simpla metoda de stingere a inceputurilor de incendiu de pe navele petroliere consta in inchiderea gurii rezervorului si etansarea ei. Daca situatia devine amenintatoare, trebuie sa se puna in functiune instalatiile de stingere a navei (spuma, abur sau bioxid de carbon), care vor refula substante stingatoare in compartimentele incendiate. In cazul interventiei la incendiu a unor nave de incendiu sau utiaje de pe mal (cand navele sunt ancorate in porturi) se folosesc instalatii de spuma mobile.
Daca incendiul a izbucnit pe nava sau pe dana in timpul transvazarii produselor petroliere, este necesar sa se actioneze imediat ventilele care inchid circulatia produsului petrolier, atat pe nava cat si pe uscat, iar conductele de legatura sa se decupleze.
Toate personale straine, cu exceptia echipajului navei si al unitatii de interventie se indeparteaza de la locul incendiului. In cazul unui incendiu de proportii, care ameninta alte nave sau depozite de pe chei, nava trebuie sa fie adusa in centrul bazinului sau scoasa afara din port.
La folosirea bioxidului de carbon, compartimentele trebuie sa fie bine etansate, inainte de punerea in functiune a instalatiilor respective, automat sau manual. Debitul instalatiei trebuie sa asigure umplerea a 30% din volumul compartimentului in timp de un minut.
Aburul, ca substanta stingatoare (acolo unde exista astfel de instalatii) se introduce in compartimente si in coferdamuri, din instalatii fixe, realizandu-se 2,65 kg/h/1 m3 compartiment incendiat si de cel alaturat.
La incendiile mari in compartimentele vecine cu cel incendiat se introduce in spuma, bioxid de carbon sau abur. Incendiile de produse petroliere grele se pot stinge si cu apa pulverizata, introducandu-se in compartimente tevi pulverizatoare. Indiferent de substanta stingatoare folosita la lichidarea incendiului, se orienteaza perpendicular pe directia vantului, se actioneaza cu apa din tunuri pentru racirea bordurilor si puntilor in vederea preintampinarii deformarii constructiilor si de asemenea, se vor spala puntile pentru indepartarea hidrocarburilor, ori va utiliza apa pulverizata la racirea panourilor despartitoare.
Ca specific privind natura incendiile pe aeroporturi ne vom referi numai la incendii de hangare si incendii de avioane, in rest, pentru depozite, magazii, diverse cladiri, se vor aplica aceleasi principii, procedee si substante stingatoare ca si la obiectivele similare din economie.
6.1. Stingerea incendiilor in hangare
Putine aeroporturi mari pastreaza in prezent avioanele in hangare, aceasta datorita marilor dimensiuni ale avioanelor si numarului lor ridicat. In hangare avioanele se introduc pentru reparatii sau revizii.
In cazul unui incendiu la hangare se va trece imediat la organizarea evacuarii avioanelor si protejarii acestora de actiunea flacarilor si caldurii.
Avioanele cu trenurile de aterizare in stare de functionare se vor evacua cu mijloacele de tractiune din obiectiv, sub protectia jeturilor de apa pulverizata. Cele care se gasesc pe suporti, se vor proteja impotriva radiatiei de caldura cu prelate umezite cu apa, jeturi de apa pulverizata sau cu spuma. O atentie deosebita se va acorda racirii permanente cu apa a fuseloajelor avioanelor.
Combustibilul deversat din avioane sau din instalatii si chiar avioanele aprinse, la care fluxurile de cabluri si de conductoare electrice propaga arderea cu mare degajare de fum si caldura, se sting cu pulberi stingatoare, spuma grea sau prin inudarea hangarului cu spuma medi sau usoara.
Din cauza caldurii degajate pe timpul arderii elementelor combustibile componente ale avioanelor, se topeste aluminiul si duraluminiul din acestea, fapt ce ingreuiaza si mai mult actiunea de stingere.
Pentru reusita interventiei la hangare, se impune ca actiunea sa se intreprinda cu mare rapiditate, cu fortele necesare echipate cu tot ceea ce este necesar pentru lichidarea unui incendiu in conditii speciale.
Stingerea incendiului izbucnit la acoperisul hangarului sau la constructiile anexe se va realiza cu jeturi compacte de apa refulata din tunuri sau tevi cu ajutaje mari. Pe timpul actiunii nu se va pierde din vedere asigurarea securitatii servantilor pe timpul evacuarii si stingerii propriu-zise, posibile accidente fiind cauzate in principal de prabusirea acoperisului, care are deschidere mare, sau a arsurilor din lipsa echiapemtului de protectie adecvat.
6.2. Stingerea incendiilor de avioane
6.2.1. Probleme de baza
Incendiile pot izbucni la avioanele aflate la sol, fie in zbor. Actiunile pentru stingerea incendiilor de avioane trebuie intreprinse intr-un timp extrem de rapid. Experienta arata ca primele doua minute dupa un accident de avion sunt capitale pentru salvarea oamenilor si stingerea incendiilor. In aceasta idee, unii specialisti au si enuntat principiul 2/3, adica in doua minute sa se execute deplasarea si in trei minute sa fie inceputa actiunea de interventie. Daca acest principiu nu se poate realiza, in cele mai dese cazuri succesul stingerii incendiilor nu poate fi obtinut. De aceea se impun mijloace rapide cu putere considerabila, ceea ce inseamna ca atacul incendiului sa se efectueze cu un maximum de putere. Numai cu un debit mare de substanta stingatoare se poate obtine efectul dorit.
Numarul de masini de stingere necesar pentru interventie pe un aeroport este stabilit in raport de categoria acestuia dupa normele internationale. Cert este ca trebuie sa posede caracteristici superioare (debit, cantitati mari de substante stingatoare) si functionalitati multiple. Personalul de interventie trebuie sa fie echipat cu costume usoare, care sa asigure o protectie apreciabila pana in apropierea incendiului si sa permita libertatea miscarilor. Salvarea persoanelor se considera operatia cea mai importanta, careia i se subordoneaza celelalte operatii si mijloace aduse la locul incendiului. Operatiile de salvare trebuie incepute in maximum 2 – 3 min.
Recunoasterea, salvarea oamenilor si atacul incendiului sunt absolut necesare, ele, pe cat posibil, trebuind executate concomitent, de regula cand sunt amenintate vieti omenesti, pentru ca una din trasaturile specifice ale incendiilor de avioane o constituie propagarea lor extraordinar de rapid.
Pentru succesul interventiei se impune ca drumurile de acces catre aeroport, pista si imprejurimi sa fie degajate de spectatori si vehicule asigurandu-se o perfecta ordine pentru desfasurarea operatiilor de salvare si stingere.
6.2.2. Stingerea incendiilor de avioane aflate la sol (aterizare, decolare, stationare)
Pe timpul recunoasterii trebuie sa se stabileasca in principiu: ● situatia pasagerilor, a echipajului si posibilitatile de salvare; ● situatia rezervoarelor, natura si cantitatea carburantilor si posibilitatea cuprinderii lor de incendiu; ● pericolul de explozie a rezervoarelor de carburanti si masurile care se impun pentru preintampinarea acesteia; ● suprafata de ardere in urma scurgerilor carburantilor din rezervoare; ● natura marfurilor din avion, influenta lor asupra dezvoltarii incendiului si producerii exploziei; ● directia si intensitatea vantului; ● la avioanele militare se va incerca sa se stabileasca incarcatura de bombe, de munitie si masurile de securitate necesare protectiei personalului, care actioneaza la stingerea incendiului.
Procedeul de stingere se va adopta in functie de: ● directia vantului; ● tipul avionului; ● starea pasagerilor; ● posibilitatile de evolutie a incendiului; ● cantitatea de combustibil existenta la bordul navei; ● fortele de care se dispune.
Salvarea persoanelor din avionul incendiat se va executa prin deschiderile existente si in cazul blocarii acestora se vor executa alte deschideri in fuselaj, practicate cu atentie pentru a nu se periclita viata persoanelor aflate in interior. Pentru aceasta se va actiona cu mare rapiditate folosind toate fortele si mijloacele existente la dispozitie. Mijloace de stingere existente la bordul aeronavei trebuie puse in functiune in cel mult 1 min.
Evacuarea persoanelor din interiorul avionului se va realiza prin topoganele existente la bordul avionului si scarile din dotarea aeroportului si pompierilor. Incendiul se va ataca din spate, pe directia vantului sau pe flancuri si spate si chiar circular. In acest scop se vor lua masuri imediate pentru punerea in functiune a mijloacelor de stingere in vederea lichidarii focarelor de ardere, cu jeturi de pulbere, concomitent cu jeturi puternice de spuma pe directiile de evacuare a oamenilor, pentru racirea fuselajului in vederea deschiderii usilor principale de avarie.
Localizarea si lichidarea incendiului se va incepe cu stingerea combustibilului scurs pe sol din rezervoarele avariate si apoi se va trece la corpul aeronavei. Daca se dispune de forte suficiente, stingerea incendiului de lichid combustibil revarsat si la corpul aeronavei se va executa concomitent. Daca combustibilul scurs din avion este greu de stins, atunci in limita posibilitatilor aeronava se deplaseaza cu tractoare sau masini utilitare.
La stingerea incendiului din interiorul aeronavei se va actiona dupa evacuarea pasagerilor si echipajului, folosind spuma medie sau usoara, pulbere stingatoare sau bioxid de carbon.
Eficacitatea procedeului combinat de stingere (pulbere si spuma) se obtine prin refularea dintr-o data si la lungimi egale ale jeturilor de pulbere si spuma. Dupa stingerea flacarilor cu pulberi, fuselajul se acopera cu spuma. Efectul de stingere al pulberii stingatoare este in functie de realizarea unui debit constant de la inceputlui si pana la sfarsitul refularii, din tunuri si tevi manuale. Pentru a realiza stingerea flacarilor este necesar sa se foloseasca cel putin 300 g pulbere /m3 spatiu inchis si pana la 750 g/m3 la incendiile de hidrocarburi. Actiunea fizica a pulberii asupra flacarilor prezinta avantajul ca duce imediat la inabusirea si stingerea acestora.
Cu multa eficacitate se poate folosi si spuma pulverizata obtinuta prin emulsie (apa-spumant), proiectata prin tevi pulverizatoare la tevile obisnuite. Spuma sub aceasta forma prezinta avantajul acoperirii intr-un timp scurt a unei suprafete aproape dubla fata de cazul cand se foloseste spuma obisnuita, aceasta depinzand de felul suprafetei incendiate si de grosimea stratului de combustibil revarsat din rezervoare. Ea este indicata pentru stingerea fuselajului, a planurilor, a interiorului avionului si a combustibilului revarsat in straturi subtiri.
Daca flacarile incendiului nu pot fi lichidate si rezervoarele de caerburanti sunt predispuse unor explozii, se va actiona cu mijloacele adecvate la racirea acestora, pentru a preintampina incalzirea si explozia, pana la concentrarea fortelor necesare lichidarii incendiului cu luare tuturor masurilor de securitate a personalului de interventie.
Apa pulverizata, de regula, se foloseste pentru racirea partilor incalzite ale avionului, pentru a mentine o temperatura suportabila pentru pasagerii aflati in avion, pana cand acestia vor fi evacuati. Ea mai poate fi folosita la nevoie, si pentru lichidarea incendiilor la aeronave.
Lichidarea focarelor de ardere din interiorul planurilor avionului se face cu spuma medie sau usoara sau bioxid de carbon, refulate prin deschideri practicate in aripile aeronavei concomitent cu racirea cu apa pulverizata a suprafetelor ei exterioare.
Stingerea incendiilor la motoare se poate face, daca mai este posibil, prin punerea in functiune a instalatiei fixe de stingere existenta la bord si intreruperea alimentarii cu carburanti si a aprinderii. Concomitent cu acesta actiune se trece la protejarea materialelor combustibile din apropiere si racirea motoarelor cu jeturi de apa pulverizata. Daca prin aceasta actiune nu se reuseste sa se stinga incendul se va folosi ca substanta stingatoare pulberi de tip florex si chiar bioxid de carbon. Daca se va hotara folosirea spumei este recomandabil sa nu se refuleze in prizele de aer sau in tevile de esapament ale motoarelor turbopropulsoare.
In scopul usurarii aterizarii aeronavelor cu defectiuni la trenul de aterizare se realizeaza pe pistele de aterizare covoare de spuma. Ele asigura amortizarea socului in contact cu pamant, limitarea si eventual inlaturarea completa a posibilitatii de aparitie a scanteilor, formarea unui strat de spuma pentru alunecare, localizarea incendiului cu un strat de spuma in cazul in care aceasta izbucneste si crearea unui efect psihologic favorabil. Este indicat ca stratul de spuma sa se realizeze cu 10 – 15 min. inainte de aterizare pentru a da posibilitate ca o parte din apa continuta in spuma sa se separe, sa se aseza pe sol sub covorul de spuma. Stratul de spuma trebuie sa fie continuu si de cel putin 5 cm grosime.
La locul actiunii, de la inceput trebuie luate masuri de aducere a autovehiculelor de salvare necesare acordarii primului ajutor si transportare a persoanelor accidentate. Pe timpul acitunii de interventie se va tine in permanenta legatura cu personalul de dirijare a zborului si cu organele sanitare care sprinjina operatiile de salvare.
Mai rare sunt cazurile cand se pot produce incendiile la avioanele care se gasesc la sol, fara pasageri. Ele pot fi ori la parcare ori la punctul de alimentare cu combustibil.
Cantitatile mari de combustibil (kerosen, benzine etc.) care uneori se ridica pana la cantitati in jur de 90 – 100 t solicita forte pentru lichidarea rapida a unui eventual incendiu.
Actiunea de interventie trebuie indreptata pentru racirea rezervoarelor de combustibil evitand spargerea sau explozia lor, urmate de scurgerea lichidului pe sol si imprastirea acestuia pe mari suprafete. Un incendiu izbucnit la lichidul combustibil revarsat, cuprinde cu siguranta si corpul aeronavei. De asemenea actiunea de interventie trebuie sa cuprinda si protejarea corpului aeronavei (interior si exterior).
In cazul unor asemenea incendii se va actiona pentru stingerea cu pulberi stingatoare refulate in cantitati mari si dintr-o data, apoi se va continua stingerea cu spuma sau apa usoara, nedand posibilitate lichidului sa se reverse pe suprafete mari. Pentru racirea corpului aeronavei se va folosi apa pulverizata. Pulberile stingatoare si spuma vor fi refulate din tevile masinilor speciale, cu debite mari.
Daca in interiorul aeronavei se gasesc marfuri combustibile, se destina un anumit numar de tevi pentru apa, care se introduc prin deschiderile aflate in partea de jos a aeronavei. Prin aceste dechideri se poate actiona si cu tevile pistol de la autospeciale de lucru cu pulbere stingatoare. La astfel de incendii, actiunea de interventie pentru stingerea incendiilor, trebuie condusa cu multa pricepere si rapiditate, dispozitivul urmand sa fie luat in raport de forma de manifestare a incendiului. La toate categoriile de incendiu izbucnite la aeronave personalul care intervine la stingere se va proteja impotriva caldurii, fumului si eventualelor explozii ale rezervoarelor cu combustibil. Se vor folosi costume de protectie anticalorice si aparate izolante.
Stingerea incendiilor la aeronavele aflate in zbor. Un incendiu izbucnit pe aeronava in zbor prezinta un mare pericol pentru pasageri si echipaj. Daca se au in vedere cantitatile mari de combustibil, de marfuri si posibilitatile limitate de interventie pentru stingerea incendiului, rezida importanta dotarii aeronavei cu instalatii automate de stingere, cu mijloace initiale de mare eficienta. Un rol important il are instruirea echipajului asupra cunoasterii misiunii cu rapiditate si precizie a tuturor mijloacelor de stingere existente pe aeronava, actiunea de interventie fiind indreptata spre asigurarea securitatii intregului personal aflat in aeronava cu toate mijloacele din dotare. De fapt intregul echipaj este instruit special in acest sens; el este in masura sa supravegheze si sa puna in functiune instalatiile speciale de stingere cu bioxid de carbon, freon, light-water etc. si sa dirijeze pasagerii din locurile periculoase in zone mai sigure.
La orice incident de zbor, comandantul aeronavei il anunta la turnul de control (incendiu la motoare sau cabina, defectiuni la butelii etc.), comunicand si hotararea sa pentru a-l inlatura.
In cazuri mai grave se ia hotararea aterizarii pe un aeroport, situatie favorabila pentru rezolvarea in conditii corespunzatoare a incidentului. In acest scop echipajul va pregati pasagerii pentru folosirea topoganelor de evacuare si a corzilor de salvare. Personalul de interventie de pe aeroport va pregati pasarelele de coborare, in cazul canbd echipamentul navei nu functioneaza. Intr-o asemnea situatie pe aeroport, unde urmeaza sa aterizeze, se vor lua toate masurile pentru o interventie rapida, pentru salvarea pasagerilor si stingerea incendiului izbucnit pe aeronava, avand in vedere si posibilitatea unei aterizari fortate, cu sau fara trenul de aterizare. Actiunea de interventie se va desfasura ca in cazul unyi incendiu izbunit la aterizare sau decolare, descrisa anterior.
Cea mai grea situatie apare insa cand se efectueaza o aterizare fortata in camp. In aces caz la stingerea incendiului trebuie sa participe formatiile civile de pompieri din localitatile apropiate si locuitorii satelor, precum si subunitatile militare de pompieri trimise la fata locului.
|
